comentarii

ce poate fi mai frumos


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Poate nu e frumos sa injuri.. - de helene la: 23/06/2006 01:38:00
(la: Cine are voie sa injure?)
Poate nu e frumos sa injuri...
Cu toate acestea...sunt momente in care nu te poti abtine!!!
Ma enerveaza persoanele care la orice cuvant spun si o injuratura sau un cuvant murdar...Asta denota proasta crestere..lipsa de educatie...etc.
A devenit o moda sa injuri in acest mod.
Atunci cand esti provocat sau ai patit ceva care te scoate din minti eu zic ca nu are nimic sa injuri.Asa te simti mai bine...Insa injura in gand..sau mai incet si mai ales nu te descarca pe alte persoane.
Eu recunosc..injur pe moment doar daca am patit ceva super urat.Daca se poate rezolva situatia ma abtin pana acasa...
Mai frumos ca iubirea - de Elena Aimee la: 05/07/2005 23:35:49
(la: Dragostea dispare odata cu trecerea timpului?)
Dragostea la prima vedere are farmecul ei, iubirea de la inceputuri este de o frumusete aparte. Dar ce poate fi mai frumos ca o dragoste implinita, cand respectul reciproc si increderea castigata in timp se impletesc creand un sentiment magnific - IUBIREA DESAVARSITA, MATURA.
Dupa o perioada cand incepi sa cunosti persoana cealalta intru-totul, stii ce urmeaza sa spuna, ghicesti cam care ii sunt gandurile si dorintele, te imbini perfect pe toate planurile cu ea.
Pe zi ce trece dragoste se maturizeaza, de aceea multi au optat pentru "se maturizeaza, devine un sentiment mai frumos", dragoste in deplina siguranta, cand fiecare are grija de celalalt.
Cred ca este iubirea in care te simti pe zi ce trece, tot mai mult,jumatatea din intreg sau poate cand simti adoratia pentru cealalta persoana.
Mai sunt multe de spus, dar sa ma ajute si altii.
#58143 (raspuns la: #57819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumos - de bluearisto la: 21/09/2005 00:19:32
(la: "O aştept pe mami"-- Amintire.)
Ce poate fi mai frumos decît copilaria,plina de mîngîieri si fara nici o umbra?În calea maturitatii,avem uneori,nevoie sa regasim dulceata momentelor pertecute cîndva,viata fara griji.
Deosebit de tandra trezirea,a venit mami !
Lipici : frumosul este independent de estetic - de Yuki la: 23/09/2005 08:56:44
(la: Ce este frumosul?)
Oricine poate sa spuna despre ceva ca este frumos/ sau nu este frumos; ce imi place mie , poate sa nu-ti placa tie. Deci frumosul este subiectiv, tine de fiecare individ in parte.Dar nu oricine poate sa spuna despre ceva ca este si estetic.
De exemplu eu spun ca' acest rasarit de soare este frumos'., tie poate sa nu-ti placa, dar esti de acord ca mie mi se pare fumos. Dar daca spun ' acest rasarit de soare este estetic', tu poti sa contesti imediat afirmatia mea.Ca ceva sa devina estetic are nevoie de mai multe pareri si argumente din parte mai multor subiecti. Un rasarit de soare poate sa fie frumos oricand, atata timp cat el place doar unui singur individ,dar el devine estetic in momentul in care place la mai multi. Deci frumosul poate exista independent de estetic, in timp ce esteticul este strict legat de frumos.
#74166 (raspuns la: #73879) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Religie, spirit, stiinte sociale/Ce este frumosul? - de goanga la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Ce este frumosul?)
Eu cred ca fiecare vede frumosul in felul lui, prin prisma lui, prin sufletul lui. Nu cred ca se poate generaliza in frumos si urat daca te referi la literatura, muzica, pictura, etc. Daca mergi intr-o galerie de arta, vei observa ca nu toti vizitatorii zabovesc in fata aceluiasi exponat. Pentru mine e frumos ce-mi place mie.
Venezia e fara doar si poate - de Honey in the Sunshine la: 10/03/2006 15:29:37
(la: Oras preferat)
Venezia e fara doar si poate cel mai frumos oras din lume... Dar Italia e plina de bijuterii. Mie imi place mai ales Napoli, e atat de confuz, de plin de contraste. Te zapaceste pur si simplu. De la gunoiul de pe strazi, la Vezuviul care iese dintre nori, la cartierele spaniole, Piazza Plebiscito, teatrul San Carlo (amatorii de teatre "all'italiana" trebuie neaparat sa-l vada) si as putea sa scriu alte 2000 de randuri cu ceea ce imi place la Napoli.
Roma e frumoasa... dar parca, prea frumoasa. Ii lipseste charme-ul pe care il intalnesti in orasele micute. Unul dintre ele e Siena, in Toscana, care nu e grozav de popular inafara Italiei si e mare pacat.
In restul Europei ar fi Geneva, un alt oras care nu e renumit pentru frumusete desi ar trebui sa fie. As trai acolo si doar de dragul de-a ma plimba de-alungul Evian-ului in fiecare zi.
Mi-au placut micile sate din la Rue du vin in Alsacia, Colmar, Freiburg, partea estica a Berlinului...
La vara ma gandesc sa merg la Odessa, poate o sa revin cu impresii :)
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#110625 (raspuns la: #110578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acest sexy se poate traduce p - de jeniffer la: 27/04/2006 13:42:16
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
acest sexy se poate traduce prin frumos,confortable...,in sensul ca nimeni nu are nevoie sa vada oameni inspre care nu simti placere si atractie,care au un aspect exterior respingator.cind acestia sint sexy placerea fizica de a fi cu ei este mai elevata,corpul fiind mai aproape de privire.sexy ar fi in acest context contrariul clasicului?nu este neaparata nevoie sa fie dezgolit pentru a spune de cineva ca este sexy.
Fiecare zi poate sa fie o sarbatoare - de simplu_eu la: 14/02/2007 21:47:08
(la: Sarbatoriti Sf. Valentin?)
A te bucura atunci cand poti aduce o bucurie, cu un motiv anume sau nu este tot ceea ce poate fi mai frumos. Dar de ce uitam c-avem si noi o astfel de sarbatoare ? Uitam sau, mai grav, multi altii nici nu stiu ca ea exista : DRAGOBETELE. Raspunsul meu la intrebarea : "sarbatoriti sau nu Sf. Valentin" ar fi : sarbatoresc din 14 pana in 24 februarie.
Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt.fantasy2k - de LudmilaClaudia la: 27/04/2004 05:03:33
(la: Descrierea unui gand neterminat)
"Exişti prin mine fiindu-mi gând " Ce poate fi mai frumos ! Dar câţi sunt cei care înţeleg profunzimea acestor cuvinte ?
opinii si opinii - de enigmescu la: 18/06/2004 18:36:55
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me
Clams - de Mary la: 22/07/2004 00:59:22
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
California am vizitat-o numai.

