comentarii

cel mai batran copac din lume


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
"”De ani intregi n-am mai avut un pom de Craciun.” - de cosmacpan la: 30/01/2008 08:36:26
(la: Poveste de Iarnă - poveştile povestitorului Vânt - Bătrânul Stejar)
Par a spune cei doi batrani uitati de lume....
povestea merita "bibilita" sau mai bine zis "pigulita" si aici nu va fi decat meritul tau de a o invesmanta intr-o haina noua.
"ma gandesc cum va fi sa i se citeasca povesti scrise de mama ei" Nu trebuie sa te gandesti, trebuie doar sa traiesti acele momente.
#280132 (raspuns la: #280098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cafeaua_cu_sare la: 10/10/2009 15:15:29
(la: to be or not to be)
imi place tare tare tare mult intrebarea ta.. pt ca imi da voie sa fiu creativa si sa visez.. as vrea ca si in film sa fiu dumnezeu pentru o zi :)) sa pot citi gandurile oamenilor.. sa le pot simti simtamintele sa le pot vedea trecutul, prezentul si viitorul.. sa-i pot intelege, as vrea macar o zi sa fac dreptate la toata lumea... as vrea sa am o bagheta magica si sa pot pt o zi sa reduc intunericul, suferinta si raul la tacere.. as inflori toti copacii din lume :) as face o gramada de lucruri.. as impaca cainii cu pisicile si pisicile cu soarecii :) m-as distra copios, as da la toti oamenii care isi doresc copii, copii, si la toti copii care nu au parinti le-as da parinti, si la toti cei singuri le-as da un partener potrivit :) cred ca as fi tare obosita si sper fericita, la terminarea zilei, dar mi-ar si parea rau de acele lucruri care n-am reusit sa le fac..
#489213 (raspuns la: #489140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 29/11/2009 09:46:25
(la: Omul se trage din maimuta sau din...)
asta am observat demult. cu tristete.

da' mai e un gand care nu-mi da pace.
de ce ne neastem bebei si murim batrani? si... pe lumea aialalta, ajungem (=ne nastem!) batrani si 'murim' bebei? si apoi o luam de la capat, tot asa, ciclu dupa ciclu?

la un moment dat ma gandisem sa scriu un scenariu. de film. ori de piesa. despre acest ciclu. pe care, pentru nu stiu ce motiv, il simt ca atare. dar n-am avut timp.

n-ai niste timp in plus, sa-mi dai de pomana?
#503176 (raspuns la: #503170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Batranica si spiridusul-poveste irlandeza - de Areal la: 12/09/2008 05:25:17
(la: BASME si POVESTI)
Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!
"Ma-ntreb ce poate fi," a zis batranica.
S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.
Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. "Te-am prins, Domnule Spiridus!" a strigat ea.
"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea."
"Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur."
Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata." Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.
Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata."
"Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut.
Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur."

Si asta a si facut.
Batranica si Spiridusul-Poveste irlandeza - de Areal la: 23/09/2008 16:26:39
(la: BASME si POVESTI)
Intr-o buna zi o batranica se plimba pe afara cand a auzit un zgomot usor.
Poc, poc, poc! Poc, poc, poc!
"Ma-ntreb ce poate fi," a zis batranica.
S-a furisat in spatele unui copac si de acolo, spre marea ei surpriza, a vazut un spiridus imbracat in haine verzi. Acesta lovea cu un ciocan micut, facand pantofi pentru alti spiridusi si zane mititele.
Batranica l-a apucat pe spiridus de gulerul hainei. "Te-am prins, Domnule Spiridus!" a strigat ea.
"Intr-adevar m-ai prins," a spus calm spiridusul. "Dar iti multumesc daca imi dai drumul sa ma pot intoarce la treaba mea."
"Ooo, nu," a spus batranica. "Nu inainte sa-mi spui unde-ti este oala cu aur. Toata lumea stie ca atunci cand prinzi un spiridus el trebuie sa-ti arate unde-i este ingropata oala cu aur."
Spiridusul a ras. "Deci, vrei oala mea cu aur, nu-i asa? Foarte bine. Urmeaza-ma atunci si-ti voi arata unde se afla ingropata."
Spiridusul a pornit-o inainte urmat de batranica care se tinea strans de haina lui.
Intr-un final au ajuns intr-un camp unde cresteau sute de tufisuri. Spiridusul a aratat spre unul dintre ele si a spus, "Sapa sub acest tufis si vei gasi tot aurul pe care ti-l doresti."
Batrinica s-a uitat la pamintul tare. "Trebuie sa ma-ntorc acasa si sa iau o lopata," a spus ea. "Dar mai intai am sa leg de tufis esarfa mea ce rosie. Asa voi stii unde sa sap cand ma-ntorc cu lopata."
"Buna idee," a spus spiridusul cu o sclipre in ochi. "Sa te bucuri de aurul ce-l gasesti!" Si facand semn cu mana, spiridusul a disparut.
Batranica a alergat spre casa si a luat o lopata. Pe drumul inapoi s-a gandit cum sa cheltuiasca aurul ce-l va gasi.
Dar cand a ajuns din nou in camp, ochii i s-au marit de surpriza. In locul unei singure esarfe rosii, a vazut sute la fel. Fiecare tufis avea o esarfa rosie legata de el!
"Ooo, nu!" a strigat batranica. "Spiridusul acela m-a pacalit! Nu pot sapa sub toate aceste tufisuri. Acum trebuie sa ma-ntorc acasa fara oala mea cu aur."
Si asta a facut.







