comentarii

ce pl芒ngi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Când plâng bărbaţii - de PARAU la: 20/02/2008 16:41:08
(la: Când plâng bărbaţii ...)
mi-a fost inspirată de poezia ”Când plângi femeie” a Loredanei Cristea şi a dat naştere unui ciclu pe povestiri istorice sau legende versificate, pe care le voi posta în perioada următoare în aceste pagini.

pârâu
poezie,poezie - de Alexia la: 17/11/2003 15:15:29
(la: poezia)

Omule , esti încã mic
Dar viata-ti stã-nainte.
Din toate nu sti mai nimic,
Ascultã, ia aminte:

Un tren de vei vedea în drumul tãu,
Strãlucitor si poleit frumos si bine,
Nu te pripi, cã înãuntru-i plin de rãu,
Lasã-l sã plece fãrã tine.

De-auzi un tren venind în noapte,
C-un suierat prelung, ca un suspin,
Sã nu asculti la mincinoase soapte
De vrei sã nu te umple cu venin.

Si dacã simti c-atunci când a trecut
Miresme-mbietoare a lãsat,
Fi linistit, nimic nu ai pierdut:
Chiar si parfumul poate fi stricat.

Când vine pe nepusã- masã,
Tu sã nu plângi si sã nu-ti parã rãu,
Atunci când pleacâ si te lasâ;
Sã sti cã nu e trenul tãu.

De vei primi vre-odatã-n dar
Un trenulet de turtã dulce,
Sã nu te-ncrezi, cã-i în zadar
Si prea departe nu te poate duce.

De-i îmbrãcat în catifea
Si moale ca un puf de pãpãdie,
Treci mai departe, nu urca ,
Cã si-asta-i înselãtorie.

Invatã linistit sã taci si sã-ntelegi.
Sã te feresti de cei ce nu-s, dar par.
Atunci vei sti ce sã alegi
Si asteptarea nu-ti va fi-n zadar.

In ziua când î-ti este scris,
Asa cum e, veni-va înspre tine
Un tren ce are-un geam deschis:
Nu sovãi, cã altul nu mai vine!

Eu, în vârtejul vietii am uitat
Cã fiecare are trenul lui
Si nu mai stiu în care m-am urcat.
Tu, fi atent când trebuie sã sui.

De mã întrebi de ce eu altfel am fãcut
Si-acum mã cred istet si-ti spun povesti,
Nu voi putea decât sã te privesc tãcut.
Sã întelegi tãcerea mea, ca tu sã nu gresesti.

Cãci, doar acum, gândindu-mã la tine
Am înteles cã trenul mi-a plecat.
Si eu nu vreau, decât sã-ti meargã bine.
Iti multumesc, c-ai ascultat.

Versurile colindului - de belazur la: 12/03/2004 08:01:18
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Colindul celui fara de tara

Adrian Paunescu


Unde-ai fi si unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi in cruce
Cel mai greu îti este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case
Si aprind lumini în pomii lor,
Ti se face mare frig in oase
Si de tară ti se face dor.

Cumpără-ti un cântec de pe piată
Si-o sa-ti cadă nendoios cu tronc,
Si-ai să-l tii cu tine-ntreaga viată
Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre tară,
Suflă-n răni cu sare si pelin,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Rudele in vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân-la comă in zadar vei bea.

Poti să tii si două, trei neveste
Stii prea bine, toti suntem la fel,
Insă tara numai una este
Emigrant atât de singurel.

Mori aici si nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ti e pe plac,
Că te bărbieresti si pleci la rude
Si găsesti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de tară
Ti se face dintr-o dată rău,
Bate vântul si te-nchide-afară,
Nu stii ce să faci cu trupul tău.

Nu e mare lucru, stii prea bine
Altii mese mai bogate pot,
Dar un simtămînt e viu in tine
Că acasă e mai mult ca tot.

Din putinul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiti,
Să petreacă-n liniste si pace
Să mai râdă si să bea un sprit.

