comentarii

cea mai reusita arta pentru activitatea copiilor in timpul liber pentru gradinita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Jimmy C - de adina.petre la: 07/12/2010 21:27:59
(la: Trancaneala 11)
Foarte frumoase pozele, ce ma bucur sa te revad pe aici!

Sper sa mai treci pana de Anul Nou. Daca nu, toate cele bune, sanatate multa, activitati placute, si timp liber pentru a-ti urmari mai departe pasiunea! Tare frumoase!
#586298 (raspuns la: #586284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma simt dator sa ma explic - de Viorel_Anghel la: 20/04/2006 19:24:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mai demul am citit ceva scris de D-l lazar si am fost indignat in sinea mea:cum ca la romanica nu poti duce ceva la bun sfarsit ca se gasesc destui sa iti puna bete in roate sau sa te scarbeasca.
Am ajuns sa ii dau dreptate pe pielea mea.trist dar asta e.
Se spune ca desteptii invata din greselile altora iar prostii din greselile lor.
Asta e am fost un prost.
Am intrat in lumea foto acum jumatate de an ca sa zic asa ,cu toate ca fotografii fac de 22 de ani dar nu integrat in comunitatea foto ci ca solitar.
Am cunoscut cativa oameni care mi-au marcat drumul in arta foto,Cristian Chitaru,Ioan Ciobotaru ,Trestian Gavanescu si Florin Constantinescu.
de la fiecare am invatat cate ceva,fiecare mi-a marcat evolutia prin ceva.
Adunanad sfaturile si modul lor de a fi in fotografie am reusit sa imi fac un stil propriu ,fara insa a copia pe vre-unul din ei..
Am ajuns ca la 6 luni de activitate bazata pe studiu,compozitie si mesaj in foto sa am onoarea ca D-L lazar sa selecteze una din lucrarile mele la Salonul de la Craiova la prima mea participare in lumea foto si sa iau o mentiune la tema libera.
In paralel cu asta am deschis un forum foto Agorafoto.com pentru a simti ca adaug si eu o picatura in pocalul artei foto din romania.
Am simtit ca asa ma implic si ajut la dezvoltatea artei foto.
Am deschis aici si singura scoala foto online cred din Romania bazata pe interactiune directa cu userii.
Am cautat ca zapaugul sa fac o echipa de moderatori de prestigiu daca se poate astfel incat numele si valoarea lor sa dea tonul forumului si sa aduca useri din toate categoriile si nivelele.
Am separat userii pe clase de valoare nu ca discriminare ci ca sa decelam nivelul discutiilor astfel incat nici incepatorul dar nici avansatul sa nu se simt prost.
sa nu amestecam un portret de concurs cu gandacul prins pe cartofii lu bunica.
Am fost acuzat de incepatori de discriminare.
Am incercat ca la sectiunea avansati sa am moderatori cat mai de prestigiu sa aiba nivel si sa poata gestiona bine temele.
a fost bine la inceput apoi pe motive de timp liber putin se dilua rau .
Am incercat eu sa suplinesc asta si am fost acuzat ca nivelul meu a alungat avansatii.
Am renuntat la reclama pe bani a firmei F64, bani cu care forumul se putea autointretine,am preferat sa platesc eu mai departe numai sa dam un premiu motivant e drept valoare mica dar totusi motivant la concursurile foto.
Am stat noptile cu adminul de soft sa urmarim vesnicele amanintari de hakereala care apar in romanica daca scoti capul prea mult intr-un domeniu unde sunt cateva forumuri care pretind ca detin monopolul absolut.
In ultima vreme am fost abordati intr-un mod care m-a determinat sa renunt.
ca exemplu: construiesi o masina si la urma ti se sugereaza ca nu dai bine la volanul ei ca e pacat de masina cu asa un sofer.
am fost bun la ridicarea forumului ca apoi sa primesc tot felul de observatii cum ca nu ma port ca un admin ,cum ca imaginea mea reflectata pe functie nu e tocmai buna ca trebuie sa imi reviziuesc postarile si cratimele din texte
Am fost catalogat un fel de becali.de ce nu stiu.
poate ca tre sa ai fata de fraier daca te bagi pe banii tai la asa ceva.
Am realizat tot pe banii mei siteul Clubului foto Dan Mihai Calinescu din Craiova.
la finantari sunt bun la postul de admin nu prea.
Am fost acuzat ca am facut forumul ca sa ma dau sef.
daca vroiam sa ma dau sef mai luam toate deciziile ce tineau de forum prin vot?
nici rank-ul la useri nu se facea prin vointa mea.
echipa de moderatori vota si majoritatea decidea.
Eu sunt satul de sefie in firma mea.nu am complexele subalternului.
Vazand atmosfera si hartuiala la care sunt supus de ceva vreme si de cine de cei din preajma mea care trebuiau sa puna umarul sa faca ceva bun in forum ca erau destule de facut nu ramasesem eu problema forumui acum ceva vreme am propus celor in cauza: ma fratilor eu ma pot retrage,il preluati voi?
Nimeni nu a vrut sa se bage.
Acum la ultimul val de critici strict personale la adresa mea nu am mai rugat pe nimeni.
L-am inchis si am ramas cu gustul amar de romanica.
Pot fi judecat ca l-am inchis asa cum ma judec eu ca am avut initiativa de a deschide un forum foto.
injurati-ma dar am obosit.
nu am vrut laude,nu linguseli.
stric o atitudine neutra am cerut.
nu se poate la noi.
la noi se cunosc doua stari: linguseala sau critica.
Sunt un om foarte ocupat si totusi am tras de acest forum si de nivelul lui.
dar sa mi se spuna ca reprezentand vocea mai multora,decizia este ca eu distrug forumul.........
asta e prea de tot.
neglijezi afaceri ,amani intalniri,neglijezi familie sa stai pana la 2 noaptea sa trudesti la un forum ca sa mi se spuna ca nus cum le leg eu in fraza si nus cum comentez o poza si ca asta duce forumul in jos ...e deja prea mult pentru mine.
efecetiv am renuntat si gata
sa faca altii mai bine ca mine ca eu nu am mai corespuns la un moment dat.
iar cand rog moderatorii sa aiba si ei o activitate constanta ca se plang userii ca sunt uitati in topic mi se spunea numa ca : nu suntem pe bani la tine in forum.
degeaba incerci sa le explici ca nu eu reprezint forumul ci comunitatea din el.
In romanica ca solitar ai succes nu poti crea o comunitate ca se gasesc sa iti sara la beregata destui.


