comentarii

ce miraculoasa transformare este iubirea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
O sa ziceti ca n-am cultura cinematografica - de Alice la: 16/10/2003 01:30:13
(la: Filmele mele)
si s-ar putea s-aveti dreptate!:)
In ultima vreme, cand si cand, ma delectez cu "Shrek" - muzica, poezie, mister, final miraculos. Si multa iubire. Nu iau mult: o lingurita pe luna!
Un singur film as vrea sa revad "Stalker" ("Calauza", cred ca se traduce) de Tarkovsky, mi se pare. Filmul asta m-a uluit acum cativa ani buni, dar, din pacate, l-am pierdut printre prieteni!
Pentru Nimeni - de Chriss la: 03/02/2005 17:43:00
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Am citit raspunsul tau si daca nu te superi vreau sa-ti raspund.
Da ai dreptate, ai nevoie de forta pentru a lua o decizie corecta.
Dar vreau sa discut un pic citeva din subiectele ce le-ai deschis. In primul rind ai spus " cred ca cei comozi vor alege siguranta, oferita in cazul asta de cel pe care crezi ca nu-l mai iubesti (si poate chiar asa e) , dar cu care lucurile au mers, din inertie sau pentru ca unul a impins caruta." Eu te intreb cum de sa ajuns sa devina totul o inertie? La inceput a fost iubire nu? Ce sa intimplat cu acea iubire? Cum de a murit? De ca amindoi au lasat acea iubire sa moara?
sa nu te superi ca scriu aceste lucruri, dar cred, cred orbeste in puterea dragostei si in mentinerea familiei. Nu cred ca un cuplu ar trebui sa lasa lucrurile sa devina "inertie".
Vorbesti la un moment dat despre flacara iubirii care cu timpul dispare. Nu cred ca dispare, ci se transforma. Flacarea iubirii din tinerete cred ca este necesara pentru doi oameni ca sa faca o familie, insa apoi acea iubire se ridica la un alt nive. Apar copii, apare responsabilitatile care unori nu sint usor de dus. Deci se trece de acea flacara cind totul era roz si frumos. Asta este viata, nu o putem schimba. Dar cred ca odata ce doi oameni au decis sa formeze o familie, ar trebui sa ia in considerare ca vor apare vremuri grele si bune, va fi sanatate si boala si de asemenea va fi saracie si bogatie.
Cred de asemenea ca acea flacara a iubirii poate fi mentinuta cu efort din amindoua partile si de la el si de la ea. E greu, dar trebuie luptat din greu pentru a mentine acea flacara.
Crezi oare ca noua "mare iubirea" nu se va transforma intr-o runtina, cu timpul? Eu cred ca da. Va fi frumos si inflacarat ca toate iubirile, apoi se va transforma, si atunci el/ea se vor trezi la inceputul jocului, de unde au plecat. Ce au sa faca au sa inceapa sa se uite iar dupa "marea iubirea".
Daca o persoana doreste sa traiasca minunata euforie ce ti-o da "marea dragoste" atunci acea persoana nu ar trebui sa se casatoreasca. Ar trebui sa traiasca burlac ( cred ca acesta este cuvintul portrivit ) si sa aibe prietenii, care ii pot aduce din nou si din nou acea senzatie ce toti am trait-o cindva. Marea Dragoste! Dar fiecare prietenie va fi extraordinara la inceput, insa cu timpul va deveni rutina, atunci prietenia poate fi rupta si o nou prietenie poate fi creata. D
Intr-o casnicie nu cred ca este corect sa aplicam regulile de mai sus.

Gata, am scris ce am avut pe suflet si sper sa nu mi-o iei in nume de rau.