Top 3 - de Daniel Racovitan la: 05/12/2003 10:40:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Locul 1. Tipul care pupa mana minerului. Idea mineriadelor, exprimata cu forta de fototgrafie.

Locul 2. "Fefeleaga". Batrana cu calul. Reda perfect atmosfera unui sat uitat de lume cu drumuri noroiase, cum e satul in care traiesc bunicii mei. Expresia personajului iese perfect in evidentza, ne vorbeste despre multe din trecut...

Locul 3. Cei trei tarani batrani. Expresivitatea personajelor, echilibrul compozitiei, repetarea pe orizontala a motivului.

Mentiuni: fotografia a/n cu tipa ce pare o sculptura, cea cu copacii, si cei doi batrani de pe banca.

La minusuri, fotografia cu cei trei uzinisti privind extaziati catre viitorul luminos al comunismului: ideea e buna insa "poza" personajelor e prea evidenta si ostentativa. La poza cu taranul care ara campul, ideea imi scapa complet.
#6034 (raspuns la: #6015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga zaraza... - de Intruder la: 29/04/2005 01:12:19
(la: despre provocari)
"Guarda e passa..." (Dante)

Hai sa-ti spun o "poveste"...

A fost odata ca niciodata, un om...Privit de altii, parea un om simplu...nici foarte urat, dar nici superb...nici prost ca noaptea dar nici un geniu...pana aici, nimic nou sub soare...
Insa, din cand in cand, acelui om ii placea sa se-nchida intr-o camaruta si sa analizeze tot ce putea el sa cuprinda cu mintea lui...oameni de toate felurile...batrani, tineri, copii, femei, barbati, vanzatorul de ziare de la coltul strazii, oratorul din piata publica, soferul de taxi, gazetarul care a scris articolul de fond de la ziarul lui preferat, presedintele tarii, sotia lui, copiii lui, vecinul de deasupra, prietenul cu care merge la pescuit, etc.
Intr-o dimineata, a aparut in cartier, un copac cu frunze albastre...Lume multa, televiziune, ziaristi, interviuri, specialisti in botanica, gura-casca, fotografi, "greenpeace", s.a...Copacul, pana la urma a fost declarat monument al naturii, ingradit, noaptea era luminat cu reflectoare speciale...era o mandrie a cartierului si al orasului...
Cu timpul, a devenit ceva banal...masinile treceau pe langa el improscand gaze de esapament, pasari isi facusera cuiburi in ramurile lui, cainii vagabonzi reuseau sa treaca de ingraditura si sa-si marcheze teritoriul...devenise un copac "de cartier".
Acum, omul nostru era fericit ca putea sa analizeze copacul... dar, nu era multumit sa se gandeasca doar in camaruta...Adesea era vazut de oamenii din cartier cum privea copacul din toate partile...de la etajul 1, de la 10, de la 5 cm, de la 50 m, s-a suit in el, s-a culcat la radacina lui sa-l vada de jos, l-a pipait, i-a mirosit frunzele, tulpina...
Ciudatenia cartierului, nu mai era copacul, ci omul nostru...Nu mai gandea in tandem cu ceilalti, n-o mai lua pe strada, prefera s-o ia pe aratura, traversa doar pe rosu, visa cu ochii deschisi ziua in amiaza mare, juca fotbal cu copiii lui si cu prietenii acestora, spunea "buna ziua" la toti, o invita pe nevasta-sa la dans in centrul orasului...in fine...
Cert e, ca a fost declarat "provocator", legat in camasa de forta, si dus la un ospiciu specializat in "spalare de creiere"...
Omului i s-a dat drumul acasa, dupa un timp...Trecea nepasator pe langa copac, nu mai juca fotbal cu copiii, pe nevasta-sa nici gand
s-o mai scoata in oras, iar camaruta lui, a devenit depozit de vechituri...
De atunci, oamenii din cartier au devenit mai plictisiti, mai tristi si mult, mult mai blazati...