*** - de dumbo la: 27/04/2014 14:22:45
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
daca tot a fost dezgropat mortul, sa spun si eu cateva cuvinte.e o zi ploioasa, n-am bani, nu fac copii, asa ca :)...

eu cred ca orice regim are plusuri si minusuri si fiecare le vede in functie de unghiul din care priveste.

eu personal regrete nu am fiindca nu regret trecutul in general.insa imi permit sa redau cateva fapte si intelege fiecare cum vrea.

pe vremea lui mi-am pierdut tatal.aveam 4 ani si sase luni si inca trei frati, cel mai mare 9 ani jumate, cel mai mic 2 ani jumate.mama era casnica, tata era unul dintre taranii de care s-a vorbit in alte comentarii.mandru de a trai la oras.

a fost greu, de fapt foarte greu, insa am reusit.primul lucru pe care l-a facut statul a fost sa ne ofere o casa mai mare, o slujba mamei si o pensie de urmas pana la 16 ani.apoi posibilitatea de a termina studiile si de a munci devreme pt a putea schimba un pic nivelul de trai.singurul ajutor primit vreodata fiindca din cauza saraciei si a situatiei disperate in care se afla mama mea pana si rubedeniile cele mai apropiate au evitat-o, de teama sa nu se agate de spinarea lor.

pt noi, in situatia asta, regimul Ceausescu a fost colacul de salvare.dupa instalarea asa zisei democratii, o alta femeie aflata in situatia mamei nu ar fi reusit sa-si creasca copii in conditii si mentalitate decente.

in acelasi timp am fost obligata sa fac un lucru care nu mi-a placut.ceva ce a avut consecinte destul de neplacute in plan personal si nu a interesat pe nimeni cum le suport.aveam 17 ani si mi s-a spus de catre directorul de personal al soc unde lucram ca, daca nu indeplinesc aceasta 'sarcina de servici' fam.mea va avea de suferit foarte mult.a trebuit ca o pers mai in varsta sa-mi explice ce inseamna asta fiindca la varsta aia nu intelegeam nimic...asa ca am indeplinit acea sarcina de servici, care nu avea nimic in comun cu fisa postului.nu e nimic de care sa ma rusinez insa era o activitate pe care n-o doream.sa faci moda pt mai marii orasului doar fiindca esti prea frumoasa ca sa nu fii folosita in acest mod, nu era tocmai ce visam...revolutia a venit in momentul in care incepusem sa observ ca lucrurile sunt pe cale sa avanseze intr-o directie in care, cu siguranta, m-as fi simtit distrusa...

in democratie aceasta activitate este ravnita si se castiga bani frumosi daca stii sa exploatezi tot ce poti...

in anul revolutiei am avut mari probleme cu un psihopat, care se hotarase ca fata mea de inger nu are ce cauta pe fata pamantului si ca el ma va mutila in asa fel incat nici mama nu ma va recunoaste.militia de atunci imi tot spunea sa incerc sa aflu in ce zona locuieste si sa le raportez.dupa o luna de hartuiala imi era frica si de umbra mea si aveam in permanenta pe cineva sa ma insoteasca.si nu militia m-a scapat de el.

dupa 16 ani de la revolutie, cand am introdus divort de sotul meu,am avut nevoie de martor, dat fiind ca acela nu venea beat acasa, nu ma lasa sa mor de foame, nu ma batea si, ce-i mai important, nu vroia sa divorteze.deci ce motiv am eu sa divortez?la ora actuala inca nu exista o lege care sa reglementeze toate aspectele violentei conjugale si, banuiesc, nici a violentei in general.nu stiu cum e sprijinita o femeie hartuita de un necunoscut, dar ma indoiesc ca s-a schimbat ceva fata de '89.

asadar, eu nu regret regimul ceausist, insa nici cel actual, fals democratic nu e unul de care sa fiu mandra.

si parerea mea despre democratie este ca, pe undeva, prezinta un risc extrem de periculos si anume acela de a facilita posibilitatea ca libertatea de gandire si miscare pe care le ofera sa fie folosite in mod abuziv sau gresit sau bolnav, fara ca cineva sa poata interveni.prin comparatie, ambele fac rau, fiecare in alt mod.parerea mea...

All Abooooaaard....HA!HA! - de (anonim) la: 02/02/2004 23:14:51
(la: Iluzia hippie pierduta: Easy Rider la Arte.tv)
"Crazy, but that's how it goooeeess,
millions of people, living like foooeeesss,
maybe it's not to laaaaate, to learn how to love ,
and forget out to haaaaate.."

Desigur un clasic, nu?1980, "Blizzard of OZZ"

Deci iata-ma iar le scris si .. .sper sa pot termina .De 12 ore muncesc in prostie
si poate am terminat,poate nu,depinde de ziua de miine si sper sa nu fie schimbari...chiar de-s platite e un calvar dar asta-mi e meseria.Sint artist illustrator in advertising si desenez si colorez etc.storyboards pt. reclame TV .
Lucrez de acasa si asta e o usurare mare.E altfel,caci iti faci timpul tau cum vrei,chiar daca e de lucru deseori in weekenduri.Hey,azi am facut 1200$!Ha!
Merita sa muncesti pe brinci,nu?Aici e cea mai bine platita munca artistica.

In fine,vroiam sa discut despre filme,de unde am ramas...cu 12 ore in urma.
Nu stiu cum agreezi filmele gen Matrix,dar am unul BUN pt. tine ,daca nu l-ai vazut:"EQUILIBRIUM"cu un f.f.f mare actor agreat de mine si sotia mea(e italianca-americana,gen.2),Christian Bale!!!
Poate l-ai vazut in "Empire of the sun"...avea insa 11 ani atunci si ce ROL!!!
A fost ales de Spielberg din ...4000 de copii atunci si NU a gresit.
Acum,Bale va fi noul Batman,in postproduction now.
Equilibrium e o tranzitie gen Matrix+1984,f.f.f bine jucat si realizat.Desigur ca avem DVD-ul in colectie ca si "1984",un film extraordinar si la subiect cu ceea ce traim aic!...BIG BROTHER IS WATCHING YOU!
Daca poti citeste cartea lui G. Orwell,e fantastica!!!!
Sa fac o divagatie,Matrix este un film bun,primul definitiv,si in urma cu 14 ani am lucrat deseori cu fratii Watchowski(creatorii filmului),cind lucram la Marvel Comics ca artist de bd,si am ilustrat multe coperti si scenarii scrise de ei pt. revista lui Clive Barker(un om minunat),"Hellraiser",ce a devenit si o serie de filme.

mai acum 7 luni a fost un articol in "Entertainment weekly" despre Matrix si frati si au publicat o coperta a mea cu Pinhead la Hellraiser.N-a fost rau sa fiu vazut de toata tara ca pictor de coperti.
dar de 7 ani lucrez in advertising pt. cele mai mari agentii din tara si lume si e mai bine ca in bd.
Alt film ce as recomanda este "The master& commander"cu alt favorit al nostru,Russell Crowe,ori multe altele cu el.Si sa NU mai vorbesc de Johnny Depp...avem toate filmele lui in colectie!E un sweet guy!La fel Gary Oldman.

Cam in jurul acestor actori gravitam,dar vedem destule inchiriind de la clubul Blockbuster cind avem timp.
Si ca sa te aiuresc bine acum,avem si o mica dar frumoasa colectie de poze
cu autografe si dedicatii,puse pe pereti la loc de cinste desigur,cu Johnny Depp,Gary Oldman,Christian Bale,Russell Crowe,Pierce Brosnan,si un vechi album....dar o raritate din 1967 al marelui grup Rolling Stones,"Their Satanic Majesties Request",din acel an si...semnat in autografe originale de toti 5 membri,la acea vreme grupul original,deci cu Brian Jones si Bill Wyman!!!

Filmele sint o mare parte din viata mea ca artist si mereu trebuie sa fiu la punct cu ce e nou etc,de multe ori ilustrez reclame in care apar staruri TV ori de film si clientii vor sa vada ceva lookalike.
Desigur ca apreciez filme cu continut si o tema mai dincolo de banalitatea celor de duzina si gen "B",sintem mari fani de ex. al filmelor lui Fassbinder,am citit autobiografia lui.Ori chiar si desigur marii italieni ori francezi,apropo....iar sa-ti dau in cap,...avem o poza cu autograf si dedicatie in original a lui Alain
Delon,mai la 60 anisori dar merita.