Unde-ai fi si orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul salele ti-a frânt,
Si atât din tot îti mai rămâne
Să te-asezi cu fata la pământ

Si să plângi când toti în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Si să plângi durerea ta ce-a mare
Si să plângi de dor de tara ta.

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/49624/index.html?newlang=ron
#11894 (raspuns la: #7465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-aş putea trăi departe, decât cu greu - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:28:58
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu nu aş putea trăi în altă parte, decât cu greu. Am o meserie care presupune folosirea limbii materne, mi-ar fi greu să scriu într-o altă limbă, deşi cunosc bine vreo trei. Dar anumite lucruri, şi aici cei care trăiesc în străinătate ştiu despre ce vrobesc, se exprimă mai bine pe limba ta, cea în care ai învăţat să vorbeşti, cea în care plângi şi râzi... Într-o altă ordine de idei, poate că nu mi-a ajuns cuţitul la os, deşi nu câştig foarte bine, asta nu mă împiedică să fiu fericită aici, cu oamenii din jurul meu, colegi, familie. Prietenii, câţi am, sunt mai toţi plecaţi de mult timp din ţară... E poate un paradox aici, mi-e dor de prieteni fiindcă au plecat ei, nu fiindcă am plecat eu cum e cazul multora dintre voi. Nu am idealuri înalte, nu-mi doresc să schimb ţara asta cu mâinile goale, dar mă bucur atunci când pot ajuta oamenii prin ceea ce scriu. E satisfacţia mea, mare, mică, aşa cum este...
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Pentru cristelino - de stancosty1 la: 14/03/2005 10:44:28
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Dragă domnule,
e drept că românii nu sunt nici mai grozavi si nici mai prosti decât altii, dar cred că totusi comiti niste mici erori.
In primul rând, inginerii români au modernizat masina natională. Nu mă refer la micile modificări, dar, de exemplu, modelul Dacia Nova este conceput integral în România, încă dinainte de 1989. Apoi, toate celelalte modele (Supernova, Solenza şi Logan) sunt concepute (cu exceptia motorului) la uzina de la Pitesti-Colibasi. Ultimul model abia a fost lansat la salonul auto de la Geneva.
Apoi, este cu totul fals că tăranul elvetian, după ce mulge vaca, asamblează ceasuri, o iau ca pe o glumă, nu foarte bună.
Iar că americanii au cele mai diverse inventii, asta se datorează, în afara spiritului practic pe care îl au, faptului că au o permanentă infuzie de materie cenusie, chiar si din cele mai dezvoltate tări europene.
Să nu uităm că singurul român laureat al premiului Nobel (în biologie celulară şi microbiologie), George Palade, a obţinut acest premiu ca cetătean american. Si asta pentru simplul fapt ca acolo sunt banii.
Un mare economist american se numea Georgescu Roegen si venea de pe meleaguri dâmbovitene (de la Târgoviste, mai exact)
Cei mai mari inventatori de pe toate meleagurile si-au brevetat inventiile în primul rând în America si dau aici numai două exemple celebre: englezul Alexander Graham Bell (cel cu telefonul) şi italianul Gugliemo Marconi (cu radioul). In preajma războiului mondial (al doilea), mari fizicieni, precum Einstein, din Germania, Enrico Fermi, din Italia, (care a construit primul reactor nuclear la Chicago), sotii Joliot-Curie, din Franta şi multi altii au emigrat în America si ei sunt cei care, de exemplu, au construit bomba atomică. Bomba cu hidrogen a fost construită, evident tot la americani, de un evreu ungur, si el autoexilat: Leo Szillard.
Apropo de unguri, desi sunt mai putin numerosi ca noi, au mai multi oameni de stiintă afirmati pe plan mondial si mai multi laureati ai premiului Nobel. Ultimul, după stiinta mea, a fost Denis Gabor, inventatorul holografiei (e drept, a cîstigat acest premiu ca cetatean englez, dar Gogu Constantinescu, cel care a pus bazele sonicitătii a făcut la fel).
Asa că, domnule cristelino, avînd în vedere că Franta e plină de monumente si placi comemorative închinate unor personalitati române, nu cred ca ai de ce să te plângi.
S-auzim de bine!
#39383 (raspuns la: #39076) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ha? - de rembrandt la: 24/03/2005 16:08:49
(la: Unde esti, iubite, acuma...?)

mai... cine stie... poate nu mai stiu eu sa decodez poezii, dar acum si aici sincer chiar nu pricep ceva...


