cel mai important eveniment

...sa vezi si sa nu crezi...!!

Inginerul Nica si proiectul masinii sale zburatoare capabila sa atinga "viteze infinite"


Florian Bichir
Duminica, 03 Octombrie 2004


Contactul cu o civilizatie extraterestra ar reprezenta poate cel mai important eveniment din istoria omenirii si un eveniment la care multi oameni de stiinta viseaza neincetat. Printre acestia se numara si Grigore Nica, inginer specializat in transporturi, un roman convins ca poate pune in practica proiecte legate de zborul in spatiu sau mersul pe teren accidentat cu vehicule neconventionale, dar mult mai eficiente. Studiile sale de peste doua decenii in acest domeniu si doua carti publicate dintr-o serie de patru, dedicate OZN-urilor si dezlegarii unor mari enigme ale Terrei il plaseaza pe temerarul cercetator cu un pas in viitor.
Inginerul Grigore Nica este la prima vedere un om obisnuit: are 59 de ani, a terminat Facultatea de Transporturi in 1976, iar din 1998 are o mica firma. Cu un inceput de chelie, inginerul devine fascinant cind aduci vorba despre OZN-uri sau mistere ale universului, se transforma rapid intr-un Carl Sagan autohton

http://www.expres.ro/social/?news_id=167928&print=1

http://www.obiectezburatoare.20m.com/


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

"L-am vizitat pe Mihailopol cu trei zile inainte de a muri; statea pe patul de la spital, singur, stia ca poate muri in

fiecare clipa, si cu un gest automat isi stergea lentilele de la Rolleiflex pentru un ultim fotoreportaj..."

Aceasta amintire, si multe altele, le-a spus azi la vernisajul expozitiei foto, Tudor Octavian, un cronicar al unor timpuri, scriitor la ziar, cum ii place sa spuna despre el, si unul dintre cei mai avizati critici de arta si martor al fotografiei din ultmii 50 de ani - ba chiar si fotograf, la aproape 70 de ani, foloseste cotidian un Sony digital.

Expozitia de la Teatrul National nu seamana cu giulumelele vazute pina acum, marite la coltzul strazii; sunt mariri impecabile, facute de pe fisiere digitale, la un Durst Lambda, cu pasiune si pricepere (www.amedesign.ro).

Expozitia este unul dintre cele mai importante evenimente fotografice ale acestui an, datorat in principiu editorului foto de la Jurnalul national, Alexandru Molovata, om cu simtul imaginii format mai la est de noi, la Chisinau.

Poate aici sa se afle raspunsul la intrebare?

CIne poate sa mearga, si are treaba cu imaginea, ar trebui sa vada acele exceptionale lucrari; de asemeni, pareri ale cafegiilor sunt binevenite aici.

Cand viata ia o intorsatura neasteptata - atunci, da, incepi sa iti pui problema unde si care este meritul tau. Eu personal am avut parte de vreo sase (constientizate) astfel de rasturnari de situatie - la momentul respectiv nu mi-am dat seama decat de faptul ca trebuie sa aleg efectiv intre a urma o cale sau alta. Si acum, gandindu-ma, realizez ca nu am avut decat un singur merit: pe acela de a fi actionat, transformand, multumesc lui Dumnezeu, "intamplarea" in sansa. Exista, la fel de bine, posibilitatea de a nu sesiza importanta evenimentelor, de a nu te mobiliza, de a nu intelege ca oricati pasi marunti si siguri ai face, esential este saltul. Acest "da" sau "nu" care nu este intamplare ci optiune libera intr-o anumita circumstanta. Resping, asadar, ideea predestinarii - dar nu mai pot ignora rolul Providentei.

m-a relaxat sa va citesc :)
total de acord ca e super conferinta si total de acord ca-s atatea amintiri ... peste vre-o luna cand voi avea timp mai mult, daca am rabdare poate contribui si eu cu cateva
cel mai important eveniment insa ar fi dl. belle si belle jr. ;) restul sunt "adiacente" si le voi povesti cu alta ocazie.