Acum,nu prea vedem filme,avind de lucru dar in primul rind sint atitea dezbateri la TV ce vrem sa le vedem cu toti candidatii democrati ori fiecare personal si cred ca-ti dai seama ca sintem democrati si NU-TI imaginezi cit de mult ne dorim sa-l vedem pe Bush afara din casa alba!!!
NU AI IDEE cit a distrus omul asta tara asta in doar 3 ani!!!Aici in USA este stiut ca este unicul presedinte care a distrus tara in acest scurt timp si a "reusit" sa puna la pamint tot ceea ce au facut in istoria tarii ultimii 11 presedinti!!!!
Deci ..le avem si noi pe ale noastre!
In fine,ma bucur ca am scris astea si avut sper o conversatie placuta si din partea ta.ramine sa mai scriu despre filme si altele cindva cind voi avea timp liber.
Pina atunci,All my best to you ,
LOVE&PEACE,

OZZY OSBOURNE

Ps: Ozzy e un om minunat si f. sufletist.
Sint un MARE FAN al lui inca din 1970 cind era cu Black Sabbath.
Avem la fel o prietenie si corespondenta cu Pete Townshend,alta mare legenda in muzica rock,oare cine n-a ascultat odata in viata grupul "WHO"?
Te-am aiurit destul!
ma duc sa ma culc,miine iar la lucru.






























Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 13/05/2004 11:49:18
(la: Respectul)
Draga mea Desdemona,
Cit am timp liber scriu.De luni nu sint comenzi dar asa se intimpla si deodata apar de inebunesc.Expresia este:"in the eye of the storm".

Mi-a placut povestirea ta cu catelul.De fapt bunicul lui Vern ...a stiut de vulturul mic...fara sa-i fi spus eu....cam spooky nu???
Nu m-am gindit sa folosesc numele de botez indian,il consider sacru si e pt. sufletul meu doar,l-am mentionat in text si nu-l voi mai mentiona.
Si Vern de ex. are un alt nume de botez in afara de cel oficial si nu-l foloseste
deloc,pt. ca aceste nume apartin spiritelor,adica este al spiritului tau doar.
Asa este in traditia chipawah(navajo-hopi),ei cred mult in spirite si stafii,mai mult ca orice alte triburi din tara.
Alte triburi si-au dat si purtat numele de botez(de ex. Black Elk,Sitting Bull,Crazy horse,Red Cloud ,Lame Deer etc.)in trecut,azi au un nume oficial,dar intre ei se numesc pe cel de botez,cel al lor adevarat.
Deci nu folosesc numele de botez indian deloc.

Aseara pe la 10 am vorbit cu Vern la telefon.Sotia lui e-n Japonia pt. o luna.
Sint casatoriti de 10 ani,o cheama Deborah,nu este indianca ci f. americana.
Un lucru interesant despre ea e faptul ca de la 8 ani(are 40,Vern 44)practica artele martiale si azi este great master,are centura neagra de 8 dani si experta in Kendo,in judo,karate,kung fu.
La fel este experta in arta dansului japonez si desigur,experta in lupte cu sabie de samurai,sulite etc.etc
A studiat cu un f. mare maestru japonez si care a pus-o cu ani in urma sa fie in charge la clubul lor de arte martiale din Manhattan,unde ea preda lectii.la fel Deborah calatoreste prin tara invitata sa dea demonstratii si desigur chiar si in Japonia,cunoaste limba japoneza la perfectie.
Cu ani in urma acolo i s-a inminat in semn de onoare pt. talentul si maestria ei,o sabie de samurai originala din anul 1200.
Vern mereu face misto si imi zice ca are cine sa-l apere la o adica,si este adevarat,nu m-as apropia cu intentii negative nici la 5 metri de ea.Ha!
Ea poarta mereu un chimono negru la cursuri si demonstratii.Poate invinge 10 atacanti inarmati ea fiind cu miinile goale!!!!
I-am zis sa joace in filme,dar nu vrea.la fel este si editorul sef al unei reviste de arte martiale.
Ce zici de fata asta?Si fetele sint in stare de a fi Bruce Lee sau Jet Li.
Am fost odata cu Vern s-o vedem in demonstratii la Madison Squre Garden cu ani in urma si mi-a cazut gura in podea!!!!!
Ce...Uma Thurman(in Kill Bill)...caca!Fata asta e un geniu al luptei cu sabia de samurai si Kicks ass!!!
E o fata f. modesta si spirituala la fel.
Au 3 pisici,nu au copii si nu vor sa aiba.Ca si mine si Marilyn.

hai sa-ti zic una buna:
Stii ca rezervatiile de indieni sint in supravegherea directa a FBI-ului.Cind Vern a plecat de acolo a furat un pick up truck ce apartinea FBI-ului.Ha!
A vopsit usa unde era scris FBI si dus a fost pina in NY.
Cind ne-am mutat in NJ,el a facut multe drumuri dus intors cu mine in truck sa aducem mobila din Brooklyn in NJ,e departe distanta,70 miles...one way!!!
Foarte saritor si un real prieten.
Si stii cum se ghideaza cind conduce si NU se rataceste niciodata?Dupa pozitia soarelui!!!!Se uita la el si stie unde sa mearga!!!Ceva ce doar indienii stiu.Daca e inorat,...se uita in ..nori si isi afla drumul,ori dupa cum bate vintul.
De la 5 ani a fost calare pe cal(e destul de cracanat la picioare),si niciodata nu a calarit pe sa,ci direct pe cal si rareori doar cu un friu,de multe ori se tine de coama calului....
Are un fel anume de a vorbi cu animalele,il asculta de parca vorbeste pe limba lor!Nu exagerez!
Vern are parul f. negru,de fapt in soare are reflectii...albastrui si potrivit traditiei Hopi il poarta f. lung,este pina la briu de lung dar il tine in coada strins.
Asa ca ti-am scris si despre el acum.El preda lectii de pictura la scoli publice din Bronx,este platit de primarie.Simbata o sa mai vorbim iar la telefon,in rest
prin emails,dar ne vom vedea curind la un bbq la noi in gradina cu Deborah.
am invatat multe de la el si bunicii lui si acum imi aduc aminte ce azis bunicul
cind m-a vazut plingind in hohote,ceva in genul:"e bine sa plingi din suflet.
Curata pacatele vechi ce ai facut."Ce zici de asta?
Sa stii un lucru:indienii sint de 1000 ori mai spirituali decit orice popa din lume!
Stii ce mi-a zis odata Vern?Un prieten de virsta bunicului sau,dar din tribul Lakota,un chief,pe nume Mathew King...dar numele lui de botez cel real este
Noble Red Man,cu multi ani in urma avea diabet si lua insulina.Intr-o noapte a avut un vision,in care Buffalo Cow Woman(in credinta lor reprezinta Creatia si Universul,sujb forma unei indience extrem de frumoasa)i-a dat in miini niste
fructe salbatice(gen black berries)si i-a spus sa faca un sirop din ele si sa-l bea.
Mathew a mers a doua zi in padure si cules astfel de fructe,a facut sirop,erau f. amare la gust,a baut1 sapt. din el si a scapat de diabet!!!
Nu a vrut sa spuna omului alb ce fel de fructe sint!!!!Pt. ca nu a vrut sa se faca profit din asta pt. corporatiile farmaceutice si interesele ingrate.
A ajutat pe oricine bolnav pe gratis cu siropul lui,daca real vrei sa te vindeci de o boala mergi intr-o rezervatie indiana la inteleptul tribului!!!!Nu ii dai bani caci nu va primi,da-i tobacco,dar din cel f. bun,iti va multumi din suflet.
La fel mai este numit si Medicine Man,si nu-l poti cumpara nici cu 1 milion $!!!!
El este persoana cea mai independenta din lume si doar daca el VREA,te va lecui de orice boala!!!Sa stii ca ei nu au voie sa spuna secretele lor de leacuri si cum le prepara si din ce anume.Daca fac asta sint ca si blestemati de soarta!
Un medicine man trebuie sa primeasca un semn de la Great Spirit pt. a lecui.
Pe curind Desdemona,
Love&peace,
Ozzy