"Cu iubire tu sa-mi plângi...

Sa îmi canti de fericire"


pan' la urma e fericit sau plange?
nu-mi spune ca plange de fericire ca nu te cred...


PS - sfatul meu e sa mai lucrezi un pic la silabe pentru ca anumite versuri sunt ba prea goale, ba prea pline... si asta face ca textul sa sune un pic... schiopatand. Si ai putea deasemenea sa aranjezi un pic ideile... pentru ca anumite chestii se cam bat cap in cap. Impresia mea.



________
keep it simple...
fefe...mai stai... o nu pleca..ràmâi...oh, horica... - de Jimmy_Cecilia la: 26/07/2005 10:09:20
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ti-aduci aminte fefe, vorbele cântecului???
dar din pacate suntem la alalat colt al lumii...nu poti face 24 de ore non stop pe net... 9 ore de decalaj orar... e ceva...
in plus voi americanii intratzi pe net doar de la lucru...
noi mai mult dupa lucru...din timpul liber.. in care sunt atatea de facut...

horica, mama draga, da de ce te facui sa plângi???
nu ti-am zis nimic.. nu ti-am facut nimic...

sau ai vrut sa-ti afinezi silueta pt french cancan???
fii fara griji, te luam si cu pectoralii cazuti la nivelul burtii... :))

vezi ce-nseamna sa stai singur, acolo la tine, doar cu calutzii tai...
de ce n-ai vrut de amica noastra? ti-ar fi remontat moralul....
si vezi ca vrea sa vina si prin america acum...
nu stii tu ce pierzi... :))
#61421 (raspuns la: #61400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HORICAAAAAAA...uite ca sa nu mai plangi.... - de Jimmy_Cecilia la: 26/07/2005 12:33:16
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ca sa nu mai plângi... si sa nu-mi duci dorul...
uite ne pozai... eu si cocoselul meu....

si mergem la balta... trilulllllaaaa.. trluliliii...
eu si cocoshelul meu.... yupiiiiiiiiiiiiiii.....