si am incalecat pe o ramura albastra,
povestea asta... e a dumneavoastra !!!

PS//...na, ca iar incep sa scriu in rime... opriti-ma!!!
Bancuri de week-end... - de Jimmy_Cecilia la: 14/05/2005 09:34:30
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
1.
O nimfomana merge la psiholog.
Doctorul :
- Va rog sa luati loc pe canapeaua de acolo.
Nimfomana :
- Vai domnule doctor, dar ce repede v-ati dat seama ce-mi lipseste !!!

2.
Un batran de 90 de ani ii spune doctorului sau:

"Nu m-am simtit niciodata atat de bine. Am o mireasa de 18 ani
cu care
voi avea un copil. Ce ziceti de asta?"

Doctorul se gandeste un minut la intrebarea lui si apoi spune:
"Am un prieten mai in varsta care este vanator si nu lipseste de la nici
un sezon. Intr-o zi cand se cam grabea a luat umbrela in loc sa ia
pusca. Cand a ajuns la locul de vanatoare, a vazut un iepure care
statea
langa un rau.Si-a ridicat umbrela, a facut 'bang, bang' si iepurele
a cazut mort la
pamant. Ce zici de asta?"

Batranul raspunde:
"Eu as zice ca altcineva i-a omorat iepurele."
Doctorul:
"Exact."

3.
Merge bula la pescarie si spune:

-Aveti feste?
-Avem peste.
-Si e froaspat?
-Da e proaspat.
-Si nu fute?
-Nu mai fute ca e mort.

4.
O blonda care s-a saturat sa rida toata lumea de ea, se vopseste bruneta, i-si schimba numele si pleaca din oras. Pe drum vede un cioban cu o turma de oi. Ce se gindeste ea: toata viata lumea a facut
misto de mine, ia sa fac si eu misto de alti, ca acum nu mai sint
blonda si nu ma stie nimeni. Zis si facut. Coboara din masina
si se duce la cioban.
- Bade, daca-ti spun asa dintr-o privire cite oi ai in turma,imi dai o oaie?
- Da, fata tati.
Blonda se uita de jur imprejur si spune:
- 201
- Da fata tati, intelegerea-i intelegere, alegeti o oaie si a ta sa fie.
Zis si facut. Blonda vesela se urca in masina, cind sa plece ii bate ciobanul im geam:
- Fata tati, daca-ti spun ce culoare naturala are parul tau imi
dai ciinele inapoi?

5
Cica erau trei tipi rupti de beti la o masa,povesteau ei.
-Ba, io-s trimisul lui Dumnezeu pe pamint!!!
La care altul:
-Taci ma, ca io-s trimisul lui Dumnezeu pe pamint!
La care cel de-al treilea zice:
-TACETI BA CA N-AM TRIMIS PE NIMENI!!!

6
Un tip cu masina darama 13 garduri, omoara 5 persoane, proiecteaza
un camion in zid si se opreste intr-un copac... Dupa 3 zile, se trezeste
la spital..
-Ei, doctore, cum e?
-Am rezultatele analizelor: In alcoolul dumneavoastra am
gasit 3 picaturi de sange!!!

7.