..........................................................................................................................
"Curind,wasitchu va invata cea mai mare lectie:ca Marele Spirit este cea mai puternica forta din creatie.Noi indienilor,nu ne este frica de moarte,avem un loc unde ne vom duce,un loc mai bun si de aceea nu ne pasa de moarte.
Mereu sintem pregatiti sa murim,vrem sa stiti asta.
Poate va veti schimba ori poate nu,ori poate veti incerca sa opriti dezastrele ce vor veni peste voi,caci nu mai e mult timp,se vor petrece,stiu asta!"

Rolling Thunder(lakota medicine man)
...........................................................................................................................






























































































































#15352 (raspuns la: #15327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Mariana Ignatov (si Pam) - de (anonim) la: 28/11/2004 17:16:42
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Salve!
Imi permit sa te contrazic d.t.p.d.v. Si eu am studiat in Italia, mai precis la Poli din Milano, unde nu am intilnit nici o umilinta din partea colegilor sau profesorilor.
Ba din contra.
Cum eu eram ceva mai mare decit marea majoritate a colegilor mei la inceput as fi inclinat sa cred ca nu m-as fi adaptat. Dar nu a fost asa. Au trecut 3 ani de cind am terminat si pot spune ca cele mai bune prietene ale mele de aici sunt 2 fete italiene pe care le-am cunoscut in facultate si cu multi ani mai mici decit mine. Facem impreuna vacante, mult timp liber il petrecem impreuna cu toate ca ne despart multe zeci de km. In timpul facultatii (eu am stat 3 ani) am avut multi colegi cu care ma intelegeam perfect. Ne ajutam la workshop-uri, seminarii si alte activitati, luam cursuri unii pt. altii s.a.m. d. In pauzele dintre cursuri i-am invatat sa joace wist (se bateau baietii sa intre in cei sase jucatori) ma puneam la mintea lor si ne distram de minune. Cu unii mai sunt in contact sporadic si acum, ba d.p.d.v. profesional ba particular.
Deci nici gind de marginalizare, ca sa nu-ti mai spun ce petreceri excelente faceam, culminind cu cea de sf. de facultate organizata de proful cu care mi-am dat eu teza (pe banii lui pt. intreg anul plus toti studentii lui din alti ani, cine vroia sa vine era bine primit).
In facultatea mea erau destui studenti, multi din est. Era si un roman dar el nu a reusit sa se integreze, prea ii putzea totul si facea numai gafe, asa ca lumea l-a marginalizat cum spui tu, dar adevarul e ca s-a automarginalizat.
Asta e purul adevar si ai dreptate cind spui ca nu toti italienii sunt mizerabili, eu stau si ma intreb ce facultate ai facut tu de ai intilnit italieni mizerabili ca eu am multe cunostinte in mediul accademic si italieni mizerabili nu am intilnit..

#30067 (raspuns la: #29911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curs de formare pentru barbati - de Pasagerul la: 06/04/2005 23:25:00
(la: Femeia)
Tema stagiului: sa devina la fel de inteligent ca o femeie (deci, sa
fie perfect).

Obiectiv pedagogic: Curs de formare care permite barbatilor sa-si
trezeasca acel organ, numit creier, a carui existenta o ignora.

Program: 4 module obligatorii sunt propuse


Modul 1 : BAZELE CURSULUI
1. A invata sa traiasca fara mama sa (2000 ore)
2. Sotia mea nu e mama mea (350 ore)
3. Salariul i-l dau sotiei mele (550 ore)
4. A intelege ca fotbalul e doar un sport, iar Ronaldo e un cretin (500 ore)
5. Sotia mea nu e infirmiera mea
6. Sotia mea nu e bona mea


Modul 2 : VIATA IN DOI
1. A avea copii fara a deveni gelos (50 ore)
2. A inceta sa spun prostii cand sotia mea isi primeste prietenele (500 ore)
3. A invinge sindromul telecomenzii (550 ore)
4. Nu fac pipi pe alaturi. (exercitiu practic insotit de caseta video)
(100 ore)
5. Nu transform baia in piscina municipala atunci cand fac dus ...
6. Cum sa ajung la cosul de rufe murdare fara sa ma ratacesc ? (500 ore)
7. A sti sa ma inbrac singur, sa-mi aleg singur hainele si sa nu ma
fac ca nu stiu unde este sifonierul (200 ore)

Modul 3 : TIMP LIBER SI DISTRACTII
1. Calcatul in 2 etape :
a) 1 camasa in mai putin de 2 ore
b) idem pentru celelalte articole (exercitii practice).
2. Menajul ... o activitate familiala si valorizanta.
3. Tin minte zilele cand trebuie sa duc gunoiul.
4. Invat pe dinafara definitia cuvantului aspirator = aparat de uz
casnic, care serveste la aspirarea prafului, a deseurilor (pentru a
castiga timp, urmaresc Nivelul 1 al modulului 4)
5. Stiu sa folosesc un servetel...
6. Stiu sa adun deseurile dupa o sedinta de bricolaj...
7. Imi revizuiesc limba romana : femininul de la "asezat in fata
televizorului" nu este "in picioare in fata aragazului"

Modul 4 : CURS DE BUCATARIE
Nivel 1 (incepator) : Aparatele de uz casnic- nu musca
Nivel 2 (avansat) : Prima mea supa instant fara a evapora apa.
(exercitii practice : fierberea apei inainte de a adauga spaghetele)
Nivel 3 (expert) : Facutul cafelei, fara a uita nici apa, nici
cafeaua, si fara a utiliza ness-ul, care este incompatibil cu filtrul
de cafea.
Nivel 4 (best off) : A sti sa servesc cafeaua, fara a o varsa


--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 18:33:33
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

drept e ca nu noi suntem in control. sotul/sotia se alege dupa multe cercetari insa, din familie stabila, din parinti care nu beau, nu se bat , nu se injura, au reusit sa-si creasca copii cu frica de Dumnezeu etc

apoi la casatorie trebuie muncit ca sa se mentina nu ne gindim pai ia sa-l /s-o las sa iau pe altul ca ma enerveaza, te dedici cu trup si suflet

si dupa toate astea daca te paraseste, e pacatul lui si tie o sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti refaci viata
#48334 (raspuns la: #48227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
athos, - de Calypso la: 03/06/2005 23:36:16
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
eu/noi nu suntem ultra-religiosi....

problema e copilul: vrem sa citeasca sau sa faca alte activitati in timpul liber ca de ex muzica, pictura, sport sau chiar sa zburde in aer liber...
e mult mai sanatos;

copii azi se uita mult la TV; e adevarat, ca parinte esti linistit, iti faci si tu treaba, "avem liniste din partea copiilor" cum zicea Pasagerul, colegul nostru...
dar oare asta e bine pt ei?

desigur, copilul are dreptul la cate un film potrivit varstei lui si ales de parinti;

acu' problema se pune asa: se va intregra el in colectivitate/societate in conditiile in care ceilalti copii se uita la TV, discuta despre ce au vazut etc?