http://groups.msn.com/Photosaristocrate/shoebox.msnw?action=ShowPhoto&PhotoID=471
#61445 (raspuns la: #61427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pffttt.. oare de ce-ti raspund? :)) - de Horia D la: 28/11/2005 20:13:29
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nefericire înseamnă să traieşti singur - mie-mi place sa traiesc singur, am mai multa pace si liniste:))
Nefericirea este boala care are un singur leac-si leacul ala e banul!! :)) banul intretine fericirea... poate cumpara tot ceea ce ai enumerat pe aici, inclusiv avioane:))
Nefericire este să-ţi uiţi părinţii - asta dupa ce ei te-au abandonat, nu-i asa? :))
Nefericire trăieşte cel ce nu are copii - nu vreau sa am copii, in felul asta am mai mult timp pentru mine:))
Nefericire înseamnă să-ţi închizi traiul într-un egoism fără pereche şi să uiţi de toţi ceilalţi - toti ceilalti nu ma merita:)) iar eu ma iubesc tare mult:))
Nefericire înseamnă să-ţi trădezi ţara-care tara? faptul ca m-am nascut acolo nu a fost dorinta mea:)) de-aia am plecat:))
Nefericire înseamnă să uiţi de unde ai plecat - fiecare dimineata e un nou inceput, si crede-ma stiu de unde plec... plec din pat (cateodata e adevarat ca se intampla sa nu fie patul meu) :)))
Nefericire trăieşte cel nerecunoscut- oare nu-i mai bine sa fi anonim?? ai mai putine dureri de cap:))
Nefericit este cel căruia munca şi obrazul îi sunt terfelite aici iar m-ai pierdut, pentru ca te contrazici.... daca munca si obrazul iti sunt terfelite, nu ai decat (2) posobilitati... sa placi, deci sa devii tradator, deci nefericit, sau sa-i dai in cap aluai care-ti terfeleste obrazul si munca, dar asta inceamna sa nu ierti, deci iar sa fi nefericit:))
Nefericire aduce neputinţa de a face o casă, a sădi un pom sau a săpa o fântână- luand in vedere ce am facut ce am spus mai sus, am o casa foarte mare, am o casa de vacanta care pluteste, am pomi, dar e adevarat, de fantana n-am nevoie, ca am apa la robinet:))
Nefericire înseamnă izolarea după gratii, în spatele uşilor zăbrelite, pentru fapte nefericite-multi prefera sa stea dupa gratii, ca au mancare, aer conditionat, si sex gratis:))
Nefericire înseamnă să nu poţi vibra la un răsărit de soare somptuos, la o carte citită, la vederea siluetei unei femei frumoase-daca-i vedea ce vrumos vibrez la vedera unei femei frumoase:))) se cheama "personal growth" :))
Nefericire este să nu poţi găsi în tine resurse pentru a face bine- am facut destul de bine, altfel n-as fi unde sunt astazi:))
Nefericire înseamnă să nu ştii să treci frumos prin viaţă, sperând să mori frumos-oare ce este frumos in moarte?:) si prin viata fiecare trecem mai mult sau mai putin frumos... cine poate defini ce este frumos? Beauty is in the eye of the beholder:))
Nefericire este să nu poţi afla la timp că graiul şi vorba au fost date omului ca să se înţeleagă cu semenii - si daca semenii sunt surdo-muti?::))
Nefericire înseamnă să rabzi de foame, de frig, de sete şi de singurătate - vezi, de-aia sunt un tradator:))
Nefericire este să te fi lăsat Dumnezeu pe lume întreg, iar tu să te plângi de neputinţă - huh????? nefericirea e sa fi lasat de dumnezeu doar partial intreg, si sa crezi ca esti perfect:))
Nefericire înseamnă să nu crezi - in ce????? alba ca zapada?:)
Nefericire este să nu poţi să plângi pentru că sigur nu vei putea nici să iubeşti - aici m-ai pierdut.. tradu te rog:) pai daca nu plangi, nu inseamna ca nu esti nefercit???:))
Nefericire înseamnă viaţa fără căpătâi nu exista viata fara capatai:)) orice viata are un inceput si un sfarsit:)
Nefericit este cel ce nu poate ierta-razbunarea este arma prostului, dar mi-e asa-mi place sa fac pe prostul:))
Nefericire este când ajungi să furi - nefericirea e cand furi putin si esti prins... fericirea e cand furi mult, si nimeni habar nu are:))
Nefericire este să nu poţi uita-huh??? oare de ce m-am apucat sa raspund aici? pfft.. am uitat:))))
Nefericire este atunci când îţi uiţi cuvântul-...........
Nefericire înseamnă să dai cu piciorul în câine şi să arunci cu piatra în geam - atunci da cu piciorul in piatra, si arunca cainele pe geam... asta te va face cu siguranta fericit:))
Nefericire îţi curge prin vene când suferinţa aproapelui nu te atinge - pai daca suferinta e contagioasa, nu vreau sa fiu atins
Nefericire înseamnă să faci umbră pământului degeaba-pai asta e telul meu in viata:))

pffttt... uite, acum sunt nefericit ca ti-am citit mesajul:)))
danaig - de silver la: 12/12/2005 10:49:04
(la: Ganduri…)
Firul e în mâna ta, copilă, nu arunca blestem pe cei ce ii invinuiesti de rătăcirea ta. Prinde capătul firului şi mergi mai departe ... nici nu stii cat de aproape e ieşirea din labirint.

Si daca ti-ai şterge ochii înlăcrimaţi ai putea chiar să zăreşti lumina ... a fost dintotdeauna în faţa ta, dar poate ai fost prea obosită să o cauţi.

