te provoaca sa gandesti
ce legatyra si cu parintii
Cum zicea Parintele Galeriu :
- de
(anonim)
la: 16/10/2003 09:38:43
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta) Cum zicea Parintele Galeriu : "Biata femeie ..."
Sanii ai arati cand nu ai ce sa arati altceva. Si de reclama au nevoie cei care nu au prea mult success. Insa pentru frumusetea spiritului e nevoie de credinta si educatie. Biata femeie trebuie ajutata sa iasa din mocirla. Castiga si ea o paine, dar risca sa isi piarda sufletul. Altceva e trist : Cine le da importanta ? Cate emisiuni se fac cu un om de stiinta? Cate inventii romanesti se prezinta la TV? De ce ne uitam in jos mereu in loc sa ne uitam in sus ? Fiindca e mai usor. Sau fiindca pricep mai multi, mai usor? Fara efort cum ne schimbam ? Dar mai exista speranta .... Daca nu li se mai da importanta unor astfel de personaje "picante" poate in final se plictisesc si revin la ratiune. Sorin - Dallas
In trecut , parintii nostrii.. pt Papadie
- de
JCC
la: 24/10/2003 03:49:26
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!) Papadiorule, ai uitat ca in trecut parintii nostrii mancau sanatos, cand mancau o rosie, era rosie si avea nu numai gustul de rosie, dar si elementele nutritive: vitamine, saruri minerale si toata gama, date de soare si de ingrasaminte natural, organic
nu erau tratate cu toate pesticidele, ingrasaminte chimice si hormoni de crestere sau culturi modificate genetic legumele cresteau intr-un aer curat, nu poluat sau radioactiv. Ce mancau, le facea un stoc de nutreimente in organism Apoi munceau greu, se epuisau si consumau tot ce inghiteau, mergeau mult pe jos.. Nu mai era cum sa se depuna grasimea pe muschi, tot ce faceau zilnic consuma totul. Nu erau electro-menajere de astazi, nu erau nitratii, colorantii si conservatorele de azi, nu inghiteau otrava chimica o data cu mancarea, sau iradiatii... Azi avem progresul dar si otrava progresului de cate ori cumparam un ambalaj cu mancare, ne cumparam in plus si doza de dioxina si alti produsi cancerigeni, atat in mancarea propriu-zisa, cat si in gazele ce ies in aer dupa arderea ambalajelor.. Papadio, putem compara doar lucrurile care sunt comparabile.. Unii am avut norocul ca parintii sa ne traiasca o viata lunga .
Dar multi parinti in Romania cadeau morti pe strada pe la 60 de ani si nimeni nu avea o idee de ce....in special medicina romaneasca dinainte de 1989. Toate rosiile si castravetii lor proaspeti de gradina nu-i ajuta si nici mersul pe jos. Majoritatea erau lihniti de foame si stresati de statul la coada la carne si la banane; faceau infarcturi rapid .
sa fii, in primul, rand parinte...
- de
mireille
la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine) Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...
Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare. Mireille Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:
Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite... In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa. Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice! Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu! In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar. Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor. Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti. Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.
Parinte,
- de
JCC
la: 19/11/2003 05:24:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna ziua Parinte,
Aceiasi situatie este si cu preotul de la Biserica uniata de la Boulogne-Billancour, este obligat sa lucreze Parintele Boldeanu, pe care l-am cunoscut, nu numai ca lucra ca si muncitor, dar din salariul lui a mai si ajutat pe refugiatii romani. Biserica Ortodoxa a ajutat pe multi romani inainte de 1989, aduna haine pe care le distribuia noilor veniti, dadea sfaturi practice, punea oamenii in relatii, incuraja si ne dadea moralul. La fel ca si Dumneavoastra, numarul personal de telefon al parintelui Boldeanu era cunoscut si puteam sa-l contactam cand aveam o problema sa primim o indrumare.. De cand nu mai locuiesc la Paris, ci in Sudul Frantei, nu mai stiu cum este astazi, dar cred ca traditia a fost continuata Pe vremuri, era o adevarata comunitate de români, erau si multi romani in varsta care veneau, plecati de mult din tara, iar biserica putea fi intretinuta in cea mai mare parte din donatiile lor.. poate ca asta s-a pierdut putin in ultimii ani, generatia noua este diferita, nu se mai gandeste la donatii sau ajutoare pentru altii...