#48771 (raspuns la: #48769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
Carmen, - de Intruder la: 27/10/2005 21:14:15
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
ce probleme sa-mi mai rezolv?...sunt prea complexat sa mai am vreo sansa, dar ma dau si eu rotund pe-aici, talica ma dai de gol...:D

te ''vad'' altfel: buze subtiri, incruntata, iti ninge si ploua mereu, te doare zambetul altora, ai vrea sa moara capra la toti, ti-e frica...nu cred ca esti singura dar s-ar putea sa te crezi nefericita, poate chiar esti...ai impresia ca totul incepe si se termina la tine, vrei mai mult dar n-ai curaj sa te dai jos din copac...incerci marea cu degetul, poate-ti rozi unghiile, nu stiu!...invinovatesti lumea din jur pentru chix-urile tale...nu stii de gluma si-mi dai un sentiment de deja vu pe forumul asta...esti ca o fata batrana care-i nevoita sa asiste la o nunta, pe bune!

de fapt si de drept, ar trebui sa-mi cer scuze de la tine, dar am un junghi in coasta...






























#82123 (raspuns la: #82082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, - de maria de la medgidia la: 19/11/2005 13:37:41
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
nu stiu daca are rost sa lungesc penibilul unei false dispute raspunzand inca o data... o fac pentru ca ar putea sa ne ajute pe amandoua sa intelegem ceva...

e o filozofie simpla, dar eficienta... toate energiile mele sunt canalizate spre ceva ce nu e deloc usor, dar in acelasi timp e luminos, si prin asta compenseaza...
niciodata n-as mai vedea capatul drumului daca as muta fiecare piatra de care ma impiedic pe drum...
da, am o mare intoleranta la cei care nu vad ei insisi lumina si ii impiedica si pe altii sa o vada... in categoria asta intra pentru mine cretinii si loserii...

1. cretini= ii numesc pe cei care repeta aceeasi greseala fara sa invete din ea, cei care "nu vad padurea de copaci", autosuficientii (il dolce far`niente), si prostii clasici, care imi taie orice initiativa de comunicare... esenta cretinilor este limita, blocajul...

2. loseri= sunt cei care nu vor sa vada lumina, puterea din ei, prefera dependenta de substante sau persoane, joaca roluri de martiri sau victime... esenta loserilor este ca traiesc doar ca sa primeasca...

sunt foarte deschisa sa ajut zaraza, dar stii pe cine? pe cine poate profita de energiile mele... de ce? pentru ca acum am discernamant... pentru ca sunt prea batrana ca sa ma mai disipez in oameni care nu au nevoie de ceea ce pot eu oferi...

ani de zile am crezut in reconstructia sufleteasca a unui dependent, schizofren sau mai stiu eu ce... dar ei mor inainte sa aiba vreun efect tot ce faci tu pentru ei...
nu, fetitza, aia e treaba de sisif... esenta muncii lui sisif nu sta in dificultate, ci in lipsa de finalitate...
speranta nu-i rea daca e realista... idealismul e stupid...
alege-ti o felie de lume in care sa dai tot ce poti si care sa beneficieze maxim de ceea ce dai...
e greu sa separi lumina de intuneric, fie si numai in propria viata... dar cu asta ramai, in the end...

zaraza, nu-s ranchiunoasa deloc... daca crezi ca avem despre ce comunica, sunt available anytime...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#88894 (raspuns la: #88630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
toata lumea zice hai la culc - de cosmacpan la: 15/02/2006 01:50:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
toata lumea zice hai
la culcare ca e bai,
nimeni n-a sti ca m-am dus
numai or vedea ca nu-s.
sa nu te superi daca plang,
zicea candva romantza
ce daca lacrima e mov
in latu-i de faiantza.
batranii totzi ieseau din cort
sa-mi vada rima cum o port
ca doar e-n vers sprintzar.