Nimeni nu scrie reţete de suflet pentru poveştile altora ... şi nimeni nu-ţi poate trăi viaţa ... ce ţi-ai dorit de Moş Crăciun se poate împlini mai curând decât te aştepţi ... Crăciunul e atât de aproape.

Ne sfâşie uneori sufletul întâmplări pe care nu le dorim, pe care nu avem nici măcar capacitatea de a le anticipa, dar de acolo de sus cineva ne veghează viaţa.

Iar cei ce pleacă de lângă noi sunt cei ce nu ne sunt destinaţi. Uneori nici nu realizăm că păstrând în suflet amintirile neplăcute - deşeuri care ne murdăresc sufletul, nu ne dăm nouă înşine o şansă de a merge mai departe.

Iată, Moşul m-a rugat să-ţi şoptesc la ureche că astăzi începe viaţa ta. O viaţă în care trupul tău tânăr şi mintea ageră vor deveni complici pentru împlinirea ta. O viaţă în care te scuturi de trecute dezamăgiri ca de praf şi începi să clădeşti noua ta înfăţişare ... interioară şi exterioară. O viaţă în care înţelegi că un om care te iubeşte nu te va face să plângi decât de fericire. O viaţă din care fac parte indiscutabil un zâmbet senin de copil şi multe răsărituri de soare lângă cineva care va şti să-ţi privească sufletul şi să se îndrăgostească de adâncimile lui. O viaţă în care să iubeşti şi să fii iubită aşa cum visezi ... Aşa cum meriţi cu prisosinţă.


" ... rebegit, la un pas de seninatate, ma cuprinde un ultim vârtej ..."
Poezelă - Iaşi - de Muresh la: 21/03/2006 14:11:38
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Soare, cum de nu te stîngi?
Viaţă, cum de nu ne leşi?
Numai jale e la Ieşi!
Plîngi, Moldovă, plîngi...!

anisia - de rac la: 05/05/2006 15:24:15
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
Bine te-am regăsit şi eu, n-am fost prea... plecat, mai mult în minte a făcut o excursie.

Cu luatul prin surprindere: m-am gândit la asta, dar am ajuns la concluzia că pe nepregătite sau pe pregătite, un anumit lucru, o faptă, o vorbă tot ajung să te doară, dacă e să te doară. Putem fi oricât de bravi am pretinde că suntem, sau că am vrea să fim, dar... şi doar un anumit gest, un simplu gest te poate trimite într-o stare groaznică... Nu?

Idei de a lupta cu asta, nu am, în afara a ceva de genul: dacă ştii că plângi, nu te mai duce la filme plângăcioase. Vreau să spun că sunt anumite lucruri cu care nu poţi să lupţi, mai bine le ocoleşti. Ce ne facem, însă cu ceea ce este inevitabil?
Stăm şi ...punem botul, cum se zice.

Unii le zic ofticoşi. Eşti de acord cu această categorisire?

__________________________________________________
Nimănui nu-i pasă.
#120498 (raspuns la: #120352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Depeche Mode, Flexible. Şi, de vreo doi km., un fenomen pe care îl întâlnesc pentru a doua oară în viaţă: ceaţă de nu vezi botul maşinii şi, la răstimpuri, o găleată de apă zvârlită brusc pe parbriz, parcă de mâna cuiva. Mă încearcă o senzaţie indescriptibilă, un fel de admiraţie amestecată cu fiori. Deodată, percep ceva, ca un clipocit şi închid CD-player-ul. Nu m-am înşelat, parcă picură o sumedenie de robinete defecte în tot atâtea căni cu apă.
-Ce faci, mă, iar plângi? întreabă răstit partea mea de “eu” responsabilă cu apostrofu`
-Eu? Niciodată, răspunde o voce care nu-i deloc a părţii de “eu” responsabilă cu plânsul.
Mă uit în oglinda retrovizoare:
-A, tu erai? Am trăit s-o văd şi p`asta. Presupun că e şi singurul dar de Crăciun cu care am să mă aleg. C-aşa eşti tu, ai numa` ironii pentru mine.
-Păi sunt Moş Crăciun-ul tău personal, la ce naiba te aştepţi?
-Ei, da, în lumina asta parcă face sens. Ai de gând să fii şi tu serios anul ăsta şi să-mi aduci ceva?
Îşi ia o mutră gânditoare:
-Ia să vedem… ai fost cuminte?
-Mă, tu faci mişto de mine?
-Da, recunoaşte izbucnind în râs. Brad ai luat?
-Pentru?
Se pleoşteşte brusc:
-Altădată mai împodobeai şi tu un pomişor, acolo. Cu toate că spuneai că-i doar momeală pentru mine, tot era frumos. Sau poate tocmai d`aia. Mă simţeam şi eu băgat în seamă.
-Aham. Dar tu nu răspunzi la provocări, nu?
-Mda, aşa e. Dar…
Se-aude din nou clipocitul.
-…Dar tu eşti Moş Crăciun-ul meu personal. Hai, nu mai plânge, ştii c-am să te iert şi anul ăsta!, îi zâmbesc eu.
-Ţi-am spus că eu nu plâng…