Buna seara parinte Iulian,i
- de
SB_one
la: 19/11/2003 13:26:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza: http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare! Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.) Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
As dori, Parinte..
- de
Jimmy_Cecilia
la: 20/11/2003 01:40:39
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna dimineata Parinte Iulian,
As dori sa stiu ce credeti despre: -Schisma produsa in sânul Bisericii Anglicane, când a fost hirotonisit un preot homosexual si care este pozitia bisericii ortodoxe fata de preotii homosexuali Noi am avut aici pe forum un subiect despre aceasta: http://www.racovitan.com/luneta/node/view/432 -celibatul impus preotilor catolici Daca intrebarile mele va socheaza, am sa înteleg daca n-o sa-mi raspundeti. Am citit cu mult interes mesajul Dumneavoastra despre preotul muncitor, cunosc biserica de pe Jean Bauvais, eram si eu obisnuita, din 1973 pâna in 1978 când locuiam la Paris. Eram acolo in familie.. Mi-a lipsit mult, dupa ce am plecat spre Sud.. Multumiri anticipate si numai bine,
Parinte Iulian
- de
Catalina Bader
la: 21/11/2003 07:41:22
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Bine va gasesc
intr-un loc in care Oamenii cam uita ce inseamna Dumnezeu. Eu va doresc sa ne ajutati pe Toti sa gasim DRUMUL SPRE LUMINA. Saru-mana, Parinte. PACEA SA FIE CU NOI!
Multumesc mult, Parinte Iulian
- de
Jimmy_Cecilia
la: 21/11/2003 11:12:50
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Buna seara Parinte Iulian,
Multumesc mult pentru explicatiile pe care ati avut bunavointa sa mi le dati, Dar si mai mult va multumesc pentru coordonatele Parintelui Patriciu, ignoram complect ca aveam un Preot Ortodox român la Nice. Ma bucur mult ca-l avem, ne lipsea cu adevarat. Contactul a fost stabilit :) P.S. Atât Cecilia cât si Jimmy sunt cu adevarat pronumele mele
Ruga pt. parinti ...al lui Paunescu
- de
Madalina
la: 22/11/2003 10:21:32
(la: Cele mai frumoase poezii) Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor, Langa noi se sting si mor, Dragii nostri, dragi parinti. Cheama-i Doamne inapoi Ca si-asa au dus-o prost, Si fa-i tineri cum au fost, Fa-i mai tineri decat noi. Pentru cei ce ne-au facut Da un ordin, da ceva Sa-i mai poti întarzia Sa o ia de la început. Au platit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fa-i nemuritori Pe parintii care mor. Ia priviti-i cum se duc, Ia priviti-i cum se sting, Lumanari in cuib de cuc, Parca tac, si parca ning. Plini de boli si suferind Ne întoarcem în pamant, Cat mai suntem, cat mai sunt, Mangaiati-i pe parinti. E pamantul tot mai greu, Despartirea-i tot mai grea, Ssrut-mana, tatal meu, Sarut-mana, mama mea. Dar de ce priviti asa, Fata mea si fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei ma duc si eu. Sarut-mâna, tatal meu, Sarut-mana, mama mea. Ramas bun, baiatul meu, Ramas bun, fetita mea, Tatal meu, baiatul meu, Mama mea, fetita mea. Am trimis de doua ori poezia din cauza problemelor legate de caracterele speciale ale limbii romane... Scuze...
Sfintii Parinti
- de
pr Iulian Nistea
la: 28/11/2003 05:11:55
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Sfintii Parinti sunt acei parinti ai Bisericii care au ramas in constiinta Bisericii, prin viata si scrierile lor, ca modele si izvoare de intelepciune. Cateva exemple: Sfantul Nicolae (la care i se apropie praznuirea, pe 5 decembrie), care a ramas prin "împlântat" in constiinta crestinilor mai ales prin viata lui daruita lui Dumnezeu si aproapelui; Sfantul Ioan Gura de Aur, ca a ramas in constiinta Bisericii mai ales ca un mare predicator si autor (desi avea o viata sfanta), s.a.m.d.