Cu respect,

Criss
#35260 (raspuns la: #35126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce versuri ushchite... - de donquijote la: 01/03/2005 00:13:26
(la: amor vincit omnia)
mi-aduc aminte de folclorul 'de halba' din anii studentiei (paraschiva, 16 ani si doi ochi negrii, carolina...). merita de deschis un thread pe tema, sau de ce nu, sa le postam aici daca ne lasa gazda. le-am cam uitat si tare imi placeau...

cat despre chestiunea de aprofundat cred ca merge dupa legea intaia a dialecticii: acumularile cantitative de dorinta de a iubi duc la salturi calitative ... se transforma in iubirea pe care o simti...
Si eu cred ca o prietenie ini - de alura la: 02/03/2005 12:33:18
(la: Dragoste prin Internet)
Si eu cred ca o prietenie initiata pe internet se poate transforma in iubire! Poate sunt naiva sau prea idealista, dar mi se pare posibil. As spune ca unii dintre noi, tocmai ascunzandu-se in spatele anonimatului, sunt mult mai sinceri decat in viata "reala". Oricum, un lucru e cert, majoritatea utilizatorilor acestui site sunt INSETATI DE IUBIRE! Cele mai citite si comentate subiecte sunt cele referitoare la iubire si nu pentru ca ar fi un subiect la care se pricepe toata lumea. Si, daca citesti printre randuri, observi ca multi sunt in cautarea iubirii, chiar daca nu recunosc asta, ba, dimpotriva, unii incearca s-o ascunda sau sa nege existenta ei! As vrea sa stiti ca acestea nu sunt "proiectiile" mele, ci o incercare timida de a fi obiectiva in ceea ce va(ne) priveste, referitor la aceasta tema de dezbatere!
Clody, - de PROUDFRECKLED la: 18/01/2006 18:01:11
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Dar nu ai raspuns la intrebare
Daca este conditie de participare :),uite am sa-ti raspund.Sunt de aceeasi parere cu:
donquijote:
cat despre chestiunea de aprofundat cred ca merge dupa legea intaia a dialecticii: acumularile cantitative de dorinta de a iubi duc la salturi calitative ... se transforma in iubirea pe care o simti...
daydreamdalia:
pentru ca intodeauna e dorinta de a iubi !, motivele si cadrul le creem pe urma, instinctualul alege partenerul/momentul si constientul se supune si creeaza povestea.
Postate la :
Amor vincit omnia
Publicat de maan la 22/02/2005 - 22:46
http://www.cafeneaua.com/node/view/3695
Au spus-o frumos si concis ca era pacat sa nu-i citez.

Prea tarziu incat sa nu uiti toata viata.

Tot ce ni se intimpla devine reteaua ce filtreaza felul in care primim informatia sau construim comunicarea cu lumea inconjuratoare.Noi suntem suma tuturor intimplarilor traite de cind ne-am nascut. Ba mai mult purtam in noi amprenta ,si uneori calvarul celor din generatiile anterioare.Adulti devenim constienti de limitele noastre,nu mai suntem copilul vulnerabil supus gindirii magice.Nu putem decit sa invatam din datul cu capul in pragul de sus,si sa mergem mai departe.Sa nu fim o povara pentru noi insine,pentru cei dimprejur….daca vrei …etic si moral.Ce trebuie sa intelegi este ca,acest prea tirziu al tau ,intra in drepturi din momentul in care ai deschis ochii la lume.Si atunci…te intreb …de ce sa nu ne dam cu capul de un perete la primul esec ?C-am sfeclit-o la latina de ex….sau ca mi-a intrat aer pe nas la primul sarut……
Tot acest discurs…ca sa intelegi ca arareori este cu adevarat prea tirziu si aproape intotdeauna este ceea ce numim viata.

Prea tarziu pt ca deja te-a afectat.
Te intreb ,acum,in ce mod te-a afectat ?

#100970 (raspuns la: #100877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In cele ce urmeaza imi propun - de Cristache Gheorghiu la: 26/01/2006 10:45:07
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
In cele ce urmeaza imi propun sa fiu rau. Nu pentru ca asa as fi eu, ci – dimpotriva - dintr-un exces de bunatate ce tocmai m-a cuprins si nu-l pot stapani. (Cred ca dupa aceasta declaratie ar trebui sa iau o pauza, dar m-as contrazice pe mine insumi.)

O prima constatare cat se poate de dura: amorul juvenil se transforma in iubire statornica intr-un numar infim de cazuri, si nici macar atunci nu putem fi siguri ca avem de-a face cu o dragoste adevarata. Si atunci?