--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
despre frustrare s-a mai scris...... - de cosmacpan la: 21/01/2007 21:18:37
(la: Viata noastra cea de toate zilele......)
despre regrete se scrie mult.........

“ Regretele sunt la moda! Emil Constantinescu are regrete pentru ce putea sa faca si nu a facut. Ion Iliescu regreta ca nu s-a putut face mai mult pe vremea lui. Fostii sefi ai serviciilor secrete sunt si ei plini de regrete. Ies in fata si mai mult pun întrebari decât ofera raspunsuri. Pentru ca, asa cum remarcam, e vremea regretelor, nu a raspunsurilor.” – Gabriela Vranceanu Firea

Regretele regelui
Ultimele cuvinte ale lui Filip al III-lea, regele Spaniei, au fost:
“Doamne, daca nu as fi fost rege! Mai bine mi-as fi petrecut acei ani in care am fost rege, undeva in pustiu! Oh, daca as fi trait impreuna cu Dumnezeu! Cat de linistit as fi murit! La ce bun toata gloria mea daca acum mor atat de chinuit?”

“Dacă mergi înainte, fără să priveşti peste umăr, regretele se vor întoarce împotriva ta şi îţi vor cere socoteală: de ce te duci, nepăsător; unde ai azvârlit timpul acela pe care îl socoteai unic, nu cumva ai minţit? Iar timpul nu iartă...

Dacă mergi înainte, privind mereu peste umăr, regretele se vor întoarce împotriva ta şi îţi vor cere socoteală: de ce plângi mereu după ceea ce a fost, fără să îţi pese de ceea ce este; nu cumva timpul este prea greu pentru tine şi, atunci, ce mai cauţi pe lumea asta? Iar timpul nu iartă...” Neverland story

“----Iti dau un Oscar de perspicacitate: tautologia ta e geniala, ce sa-ti spun : "regretele sunt regrete", "visele sunt vise".... daca gandeam asa cu totii, nu mai exista filosofie... e trist, daca tu la 15 ani te impaci cu atat. Daca nici acum nu-ti pui intrebari, te-ai condamnat la autosuficienta si mediocritate.” Portal educational SEI

ce inseamna viata? e o pendulare intre .............si intre..........?
curajul de a privi in oglinda. curajul de a spune DA! sau NU.
Cel mai minunat cuvant pare a fi NU, caci toti il doresc dar foarte putin il pot oferi. Deci? Continuam?

momentul - de cosmacpan la: 17/03/2007 23:33:18
(la: Second-Hand Lifestyle )
in care spui "nu mai pot, m-am saturat" inseamna un magic moment de nemultumire. pentru a schimba ceva (a trece de la second-hand la produse de firma)ai nevoie de cateva elemente: nemulţumirea, decizia (Este mai bine să iei o decizie greşită decât să nu iei nici una), dorinta, hotărârea si de ce nu acţiunea.

"Vei inceta sa faci parte dintre oameni obisnuiti in ziua in care te vei angaja sa faci un efort deosebit pentru a castiga succesul pe care il doresti." - cine a spus-o? nu-mi mai aduc aminte........