Mai mult decat atat, Biserica marturiseste ca Sfintii Parinti sunt "organe ale Duhului Sfant", adica ne'au graite "cuvinte cu putere multa". Sfintii Parinti au nuantat invatatura Bisericii (una si aceeasi de la inceputuri, dar dezvoltata si explicitata in timp), si au precizat'o si au aparat'o. Sfintii Parinti pot avea greseli. Nimeni nu'i infailibil. De aceea o scriere a unui Sfant Parinte nu este luata ca valoare "in sine", ci impreuna cu scrierilor altor Parinti. Pr. Iulian
Parinte,relativ la impart
- de
(anonim)
la: 03/12/2003 17:45:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Parinte,
relativ la impartirea romanilor in diverse categorii, din regiunea pariziana pe care ati facut-o, am recunoscut mai mult matematicianul/statisticianul din dumneavoastra si mai putin omul de spirit care sunteti. Personal, cred ca emigrarea este un fenomen mult mai complex si care nu poate fi impartita in astfel de categorii. Cand cineva se hotaraste sa-si paraseasca tara de bastina, el o face din mai multe motive. Poate fi doar o simpla curiozitate de a trai pe alte meleaguri, o nevoie materiala, o disputa cu familia sau cei de la servici, sau pur si simplu dorinta de a trai mai bine. Imi este greu sa vad vreo diferenta dintre informaticianul venit in Franta pentru un salariu mai bun si tiganul care canta in metrou. Amadoi au sperat la o viata mai buna. Lasati sa vorbeasca inima din dumneavoastra si continuati matematica ca o pasiune pura. Toate cele bune, Petrigi
Imi cer iertare parinte Iulia
- de
(anonim)
la: 08/12/2003 18:54:15
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Imi cer iertare parinte Iulian ca v-am impovarat si v-am rapit din timp cu intrebarea mea destul de laborioasa despre impartasanie, dar m-am rusinat astazi cand am descoperit (aparent intamplator) cuvintele cuviosului parinte duhovnic de la Sihla, Paisie Olaru, ca raspuns ce mi-a mers direct la inima, bucurand-o:
" Nu deasa împărtăşanie ne duce la desăvârşire, ci pocăinţa cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa împărtăşanie este semnul slăbirii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. De două ori să te împărtăşeşti în post". Doamne ajuta-ne! sorin
Parintele Nicolae Steinhardt
- de
pr Iulian Nistea
la: 27/12/2003 07:23:57
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Daniel si co-lunetisti,
Sarbatori Fericite ! Pentru mine "Nicolae Steinhardt" a fost intotdeauna Parintele Nicolae Stainhardt! Nu mai stiu cum am dat, intamplator cred, de Jurnalul fericirii, prin 1991-92, când ma "re-converteam" la crestinism..., dar stiu ca m'a sedus si impresionat. A devenit o carte de capatâi, iar autorul un fel de duhovnic. Chiar daca nu l'am cunoscut in viata, cartile lui (nu numai Jurnalul fericirii, ci si celelalte, chiar cele de critica literara) au devenit pentru mine surse de ghidare in viata mea crestina: in Jurnalul fericirii au auzit pentru prima oara de Filocalie, dar si de alti autori care mai apoi mi'au devenit apropiati sufleteste (ca Simone Weil sau G.K.Chesterton). In putine cuvinte, Parintele Nicolae Steinhardt a fost unul din cei care m'au format. Cred ca o sa'l vedem odata si'odata canonizat. Pâna atunci, celor care'l iubim ni se cade sa facem cunoscute scrierile si viata sa. Toate cele bune in Noul An. pr_iulian
Saru mana parinte
- de
(anonim)
la: 16/02/2004 12:20:56
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Parinte eu prima data aud de dumneavoastra dar activitatile care imi sunt prezentate ca le faceti ami axprima un adanc respect dar totusi ma framanta o intrebare cum ar putea ortodoxia un rit vechi sa ne salveze pe noi romanii intro lume noua in care vechiul nu se poate ambina cu noul singurul lucru care a ramas sal faca ritul nostru e sasi faca transfuzie de singe proaspat si haine noi (o noua concepitie o noua idiologie mai aproape de omul modern si de romanul care nu se vra a ramane an urma.