Am locuit in Whidbey Island (by Seattle) si acolo le adunam (clams) cu galeata.
Daca chiar vrei sa te duci in vizita in Northwest........cautam chiriasi pentru casa (goala inca) de acolo...Chiar si numai pentru o luna !!:)

Este un loc de frumusete divina cum muntii se unesc cu oceanul. Vremea un pic cam schimbatoare dar cind iese soarele, nimic nu poate fi mai frumos.

...Hey, poate cunosti pe cineva interesat sa isi cumpere acolo o casa......Sau poate stii un real estate agent priceput sa capete un pret bun pe o casa.........
Nu stiu de ce iti scriu toate astea de fapt...Tu m-ai intrebat doar de clams....:) Poate doar dau sfoara in tara...mai ales ca asta a fost subiectul de discutie aici aproape toata ziua....
trebuie - de mirci la: 27/01/2005 22:45:13
(la: Sa te caut)
daca toata lumea spune tot rezulta ceva
ce ?
nimeni nu va si
de ce?
pentru ca randurile frumoase izvorac din suferinta
nimeni nu vrea sa strige in gura mare ce trist e
dar se pare ca nu doar in carti,cantece si filn .. se exprinma si aceste sentimente, de altfel comune
daca accepti ca esti trist deja intervine ratiunea si deci nu se mai poate realiza ceva frumos (zvacnit)
daca au rost toate astea?
evident nu
dar are rost sa cauti un rost
lucrurile sensibile daca nu se nasc dim suferinta atunci cu siguranta se nasc din nebunie
doar nebunii au puterea de a fi total-sinceri
de unde au aceasta putere?
se spune ca sunt lipsiti de ratiune
daca da , asta ar trebui sa ne dorim si noi
sper sa avem puterea de lipsa de ratiune totala
#34749 (raspuns la: #12217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Ivyshor - de fefe la: 22/02/2005 18:07:33
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale)
Hai sa mai adaug si eu un singur lucru, pentru ca ai scris prea frumos ca sa mai comentez ceva. Precum fiecare an din viata noastra poate fi numit frumos, la fel si fiecare zi. Daca in fiecare zi gasim ceva frumos, atunci chiar si cele mai triste zile pot devenii frumoase. :)
samadhi - de nimeni la: 23/02/2005 15:53:51
(la: cat mai costa o iubire)
de ce aveti senzatia ca sunt nefericita? vroiam sa stiu si alte pareri. stiu si cat poate fi de frumos si cat poate fi de trist. stiu ca e o experienta. doar asta e intreaga viata, o experienta si un experiment in acelasi timp. vreau pur si simplu sa trag oaresce invataminte. si sa devin un om realist. mult mai realist.
#37339 (raspuns la: #36970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa lupti ptr.iubire! - de babi la: 02/03/2005 23:22:05
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Nu exista dusmani în iubire,dar exista "lupta"..Luptam cu sentimentele,cu noi,cu cei în jurul nostru ca sa mentinem aceasta armonie si pace.Exista o forta ce vine din exterior ce poate distruge simfonia frumosului..Daca iubesti încearca sa nu lupti ptr.iubirea pe care o ai,sa vezi cît timp o vei mai avea?
#37974 (raspuns la: #37045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu - de athos la: 04/05/2005 21:58:19
(la: Donare de organe in caz de deces subit)
sunt dispus
sa stai sa te gandesti ca poate cineva se bucura de viata datorita tie,ce poate fi mai frumos?!
#46999 (raspuns la: #45399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hei.. OanaC, minunat!... ce p - de creative la: 17/05/2005 21:55:31
(la: Copilaria)
Hei.. OanaC, minunat!... ce poate fi mai frumos decat sa faci astfel de complimente? Dar tind totusi sa cred ca tu esti SI mai fenomenal de interesanta... si sunt sigur ca ne vei delecta cu ceva SI mai frumos. :)
Fenomenal de interesant e... ca primul meu mesaj, aici in cafenea, iti este dedicat. Si nu citesc mesajele voastre de ieri, de azi. Multumesc in numele lor... pentru complimentele tale.

Si-acum... facand o larga plecaciune, retragandu-ma-n coltul meu tacut... fenomenal de tacut... va spun: Noapte Buna dragilor! ;)
#49565 (raspuns la: #49450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...