Poveste
"La un moment dat averea unui industrias bogat a fost scoasa la licitatie.Spre sfarsitul licitatiei vanzaturul ridica o vioara veche, decolorata şi plina de praf şi întrebă în batjocura: Cât oferiti pentru vioara aceasta? 100 $, …50$,…25$…5$…Ce spuneti de un dolar? Întrebă în timp ce rasetele publicului umpleau incaperea. Un batran se apropie de vanzator şi spuse: Ma scuzati, îmi dati voie? Şi lua vioara. Cu spatele la public ciupi fiecare coarda şi acorda vioara dupa care intorcandu-se incet spre asistenta, îşi potrivi vioara la barbie şi incepu să cante. Incaperea se umplu de suneta clare, fermecatoare, iar publicul ramasese incremenit de uimire. Când melodia lua sfarsit, batranul se inclina şi iesi din incapere în ropotele de aplauze care izbucnira. Vanzatorul, numai zambet, ridica vechea vioara şi striga deasupa multimii zgomotoase: Ce oferiti pentru acest instrument EXTRAORDINAR? O mie de dolari de la domnul cu joben….doua mii de la doamna din faţa…din nou de la domnul trei mii?…ofera cineva patru? Patru să fie….ofera cineva cinci? Cinci mii o data….cinci mii de doua ori….cinci mii de trei ori….adjudecat…."

Ch. Swidale : "Oricine trăieşte riscă ceva: uneori când râzi rişti să pari prost; când plângi rişti să pari sentimental; când îţi place cineva rişti o implicare amoroasă. Exprimarea sentimentelor este un risc de expunere a adevăratei dumneavoastră feţe. Când speri rişti să disperi. Când încerci rişti să cunoşti eşecul." - Si ce daca?

Cat despre mormantul second-hand, imi pare rau dar aici ai dreptate, la 6 miliarde cati suntem acum si la celelalte miliarde care s-au mai perindat de-a lungul istoriei, e greu sa dai de-un petec virgin. Deh, asta-i viata.
scrisoare - de valys la: 26/03/2007 21:38:42
(la: De ce ne dor cuvintele?!)
despre durerea cuvintelor...
Dacă aş fi scriitor aş trimite sărutări de hârtie blocului pe care mâine îl părăsesc, aş minţii porumbeii cu vorbe dulci şi aş ninge primăvara. Nu sunt, foile nu mă chiamă, virgulele parşive nici ele nu mă ascultă, numai tu mă asculţi frumoaso fără adresă şi fără nume, urmăreşti suişurile şi coborâşurile graţioase ale poveştilor mele nocturne, le împiedici să moară în tăcere cu ochii tăi curioşi. Dar acum, din răutate, ţi-aş citi povestea lui Iov înainte să adormi şi te-aş săruta pe frunte. Aş pleca. Tu încă mai plângi, o ştiai de mică, ai mai auzit-o, dar niciodată din gura unui suflet bubos, puruind a scârbă, iar eu, în timp ce tu plângi, m-aş apuca să împachetez, aş lua ficare carte, aş şterge-o de praf şi aş dosi-o în saci de plastic, apoi si cârpele cu care obişnuiam să te îmbrac, mai am de smuls doar câteva tablouri de pe pereţi, şi covorul mare de iută...şi dulcea insomnie în care tu te foieşti fără povestea mea.
.....un adolescent ratacit.
Un regat pentru un robinet! - de bluebird la: 05/05/2007 20:24:52
(la: Iubesc un pas)
Poate găsesc vreun robinet de împrumut în caz că devii sensibil.Nu de alta dar va trebui să-ţi apăr orgoliul în caz că plângi.Sting de tot lumânarea şi nu spun la nimeni.
#193850 (raspuns la: #192870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bitterdream - de Lady Allia la: 30/05/2007 11:58:48
(la: Oraşul pustiu 2)
:( draga mea crede-mă că ştiu ce simţi!
Ţi-aş povesti mai multe, dar nu este locul potrivit, însă...cunosc ce înseamnă să fi pusă la colţ de viaţă, să stai cu perina pe faţă şi să plângi...pentru că şi plânsul ţi-este interzis într-o lume unde ar trebui să ai aripi! Cine a apărut cum a apărut dragul meu şi a rămas cum a rămas el...va rămâne mereu! - asta ca să îţi răspund cât va ţine.