"propun totusi sa revenim la discutia despre fotografie"
Sigur, pina vom avea si alte opinii argumentate ale altor specialisti calificati, sa mai rotim putin cristalul cu fotografii si sa va povestesc cum a fost la expozitia fotografei

DANA MAITEC

"Ministerul Afacerilor Externe a găzduit astăzi, 15 noiembrie, sub înaltul patronaj al ministrului afacerilor externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, un vernisaj de fotografie al cunoscutei artiste Dana Maitec.
Născută în România, dar stabilită la Paris, unde trăieşte şi lucrează în prezent, Dana Maitec reprezintă unul dintre cele mai importante nume în fotografia contemporană, cu un bogat portofoliu de portrete, subiectele sale fiind în egală măsură personalităţi din diverse domenii sau oameni obişnuiţi.
Proiectul vernisajului, intitulat "Les artistes roumains de Paris dans leurs ateliers", a fost iniţiat la propunerea Institutului Cultural Român din Paris ca un mijloc de a deschide publicului larg o perspectivă asupra artiştilor români care lucrează în capitala Franţei şi ca o posibilitate de a trasa originea lor comună.
La manifestare au participat reprezentanţi ai societăţii civile, diplomaţi şi jurnalişti."


Fara indoiala, expozitia artistei se constituie ca unul din cele mai importante evenimente fotografice ale ultimilor ani din Bucuresti.
Este prima manifestare de acest gen patronata de Ministerul de externe si de domnul ministru de externe, excelenta sa Mihai Razvan Ungureanu; cu un titlu sugestiv ( Artistii romani din Paris, in atelierele lor) si cu lucrari de inalta tinuta tehnica si estetica, expozitia s-a bucurat si de un public de exceptie: vedete de televiziune, printre care Andreea Esca, oameni din lumea filmului, printre care Vlad Paunescu, oameni din lumea celor 300, printre care Ilie Nastase, citiva zeci de fotografi, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, Mihai Oroveanu, si multi altii.
La intrarea in sala de expozitie, puse in semicerc, citeva frapante imagini de obiecte si ustensile ale scultorilor si pictorilor, fotografiate cu o lumina laterala, toate intr-o unitate desavirsita; saturatie impinsa la maxim, imagini aproape saturate, pe fond negru, extrem de clare si de sugestive.
In expozitie, citeva zeci de lucrari cu fotografii care cred - nu am intrebat artista, era o nebunie de nedescris - ca erau facute pe film; hirtia foto mata, cu negruri ample si catifelate, impecabil procesata; imaginile erau clasice, in general descriptive, un portret si un plan mai larg sau o lucrare mai sugestiva a artistilor analizati in imagine; exista si o anumita cursivitate, ritmicitate a imaginilor, care pe deasupra erau foarte bine iluminate.
Pentru ca sa inteleaga mai bine cafegii genul de lucrari expuse, o vizita la http://www.maitecart.com/ este obligatorie - dar pe sit sunt lucrari color, si expozitia era de un alb negru de inalta calitate.
Spune undeva Dana despre ea:

"Je me suis toujours sentie bénie en tant que photographe. Je perçois votre beauté intérieure qui se révèle hors de l’obscurité, baignant dans une lumière pure, immaculée. Le regard innocent de mon appareil saisit votre vraie nature."
Le travail se tourne le plus souvent vers une photographie dans un style simple et épuré. "

Citeva imagini foarte sugestive, ca sa descoperim profilul creatiei autoarei, mai gasim si la
http://www.zonezero.com/comunity/portfolios/retrato/maitec/1en.html
sau ceva mai utilitar la
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=27146&idlnk=0&cat=2

Foarte interesante au fost discutiile din culise; domnul Mihai Oroveanu este foarte decis sa puna bazele unui muzeu al fotografiei romanesti; i-am spus sa inceapa macar cu un sit, dar a spus ca nu este timp momentan.
Pacat, pentru ca toata lumea nu mai crede ca a existat mereu fotografie romaneasca in ultima suta si ceva de ani.