Mai intai trebuie facuta o distinctie intre sentimentele de iubire ale fetelor si cele ale baietilor. Baietilor le trece repede, asa ca nu merita sa insistam asupra lor. Cele ale fetelor, insa, sunt importante nu atat prin durata sau intensitate, cat prin consecinte. Sa nu-mi spuneti ca asa sunt fetele, mai sentimentale, pentru ca riscati raspunsuri ... surprinzatoare. Sa procedam deci analitic.

In trecutul mai indepartat pentru unele societati, dar inca prezent in altele, fetele erau maritate de catre parinti. Ele nu aveau nici libertatea alegerii si nici vre-o responsabilitate. Abia dupa mariaj capatau responsabilitati in interiorul familiei. De notat ca familia astfel formata era in acelasi timp un fel de societate comerciala, economia tarilor respective fiind centrata pe asemenea micro (sau macro) intreprinderi familiale. In societatile poligame, haremul nu era/este atat o trupa de divertisment a masculului, cat o echipa cu rol productiv, in care prima sotie este sefa celorlalte, iar dimensiunea haremului depindea de necesitatile economice ale intreprinderii familiale in cauza.

Intre timp, fetele au dobandit libertatea alegerii. In acelasi timp, insa, ele trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei lor alegeri. Imensa responsabilitate, pentru ca se doreste a fi pe viata. Acum, daca analizam mesajele din acest forum – si nu numai – vom constata ca nu atat iubirea este tema centrala, ci teama de a nu gresi in alegere, deci tocmai constientizarea responasabilitatii despre care vorbeam. Ar fi bine sa fie un fat frumos, dar sa fie si un viitor sot serios.

Societatea a mers mai departe: femeile au dobandit nu numai libertatea alegerii sotului, dar si libertatea alegerii unei profesiuni (alta decat cea de angajata a sotului) si, implicit, posibilitatea unei existente pe propriile lor picioare. Intr-o casatorie, cei doi sunt pe pozitii de egalitate.

Din pacate, multe fete au ramas intr-o faza intermediara. Le place ideea alegerii, dar nu si restul. Nu sunt misogin si, de aceea, n-am sa va spun ca viata pe cont propriu este mai complicata, sau ca functia de sef nu e totuna cu cea de sluga, dar unele fete se gandesc doar la maritis, dupa care isi imagineaza ca au scapat de orice grija. Inutil sa va spun ca e fals. Si totusi, asa gandesc multe. De ce? Din comoditate. Lenea le ofera aceasta solutie falsa. Unele au exprimari prozaice, de genul: „imi gasesc un sot trasnet, dau un tun si m-am realizat”. Unele intra chiar in panica la gandul ca inca nu si-au gasit alesul si maine, poimane, vor fi fete batrane. Altele, mai romantice, isi creaza un scenariu-vis, uneori cu sinceritate, sub forma „iubirii celei mari”, desi sansele imlinirii lui sunt chiar mai mici. Au in schimb avantajul ca, daca au gresit, le ramane scuza cu amorul, din cauza caruia „le-a cazut pata”. Sa nu ne ascundem dupa deget!

Singura realizare posibila, atat pentru baieti cat si pentru fete, este cea profesionala, si asta ar trebui sa fie principala preocupare, pentru ca numai astfel putem sta pe picioarele noastre. Cat timp veti cauta sotul cel bun va asigur ca nu-l veti gasi. El va veni singur din mediul social din care faceti parte, deci un om din aceeasi clasa (criteriu esential), o persoana cu aspiratii comune, care ni le va intelege si accepta si pe ale noastre, etc., etc. Stiti probabil lectia. Asa ca lasati moftul cu „iubirea cea mare”, sau mai exact lasati lenea si apucati-va de ceva mai serios!

