celibatar

>Cum isi gaseste celibatarul de pe cafenea jumatatea?
In discoteci, la serviciu, la sala de gym, internet? <

Care jumatate? Mi se pare cumva anacronic sa vorbim de o 'jumatate', intr-o lume care ofera foarte multe variante de 'jumatati' convenabile.
Dar chiar si acceptind ideea ca fiecare dintre noi are prin destin un unic partener ideal, termenul de 'jumatate' tot nu-mi place. Implica ideea ca fara partener esti pe jumatate mort sau pierdut sau ...
Cit despre cum ne gasim parteneri... serviciul e varianta cea mai lipsita de imaginatie, la sala de gimnastica, cu transpiratii curgind sioroaie nu e prea romantic, un club cu semineu si tutun de vorba pare mai atragator.... dar exista un asemenea club in Bucuresti?
Minerva

pu-ne si tu litera "T" in datele personale, sa fie mai haios :-)))
îi faci curte Alexandrei?? Da-i macar celibatara??
cere informatii sa nu cazi peste un sot gelos.. :-)))

Buna, Sorine.

Adevarul e ca, in Franta, intre preotii ortodocsi romani sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adica nici macar cultuale, ca legea din 1905 nu se aplica din cauza procedurii infernale), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie). Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi romani sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.
Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:




1. Programul slujbelor:





• Vineri, ora 18.00: Acatist
  (prima Vineri din fiecare lună, la ora 17.00, Sfântul Maslu)
  (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
  
• Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
  
• Duminică, ora 09.30: Utrenie ; ora 10.30: Sfânta Liturghie





2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi intalniti pentru spovedanie sau alte slujbe punandu-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un roman care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.
   

Toate cele bune.
Pr. Iulian



P.S. La aceasta adresa http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/CelebrationsNov.htm se gaseste programul slujbelor de la o alta parohie din Paris. Mai este si o a treia, dar nu-i stiu programul.

Buna, Coralie.

Situatia preotilor a variat in diferite epoci.

• La inceputurile crestinismului desigur ca lucrau. Si apostolul Pavel lucra pe unde mergea sa propovaduiasca (desi erau altii care nu lucrau, pentru ca "Vrednic este lucratorul de plata lui" si "Din cele ce lucrazi sa si mananci"; iar Apostolul Pavel nu ii condamna, ci zicea ca el lucreaza ca sa nu fie discutii, certuri si reprosuri, si ca sa nu ingreuieze pe nimeni..).
  
• Apoi lucrau cat se lucra la cele ale casei, in majoritate (si vorbesc mai ales de partea rasariteana a crestinismului).
  
• Dar deja din epoca apostolica ne'a ramas un canon care zice ca din toate cele ce se aduc la altar o treime sunt pentru clerici, o treime pentru saraci si vaduve si o alta treime pentru biserica. Cam acesta ar fi principiul general, care apoi se aplica si se adapteaza de la caz la caz.
  
• In situatia de azi a preotilor ortodocsi in Franta, eu nu consider ca e bine ca preotul sa fie si preot, si student, si muncitor, nu pentru ca incurajez lenea, ci pentru alte motive foarte serioase:
  
  
  
  • aici nu sunt parohii teritoriale ca in Romania, ci credinciosii pot sa te solicite de la zeci au chiar sute de km (cum s'a intamplat acum cateva zile de a trebuit sa merg la Vierzon sa vad o femeie bolnava de cancer - care a si murit o zi dup'aceea -, ca nu era nici un preot prin zona);
    
  • daca eu ca preot merg sa fac o slujba in banlieu mi s'a dus macar o jumatate de zi (nu ma plang, ci zic);
    
  • daca am si preotia, si familia, si studentia, si servici (nu e cazul meu, ca eu am doar preotie si studentie..), ma tem ca pe niciuna dintre acestea nu o mai fac cum trebuie... sigur ca e greu - sa fim realisti! - pentru un astfel de preot sa raspunda la solicitari pe loc;
    
  • sunt pline spitalele si puscariile de romani/romance, care, unii, se sting de singurate, nu de boala, crede'ma; si nu are cine sa'i spovedeasca, sa vorbeasca cu ei, sa'i acompanieze etc.
  
  Cam asa vad lucrurile. Solutii? - Nu stiu. Poate o anume reglementare a situatiei dpdv legal, in viitor. Poate o sensibilizare a laicilor (a ne-preotilor) pentru voluntariat (exemplu: sa duci o carte unui bolnav intr'un spital). Poate o imbunatatire a activitatii asociatiilor ce'i privesc pe romani aci. Poate, pentru moment, o preferinta a Bisericii Ortodoxe in Franta pentru preotii celibatari. Poate, poate.
  