Pe fluxurile de presa deja au aparut citeva elemente despre manifestarea fotografica a Danei Maitec:

Lucrarile pe care artista de origine romana le prezinta reprezinta portrete ale celebri pictori romani in Paris, precum Marian Batlan, Adriana Blendea, Marcel Caloian, Doru Covrig, Dorin Cretu, Raluca Demetrescu, loana Ghenciulescu-Violet, Catalin Guguianu, Ben Ami Koller, Nicolae Maniu, Stefan Ramniceanu, Alla Russu, Radu Tuianu, Petre Velicu, . „Fotografia este o arta a generozitatii. Nu va fac poza, va dau ceea ce va apartine, imaginea voastra. Surprind frumusetea voastra interioara care apare dincolo de obscuritate, scaldandu-se intr-o lumina pura, imaculata. Privirea inocenta a aparatului meu surprinde adevarata voastra natura", spune Dana Maitec vorbind despre initiativa de a realiza o expozitie de astfel de lucrari.

Expozitia poate fi vizitata intre miercuri 16nov. si 1 decembrie

Am fost prezent la expozitie si pentru prima data am avut ocazia sa intalnesc fata in fata fotografii ale caror imagini le-am admirat atat de mult de-a lungul timpului pe site-ul Jurnalului. Am avut senzatia ca am participat la unul dintre cele mai importante evenimente din fotografia romaneasca in acest an. Personal nu am vazut nici o fotografie expusa acolo care sa nu-mi placa. Ii felicit si cu aceasta ocazie pe fotografi pentru curajul si talentul lor.

La http://www.badorgood.com/detailn.php?id=669 s-a declansat
o discutie - cam anemica - pe tema noilor albume.

Io ce sa zic... nu ma pricep si nu ma bag, genul de fotografie
care ma face pe mine sa ma balanganez e diferit.

Poate ca e o chestie monumentala, altfel nu s-ar fi facut de ris
atitea genii sa isi dea cu parerea asa de comemorativ si pozitiv,
ca la un imens eveniment foto cultural:

Radu Afrim, Teodor Baconsky, George Banu, Stefan Balan,
Iulia Blaga, Dragos Bucurenci, Mircea Cartarescu, Mihai Chirilov,
Marina Dumitrescu, Bogdan Ghiu, Andrei Gorzo, Anca Gradinariu,
Florin Iaru, Gabriel Marian, Razvan Mazilu, Aurelia Mocanu,
Ioana Nicolaie, Ioana Parvulescu, Horia-Roman Patapievici,
Andrei Plesu, Simona Popescu, Ana Maria Sandu,
Dan Stanciu, Cecilia Stefanescu, Iulian Tanase, Mircea Vasilescu.

Oricum, e bine cind lumea e preocupata de imagine, cind fotografia
poate stirni atitea valori culturale sa contribuie la un album foto,
mi-ar place sa vad cindva si un album cu imagini adevarate facute
de domnii George Nicolae sau CioNorbu de Pavalache cu asa ecou la
intelighentia dimboviteana care este.

M-as fi asteptat ca mai multi cafegii sa isi dea cu parerea despre
acest extrem de important eveniment fotografic romanesc.

Pe mine ma depaseste mult evenimentul, nu am cultura necesara sa pricep si nici
educatia plastica necesara, dar cu siguranta sunt cafegii - sau chiar autorul? -
care ar putea aborda aceasta interesanta tema.