Cristache Gheorghiu
l1cur1c1 - de amari la: 29/01/2010 23:26:55
(la: ... credeti in...)
Parafrazandu-l pe Toma necredinciosul: nu cred in dragostea la prima vedere pana n-o simt,dar cred ca o dragoste transformata-n iubire e purtata-n suflet mereu.
Cand iubirea se transforma in ura - de Bittersweet la: 26/01/2006 10:45:07
(la: De ce te urasc)
Iubirea se poate transforma in ura..asta e clar...citind textul tau(clody),imi dau seama k ai mare dreptate...desi din randurile tale reiese k iubesti si nicicum k urasti."Te urasc pentru k m-ai mintit prinvindu-ma in ochi"...de ce oare imi este atat de familiara fraza asta?Este cea mai adanca durere sa fii mintit "pe fata"...dar ce sa faci cand iubirea iti pune un val negru pe fata si din o mie de cuvinte le iei decat pe acelea care iti convin tie?"Te urasc pentru ca nu a contat k ai fost prima mea iubire"...vai!de ce oare atata minciuna?de unde atata incredere intr-un om care nu merita nimic in viata?Mi s-a intamplat si mie.. :(..1 an si 3 luni pierduti din viata...de c am fost atat de oarba(?!),nu imi dau seama...cred k iubeam...dar ce sa fac?Iubirea s-a transformat in ura...am fost si eu victima unui criminal...nu un criminal propriu-zis..ci unul care ucide suflete...d c am permis sa mi se rupa sufletul la o varsta asa de frageda?de ce aceasta relatie mi-a consumat toata increderea in oameni..si de ce acum nu mai pot iubi ca inainte?de ce sunt mereu suspcioasa??pt k sunt distrusa..sufleteste...ce sa fac sa ma vindec de aceasta depresie?Ce este ura?De ce urasc?
"Miraculos ..."dinisor, - de Denysa la: 18/09/2004 22:59:32
(la: sentimente!)
Am citit comentariul tau...intradevar apar "energii miraculoase".Unde si cand apar?fireste cand sentimentele se dezlantuie...in dragoste in iubirea adevarata...

Daca vorbim de "sentimentele de drag"ele nu pot "emana"acele energii miraculoase...

BYE!
Iubirea e de mai multe feluri ... - de desdemona la: 16/11/2004 15:33:18
(la: Altruism sau egoism?)
S-ar putea clasifica in iubire pura si atasament. Si combinatii intre cele doua. Regula e ca niciodata, in nici o relatie, partea de iubire pura nu creeaza probleme, acestea venind de la atasament.
Atasamentul e in stransa legatura cu egoul, conditionarile, amintirile placute sau nu. Iubirea pura e ceva foarte inaltator si care poate transforma persoana care o simte in ceva deosebit.

Exista iubire de ambele feluri in toate relatiile: mama-copil, frate-sora sau frate-frate, prieten-prieten, iubit-iubita, si intre persoane care se cunosc mai putin profund (colegi, cunostinte, amici virtuali - prin internet). Iubirea pura este total dezinteresata, singura grija a celui care o are fiind sa o exprime si sa se bucure de ea. Atasamentul implica dorinta de a poseda intr-o masura persoana iubita (a-i poseda timpul, atentia, dorintele, asteptarea unui raspuns pe masura). Asa apar gelozia, dezamagirea, dorinta de dominare, sacaiala, revolta. Daca iubirea ar fi perfect pura dintru inceput aceste probleme nu ar exista.
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Exemple de atasamente:
1. parinti-copii. Cand copiii sunt mici unii parinti ii impiedica sa iasa din casa singuri ca sa nu se loveasca, sa nu sufere. Uneori chiar si dupa ce copiii lor sunt adulti, ei sunt tinuti 'din scurt' si toate iesirile le sunt controlate (daca nu insotite). Parintii prefera sa ii aiba in casa lor ca sa nu fie singuri la batranete, dar nu isi dau seama ca, daca nu ii lasa sa 'zboare liberi' tinerii vor deveni infirmi in vointa si judecata lor.
2. Intre prieteni. Daca unul din ei uita aniversarea celuilalt, al doilea se va 'razbuna' uitand la randul lui aniversarea primului. Si daca unul nu il suna pe celalalt, nici celalalt nu va suna, fiindca asteapta sa fie cautat primul.
3. In familie. Daca ai uitat la o aniversare, sau un craciun, sa trimiti felicitarea, ei devin reci, la a doua sau a treia omisiune, nici ei nu iti mai scriu. Daca l-ai vizitat pe varul X de 3 ori si pe matusa Y doar de doua ori, ea nu te mai invita la masa festiva de familie.
4. Intre soti - gelozia si dorinta de-a fi 'lipiti' tot timpul unul de altul, in caz contrar venind reprosuri, banuieli, insinuari, conflict. Dorinta de-a rapi libertatea celuilalt (sa nu mai faca ce vrea, ci doar ce zic eu, sa nu discute cu nimeni numai cu mine, sa nu ...).