#53194 (raspuns la: #53192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si mai e ceva ... - de phidias la: 01/07/2005 01:39:03
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Sincer, n-am plecat definitiv din tara, din teama.
Teama de necunoscut. Aici mai intrebi pe cineva: bai frate unde-i stanga, unde-i dreapta.
Eu am un principiu: muncesc si apoi imi petrec timpul liber intr-un mod placut. Am cautat ca ponderea celor doua activitati sa fie egala.
Si mai e ceva.
Exista o expresie foarte veche, mai veche decat dacii si getii la un loc: "torna, torna fratre". N-o mai gasiti nicaieri in lume. Unii spun ca "dor" de aici se trage. Cica era un cioban care-si pierduse oile intr-un pisc de munte, altii spun ca se auzea intr-un margine de codru in vremi de bejanie.
Vremuri de demult.
....
De-abia astept sa plec de acasa, sa bat muntii in lung si-n lat, sa-mi vad tara. Si e atat de frumoasa, cum numai Sadoveanu sau Vlahuta au reusit s-o descrie.
Pentru mine asta inseamna bucuria de a trai.
Pai unde mai gasiti mai fratilor pe lumea asta poiene si codrii mai frumosi. Si mai sunt si manastirile. Sa auzi toaca in roua diminetii la Frasinei sau Tismana, sa stai la povete cu monarhi batrani. Sau sa mananci un balmos intr-o prispa de stana si pe urma sa te scobori intr-o rana de poiana in care susura un izvor cu apa limpede si rece de-ti raman buzele tuguiate ....
Cine n-a vazut Tara Hategului, Bihorul sau Apusenii.
Ati fost vreodata In Dumbrava Sibiului la Muzeul Tehnicii Populare?
Sa vedeti si sa simtiti pana in maduva oaselor mirosul de fum si de lemn vechi. Sa lacrimati de emotie si mandrie la auzul taragotului lui Farcas cantand Sambra Oilor.
Cine n-a tras macar un pui de somn intr-una din poienile Fagarasului, simtind pana in adancul sufletului adierea de iarba proaspata amestecata ce miros de brad si cacareze de oaie, acela nu a trait.
Romania nu se rezuma la tiganul de la trecerea de pietoni, la spagarul de la vama sau la telenuvelele de la ora 4 la 6.
Credeti ca acum 100 sau 1000 de ani a fost altfel ?
Asta-i farmecul. Vreti rai fara paduchiosi ?
A... daca imi vorbiti de nerealizare profesionala, de locuri de munca prost platite, e cu totul alceva. Ca trebuie sa furi ca sa supravietuiesti, asta inteleg.
Dar sa renuntati la atatea frumuseti, eu unul m-as mai gandi.
Iar acela care n-a cunoscut macar jumatate din ele acela e roman numai cu buletinul.
#57625 (raspuns la: #57195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
kitsch - de Cassandra la: 18/09/2005 14:46:46
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
Un obiect cu pretentia de a fi artistic, dar care este o copie inferioara a unui stil existent, produs rapid si neingrijit in general in serie, neglijind criterii estetice de baza si mizind de multe ori pe sentimentalism, este kitsch. De aici as scoate in evidenta pretentia de arta, caracteristica de copie inferioara si scopul comercial. Ca pret, obiectele kitsch sint in general ieftine.
De fapt termenul a aparut prin secolul XIX ca raspuns la aparitia unei cantitati uriase de “arta” de proasta calitate care miza in primul rind pe sentimental si melodramatic. Esentiala insa este aparitia in perioada respectiva a consumatorului de kitsch – individ de cultura mediocra si cu bani, in cautare de a demonstra celor din jur ca este posesor de “frumusete”. E posibil ca etimologic, sa provina din termenul verkitschen cu sensul de a ieftini.

Am impresia ca extindeti prea mult sensul cuvintului la orice vi se pare de “prost gust”. Termenul kitsch a aparut cu un sens concret si e drept ca pe parcurs si-a extins acceptia, dar NU ESTE UN SIMPLU SINONIM A LUI “ORIBIL”. De exemplu pomul de iarna nu cred ca este kitsch pentru ca reprezinta un simbol si nu are pretentia de arta, se imita an de an pe el insusi :) Poate cel de plastic cumparat gata decorat doar sa-l pui in coltul camerei... Personal cred ca e bine sa luptam impotriva tendintei spre kitsch si se poate trai perfect fara el. Din punct de vedere moral, un obiect kitsch este materializarea unei minciuni. Decit sa imi pun o copie a rapirii din serai pe perete prefer sa vad orice alta reprezentare originala de arta oricit de modesta ar fi ea.

Zaraza de ce consideri ca Gica Petrescu este kitsch? El care este (sau era nu mai stiu) atit de original ;) De Elvis nici nu comentez... Bilciurile???? De ce nu pui si piata de fructe si legume? :)


"Kitsch is mechanical and operates by formulas. Kitsch is vicarious experience and faked sensations. Kitsch changes according to style, but remains always the same. Kitsch is the epitome of all that is spurious in the life of our times." — Clement Greenberg, "Avant-Garde and Kitsch", 1939.

Galerie obiecte kitsch: http://www.artesonado.com/kitsch/kitsch2.htm
Obiect kitsch? http://www.artesonado.com/kitsch/tejeros.jpg
Pictor kitsch http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&productId=203782
#73018 (raspuns la: #72996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Afirmatia: Computer Games - de latu la: 16/11/2005 10:57:10
(la: Calculatorul: inamic public nr.1?)
Afirmatia:
Computer Games – Sfarsitul vietii tale sociale
are o explicatie:
Au aparut tot felul de studii, s-au nascut controverse
Despre scopul studiilor putem discuta multa vreme, ca si despre autorii lor.

Insa intre a-l sti pe fiul meu la crasma din colt cu "prieteni" cu care paharelele isi pierd numarul si a-l sti in camera in fata pc-ului jucandu-se, prefer a doua alternativa.
Involuntar ma gandesc si la alternativa de a-si petrece timpul liber in fata televizorului si atunci prefer din nou varianta cu computerul, observand pe margine, ca a manui un computer este parte integranta din viata de zi cu zi la scoala, la servici, etc... Poate in Romania de azi inca nu dar in cea a generatiei copiilor nostri, cu siguranta.

Sigur ca nu sustin ca jucatul la calculator foloseste mult la dezvoltarea indemanarii de a manui pc-ul. Insa un pic de influenta tot avem si noi parintii asupra copiilor, pentru a le canaliza din cand in cand atentia si concentratia asupra altor posibilitati de a folosi un computer.

De altfel, instalarea unora dintre jocuri pe computer, constituie activitati care fac necesare cunostinte tehnice, ce depasesc de multe ori ceea ce cunoaste "muritorul de rand" de la birou sau din incercarile de a patrunde "in spatele usilor inchise" ale tehnologiei secolului 21...
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
Grupul "Poze aristocratice" a fost suprimat... Pacat... - de Jimmy_Cecilia la: 26/04/2006 07:44:56
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
Din cauza ca grupul a ramas inactiv + 90 zile si ca nimeni n-a reactionat
mesajului de avertizare prealabil suprimarii,
"Poze aristocratice" a fost suprimat si cu toate incercarile,
nu am mai reusit sa -l activez... Toate pozele sunt pierdute...
Pacat, mare pacat...