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

din pacate. Asta nu inseama ca trebuie sa deznadajduim. Noi nu putem face ceva la nivel macro decat foarte rar. Este intr-adevar destul de greu sa gasesti oameni dispusi sa experimenteze un mod de viata bazat pe un sistem de valori morale. Totusi asta nu inseamna ca eu ca persoana nu trebuie sa-mi propun sa imi modelez viata dupa un sistem de valori pe care il consider "bun in sine". Eu nu ma intreb cum poate societatea in care traiesc sa devina mai buna. Ar fi o pierdere de timp. Incerc (cu mai mult sau mai putin succes) pe cat posibil sa devin eu insumi "mai bun" (in sens autentic crestin - nu pseudocrestino-smiorcait) si sper in acelasi timp ca oamenii din jur vor avea aceeasi atitudine. Cu alte cuvinte nu ma intereseaza cat de popular este sistemul meu de valori atat timp cat il percep ca bun de dorit si de urmat. Manifestarile noastre in afara exprima (sau ar trebui sa exprime) o realitate launtrica pe care se si fundamenteaza. Astfel incat realitatea in care traim nu se modifica prin raportari strict exterioare la un sistem sau altul de valori ci prin aducerea acelor sisteme in sinele launtric, acolo unde se petrec cele mai importante evenimente existentiale.

val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!

Citeste "Conversatii cu Dumnezeu",vol.I,de N.D.Walsch si o sa vezi ca: nu exista pacate,nici diavol ,nici iad(toate sunt inventii ale omului;asa ne spune Dumnezeu prin gura autorului).Nici Pacatul originar nu exista, ba dincontra ,acela a fost unul din cele mai importante evenimente din viata Omenirii.Ne mai spune Dumnezeu acolo,ca trebuie sa dam frau liber pasiunilor , ele sunt motorul vietii(dar sa nu ne lasam cu totul prada lor).Deci , singuri trebuie sa judecam,ce este bine si ce este rau:Dumnezeu ne-a inculcat in suflete suficient discernamant pentru a putea face singuri aceasta si mult mai mult decat atat...
SAM

- fiecare cafegiu trebuie sa aiba drept de vot
- vorbind din experienta anului trecut - fiecare cafegiu trebuie sa-si dea seama ca notele (inclusiv ale sale) sunt oareshcum subiective
- este pana la urma o joaca intre noi. sa nu exageram importanta evenimentului

"scuze! seara sunt pe cate un film si o carte!"


ihim
era vital sa stiu ca seara esti pe citeun film
daca tot m ai facut martorul acestui important evenimente pot sa stiu si ce faci acolo?
pe carti, adica
ca nu vreau sa mi scap din haturi imaginatia mi

cel mai important eveniment a fost cangrena, daca e sa fim sinceri :)

maan, te-ai mai gandit si tu sa vii? am terminat toata bautura de cand te asteptam.

Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN

Presedintele Basescu catre popor:
Romani, va cer: nu mai dati spaga!
( adaug eu , nu dati, doar luati :-) )



Joe King: Ce emotionant, si poporul entuziast raspunde, parca-i vezi : dom' presedinte , sa moara mama de miine nu
mai dau, pe ochii lu' nevasta-mea, minca-ti-as ce destept si chelois esti. Altul, vai dom' presedinte parca asteptam initiativa asta prezidentiala ca sa economisim bani, va dati seama , ne cresteti nivelul de trai doar printr-un emotionant indemn.
Ba fraiere, zice altul, tu nu mai dai spaga si ei "mareste" impozitili, n-o sa-ti ramina nimic, o sa se imbuibe ei mai bine.
Cum dom' presedinte , sa-l las pe tata sa moara pe coridorul spitalului ? Sau sa-l taie cu fierastraul in loc de bisturiu, la operatie. Ba' fratilor, nu va uitati in gura lui, lui ii convine, el nu are nevoie sa dea spaga. De ce nu a iesit cu propunerea asta debila cind era primar ? Doar toata lumea stie ca la primarii nu respira fara sa le dai spaga. Dom' presedinte, striga o babuta, dom' presedinte, eu n-am bani nici sa-mi fac nevoile la toaleta publica. As vrea sa dau spaga dar n-am de unde , daca as avea viata mea ar fi mai buna, as trai mai bine , cum ne-ati promis. Deocamndata totul se scumpeste, unde e traiul ala bun, dom' presedinte ? O imbrinceste un miner in vizita la Bucuresti. Zice baba, negrule de ce dai in mine ? Fa babo, eu nu sint negru, nu mai iese carbunele din pori, taci acilea sa zic si eu una. Dom' presedinte, si daca nu o sa mai dam spaga o sa ne creasca nivelul de trai ? Cine nu ia spaga nu cistiga ca nimeni nu munceste pe bune. Si apoi, capsunarii nu dau spaga in Spania. Abea asteapta sa o dea cind vin in vizita in Romania. Cine nu da spaga nu mai e "boier". Un smecher scuipa prin strungareata si zice, nu tine ba Basescule, tu vrei sa nu mai dam spaga ca sa ne primeasca aia in CE. Si dupa aia un pachet de tigari o sa coste 4 euro si asa va renaste era Ceausescu, cind deschideai toate usile cu un cartus de Kent. Dom presedinte, zice un intelectual, nu sport national, de ce va bateti joc de oina, de exemplu. Spaga a devenit obicei stramosesc, degeaba va bateti gura, vor trebui sa moara citeva generatii ca sa moara si spaga. Spaga e aerul, de ce vreti sa ne luati aerul ? :-)