De obicei exista in fiecare fel de-a iubi o proportie de iubire pura si una de atasament. Cea care ne face sa suferim e atasamentul, al nostru sau al altuia. Si atasamentul presupune egoism. Insa iubirea pura e cel mai pur altruism.

Desdemona
Cat ma costa o iubire? - de roxa la: 23/02/2005 17:09:20
(la: cat mai costa o iubire)
Marea iubire se transforma intr-un soi de prietenie?... Poate!
Sau poate nici macar atata... Se transforma in ignoranta, in ura sau pur si simplu in indiferenta... V-o spun dupa o iubire de 7 ani care m-a pustiit... m-a devastat mai ceva ca un uragan. Acum am trecut peste...sau cel putin asa imi place mis sa cred, cu toate ca realitatea este altfel.Privesc in urma si ma doare...M-a costat SUFLET!Atat de mult suflet. N-a ramas in urma decat un gol imens care nu mai poate fi umplut usor...Au fort 7 ani de bucurii, tristeti, copilarie, maturitate, joaca... Aveam eu 16 si el 17 ani. Am crescut impreuna, am iubit, am invatat sa iubim...impreuna. Si atat!Ne-am despartit, am suferit, am plans...si-am trecut peste...
Am investit!
Cat m-a costat? - ENORM - 7 ani din viata PIERDUTI !!!
Nimic mai putin decat iubire - de Radina la: 20/06/2005 11:48:40
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
Eu am trecut prin ambele experiente. Am dintr/o prima casnicie un copil, m/am recasatorit si pt o lunga perioada de timp am vazut cum intre cei doi "vasnici competitori" s/au creat foarte multe sentimente, si clare si tulburi, si rele si bune si reale si false. Toate au fost insa sub semnul iubirii; a mea pentru ei si a lor pentru mine.Eu din cea neiubita si "acrita" m/am transformat in liantul pentru iubire. Iubind reusesti sa scapi de ideea de compromis. Primesti, darui si intotdeauna sondezi in tine cu atentie cea mai potrivita reactie care sa/ti exprime iubirea si sa estompeze orice conflict. Nimic mai putin, insa, decat iubire. Lipsa iubirii e marele compromis. Daca nu mai exista iubire inevitabil se creaza tensiuni si tristeti, care ne secatuiesc sufletul. Compromisul de care tu vorbeai duce la falsitate si la ariditate. Nu putem trai fara iubire.Si gandeste/te ca se consuma mult mai multa energie incercand sa omori o iubire sau sa pastrezi o aparenta decat sa depui efortul de a o revigora. In cazul in care vrei sa o revigorezi pornesti de la premisa unei finalitati pozitive, cu riscul unui posibil insucces bineinteles, dar cu speranta vie si cu sansa unui nou "izvor". Pentru "compromisul civilizat" se consuma doar resurse, fara ca ele sa mai aiba vreo sansa sa fie recuperate. Aici nu mai exista finalitate. E un sentiment de stagnare. Chiar si acel respect civilizat de care vorbeai consuma enorma energie. Cand speranta revigorarii iubirii nu mai exista si incepi una noua macar "razboiul" la care pornesti are sanse de victorie. Se moare mult, se oblojesc rani, se ajunge la armistitii periodice sau la batalii crancene dar cel putin se deruleaza viata acut si intru iubire.
Compromisul reapare, atunci cand de dragul unui copil, doua cupluri se reconciliaza total pentru a fi in preajma lui. Eu mi/am petrecut zece Craciunuri cu tatal copilului, cu mama vitrega, cu sotul meu, in jurul bradului,fiind civilizati.S/a intamplat insa sa intervina afectele.Sunt inevitabile cand e vorba de iubire. Ele au intervenit din pricina faptului ca am avut vointa sa fim atenti la sentimentele copilului. Si ne/am legat. Am creat o frumoasa prietenie. Mama vitrega a nascut un fratior si atunci iar am depasit barierele compromisului. Cum sa nu o iubesti,pe mama mica, pt ca asa ii spunem, cand ne/a nascut un fratior.Si despre razboi e vorba, pt ca la inceput copilul meu a avut toate simptomele de gelozie ale copilului mai mare. Si uite asa putem vorbi despre divorturi, recasatoriri fara ca ele sa fie neaparat niste dezastre nascatoare de compromisuri maligne. Ci cu compromisuri benigne care trec pt ca le bombardam cu atentie si iubire. Cuvantul de ordine este insa aici "iubire". Si de fapt multa iubire neconditionata.
#55613 (raspuns la: #55161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea.... - de cactus la: 07/01/2006 20:11:11
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
…grea intrebare…..iubirea ne transforma….nebanuit de mult……uneori nu putem avea ce iubim….si atunci, pentru a nu pierde, ramanem in lumea gandului……dupa dorinta, furie, neputinta, deznadejde, dupa ce valul iubirii ne ridica la cer si ne izbeste de fundul oceanului din noi…..dupa aceea vine teama…de a nu pierde….si odata cu ea, linistea….nu mai putem pierde cand nu mai avem ce…decat poate ce este in noi…..si atunci iubim fara sa cerem, fara vorbe, cu ochii larg deschisi…doar cate o lacrima uitata in coltul genelor incearca sa fie un bob din revolta trecuta……pur si simplu iubim si ne minunam cata frumusete se poate trezi in noi…..si nu putem sa nu speram ca intr-o zi va ciocani la usa.....
"Ce faceti cu o iubire care - de AndreiB la: 16/01/2006 00:00:29
(la: Tehnici de resemnare)
"Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?"