Cum am fost un timp indelungat fara acces la net, eu n-am vazut mesajul de avertizare decat la intoarcere... prea tarziu...

iata mesajul :

"Chère utilisatrice, cher utilisateur,

Nous vous rappelons que votre groupe MSN, Poze aristocratice, n'enregistre aucune activité depuis plus de 90 jours. Nous espérons que vous allez le réactiver pour éviter qu'il ne soit supprimé.

Votre groupe sera automatiquement supprimé si il continue d'être inactif. Si vous voulez garder votre groupe, cliquez simplement sur le lien ci-dessous et suivez les instructions qui apparaissent sur la page Web. "

#118952 (raspuns la: #118883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata ca joaca... - de rayro la: 29/04/2006 01:03:33
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Viata este o joaca. Depinde de noi, copii, cat suntem de dispusi sa intram in ea. Privim din curtea noastra la jocurile nazdravanilor de pe strada. Sunt complet absorbiti de activitate. N-au timp sa priveasca la sufletele care tanjesc printre scandurele...
Sunt cei care intra in joc. Cei care cad. Care se ranesc. Care plang. Care se bat. Dar care se ridica si merg mai departe.
Cand jocul devine prea brutal, chiar si dintre acestia o parte se retrag in curte si urmaresc alaturi de tine. Aveti si voi jocuri. Deobicei ele sunt statice. Triste. Si sunt doar dezamagiri impartasite cu altii.
Si mai sunt cei cativa care indiferent de vremea de afara, indiferent de persoanele care se perinda prin jocul lor, indiferent de juliturile si vanataile capatate, tot acolo raman .
Poate uneori au si ei nevoie de odihna. Se aseaza jos, langa bordura. Da, acum au timp sa iti vorbeasca. Putin, e drept.
Pe masura ce trece timpul sunt tot mai nerabdatori sa intre in joc. Si cu siguranta ca data viitoare se vor descurca mult mai bine.
Iar pauzele lor, vor fi din ce in ce mai scurte...
Nu pot sa fiu ce doar in vis sint... - de zaraza sc la: 17/06/2006 11:49:51
(la: Eseu scurt)
Pendulam intre extreme...a-ti pasa de toate si de toti si a vedea in toate desertaciunea...Intrebarea de capatii, ce sa faci ca sa-ti fie linistit sufletul, care e menirea noastra in viata, dar mai ales daca are rost sa te intrebi, daca are rost sa faci ceva sau mai bine urci culmile Tibetului si iti intorci simturile catre tine...o introspectie introspectiva (!) care te absolva de multe...te absolva de permanentul efort de a alege...

Alegerea inseamna autodeterminare? Vesnica dilema, care e drumul fiecaruia...care e drumul meu...ce sa aleg ca sa fiu multumit mai tirziu...in cazul meu a mers tactica pasilor marunti, astfel incit sa fii multumit de fiecare pas si cind te uiti in urma sa fii convins ca nu puteai face altfel. Ca sa faci asta trebuie sa te cunosti...nu m-am cunoscut suficient de mult...trebuie sa ai acea inclinare catre ceva, un evident talent, geniu, sa stii ca esti bun la ceva anume...eu n-am stiut...mi-ar fi placut sa fiu profesor, dar metodele comunistilor m-au indepartat de aceasta profesie intr-un mod categoric...eram inclinata sa ajut oameni, dar pe vremea aceea nu era cunoscuta notiunea de "a face ceva in folosul societatii" sau cel putin pe vremea aceea n-am intilnit-o...:))de fapt pe atunci se spunea in folosul partidului...Daca as fi avut o memorie de invidiat m-as fi indreptat catre medicina-farmacie, dar nu am o asa memorie...

E greu sa alegi cind lumea e atit de complexa si nu ai o inclinatie evidenta...o persoana neutra din afara familiei si care sa stie psihologie ar fi indicata pentru elevii de liceu, dar nu stiu in ce masura cei care se ocupa cu asa ceva pun si suflet...daca nu simti si cu sufletul personalitatea elevului, tot studiul asupra inclinatiilor elevului ar fi nefolositor...O cale ar fi sa faci o meserie mai...exacta...mai putin legata de arta, dar sa ai timp liber apoi sa faci ce iti place...si cu timpul poate activitatile din timpul liber se pot schimba in functie de ce mai descoperi in interiorul tau...Sau ca in occident, activezi citiva ani intr-o profesie, apoi faci ceva cursuri etc si iti schimbi meseria...Sa incercam sa imbinam utilul cu placutul, nu?

Din pacate sint tot mai convinsa ca nu toate caile ne sint deschise in viata...nu pot sa fiu ce doar in vis sint...rari oamenii care prin studiu si ambitie devin altceva decit te-ai astepta de la ei...in sens bun ma refer...atunci cind iti doresti foarte mult ceva anume...deci trebuie sa stii ce vrei-foarte important...daca nu stim ce vrem, asteptam sa ne spuna viata...si aplicam tactica pasilor marunti...

cere si ti se va da
Cassandra - de abc111 la: 11/07/2006 07:22:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
As dori sa ai dreptate! Am avut unele experiente nu prea placute cu acest site in primavara. Trebuie sa spun in primul rand ca apreciez foarte mult existentza site-ului si faptul ca ofera posibilitatea de discutii, chiar "a batons rompues", discutii utile societatii civile, dar de cateva ori am propus cate ceva fara sa primesc nici un raspuns. Chiar daca alegerile mele nu au fost cele mai bune, mi-ar fi placut sa mi se raspunda: nu suntem de acord cu aceasta tema pentru ca...ca sa inteleg.
Dar au mai fost unele lucruri discutabile... In primavara, subiectul acestei discutii disparea cu zilele sau saptamanile dupa ce contribuiam cu cate ceva; nu am mai putut accesa acest subiect din februarie pana aproape la sfarsitul lui martie...cand a reaparut. O vreme am renuntat sa-l urmaresc. Un mesaj al meu trimis unei persoane din tara a fost...discutat pe site!!! (comentarii cu privire la un mesaj trimis de mine cuiva care nu are legatrura cu acest site,de catre o persoana care a semnat "Bullet").
Cred ca e suficient ca sa intelegi ca dupa ce am trait intr-o societate condusa de un paranoic...sunt reticent. Ma si intreb: nu cumva m-am molipsit si eu?:))) Nu cumva si aceasta parte din Ceausescu e "in noi insine"?:)))

Oricum, am decis sa revin fara sa tin cont nici de interesul meu personal imediat (care ar fi poate sa tac din gura), nici de pozitia in care apar (oricine e vulnerabil cand isi deschide altor priviri propria lui viata), dar am facut-o pentru ca cred ca e bine ca altii sa poata judeca lucrurile in cunostinta de cauza, chiar daca personal acest lucru nu-mi aduce nimic bun. Cred ca in mare parte reactia romanilor la multe realitati moderne se datoreaza mai mult ignorantei si nu rautatii. As fi primul care sa condamn ceea ce vad ca e negativ in mine daca asta ar ajuta altora (sa aiba un termen mai bun de comparatie pentru diverse lucruri).

Motivul pentru care particip la discutii: cand eram in tara i-am condamnat foarte mult pe romanii din strainatate care (cand noi eram sub Ceausescu) nu informau deloc publicul. Imi amintesc de Europa Libera, cand Virgil Ierunca dadea emfatic citate din "Gai-Pied", fara sa mentioneze ca era o publicatie homosexuala! Ei ar fi trebuit sa informeze, nu sa ascunda! Urmarea? Crearea unei paturi de intelectuali laudati de Europa Libera care sunt azi tot atat de ignoranti in aceasta problema ca si pe vremea lui Ceausescu! Am promis ca eu nu voi face la fel!

