ce obiceuri mai sunt pe la sate

cam ceva de genul : cineva se supara fara motiv, facandu-si singur un prejudiciu, atunci cand celuilalt putin îi pasa..?

o povestioara cam asa :)

lupul a mancat un vitel, stapanul vitelului ia spus vacarului sa aiba grija pe viitor si sa-i plateasca vitelul (pretul)in lapte

vacarul s-a suparat pe tot satul si i-a injurat
oamenii din sat i-au retras toata turma de vaci

vacarul a ramas singur, fara sat si fara vaci..

:-))

Sint complet de acord cu tine ce spui. Sfaturi bune...mai facut sa zimbesc. Nu ma refeream la mine deloc.

Pornisem de la un extract dintr-o carte, 'The Balcan Trilogy',si incercam sa gesesc o cauza/ explicatie sau alta parere.

Cred ca ai citit doar ultimul meu mesaj care de fapt l-am scris ca o completare la cel scris initial.

Pe curind,
Florin si atat
P.S. De unde vine 'Sat' in you nickname, from Saturday or the romanian word 'sat' for village. Eu am asumat ca de la Saturday pentru ca ai folosit S mare. Dumireste-ma

Am fost anul trecut şi o să mai merg şi anul acesta. Te referi probabil la satele unde comuniştii au primit voturi masiv.

Daniel, nu stiu din ce parte a tsarii eshti. La mine in sat, deshi a patruns "modernismul" se poate trai cum am spus in mesajul anterior. Si cand eram eu copil era muzica de pick-up ca acum casetofoanele, si atunci era curent electric, si atunci erau autobuze inclusiv strada principala asfaltata, exista si atunci un dispensar in comuna, un magazin de Fero-Metale, shcoala , caminul cultural, un post de militie, primaria si o gradinita. Alea au fost acu 30 de ani, azi tot alea sunt, nu s-a construit nimic nou, dar s-au renovat cele vechi, mai putin postul de politie. Fermetalul a disparut, si au aparut nishte baruri plus o brutarie .
In rest, omul are pamantul lui si daca vrea sa-l lucreze singur bine, daca vrea sa-l dea la vreo asociatie bine. Ce spuneam mai jos, despre vie, porumb, cuptor, vârsha, etc. TOATE sint inca bine mersi de facut ca si mai inainte. De fapt ce vi se pare asa de necrezut? Satul meu e sat de campie si e mai "modern". Da ia duceti-va in Hatseg. Daca ai plecat de exemplu de la Costesti spre Sarmizegetusa si la prima rascruce vrei sa o iei spre Fetsele Albe, o tai pe munte si te crucesti ce gaseshti acolo. Case sus pe podishuri unde numai tu ca proprietar si Dumnezeu te mai vezi. Buna ziua dai la shoparle dimineatsa si cand si cand apare un turist daca-l lashi sa treaca prin tarlaua ta.

AlexM

"Saracii din satul tau au prioritate"

Fraza asta e motivatia principala pentru discriminari si nationalisme.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"

Pentru incantarea ochiului si a sufletului:
http://www.obs-us.com/people/mihai/sate/home.html

Fotografii de Mihai Moiceanu.