Incerci sa-ti amintesti momentele placute, motivele pentru care iubesti persoana respectiva, efectele pozitive pe care le-a avut asupra ta. Probabil la asta se refera vorba asta cu "Iubirea invinge orice", iubirea adevarata este... atemporala, in sensul ca nu conteaza cat a durat totul, cat ai fost cu persoana iubita, experienta iubirii adevarate te marcheaza mult dupa . Si tot ea e cea care te va face sa iubesti din nou.

"Stiu, daca exista vointa si staruinta, timpul si greutatile nu vor face decat sa intareasca iubirea, sa o adevereasca, etc. etc. etc."

Hm, iubirea n-ar trebui sa devina o povara, un act de vointa, un efort. Indiferent de motivele (personale, de circumstanta, independente de voi...) pentru care bucuria de la-nceput s-a transformat intr-o lupta, faptul ca acum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, zic eu ca e semn suficient ca totul ar trebui sa se incheie. Altfel tot ce a fost frumos la-nceput va fi acaparat de uratul (poate involuntar) creat acum.

"Ce sens poate avea singuratatea?" Niciunul. Si cred ca iti inteleg framantarile. Insa nu te teme, desi nu te conosc deloc, din ce vad in ce ai scris tu aici, nu cred ca singuratatea iti este predestinata. Sunt intradevar oameni ce se dau batuti, renunta si aleg singuratea crezand ca-i calea cea mai simpla. Ulterior descopera cat de mult au gresit si cred ca e prea tarziu sa mai faca ceva (desi nu e niciodata prea tarziu). Cunosc astfel de oameni, si nu cred ca vreunul dintre ei ar fi putut spune tot ce ai spus tu aici. Nu esti tu aceea, fii pe pace, atata timp cat vei avea trairi ca cele ce reies din textul tau, si sinceritatea de a le exprima, nu vei fi niciodata singura.