  Toate cele bune
  
  pr.iulian

Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)

Hey,Daniel,
Nu te imaginez precum faimosul cantec al lui Elton John,dar imi esti frate si amic oricum,
Site-ul dat de tine e okay but cheap,iti dau unul ,la fel romanesc mult mai nasol si fara de gust,dar exista...de cand cu explozia libertatilor in Ro.:
www.nud.ro

Caution!!!!NU adresez acest site oricui ci acelora curiosi sa vada ce mai fac romanasii in R. de azi ca sex,etc.

In rest?Life is beautiful si am un sfat tuturor celor celibatari:
Domne,sa va f...i daca e posibil zi de zi,odata insurati...o mai luati si in mana destul.Imi e rusine?NOOOOOOOOOO!Parca as fi unicul care si-a luat scula la intrebari......Nu am intalnit oameni ca voi ascunsi ce nu admit nimic de parca ati fi perfecti si daca cineva ,reporter TV sau radio fiind v-ar intreba,veti nega totul....!Adicatalea,va e rusine sa faceti macar pipilica pt. ca puneti mana pe your dick?C'mon now in what strange world are you living...boys-for boys only!!!????

Daniele,las-o moarta my man,vorbesti la pereti.Stiu ce vrei sa spui,putini insa stiu.
Nu neaparat cu acest subiect..
LOVE&PEACE,
Ozzy

Daca tot ti s-a parut ca alea care zic ca sunt multumite...se mint singure...ce sa mai zic? Chiar nici una nu te-a convins? :-). Te cred!

Daca pe de alta parte erau genul care credeau ca au intotdeauna dreptate...si ca nu gresesc niciodata trebuie sa fi fost niste genii/sfinte...super-femei ;-). E nasol sa crezi ca doar tu ai dreptate mereu, inseamna ca nu mai ai dileme si daca nu mai ai dileme se cheama ca ti-ai blocat evolutia, ramai pe loc, vegetezi.

Adevarul este ca barbatii sunt mai rationali (conform cartii citate de tine, extrem de interesanta e drept) iar femeile mai emotionale. Asta nu inseamna insa ca femeile nu pot sa fie SI rationale cand e cazul asa cum barbatii nu pot sa fie SI emotionali la o adica. Cel mai bine ar fi ca unul sa invete de la altul si sa se completeze, ar avea ambii de castigat, in mod evident. Eu asa fac si trebuie sa-ti marturisesc ca sunt destul de multumita pe masura ce evoluez, iar sotul meu profita si el la randul lui de prezenta mea ca sa-si grabeasca evolutia.

Nu suntem asa de diferiti precum parem. Eu cunosc femei destepte si rationale care fac pe sensibilele si delicatele din diverse motive. Un exemplu interesant: sot si sotie emigreaza in Sua, el se duce la munca ca sa-si intretina familia si ea (nu proasta!) face pe sensibila si prefera sa faca un copil ca sa stea cu el acasa (ce sa se mai streseze cu munca? Tara noua...eforturi mari, nu are chef si gata). Tipa nu era genul de casnica cu copii (dimpotriva!) da' e mai comod asa pentru ea si in fond...zice ea...barbatul tre' sa aiba senzatia ca el e cocosul in casa, nu? Tipa mi-a zis de la obraz ca mai bine face un copil si scapa. Ce zici de chestia asta? Trebuie sa-ti marturisesc ca stiu mai multe cazuri de tipul asta...uimitor de multe.

Sau: stiu o tipa mai delicata si timida care e capabila sa mute muntii daca isi pune in minte. Nu pare genul...dar e mai tare decat multe "femei de cariera" care se dau atotstiutoare. Cand o vezi zici ca e zana zanelor...dar aparentele insala de multe ori. Pe de alta parte e genul care tace si face, nu-ti sare in ochi si nici nu se bate cu pumnul in piept (si nu, nu e celibatara!).

Depinde ce-ti doresti in ultima instanta...ca sa te multumeasca. Daca vrei chestii exterioare (lucruri, carpe, obiecte...cariera, bani...care sa-ti satisfaca Ego-ul pentru scurt timp) esti mereu nesatisfacut. Daca vrei chestii mai profunde, interioare - atunci multumirea de sine vine fara dubii intr-o zi (cu soare eventual!).