A fost interesant la Muzeul Satului.
Convocate de prin tara, au fost aduse pentru teveurile care nu se duc pe acolo citeva formatii populare - mai curind, citeva grupuri de tarani care au jucat cu toate accesoriile, obiceiurile, si datinile, o seara si o dimineata de Craciun, cu naturalete si buna voie.
In anumite limite atmosfera a fost grozava si s-au putut face imagini foarte interesante, pe care altfel e foarte greu sa le aduni, mincind cauciucele pe drumurile mocirloase ale patriei.
Nelipsiti de la aceste evenimente, fotografii amatori, cei profesionisti si posesorii de aparate, au exersat si ei cum au putut o viziune sau alta.
Fotografii profesionisti ii recunosti de la o posta; fie noapte fie zi, ei pun blitul indreptat in sus - de parca in aer liber ar veni ceva lumina inapoi pe subiect din cerurile blitzuite - si se baga la gramada, nenorocind unghiurile mai interesante, fara sa le pese ce e in spate sau daca cumva incurca pe unu` care e in alt loc; sa-si faca el treaba, ca restul e o adunare de muci cu aparate si nu conteaza.
Fotografii amatori romani fac aproape la fel; cum majoritatea nu au decit aparate fara teleuri si se baga aproape, acopera orice posibilitate a altuia de a face ceva din aceiasi directie, se gindesc mult, vreo doi ani, se uita prin aparat inca o glaciatiune, asteapta sa le vina o idee, fac o poza, se uita inca o mie de ani la ecranul CCD - dar tot de acolo, sa nu credeti ca se da la o parte - si intre timp dansu` s-a terminat.
Privind din exterior, pe un tapsan de o mie de metri patrati cu mai multe formatii populare, vezi momente cind cirdul, cioporu, gasca de fotografi merg ca ulii intr-o parte si in alta, deranjindu-se reciproc, si facind riguros aceleasi imagini. Cei care se intreaba mai care e parerea mea, ce fac eu aici, ce vreau sa arat, cu ce vreau sa ramin, se vede ca sunt mai putini.
Extrem de multe aparate digitale, adica peste 95% din ce era acolo, dar si doua Leica s-au vazut ( un 3G si un M3) si cam putine teleuri pentru bogatia de subiecte care erau.
Subiectul a fost dificil de acoperit; foarte mult public peste tot, megafoane, turta dulce, moartea cu coasa si capra si calutii se miscau brownian, cele citeva unghiuri posibile erau rezervate tevereurilor, ce mai era liber era plin de fotografi care nu se miscau de la punctu` fix nici mitraliati, si in acest balamuc totusi domnul Dipse a reusit sa faca citeva imagini foarte personale ( poate putin cu umbrele prea duse in subexpunere?) si sa realizeze o povestire cu stil aparte a unor cadre care categoric arata altfel decit ce facura altii.
O sa pun si eu pe un server azi ceva imagini; acum imi pare rau ca nu am fotografiat si atmosfera reala, cablurile de microfon si toata nebunia cu lumea si ce mai era acolo; data viitoare...

Mai exista sate descrise de AlexM, eu de cate ori ma duc in Romania incerc sa ma duc intr-un sat din asta, rupt de lume. Am unul preferat. Acum 20 de ani era la fel precum este acum. Nu s-a schimbat mare lucru. E foarte interesant pentru noi (eu si sotul meu) sa batem lumea in lung si in lat, ni se intampla atatea chestii noi mereu...si cand ne ducem in satul respectiv totul e la fel. E o lume aparte acolo.

Serile urcam pe deal si ne uitam la sat care se vedea in vale, ascultam zgomotele satului, cum se intorceau vitele acasa etc.

Cunosc nemti care-si petrec concediile in Romania in sate de genul asta, le cauta cu disperare. In lumea vestica , occidentala nu mai exista de mult asa ceva. Cum nu mai exista animale salbatice, natura salbatica etc. Peste tot sunt autostrazi, e zgomot si natura e plantata de om. Eu am locuit in zona Padurea Neagra ultima data in Germania si desi era un sat mic si retras, daca urcam pe dealurile din jur sau ma duceam in padure se auzea autostrada din apropiere. Era aiurea.

Nemtii pe care-i stiu eu sunt disperati dupa lumea romaneasca, cea pe care am descris-o mai sus, dupa dormit in fan, mancat mamaliga cu branza, baut tuica si dormind inveliti cu scoarte taranesti. Cu turismul rural s-ar scoate bani frumosi da' taranii ar trebui sa "uite" de covoarele de genul "Rapirea din Serai" sau bibelourile orori cu balerina invartandu-se pe loc. Strainii vor chestii autentice, adevarate.

Poate nu va vine sa credeti dar eu mi-am adus cu mine in tarile pe unde am umblat o scoarta taraneasca (de lana curata!) facuta in Sapanta. Ma invelesc cu ea si ...pana si acum, dupa atatia ani mai gasesc fan in ea :)) (ramas in lana). Am facut niste poze cu un motan neamt care ne venea in vizita mereu si se arunca pe scoarta. Dormea si se tavalea prin ea ca dementul :))) Pacat ca nu pot sa va bag niste imagini cu jivina :(((

An old Indian chief sat in his hut on the reservation, smoking a
ceremonial pipe and eyeing two U.S. government officials sent to
interview him.

"Chief Two Eagles" asked one official, "You have observed the white man
for 90 years.
You've seen his wars and his technological advances
You've seen his progress, and the damage he's done."

The Chief nodded in agreement.

The official continued, "Considering all these events, in your opinion,
where did the white man go wrong?"

The Chief stared at the government officials for over a minute and then
calmly replied

"When white man found the land, Indians were running it.
No taxes, No debt,
Plenty buffalo,
Plenty beaver,
Women did all the work,
Medicine man free,
Indian man spent all day hunting and fishing,
All night having sex."
Then the chief leaned back and smiled .....
"Only white man dumb enough
to think he could improve system like that."