Incerc sa te incurajez, pentru ca asta simt ca ceri din tonul textului tau. Sper ca am intuit corect, daca nu iarta-ma. Oricum, curaj, si nu inceta niciodata sa iubesti, chiar daca uneori ti se va parea aiurea sau fara rost.
... nu adaug decat ca 'iubire - de rational rose la: 28/01/2006 12:06:05
(la: De ce te urasc)
... nu adaug decat ca 'iubirea care se poate transforma in ura' nu e iubire, e altceva, e patima.
"iubirea care se poate transf - de rational rose la: 28/01/2006 12:06:05
(la: De ce te urasc)
"iubirea care se poate transforma in ura" nu e iubire, e patima.
ideea de iubire... - de lavdyi la: 01/02/2006 10:31:57
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Opiniile voastre asupra acestui subiect mi-au creat o oarecare confuzie prin faptul ca am gasit in ele multe adevaruri . Drept pentru care as vrea sa o spun si eu pe a mea !Cat mai exista !
Iubim ideea de iubire mai mult decat iubim oamenii, insa nu fara a avea un etalon . Etalon care poate fi o iubire pierduta traita de noi , o poveste de dragoste auzita de la prieteni , sau un film siropos vazut la cinematograf. Nu putem sa avem un ideal de iubire fara a stii cum poate arata...iubirea. De aceeea tindem in general sa raportam la prima dragoste tot ceea ce urmeaza dupa ea. Asta in cazul in care nu se transforma intr-o relatie indelungata sau o casatorie. Pentru ca atunci tindem sa o desconsideram si sa vedem printi si cosanzene invadand birourile de la serviciu , casele prietenilor( vezi a x-a porunca:) si ecranele televizoarelor. Asta este partea negativa a lucrurilor...
Insa dincolo de toate astea, dincolo de perfidie , prejudecati si idealuri false eu cred totusi , in confuzia mea, ca exista si iubirea reala nu doar ca idee. Este cea obtinuta prin eforturi , sacrificii , compromisuri , intelegere si dorinta . Exact in modul in care se construieste o cariera profesionala. Ah, era sa uit : e nevoie si de ...timp!
iubire, iubire... - de lullabye la: 24/03/2006 19:45:35
(la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
Cred ca suntem mai mult interesati de imposibil, decat de iubire!... Interesul nostru pentru dragoste creste cu atat mai mult cu cat ne este imposibil sa intelegem anumite lucruri la persoana de langa noi - misterul!... iar lucrul asta ne face sa ne luptam ca niste bezmetici pentru a intelege ceva foarte simplu poate, insa transformat de noi intr-o mare grozavie... De ce? Probabil ca buimaciti de anumite necunoscute, ne pierdem rationamentul sau din contra... si ajungem sa dividem un simplu fir de ata, in sute, mii... cautam "n" rezolvari la o singura problema, rezultand multe necunoscute... Iubitul/iubita, ajunge sa fie ridicat/a pe un enorm piedestal, pentru ca ni se par imposibil de inteles... pentru ca o simpla "necunoscuta", tocmai din setea de a explora, de control poate, aupra a tot ceea ce ne inconjoara, ne indeamna sa o facem. Si uite asa se pierde ideea principala, cum ca, oameni suntem si aiurea actionam, cand nehotarati, cand inversunati, bla, bla, bla... Dragostea este frumoasa... atat cat este... explozia de efuziuni, pasiunea covarsitoare... Mai important este ce ramane dupa... si anume, respectul.
Transformare - de Andre29 la: 03/04/2006 08:05:37
(la: Te-as pedepsi)
Eu vad aici iubirea transformata in blestemul singuratatii, caci despre ce altceva poate fi vorba cand spui: Te-as pedepsi la o vesnicie de iubire
[...]
Fara sa primesti nimic in schimb
Iubirea nu trebuie sa fie asa, in iubire sunt doi, iar sa daruiesti fara sa primesti nimic in schimb este una din cele mai mari dureri in iubire.


____________
'de frica sa nu scadem incetam sa crestem, de frica sa nu plangem incetam sa radem '
se poate trai fara iubire - de rodica144 la: 29/07/2006 22:29:16
(la: Se poate trai fara iubire?)
DA , cum sa nu, binenteles, fara discutie; zilele trec fade, una dupa alta, se transforma in ani[ ce lungi iti par, cind n-ai cu cine....scria Minulescu ]iti imbatrineste inima, cugetul, tot, numai sufletul nu- e suspendat in acea singura iubire care nu e, care a fost, sau poate -NU



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...