"Oricum, nu ma cunosti suficient ca sa stii cat de nescarba sunt. " - nici nu trebuie să te cunoască cineva pentru ca să ştie că nu eşti o scârbă!!! Cuvintele mereu arată omul de dincolo de ele, deşi lumea mereu se îndoieşte de asta! Eu cred că au rămas multe de mutilat la tine...pentru că eşti un om cu suflet frumos care mai are de dăruit, dar...după ce vei afla asta...vei ştii că iubirea care a fost nu a fost cea care trebuia să fie!

Nu vreau să fiu eu scârbă acum sau să zici "ete baba...le ştie pe toate" :)), dar iubirea adevărată nu doare şi nu te face să plângi!
#201498 (raspuns la: #201487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Muresh la: 18/06/2007 10:48:10 Modificat la: 18/06/2007 10:53:13
(la: CUM POATE CINEVA)
1.
http://193.226.7.140/~laszlo/OrientExpres.pdf
2.
www.pruteanu.ro/8forum/afisaref.php?id=46155
3.

http://www.romanianjewish.org/en/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_13.html

xxxxxxxxxx Pincu Solomonovici (tatal tipului), 1908 -1966) - researcher in the past of the Moldavian medicine. "He directed the reform on local level for the unification of the hospitals, with policlinics and with medical-sanitary circumscriptions…" (Gh. Bratescu). Theoretician of the sanitary organizing, historiographer, he published the monograph "Iacob Cihac", the work "Contributie la istoricul spitalelor din Moldova" etc
4.
http://www.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/vip-uri-in-spatele-gratiilor/6854/

V. "O zacusca sa-ti mai fur"
5.
http://193.226.7.140/~laszlo/OrientExpres.pdf
V.
"Să mai aruncăm o ultimă privire asupra acestui arheu al poporului român, asupra acestui prototip al celor mai mulţi dintre noi, asupra acestei icoane vii a vieţii noastre. Conform sentinţei penale nr. 347, pronunţată în şedinţa publică de la 29 ianuarie 1976 de către Judecătoria Iaşi, numitul xxxxxxxx George-Mihail a fost condamnat la 2 ani de temniţă grea, “pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu” (vezi rev. Academia Caţavencu, nr. 9/11-17 martie 1997, p. 5). I s-au pus în sarcină 8 furturi în dauna cetăţenilor, de pe urma cărora s-a procopsit cu “o geantă în care se aflau mai multe scule de lăcătuşerie, 2 undiţe, un scaun pescăresc, un ferăstrău şi o damigeană”, “un cadru de motocicletă scuter Manet în valoare de circa 600 lei”, “un parbriz şi o oglindă retrovizoare în valoare de 400 lei”, “un far de ceaţă şi o antenă radio în valoare de 600 lei”, “o menghină în valoare de 100 lei”, “o bicicletă marca Ucraina, o canistră de material plastic de 20 litri, mai multe scule necesare meseriei de sculptor, un motor electric, 4 borcane a cîte 0,800 kg cu zacuscă, 2 borcane a cîte 3 litri cu gogoşari şi un borcan de 3 litri cu zarzavat conservat, bunuri în valoare totală de circa 2000 lei”, “o oglindă retrovizoare, două peniţe tip fantezie, două undiţe chinezeşti aflate în huse speciale şi două bibelouri ce se poartă în autoturism” etc. etc.
Iată cine este recomandat ca prototip al poporului român de către Gabriel Liiceanu, marele intelectual care a scris Apel către lichele. Nu ştii dacă să rîzi sau să plîngi.
Iar acesta a fost al cincilea - şi deocamdată ultimul - exemplu de analfabetism moral.
Timpul"
#207199 (raspuns la: #207144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...