--------------------------------------------

Evenimentul Z.: Sunati la 201.27.43 sau scrieti la antispaga@evz.ro si spuneti cui, cat si de ce ati dat bacsis incepand de azi, 28 septembrie 2005. Important: se primesc si autodenunturi!




Joe King: Alo, vreau sa ma autodenunt, am luat spaga de la nevasta-mea ca sa adorm inaintea ei.
3 milioane de lei slabi. Alo, anitspaga ? Ma numesc Anonim Marin si am dat spaga la doctor, 300 de euro
falsi, dar nici operatia de hernie n-a reusit. Alo, aia cu spaga ? Am dat spaga 2 de lei noi unui cersetor, ca data viitoare
cind ma vede sa nu mai intinda mina la mine. Alo, evenimentul si spaga ? Am dat spaga la un bordel sa ma primeasca,
20 de lei, sint asa urit incit niciuna nu ma vrea. Alo, sint eu Gigel si am 8 ani. Am dat spaga la frizer ca m-a tuns
bine, 1 leu nou. Nu e prea putin ? Alo, antispaga ? Am dat spaga la primarie ca sa nu mai ia spaga. 200 de dolari,
credeti ca m-am fript ? ....etc..etc...

-------------------------------------------------


Evenimentul Z: Presedintele Traian Basescu a lansat ! Presedintele le cere romanilor sa nu mai plateasca ciubucuri Presedintele Traian Basescu le-a cerut ieri romanilor sa participe la lupta impotriva coruptiei prin refuzul de a mai da spaga. „Apelul meu catre 22 de milioane de romani este ca, incepand de maine, sa refuze sa mai dea la institutiile statului acea pacatoasa de spaga care a devenit sport national. Cer romanilor ca, incepand de maine, sa nu mai plateasca spaga, sa pretinda functionarului public, vamesului, medicului, oricui, inclusiv in relatiile dintre firmele private, sa respecte legea”




Joe King: Domnilor, s-ar rezolva totul asa de usor cu o lege care sa-ti dea 10 ani de bulau daca dai spaga. Dar pina si dom' Presedinte realizeaza ca nu se poate chiar asa, sa transformi Romania intr-o mare inchisoare. Va intreb, domnule Presedinte, ce aveti cu nasii din trenuri ? Din ce or sa mai traiasca ? Or sa le mareasca
salariile atit de mult incit nu or sa mai ia spaga ? Si calatorii care nu au bani or sa mearga pe jos pina la Constanta ?
Marilor mafioti le dau lacrimile de la apelul dumneavoastra emotionant. Chiar incep sa dirdie de frica ca poporul
isi va schimba obiceiurile, nici macar frizerul nu-si va mai primi bine meritatul bacsis, si incet incet or sa se rusineze si ei de acest prost obicei. Sa-si dea unul altuia milioane de dolari ca sa ....traiasca bine.