Mii de scuze, am scris mai jos in alt mesaj ca pe situl Muzeului satului din Bucuresti, ar fi o poza furata de la mine.

Nu este adevarat si m-am inselat din cauza grabei de dimineata.

La adresa http://www.muzeul-satului.ro/index1.html de care vorbeam sunt doua poze, nu una, facute de mine si folosite acolo, adica furate, utilizate fara stirea mea, violate si taiate.

Fac deci indreptarile de rigoare si imi cer inca o data scuzele necesare.

Nu sunt hoti de buzunar, sunt hoti la drumul mare.

Oare am voie sa spun ca cineva care mi-a furat o poza e hot sau sa consult un avocat?

Poate i-am jignit si au si ei drepturi?

O sa pun la www.fotografu.ro/furtu imaginile in cauza.

Sigur, cei de la Muzeul Satului nu au reactionat la pagina de la www.fotografu.ro/furtu ; in mod sigur mailurile mele au fost prinse din zbor si bagate la coshuletzul cu delete de cei care manevreaza situl respectiv; de fapt muzeishtii poate habar nu au ce se intimpla.

La adresa http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=56730&st=0 e o discutie foarte romaneasca ( adica dacica, apoi balcanica, apoi fanariota, apoi europeana) pe tema furtului respectiv.

Cum o traduc eu; un ciotatzean se suie in troleibuz si o gashca ii fura portofelul; furtul e vazut de ciotatzean si se porneste o discutie in troleibuzul ala, ce n-a vazut Parisul, inainte de a fi data chestia la politie sau pe mina rapidei, incoruptibilei, dreptei, onorantei, luminoasei, frumoasei justitii romanesti care este.

Adica, ciotatzeanu cu portofelu` jmanglit, are belet?
Daca nu are sa faca ciocu mic ca nu avea ce cauta in troleu.
Dar s-a spalat azi?
Daca da, el e de vina, ca i-au intrat clabuci in ochi.
Dar portofelu` de ce il tinea asa la vedere, in buzunarul interior al hainei? De ce e nesimtit si nu isi coase buzunarul?
Apoi chestia cu shapca. De ce nu isi scoate shapca in troleibuz? Ca daca era fara shapca alta era situatia.
Apoi hotii, nu au facutara o hotie, ci numai o proba de functionare: hotia e atunci cind se taie si gitul; a fost numai o proba de digitatie, si daca dobitocul de ciotatzean dovedeste ca al lui era portofelul si ca avea belet si ca s-a nascut si ca a baut azi apa si ca are pile, sigur, i se da inapoi portofelu` rapciugos, cu shutul si flegma de rigoare, dar e dat jos la prima, ca a facut git ca prostul si troleibuzul, adica Romania, merge fara oprire pina in uuueee, unde fraierii nu are ce cauta, care este.

Altfel urez tuturor un paste fericit;

si hotilor, si cititorilor, si muzeului satului, si justitiei plecata pe dealuri sa adune floricioace, si tuturor celor care au pus botu` si au furat, acum sau altadata, cum ar fi aia de la temvereu, si celor ce furara, furasera, vor fi furat, si vor fura, si daca nu, ne vor fura macar timpul cu timpenii, ca sa ascunda sau sa disece sau sa analizeze adevarul, care de fapt sta sa moara, ametit de acest frumos, colorat, primavaratec si continuu spectacol.

Cei care fac situl Muzeului Satului in loc sa taie mielu` au muncit din greu toata ziua si au schimbat cele doua imagini furate de la mine; acum pagina arata asa:

http://www.muzeul-satului.ro/index1.html

Imaginile ciordite fusesera jumulite de la unul din albumele mele de pe online.ro:

http://www.onlinero.com/roumanie_(c)_Dinu_Lazar__Automne_2=239.html

Scuze, sau reactii, de la muzeu sau de la creatorii paginii, personal nu am primit; numai ce se poate citi la http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=56730&st=0 - o discutie de inalt nivel moral si profesional.

Sigur, faptul ca au schimbat pagina e o treaba, dar...