;-)

'mneata

cu mormanul si movila sunt de acord da' nu stiu de ce nu cuplez la faza cu sirul........


anyway... ca sa revenim la subiectul conferintei:


50 de motive pentru care-i minunat sa fii barbat (scuzati limbajul pe ici pe colo, nu-mi apartine)

1. Putem manca o banana fara ca nimeni din jur sa se gandeasca la porcarii.
2. Convorbirile telefonice se sfarsesc in 30 secunde.
3. Ne putem pisa oriunde.
4. Cei din jur nu se intreaba daca avem ceva impotriva sexului oral.
5. Ideea unui joc video in care masacrezi un catelus ne amuza.
6. Cunoastem cel putin 20 de feluri in care se deschide o bere.
7. In filme doar femeile apar dezbracate.
8. Putem sa ne intrecem care se pisa mai departe.
9. Lumea nu se opreste din povestitul unui banc scarbos cand trecem pe langa ei.
10. O saptamana de vacanta necesita doar o valiza.
11. Putem purta un tricou alb intr-un parc de distractii acvatice.
12. Fotbalul de la tv.
13. Putem sa ne dam jos tricoul cand e prea cald.
14. Nu trebuie sa ne ocupam de viata sexuala a prietenilor nostri.
15. 80 % timp mai putin petrecut in baie.
16. Prietenii nostri nu ne critica cand ne ingrasam sau cand slabim. Nici nu le pasa dealtfel.
17. Frizerul nu ne fura
18. Nu plangem de fiecare data cand cineva plange la tv.
19. Fundul nostru nu e un factor hotarator in timpul unui interviu de angajare.
20. Toate orgasmele sunt reale.
21. Putem merge la toaleta fara a fi insotiti de jumatate dintre prieteni.
22. Pastram numele de familie.
23. Suntem recompensati pentru orice remarca cat de cat inteligenta.
24. Intelegem umorul.
25. Suntem gata oricand in 10 minute.
26. Lenjeria noastra intima costa 100 000 setul de 3 perechi.
27. Nici unul dintre colegii de munca nu ne face sa plangem.
28. Nu trebuie sa ne atingem de un fund paros in fiecare noapte.
29. Putem avea 35 ani si sa fim celibatari fara ca nimeni sa remarce.
30. Totul de pe fetele noastre are culoare naturala.
31. Putem manca ciocolata fara sa luam 3 kg imediat.
32. Putem sa devenim presedinti.
33. Nu ne intereseaza sentimentele celorlalti.
34. Ne gandim la sex 90% din timpul in care suntem treji.
35. 3 perechi de pantofi sunt suficiente.
36. Putem spune orice fara sa ne gandim la ce cred ceilalti.
37. Nu trebuie sa facem curatenie cand vine cineva pe la noi.
38. Putem sa ne asezam cu genunchii departati.
39. Parul carunt aduce mai mult sarm.
40. Rochie de mireasa : 1000 euro, chirie smoking : 50 euro.
41. Nu trebuie sa ne dam cu ceara fierbinte pe piele.
42. Eurosport.
43. Putem vizita un amic fara sa fim obligati sa-i ducem un mic cadou.
44. Putem sa ne cumparam un prezervativ fara ca farmacistul sa-si inchipuie cum aratam in pielea goala.
45. Nu suntem obligati sa pretindem ca mergem sa ne racorim cand ne ducem la toaleta.
46. Putem incheia oricand o fraza cu " ce pula mea " in timpul unei discutii.
47. Nu ratam nici o ocazie de a ne culca cu cineva din cauza ca nu avem chef.
48. Filmele porno sunt facute dupa gustul nostru.
49. Nu suntem obligati sa ne amintim aniversarile tuturor.
50. Daca nu iubim o persoana nu inseamna ca nu putem sa ne culcam cu ea.