------------------------------------------

Evenimentul Z. : „Cine da spaga e parte a sistemului corupt” Seful statului a atras atentia asupra faptului ca se impune o schimbare a atitudinii romanilor fata de fenomenul coruptiei.



Joe King: Seful statului mai adauga : Un milion de dolari pe zi, spagi pentru medici. Dom' Presedinte, tocmai de medici va luati ? In toata lumea capitalista se da spaga la medici, da , read my
fingers. Atunci de ce , tocmai in tara spagii, sa fie anulata " recunostinta" fata de cel care are grija sa te si trezesti
dupa operatie ?
Schimbare de atitudine a romanului fata de coruptie :
-Ce faci Gicule ?
- " Il ung " pe asta, sa-mi dea imprumut in conditii mai bune. Doar o suta de parai si-mi iau jeepul vietii mele.
-Gicule dar presedintele a cerut romanilor sa nu mai faca asa ceva. E degradant, e urit, e ...ajuta-ma si pe mine
sa misc piciorul.
-Dar ce-ai patit ?
-Nu mi-a reusit operatia la genunchi, chirurgul mi-a cerut 500 de euro si eu i-am dat sa citeasca apelul emotionant al lui Basescu.
-------------------------------------------

Concluzie : A-l dezobisnui pe roman de spaga e la fel de greu ca a-l dezobisnui sa mai asculte manele, sa iubeasca fotbalul, sa-si bage mostenitea de la tat'su in orice ii vine la gura,etc..etc..etc... IMPOSIBIL !!!!
Din contra , domnule Presedinte, ar trebui sa propuneti infiintarea scolilor de spaga, facultatilor de spaga, institutelor de spaga. Materia principala in clasa 1-a sa fie " Cui si cind sa dai spaga ".
Sa fie pregatiti pentru intrarea in viata. La universitati sa se invete " Istoria lui Bula si a macelariilor garderobe, ca a intrat intr-una si a cerut un pachet de Kent pe sub mina ." Romania o sa intre in CE si " spagacioasa " , si in CE se fura, se da spaga, dar nu-i prinde asa de des :-) Acum ma duc, ca sanitarul vrea sa ma bage in camasa de forta, seara sint cam nervos. Daca as avea bani, i-as da spaga , sa ma mai lase o jumate de ora sa continui textul asta. Dar oricum, am scris prea multe prostii deja :-)

Cred ca este important sa ne clarificam modul in care ne raportam la Biblie. Nu cred ca Biblia a fost dictata oamenilor cuvant cu cuvant de catre Dumnezeu. Dar asta nu ma impiedica sa cred ca ei au fost niste "unelte" de care Dumnezeu s-a folosit. Si da, cred ca in Biblie exista si contradictii de natura istorica, geografica, astronomica, etc. si ca scriitorii ei nu aveau toate cunostintele pe care le avem noi astazi. Dar nici nu pot trece cu vederea ca, spre exemplu, Isaia, Ieremia, Daniel si altii, descriu in amanunt evenimente/persoane care au loc/apar mult mai tarziu in istorie. De aceea cred ca mesajul Bibliei trece dincolo de aceste aspecte si ca in ea il putem descoperi pe Dumnezeu, asa cum a fost El revelat in Isus Hristos si mantuirea pe care El o aduce pentru noi. Iar in privinta aceasta nu cred ca in Biblie exista contradictii!

M-am adresat voua cu o intrebare la care nu am primit prea mult feedback. Spre bucuria mea am reusit sa aflu raspunsul printr-un complex de imprejurari fericite. Iata-l:concursul a fost organizat pentru a face publicitate la segmentul oamenii din agentii -creativii si altii si alti pasionati de fenomenul publicitate. Ceea ce era evident de la inceput dar nu excludea ideea unui concurs serios si stimularea creativitatii publicitare in termeni reali.