Muzeul satului

Totul a inceput "simplu" 2 poze furate, asta a fost introducerea, apoi a urmat intriga, expozitiune ....a avut si un punct culminant (nesimtirea) ....si un final.
Indraznesc sa va intreb D-le Dinu Lazar: Incheierea a avut loc prin sanctionarea cuiva?, amendare?....

cu respect
tt

Dupa cum vad vorbesti din experienta. Lasa ca nu-i Dracu asa negru cum zice lumea. Satu gaseste vacar, vacaru gaseste alt sat si gata. Nu moare nimeni de foame si nici de suparare.

mama-i dusa-n sat cu dorul
tatiku cu somn-usorul
fetele-s in luminis
iar eu, vai, taras-grapis.
chiar si marea-a-nghetat
cand m-am prins la depanat.
toata ziua-incerc logon
dar nu am gasit ton
ca fu unul sastisit
si din cablu m-a smucit.

“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)

Am ajuns si eu vara trecuta prin Maramu' si da, recunosc ca locurile
nu mai sunt asa cum au fost odata...am reusit sa trec si prin cel
mai bogat sat din Ro, numit Cerveze... daca imi amintesc bine.
Acolo merita cu siguranta o escapada fotografica...nu am vazut case
ca acolo nicaieri in lume...sincer. No acuma, am sa va impartasesc
un secret. Mai exista sansa de a fotografia ceva autentic sau
aproape autentic, si anume satele de pe Valea Birgaului in
Bistrita Nasaud. Am trecut pe acolo acum citva ani, (nu prea multi)
de Florii si a fost o adevarata sarbatoare, cu femei in port national,
si biserici pline de credinciosi. Din cite am auzit exista si un festival
al nuntii traditionale sau asa ceva, cindva prin iunie. Sper sa mai
ajung pe acolo in viitorul apropiat. Sunday

Nu cred sa fie nevoie de un compromis, e nevoie doar de mai multa demnitate si convingere in principii personale, in educatie elementara, e nevoie de mai mult umanism, e nevoie de mai multa impacare cu sine, e nevoie de mai multa cunoastere a nevoilor intelectuale si a celor materiale.
E nevoie de un pic de... intors capul in urma, renuntand la jokingul psihic futurist imbuibat de viteza luminilor colorate ce-ti ataca retina la fiecare clipit, ori la zgomotul de fond al muzichiilor aproape interlope.
Am baut un vin ori un rachiu cu oamenii locului din satele maramuresene, am ras impreuna de povestile de pomina din copilaria lor cruda, ne-am bucurat si am facut misto de dacia lu` Pandelica, am amutzit la suspinul amar al batranelor bunicute, am adormit in shura de ma gadilau paiele prin nas la fiecare adiere de vant. Am calarit murgu` in picioarele goale pe dealuri, am dus vaca la pascut pe islazul dinspre padurea din Lucacesti, si cate si mai cate... ca nici mintea mea de acum nu le mai poate cuprinde pe toate.
Insa asa cum este si firesc lucrurile frumoase sunt scoase in evidenta de lucrurile mai putin frumoase.
In vara anului trecut am avut placerea sa intru in contact pentru cateva saptamani cu o alta lume ... identica in parte cu lumea noastra a vechiului sat romanesc. Desi "haituiti" de cuceritorii spanioli, credinta in principii, demintatea, bunul simt exagerat, frumusetea nebuna a sufletelor lor, educatia simpla dar solida au facut ca identitatea satului din Peru sa ramana aproape intacta.
Si ei sunt saraci, umbla desculti (nici macar opinci), unii oameni sunt atat de saraci ... de....... dar niciodata nu si-au vandut vesul cel vechi de pe cap...(cusut de strabunica lui... femeie respectata in sat) pe care eu il doream cu nebuna staruinta. Concluzia o trage ficare.
Noi sa fim sanatosi.

cateva portrete de la muzeul satului (targ de vara si toamna)
http://www.flickr.com/photos/54241717@N00/

Ar trebuie sa fie si asociatia anonima a dependentilor de joc. Ce bine te inteleg!

La 4 luni cu 16 sate, te misti bine, primele sunt mai grele.

Va fi greu sa renunti, in primul rand pentru ca ai deja un input urias, ca timp si energie. In al doilea rand e comunicatea virtuala pe care n-o poti lasa balta si care te trage inapoi.

Ca sa te lasi ai nevoie de un cutremur. Ceva serios sa se intample wrong in jurul tau (ma refer la viata personala, ca aia e cel mai mult afectata) care sa te faca sa iti reasezi prioritatile.

Btw, joci pe versiunea romaneasca sau engleza?

Big PS: Daca ai de gand sa le lasi, nu vrei sa mi le dai mie? Imi dai sitter sau parola. Grinnnn :)))))))