din Giovanni Papini / Gog / Capodoperele literaturii - de Simeon Dascalul la: 05/07/2006 20:36:16
(la: O carte - 25 de cuvinte)
"Turme de oameni, numiti eroi, care se macelaresc timp de zece ani neintrerupt, sub zidurile unui targusor pentru o femeie batrana, sedusa;
calatoria unui om viu in palnia mortilor, pretext pentru a vorbi de rau pe cei morti si pe cei vii;
un nebun slab si un nebun gras, care pleaca in lume sa se aleaga cu ciomageli;
un razboinic ce-si pierde mintea pentru o femeie si se distreaza smulgand din radacina copacii din padure; ...;
odiseea unui idiot, care dupa un sir de nenorociri burlesti sustine ca lumea aceasta e cea mai buna din toate lumile posibile;
plictisitoarea poveste a unei adultere de provincie, care se plictiseste si la sfarsit se otraveste;
iesirile oratorice si de neinteles ale unui profet insotit de un vultur si de un sarpe;
un tanar sarac si inflacarat care asasineaza o batrana si apoi, imbecilul, nici nu stie sa se bucure de prada sa si sfarseste prin a se preda in mainile politiei"

ultimul rezumat are peste 25, dar mi-a placut pasajul
kristyminolteanu - de latu la: 14/02/2007 10:22:23
(la: Despre iubire)
Multumesc pentru sfaturi si mai ales pentru timpul pe care l-ai necesitat pentru a asterne pe coala alba ganduri atat de profunde si filosofice.
Rari sunt oamenii profunzi si oamenii care sa-i inteleaga sunt si mai rari. Dar din fericire se gasesc autori altruisti, preocupati de soarta lumii, care nu cedeaza egoismului din noi si scriu necenzurat ceea ce gandesc despre eurile vesnic nemultumite.
Sper ca posteritatea sa ia aminte si sa umble prudent cu fericirea, cu anii tineretii si cu soarta lumii, nu asa cum o fac generatiile batrane care taie copacii si calca iarba pe spatiile verzi.