Uneori poate ca am o atitudine dura fata de ceea ce unii ar spune ca e religia - organizata sau nu, sau altele. As vrea sa fiu foarte precis: am aceasta duritate numai fatza de impostura, nu fatza de omul de rand pentru care a merge la biserica inseamna poate singura raza de lumina dupa o saptamana de lipsuri si deznadejde. Deci, numai fatza de "Cantarea Romaniei rediviva".

In plus, sunt foarte dezolat cand vad cum au tratat oamenii in tara problema copiilor strazii, problema care am vazut ca inca nu e rezolvata. Faptul ca niste fiinte umane erau tratate ca gunoiul. Am multe marturii in sensul tratarii inumane a copiilor fugiti de acasa (nu degeaba; cu tati alcoolici si mame decazute). Vara mea mi-a scris si ea , speriata de modul cum ii trateaza lumea. Ea le dadea macar camasi si mancare, dar asta e o picatura de apa in ocean. In toiul iernii, copii cu o singura camasa pe ei, plini de apa sau inghetati, zgribulind de frig si cu temperatura inalta, erau alungati cand cerseau la blocuri (de exemplu in Valcea, dar peste tot) si practic obligati sa mearga iar in canalele lor unde mureau ca mustele. A fost un fenomen general si nimeni nu isi asuma raspunderea. Asta tradeaza o mentalitate mai apropiata de cea medievala decat de cea a statelor cu care ne place sa ne...comparam.

Inteleg ca pozitia mea e neconvenabila de multe ori, dar totusi particip la aceasta activitate - consumatoare de timp- pentru ca cred ca punctul meu de vedere poate fi util si pentru ca, spre deosebire de majoriatea romanilor emigrati, tin la tara si la locuitorii ei, cu toate tarele si bubele lor...Limba si cultura romaneasca sunt totusi foarte originale si le doresc numai bine.
#132624 (raspuns la: #132603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
constructiv? - de Radina la: 25/08/2006 20:12:38
(la: Licheaua si musca)
De ce o atitudine trebuie sa fie obligatoriu constructiva, ce trebuia Liiceanu sa construiasca prin reactia sa la activismul securist al Monei Musca? Trebuie judecat Liiceanu in acest context obligatoriu? Cine e vinovat aici? El ca a avut o reactie pe care in interiorul nostru am avut/o cu totii? Imi amintesc ca recent in conjunctura activitatilor mele am scris d/nei Mona Musca o scrisoare de invitatie in care absolut sincer o felicitam pentru activitatea sa in lupta impotriva efectelor dezastroase ale violentei domestice in dezvoltarea copiilor. In timp ce scriam aceasta scrisoare aveam emotii ca si in fata unei intalniri directe. Mi/am zis ca ma adresez realmente unei persoane de exceptie. Am avut intotdeauna un respect deosebit pentru cei din P.N.L. si in mod special pentru dansa. Imi aduc aminte si acum cum a demisionat pentru lipsa de decizie pana la capat a premierului. Da era impresionanta d/na Musca. Si eu cred ca faptul ca intreaga sa cariera politica s/a cladit pe relatiile pe care le/a avut prin colaborarea cu securitatea (si e evident ca asa este) e profund dezamagitor. Nu exista scuze pentru asta. Ati fost vreodata interogati si hartuiti de securitate cu complicitatea profesorilor? Eu am fost. Eram interogata in fiecare saptamana in fiecare zi de joi cate trei ore dimineata. Aveam 2 ore de matematica si dirigentie cu aceeiasi profesoara care era diriginta. Un trimestru intreg. Am trecut la matematica cu o teza si un extemporal pe doua note date in fuga. La acea sinistra istorie in care am fost inclusiv batuta in cabinetul secretarei de partid, care era o profesoara, au fost complici profesorii mei care nu au nici o scuza.Si credeti/ma nu am subminat puterea de stat. Si da, bineinteles ca dezamagirea este mare. NU MAI EXISTA PERSONALITATI VERTICALE IN POLITICA ROMANEASCA. Nu exista nici intelectuali autentici si verticali. OK! Dar in contextul scrisorii lui Liiceanu de ce nu vreti sa recunoasteti ca a avut dreptate. Da am inteles, conduce Humanitas, face afaceri dubioase. La Humanitas e tirania peste care nu pot trece debutantii valorosi sau tinerii scriitori talentati si poate asta e din vina lui Liiceanu. Da. Dar sa nu uitam ca aici s/a deschis subiectul licheaua si musca. In acest context eu cred si poate ca nu e o greseala ca Liiceanu a avut dreptate si in acest context a fost justificata greata sa. Il hulim pe Liiceanu cu orice pret chiar si atunci cand are dreptate sa fie patetic si revoltat.
Si d/na Musca scapa din nou. Chiar si la o discutie "de cafenea". Suntem tentati ca de obicei sa dam in toata lumea indistinct. In fine am recunoscut ca suntem o cultura mica, iar in aceasta cultura mica Liiceanu este reprezentativ.
#141275 (raspuns la: #140913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
" dar vedeti ca aduc ghinion - de niculae la: 31/08/2006 08:58:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
" dar vedeti ca aduc ghinion, si cu cealalta "asociatie"
s-au intamplat lucruri ft. ciudate si bantuite de toti dracii,
doveditoare ca inca nu a sosit momentul sa se intample
si in RO. Nasol ce s-a intamplat, ce sa va spun, sunt cativa
martori chiar aici pe lista, dar cel mai graitor exemplu este
faptul ca a disparut ca inghitit de valuri un domn simpatic si ofertant
ce vroia sa ne puna la dispozitie casa ptr. sediul asociatiei.
La scurt timp dupa semnarea statutului in fata notarului, acesta nu a
mai fost de gasit, apoi totul s-a prabusit si nimeni nu mai stie
nimic despre nimeni si nimic, eu insa continui sa platesc
gazduirea site-ului asociatiei, poate, poate ........"