Parintii mei nu mi-au cerut n
- de
(anonim)
la: 04/04/2004 04:01:16
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari) Parintii mei nu mi-au cerut nimic niciodata. Au impreuna cam 8 milioane pensie, stau in patru camere pentru care platesc in jur de 2,5 mil. pe luna plus curentul electric, TV, etc. Medicamentele sunt scumpe si nu primesc intotdeaua retete compensate, asa ca platesc cateodata si 1 mil. pe luna pentru asta. Daca mai au nevoie si de ceva consultatii particulare, le ramane prea putin ca sa isi poata permite din cand in cand ceva de imbracat(chiar si la doctorii si asistentele din spitale nu le e jena sa ia bani, mai ales daca intr-un oras mic se stie ca respectivii au copii in strainatate). Masina alor mei asteapta cu gatul uscat cei doi litri de benzina pe luna pe care ii alimenteaza pentru eventuale urgente medicale si pentru a se deplasa la cumparaturi, daca sunt prea grele, gen sticle de ulei, etc. Eu le trimit cam de doua ori pe an bani, din proprie initiativa. O data la sfarsitul toamnei, pentru provizii si costurile crescute la incalzire (sau pentru ca venim noi acasa si atunci suntem 4 la masa) si o data inainte de a pleca in concediu la tratament, pentru ca in statiune trebuie sa mai plateasca in plus pentru anumit tratamante si chiar pantru mancare, daca nu vor sa traiasca numai cu cartofi si ceai trei saptamani. Evit aceste transferuri de bani, deoareca banca incaseaza enorm. La o suma de 300 EUR am platit 50 comisionul bancii, din care 25 a retinut banca romaneasca (din ce motiv, nu stiu).
Pensionarul roman trabuie sa fie un bun finantist ca sa nu infometeze si ca sa-si asigure minimul de vitamine si proteine. Mai bine le las bani cand merg acasa. Din mesajul tau inteleg ca relatia ta cu parintii nu e cea mai buna. Tu te-ai indepartat de realitatile romanesti, ei nu stiu cum e in strainatate si si- ar dori si ei sa aiba o data bani destui. Te miri ca nu-ti spun de ce au nevoie concret: eu cred ca au nevoie de prea multe dupa 14 ani in care cu siguranta mai poarta paltonul sau cojocul care si l-au cumparat la 50 de ani. Banii se duc usor in Romania, motiv pentru care pentru multi e un lux sa bea o cana de lapte pe zi. Drept sa spun le-as da toti banii de pe lume numai sa-i stiu sanatosi fara griji de genul asta, dar sunt inca studenta si traiesc din banii sotului. Insa cred ca cel mai bine ar fi sa ai o discutie sincera cu parintii tai, prea am impresia ca intre voi nu a mai ramas nimic decat obligatia de sange. Tu crezi ca vor numai sa te stoarca de bani si asta e grav. Daca e chiar asa, atunci poti sa impui o limita sau chiar sa renunti la ajutor, oricat de crud suna. Mi
nu stiu exact, parintii mei n
- de
Eda
la: 04/04/2004 12:37:07
(la: Cu ce/cat va ajutati parintii pensionari) nu stiu exact, parintii mei nu sunt pensionari si oricum nu prea reusesc eu sa-i ajut. Dar stiu ca mama mea cheltuie 150.000 pe zi, adica 4.500.000, din care nu plateste intretinere si telefon, etc. Asa ca, eu cred, ca vreo 250-300 $ ar fi de-ajuns sa traiesti decent in Romania. Dar cei batrani mai au nevoie si de medicamente, care uneori sunt foarte scumpe si asta afecteaza serios bugetul.
parinte,
- de
Alice
la: 30/06/2004 13:03:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) exista credinta dincolo de Biserica?
intreb precum copiii: nerespectand canoanele impuse, ma va condamna Biserica, va spune 'nu esti bun crestin' doar fiindca nu tin post, nu merg la slujba duminica, nu stiu cand 'cade' Pastele la anu’ si nu ma spovedesc decat direct lui Dumnezeu necerandu-i niciodata altceva decat pace? daca Biserica ma condamna, parinte, cine-mi da, de fiecare data, acea pace pe care-o cer, cu mainile sufletului impreunate, cu ochi-in-ochii lui Dmnezeu, in creierii muntilor sau ghemuita sub cearsaf??? si cine ma opreste sa fac bine si cine-mi iara interzice raul? in ochii cui privesc atunci, in felul meu cand ma rog? o fi cel-ne-numit, care-mi inverseza valorile si ma ispiteste spre intuneric? o fi lumina mea intuneric, parinte, doar fiindca popa mi-o strigat: 'pacatoaso'!???
|
![]() |
(la: "Regele International al Tiganilor")