Peace Kristy!
Daca doresti sa facem smalltalk pe marginea profunzimii sentimentelor scrie-mi la maria-huana@hotsense.org.edu. Am sa-ti raspund.
Viata mea e acum plina... Cand s-o mai goli ma duc sa mai iau niste lipici.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
14 incet apare......el e oare? - de cosmacpan la: 26/07/2007 23:40:50
(la: de ce furi ma?)
“Unde ma aflu? Intrebarea rasuna in pustiu cu toate ca stiam ca nu are cine sa imi dea raspuns. In fata ochilor mirati, au inceput sa apara imagini peste imagini ce se schimbau cu repeziciune ca intr-un caleidoscop. Multe, ca sa nu spun ca toate, imi pareau cunoscute, dar nu stiam de unde sa le iau. Din pete de intuneric au inceput sa se teasa chipuri cunoscute, dar culmea toate erau personaje din povestile copilariei: Iepurasul coconasul, Veverita strengarita, Turtita – nfumurata si ridichea cea umflata, Scufita cea rosioara cu cosul la subtioara, chiar si fata mosului si punga cocosului, zgripturoaice, vrajitoare, copile si ursitoare, Feti – Frumosi cu stea in frunte, voinici cu plete carunte, nuieluse fermecate si covoare minunate. Cai focosi si iuti ca vantul, ce cuprind in zbor Pamantul, flori, Maiastre, pitigoi, care-au fost si pe la voi, Cosanzene, pricolici, zmei mai mari si zmei mai mici, lighioane si jivine ce-au trecut si pe la tine si tot felul de palate, batute cu nestemate, si pescari si pestisori, si casute, si feciori, si-mparati, si printi si zei, croitorasi sau derbedei, pacalici si pacaliti, lupi si capre si pitici, toti si toate se-adunau si cu drag ma-nconjurau.
- Hei dar unde am nimerit? Unde oare am ratacit?
- Esti in lumea de poveste, care-a fost dar nu mai este.
- Cum, chiar am ajuns aici? Printre zmei, printi si pitici? Jack, batrana, unde sunt? Ei pe unde-au ratacit? Ce-i cu ei? Ce au patit?
- Chiar iti pasa ce-au patit? Unde-s, unde-au ratacit? Esti aici si esti cu noi!
- Sunt destul de fericita, fericita si uimita. E un vis ce nu-l credeam. O lume ce-o cautam. Dar…..ceva tot nu e in regula……altcineva trebuia sa ajunga la voi….vedeti…..Jack avea cu adevarat nevoie de voi….va cauta cu disperare…
- Daca ne-ar fi cautat dupa cum spui, ne-ar fi gasit……poate ca a gasit altceva, poate ca el cauta altceva…..daca…..daca ne cauta, de ce nu este aici cu tine?
- Nu stiu. Poate drumu-a ratacit. Poate poarta n-a gasit….
- Sau poate ca altceva si-a dorit?
- Unde sunt am inteles, dar de ce? Si cu ce rost?
- Cineva intr-o poveste spune ca “gasim doar ceea ce cautam cu toata inima”.
- Si eu am gasit lumea de poveste? Merit eu?
- Ai gasit o lume, niste prieteni, poate viitorul.
- Viitorul? Stiu ca munca mea imi va face viitorul. Stiu ce fac si imi place ceea ce fac.
- Oare? Stii prea bine ca daca intri in viata cu o idee neclara despre ceea ce vrei sa faci in viitor, poti fi sigur ca nu va exista nici o intamplare fericita care sa aranjeze totul in locul tau. Nimeni nu va gasi fericirea in locul tau. Daca vrei sa o ai, trebuie sa muncesti pentru ea.
- Da, da, asa e. Dar eu am munca mea, pacientii mei…..pentru ei fac totul….
- Dar esti fericita?
- Atata timp cat nu-mi lipseste nimic important pentru viata, pot spune ca sunt.
- Chiar asa? Fericirea este data doar de ceea ce mananci sau de locul unde iti pui capul pentru o noapte? Nu-i prea putin?
- Nu si cand vezi chipul copiilor carora pot sa le alin putin din durerea lor. Oare ati uitat ce-i aia fericire? Credeti ca-n viata este ca-n poveste?
- De ce nu, Julie?
- Pentru ca povestile-s povesti, dar viata este viata. Cu dureri si cu….bucurii…
- Noi credem ca viata copiaza povestile, caci altfel toate povestile s-ar termina rau si nici un om nu ar mai fi fericit.
- Voi chiar nu vedeti ca lumea voastra este pe cale de disparitie, ca moare incet, ca lumea dinozaurilor dintr-un film pe care l-am vazut.
- Si aceea nu-i tot o poveste?
- E tot o poveste, dar ma doare ca in cativa ani, nici un copil, nici un om, nimeni nu-si va mai aduce aminte de voi.
- Asta daca si tu vei face ce fac ceilalti, adica nimic.
- Ce simplu spuneti voi nimic. Dar ce pot sa fac? Sa vorbesc? Sa scriu? Cine m-ar mai citi? De ce m-ar asculta tocmai pe mine?
- Spunand aceste povesti copiilor de care ai grija poti sa-i faci fericiti. Crezi ca e putin? Singurul lucru pe care nu-l poti cumpara este fericirea din sufletul unui copil, bucuria ce se revarsa din ochisorii lui. Nu crezi?
- Doamne, dar eu nu pot spune: “lasati copii sa vina la mine”….
- Nici nu trebuie, te vor gasi ei singuri….
- Dar ce vor spune oamenii?
- Este treaba lor ce fac sau ce spun ceilalti oameni. Uita-te in jur! Uita-te la ele…..
Jur imprejur se strangeau forme, da forme ca un abur usor, fara trup si fara chip, numai niste forme de abur care semanau cu oameni, cu animale, cu copaci, case, palate, paduri, cer, soare, dar toate erau numai abur usor.
- Ce-i cu ele? Cine sunt?
- Sunt noi personaje care asteapta pe cineva care sa le dea viata. Julie, nu vrem ca lumea povestilor sa moara.
- Nici eu nu vreau, dar totusi, ce pot sa fac? Chiar crezi ca pot sa scriu?
- De ce nu? Tu ne-ai iubit si ne-ai respectat intotdeauna. Avem incredere in tine ca o sa faci treaba buna.
Alta poveste de acelasi autor - de Areal la: 05/06/2008 16:28:45
(la: Vulturi si Gaini)
TOTUL ESTE IN PERFECTA REGULA CU LUMEA

"Lumea este in regula, pentru ca eu ma simt bine.."