- Mai asta iarna am "petrecut" si eu vreo cateva zile pe la intalnirile viitoarei "asociatia fotografilor",citind statute si diverse discutii pe site-uri si sperand ca nasterea desi lunga sa fie macar cu folos.Se pare ca n-a fost sa fie,fiindca atunci cand mai era (sau parea ca mai e) putin,adunarea a hotarat ca nu e nevoie de toti cei vreo 19-20-22 cat am reusit sa ne adunam,ca asta ar complica nu stiu in ce fel lucrurile si sa ramana ? 15 sau 17? nu mai tin minte.
- Cum copiii aia hotarati,pareau ca se cunosc si se inteleg foarte bine intre ei,eu fiind ceva mai varstnic, mai dinafara si chiar mai putin fotograf, (poate si cu mai putin timp liber) am zis sa nu ma bag ca magarul printre oi si sa fiu unul dintre cei care trebuiau sa renunte pe moment.Urma ca cei ce nu eram necesari atunci,sa ne inscriem mai tarziu in organizatia deja infiintata.
- Cand a venit discutia adresei pentru sediu,a exisat o propunere,nu foarte ferma la inceput,pentru apartamentul nou cumparat (parca)al unui tanar domn acolo prezent,undeva intr-un cartier,strada sau alee, blocul, scara, etajul. Desi nu cred ca e prea importanta chestia asta am spus ca asa de fason ar da mai bine o adresa simpla;strada si numarul undeva mai in centru si am propus o alternativa,pe strada Batistei (Intercontinental, Ambasada Americana,Curtea Suprema,alte Comitete si Comitzii ) unde exista chiar si un mic birou cu cutie de posta si internet si care ar putea prelua si o eventuala corespondenta pana la rezolvarea definitiva a problemei.Nu a fost nimeni prea convins,preferandu-se cealalta adresa.Am pus alegerea pe seama aceluiasi fapt ca pe mine nu ma cunosteau prea bine si cum cealalta alternativa nu era chiar usoara si presupunea ceva umblatura din partea mea,nu am insistat,anuntand doar ca la nevoie oferta ramane valabila.Ne-am despartit urmand sa aflam de pe internet sau din mesaje pe mail-uri si telefoane cand se va naste copilul sa venim sa ne inscriem cu totii.O vreme am crezut ca se progreseaza cumva,pe urma m-am mirat de ce nu se mai aude nimic,dar,luat cu valurile problemelor de fiecare zi si care nu au fost chiar putine,problema asociatiei a primit incet un alt numar de ordine.
- M-am mai uitat o vreme pe site si n-am vazut nimic nou,nici o vorba ,nici un comentariu,nici un fel de semnal,m-am gandit ca poate m-am bagat eu unde nu era cazul,poate copii aia vroiau ceva mai tineresc, mai dinamic,mai pentru varsta lor,desi parca nu "mirosisem" nici o retinere sau rezerva mai mult decat era firesc la o prima vedere.Initial mai fusesera niste tineri care s-au simtit cumva ocoliti de la hotarari,pe urma parea ca s-au lamurit,ca nu e chiar asa.Ma rog,eu nu sufar de boala asta cu banuielile.Daca am o suspiciune intreb si astept ca si ceilalti sa se exprime clar.Cine nu se exprima il priveste.
- Recunosc insa,in principal lipsa timpului si un sir consistent de probleme m-au facut sa nu revin cu intrebari,ma stiam foarte ocupat si fara prea mult timp de oferit si iarasi recunosc ca ma asteptam la mai multa,sustinuta si organizata insistenta din partea generatiei lor.Oricum contactele erau,comunicasem deja si daca era cazul se stia cum putem fi gasiti.
- Cu riscul sa atrag o gramada de reprosuri sustin ca generatia tanara (oare chiar asa de tanara ? 18-20-25-30 sunt ani cand energia trebuie sa mute muntii ) nu da pe dinafara la capitolul entuziasm si mobilizare.
- Ar fi o discutie asa de lunga ca nici nu-mi vine sa o pornesc.
- Vad aici si peste tot in jur un cor nesfarsit de plangeri,justificate si indreptatite in mare parte,dar,.....o sa va citez ( sa nu radeti )o "strigatura" din Piata Universitatii: - Daca nu NOI (voi) atunci cine ? Daca nu ACUM atunci cand ?
- Nu m-as hazarda in discursul asta ce poate parea patetic, daca nu ar fi vorba de niste tineri destepti (nu vreau sa va flatez,dar,din preocupari si din ce expuneti pe aici in mare parte se poate deduce)sensibili, meditativi, putin filozofi,(putin,macar putin,artisti daca nu mai mult) cu atitudine,cu punct de vedere propriu,preocupati si de altceva decat de mode (in sens general) poate putin individualisti,ca de asa e specificul,pana la urma pe gaurica aia mica care cuprinde toata lumea in ea,nu se pot uita si alege doi in acelasi timp,cand se apasa cu destu pe buton fiecare este singur.
- tin minte prin 90-91 veneau tot felul de musafiri si ne tot invatau cum e cu democratia.Nu toti erau doar niste "turisti",mai era si cate unul/una mai destept,mai invatat,mai artist,poate citau din carti,poate de la altii,cine stie ?
- un lucru esential pe care l-am auzit si invatat atunci a fost ca nici un drept si nici o libertate nu vin de la sine.Ca societatea civila si mai ales partea ei mai tanara si mai bine pregatita trebuie sa faca permanente presiuni ca lucrurile sa se schimbe.
- Un mic exemplu poate nesemificativ,despre ce vreau sa zic cu asta: - Nu am plecat niciodata cand cineva nu m-a lasat sa fotografiez sau sa filmez intr-un loc in care nu era indreptatit sa ma opreasca.Aproape as putea sa tin un curs despre cum sa aduci pe cineva sa rada si el de ce idee a putut sa aibe si ce greseala era sa faca.Nu pot sa spun ca am reusit de fiecare data,ca nu am avut si faze mai dure,ca poate intr-o zi....dar,niciodata nu am last in urma impresia: - Ce bine ca l-am alungat,ai vazut ce-a mai tulit-o ? Am avut dreptate sa nu-l las,deabia astept sa mai apara vreunul. Asta poate fi singura o tema de discutie,desi e asa simplu,ca la orice sport cu un adversar in fata.Relaxarea,stapanirea de sine, increderea si convingerea ca ai dreptate (daca ai !)umorul,o vorba mai pe limba "constiinciosului" pot transforma in cateva minute o "fiara" gata sa-ti sparga capul intr-un tip gata sa te ajute cat poate.Uneori e nevoie si de putin noroc.
- chiar credeti ca in alte parti totul e foarte bine ? ca nu sant probleme,altele ? Multi strainii cand vin pe aici in vizita au impresia de rai pe pamant,pe care o avem si noi cand mergem in VIZITA si uneori chiar au dreptate. Sunt o gramada,o gramada de mizerii,dar sunt si o gramada de lucruri bune pe care nu le gasesti in alta parte. Si oricum ar fi e la NOI ACASA si suntem si noi RASPUNZATORI de tot ce e in jur.
- Poate,daca mama mea era o contesa austriaca,franceza sau englezoaica mi s-ar fi parut de neconceput sa am mama o romanca simpla si as fi refuzat indarjit sa accept asa ceva,dar,mama mea e cea care e (ma bucur ca inca mai e ) si daca m-ar intreba cineva,daca vreau sa-mi schimb viata cu alta mai buna,mai nobila,daca as vrea sa ma fi nascut francez sau englez sau american,va asigur fara ezitare ca nici gand.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem curat la noi in (era sa zic bordei) casa sau apartament asa cum e.
- Asta nu inseamna ca o (eventual inca o) ASOCIATIE a FOTOGRAFILOR nu trebuie facuta de voi (noi,daca vreti ) NEAPARAT DE VOI.
- De ce de voi neaparat ? Ca sa vedeti ca puteti,ca sunteti mai multi,ca puteti fi solitari atunci cand e nevoie,ca desi ganditi diferit puteti gandi impreuna.Mi-ar parea asa de bine daca macar unii ar intelege despre ce lucruri simpe povestesc eu ,aici.E "aproape" la fel de simplu ca atunci cand plecati in grup sa o sedinta foto.
- Am obosit sa scriu. Sper ca nu am fost nici prea patetic si nici prea ridicol si nici prea plicticos.
- Domnule Narcis (si domnul Pavalache si Marilena si George si ceilalti din grup,si eventual si altii) daca cumva eu sunt domnul care a disparut ca inghitit de valuri,desi,nu cred ca e vorba despre mine,ma puteti gasi asa cum am vorbit la ultima noastra discutie.

Numai bine tuturor !
#142309 (raspuns la: #141650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...