Cativa, pe la 1000 de scenarii trimise, mai creduli si mai inocenti prin care m-am numarat si eu au citit brieful si au transmis iar in cazul meu am scris mai multe scenarii toate respectand cu sfintenie brieful, am eliminat ce nu era in litera briefului si am trimis si eu cu incredere in puterea creativitatii sustinuta pe valorile propuse de marketing.

Participantii inscrisi, cel putin cativa dintre finalisti, au furnizat idei creative,spectaculoase dar nesustinute pe valori ale autombilului Skoda Fabia, tema concursului. Iar la producerea spoturilor, ma refer la cele 10 ajunse in finala, cu 200 de euro buget de productie au fost chiar extraordinari. Dar daca majoritatea participantilor probabil considera publicitatea un spectacol frumos juriul ar fi trebuit sa nu cada in pacatul pe care Ogilvy il remarcase si care spune cam asa: oamenii din agentii-creativii tind sa creada ca publicitatea este o arta si trebuie ca munca lor sa fie stralucitoare. Si continua: orice creatie publicitara lucreaza pentru vanzari si nu pentru amorul artei sau propriu. Cred ca am spus-o si mai lung si mai prost decat a zis-o Ogilvy. Scuze dar nu-mi vine originalul si nici nu-l am la dispozitie!
Juriul pentru concurs Skoda a fost insa format doar din creativi si fara nici un om cu pregatire de marketing, cu exceptia celor de la Skoda pe care totusi nu i-as pune la socoteala pentru ca nu cred ca fac diferentele atat de bine in structura unui spot, cat marketing si cat creativitate sunt intr-un spot si unde incepe una si se termina cealalta.
Si asta explica, cel putin pentru mine, de ce spoturile propuse de mine nu au fost apreciate. Nu am inteles de ce s-au transmis informatii de marketing temeinice!?

Ceea ce conteaza este ca de data asta concursul skoda nu a fost ceea ce trebuia si ceea ce parea!. A existat doar scopul de castigare a unei mase de consumatori fara sa fi oferit respectul necesar in analizarea scenariilor. Modul in care s-a desemnat castigatorul a fost doar rodul unor intamplari si al formatiei profesionale a membrilor juriului. Si as termina cu o vorba pe care o tot intalnesc in ultimul timp in declaratiile oamenilor importanti din publicitate: ideea mi-a venit la o bere din joaca! Cam asa par si deciziile luate la acest eveniment Skoda: la o bere in joaca!

Si ca sa nu par doar un suparat ciudat pot sa va spun ca evenimentul dedicat decernarii premiului a fost organizat exemplar si am fost luat si adus la scara de o SKODA OCTAVIA! Ceea ce nu ma va impiedica insa sa ocolesc reprezentantele SKODA cand o sa-mi schimb masina. Probabil nu asta a fost intentia organizatorilor dar si-au furat singuri palaria!

Cam asta e parerea mea cu jurizarea unui concurs la care am participat din toata inima. Nu stiu cum e cu altele!?

Cat de importanti sunt banii. Depinde... Cand ii ai in cantitate suficienta zici ca nu sunt importanti. Imediat ce nu-i mai ai, iti schimbi parerea. Banii sunt importanti fiindca iti permit sa traiesti, sa cumperi lucruri care iti folosesc. Dar cand nevoia de bani se transforma in dragoste de bani, deja ti-ai creat un idol.

Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita

De ce titlul? "Usa interzisa" e unul din conceptele importante ale cartii. Este acea usa in spatele careia se afla cele mai adanci trasaturi ale personalitatii noastre, sursa ultima a identitatii, fericirii si dramei noastre. De acolo ne extragem seva pentru "refacerea sistemului de iluzii" pierdut in valtoarea evenimentelor postrevolutionare care ne-au tarat cum si incotro au vrut ele. Acolo, in spatele usii interzise se afla raspunsul. "We need to dare!" Am folosit doua verbe modale englezesti pentru ca le consider cele mai ilustrative in cazul de fata.
Da! Merita citita! Singurul regret pe care il ai este ca nu ai citit-o mai demult.