Se povesteste ca era odata un baietel, care merge pe malul unui fluviu si vede un crocodil, prins in plasa. Crocodilul ii spune:
" Fie-ti mila de mine... Nu vrei sa-mi dai drumul, te rog? Poate ca sunt urat, dar nu-i vina mea, stii prea bine. Asa am fost creat. Dar indiferent de infatisarea mea exterioara, am si eu o inima de mama. Am venit in dimineata asta in cautare de hrana pentru puii mei si am fost prinsa in capcana!" Asa ca baiatul spune: " Da, dar daca ar fi sa te ajut sa scapi din capcana, ai sa ma inhati si ai sa ma omori." Crocodilul intreaba: " Crezi ca i-as putea face asa ceva binefacatorului si salvatorului meu?" Asa ca baiatul se lasa convins sa traga plasa afara iar crocodilul il inhata. Prins intre falcile crocodilului, el spune: " Va sa zica asta e rasplata pe care o primesc pentru faptele mele bune!" Iar crocodilul raspunde: " Ei bine, n-o lua asa ca pe un afront personal, baiete, asa e lumea, asta este legea vietii." Baiatul nu poate fi de acord cu asta, asa ca crocodilul spune: " Vrei sa intrebam si pe altcineva daca e asa sau nu?" Baiatul vede o pasare asezata pe o ramura si spune: " Pasare, e adevarat ce spune crocodilul?" Pasarea raspunde: " Crocodilul are dreptate. Uite-te la mine. Intr-o zi veneam acasa cu mancare pentru puisorii mei. Imagineaza-ti groaza mea, cand am vazut un sarpe care se urcase in copac si se indrepta tinta spre cuibul meu. Eram cu totul neajutorata. Nu s-a oprit pana nu mi-a inghitit puii, unul cate unul. Am tot tipat si strigat, dar in zadar. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii asa stau lucrurile pe lume." " Vezi", spune crocodilul. Dar baiatul zice: " lasa-ma sa mai intreb si pe altcineva", Asadar crocodilul spune:" Bine, intreaba". Pe malul fluviului tocmai trecea un magar batran. " Magarule", spune baiatul " crocodilul zice asa si asa. Are dreptate crocodilul?" Magarul spune, " Crocodilul are deplina dreptate. Uite-te la mine. Eu am muncit si am slugarit toata viata la stapanul meu si abia de-mi dadea cat de cat sa mananc. Acum ca sunt batran si nefolositor, m-a alungat si iata-ma ratacind prin jungla, asteptand vreo fiara salbatica sa ma sfasie si sa-mi puna capat vietii. Crocodilul are dreptate, aceasta este legea vietii, asa este in lumea asta". " Vezi", spune crocodilul. " Hai sa mergem"! Baiatul spune: " Mai da-mi o sansa, o ultima sansa. Lasa-ma sa intreb inca o fiinta. Aminteste-ti cat de bun am fost cu tine. Asadar crocodilul zice: " Bine, e ultima ta sansa". Baiatul vede un iepure trecand si ii spune" " Iepure? Crocodilul are dreptate?" Iepurele se aseaza in doua picioare si-i spune crocodilului: " Asa i-ai spus tu baiatului?" Crocodilul zice: " Da ! Asa i-am spus!" " Stai putin", spune iepurele: " Trebuie sa discutam chestia asta!" " Bine", zice crocodilul. Dar iepurele spune: " Cum putem sa stam de vorba cand tu tii baiatul intre falci? Da-i drumul, trebuie sa ia si el parte la discutia noastra." Crocodilul spune: " Esti un smecher. In momentul in care-i dau drumul, o s-o ia la fuga..." Iepurele spune: " Am crezut ca ai mai multa minte...Daca ar incerca sa fuga, cu o singura lovitura de coada, l-ai putea omori!" " De acord spune crocodilul"...si-l elibereaza pe baiat. In clipa in care baiatul este liber, iepurele ii spune baiatului: " Fugi!" Iar baiatul, fuge si scapa. Apoi iepurele il intreaba pe baiat: " Nu-ti place carnea de crocodil?...Oamenilor din satul tau, nu le-ar placea o masa buna? Nu l-ai eliberat complet pe crocodil, cea mai mare parte a corpului lui, e inca prinsa in plasa. De ce nu te duci in sat sa-i aduci pe toti si sa faceti un ospat?" Exact asa, a si facut baiatul care se duce in sat si ii cheama pe toti barbatii. Acestia vin, cu topoare, bate, sulite si-l omoara pe crocodil. Cainele baiatului vine si el si cand il vede pe iepure, il urmareste il inhata si-l sugruma. Baiatul ajunge prea tarziu si vazand cum moare iepurele, spune: " Crocodilul avea dreptate, asa este lumea, asta este legea vietii."

"Nu exista explicatie pe care s-o poti da, care sa justifice toata suferinta si raul, chinul, distrugerea si foametea din lume!"
Anthony de Mello

#315899 (raspuns la: #315856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul si copacul(2) - de Areal la: 25/06/2008 15:48:43
(la: POVESTIRI CU TALC)
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
*** - de juli la: 14/08/2008 19:20:09
(la: Rohia)
"Calugarul de la Rohia

Vechea biserica de la Rohia

Drumul catre Nicolae Steinhart a fost mai intai drumul catre Manastirea Rohia, pe care am cunoscut-o inainte de a-l cunoaste pe Parintele. Un drum serpuit care urca printr-o padure, pe-un deal. Mergeam acolo in copilarie, cu mama. Era un decor care mi se parea de basm, ireal. O padure mereu transformata de anotimpuri, adanca, batrana, plina de soapte si de mister. De fapt, si acum, de cate ori merg acolo, am perceptia aceea, a copilului, extraordinara. Mergeam cu mama de mana si ma uitam in sus. Cerul, copacii… Rohia era in alta lume. Iubeam drumul pana acolo, dar si bisericuta cea veche de la capatul lui, calugarii. Clopotele care se auzeau pana la marginea lumii. Nu stiam pe atunci ca voi deveni poet, dar stiam ca voi deveni preot si ca drumul meu este legat intr-un fel de manastirea aceea ireala. Anii au trecut, am crescut, dar magia acelui spatiu de la Rohia m-a insotit pretutindeni. Reveneam uneori, atunci cand simteam nevoia sa ma incarc. Apoi, intr-o buna zi, pe cand eram elev de liceu, la Beclean, pur si simplu, intr-un moment de revelatie, sau poate de premonitie, am fugit la Rohia, hotarat sa las totul in urma, sa raman pentru totdeauna acolo, sa-mi caut drumul. Acolo era staret parintele Serafim, un mare duhovnic, de care aveam sa ma leg sufleteste pentru totdeauna. Si mai erau ceilalti frati, unii de o extraordinara calitate sufleteasca, si mai ales, era biblioteca aceea care avea ulterior sa devina faimoasa si care ma atragea ca un magnet. Cred ca aceasta biblioteca era cea mai importanta din Transilvania la ora aceea. Rohia era o lume in afara lumii, o enclava spirituala care avea in centrul ei o biblioteca. Cine ar fi putut rezista tentatiei? La timpul acela, publicasem deja poezie, scriam, luasem cateva premii, incat decizia mea de a fugi la Rohia a fost o surpriza pentru multi dintre cei care ma cunosteau. Am stat acolo doar cateva luni. Intr-o buna zi, a venit dupa mine militia, dar si inspectorul de romana, un om extraordinar, care avea sa ma ajute mult dupa aceea. M-au convins sa ma intorc in lume si am facut-o cu inima indoita, pentru ca ma desparteam greu de locul acela, de parintele Serafim, de biblioteca, de tot. In realitate, o parte din mine a ramas acolo, si am stiut intotdeauna ca o sa ma intorc cumva, intr-o zi."

Cuvintele de mai sus nu-mi apartin, insa Manastirea Rohia era locul spre unde (atunci cand simteam ca sunt coplesita de cotidian (de viata) ma purtau pasii...
desi n-am fost de cativa ani, am sa merg iar, intr-o zi...

rolia

Patania magarului batran - de cosmacpan la: 22/09/2008 14:36:18
(la: de unul singur........)
Patania magarului batran
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fintana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fintana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Asa ca a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mina de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat.
Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Se mai spune si ca si un sut in spate, poate deveni un pas inainte uneori.... Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.
Foloseste pamantul pe care ti-l arunca altii si viata peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ...
scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia.... nu problema.

Si-am fost magar si sunt magar...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...