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

Pai, daca ma gandesc bine, unii aleg, altii se lasa alesi...
Eu , personal, ca celibatara convinsa, nu prea am chef sa aleg sau sa ma las aleasa. Nu-mi prea convine nici una din perspective...adica sa aleg...adica merg asa, pe strada, sau prin birou, sau viata oamenilor si aleg: intind degetul si zic: hei, tu, de colo, baietasul cu camasa albastra, nu tu, cheliosule, ci tu, blondu' cu parul cret si camasa albastra, te aleg! ...il aleg si fie el nu vine, fie vine si pleaca, fie vine si sta ca tontu' iar eu ma intreb de ce e asa belg si nu alege si el?!
sau invers: el ma alege pe mine din gramada de animalute de la gradina zoologica, din gasca de exponate vesel - ciripitoare?! oh, m-as simti cumplit de umilita sa tot stau si sa aleg, sau sa ma aleaga un nasol, nu un fat frumos...
adica, asa, ca in clasa a 4-a: vrei sa fii prietenul meu? iar tu zici: da/nu...chiar daca vrei sau nu, numai ca sa nu rada copii de tine ca tu n-ai gagic/ gagica....
daca lasati putin sa cada masca asta de tipi care scriu frumos, stiti cu totii ca nu alegeti si nu sunteti alesi in sensul celor de mai sus... inselatii, dominatii, castratii, anulatii, victimizatii etc. au ales asta?! or fi ales, da' saracii erau nitel legati la ochi, sau au fost pcalati, amagitit, momiti...
Stim cu totii ca toata amarata asta de existenta e o necontenita alegere: musc/nu musc din marul... si care mai de care dupa umilele noastre puteri ne straduim sa alegem ce e bine pentru noi, in fiecare secunda... si-apoi, daca gresesti, ce se intampla? daca alegi gresit? eu cred ca numai greseala de a muri te lasa fara alegere, in rest, poti oricand sa o iei de la capat. Toti gresim, toti ne inselam, toti trebuie sa invatam experimentand.... alegem fieacre cum 'om crede si noi ca ne e mai bine.
si-acum inapoi, marsh la obiect: eu aleg, in acest moment, prin eliminare!!!

o tendinta clara spre 'femeia ideala' (aia care nu exista).
poate de aia sunt asa multi celibatari si divorturi. unii cauta cea ce nu exista, si ceilalti aleg cea ce nu li se potriveste....

N-am poposit de mult pe grup, dar imi sunteti tare simpatici, va admir curajul de a va exprima parerile personale, mi-a cam luat ceva timp sa indraznesc a va scrie!
Probabil ca n-ar trebui sa vorbesc pe acest subiect, mai ales ca nu am vechime aici, insa mi se pare nedrept sa nu va impartasesc si opinia mea, bazata pe fapte!
Cum definiti voi "casatorie din interes", acele casatorii din "Ion"?, acele casatorii unde unul din parteneri este fermecator de interesant, enigmatic etc? acele casatorii care au loc dupa ce 2 fiinte gasesc interese cumune si isi propun sa le imparteasca si sa le dezvolte? sau acele casaturii unde domnul sau doamna arata bunurile materiale, iar cealalta persoana isi arata certificatul de celibatar(A)?
Eu cred ca "diferentele mai mari de 7-8 ani intre parteneri ...in care dragostea lipseste (eventual exista unilateral), iar asta duce, cu timpul, la erodare, contribuie la indepartarea unuia de celalalt." este cea mai inoncenta afirmatie pe care am citit-o(spun acest lucru din politete pt persoana in cauza).
Cati dintre voi cand va duceti la culcare in bratele fiintei pe care o iubiti cu adevarat, si cu ochii inchisi, ii mirositi parfumul, ii ascultati rasuflarea, si incercati sa nu adormiti findca vreti sa traiti acel moment si aveti impresia ca deja visati si nu exista un alt vis mai frumos? Cati dintre voi mergeti pe strada, auziti o melodie pe care o dansati sau o ascultati cu partenerul, si o fredonati tot timpul cu zambetul pe buze, iar pe toate geamurile vedeti chipul persoanei dragi, iar cei din jur se uita la tine ca la un nebun, dar nu-ti pasa?
As continua cu exemple insa nu vrea sa-mi dati peste nas ca am curajul sa iubesc si sa impartasesc sentimentele iubirii, insa dragii mei, acestea sunt sentimentele unei persoane care iubeste si traieste cu o fiinta minunata, iar diferenta de varsta este de aprox. 25 de ani.
la cat mai frumoase sentimente
PS: Relatia nostra tocmai trece pragul de cinci ani, si pe zi ce trece infloreste si mai mult.

middle age (sau midlife: 40-60) crisis e la fel de adevarata sau neadevarata ca si legendele olimpului.:)
sau inventat tot felul de teorii mai mult sau mai putin 'psyho' (si alte cuvinte grecesti) pe chestia asta: cica la barbati ar fi instinctul 'de conservare a speciei' (lol) si pe la 40-45 incep sa caute mai tinere ca simt ca le trece perioada de 'reproducere' (2xlol). si inca multe altele.
sunt barbatii fideli, monogami, si cei care isi arunca privirile (si nu numai)in toate directiile. din a doua categorie (dar nu exclus si din prima), daca mai sufera si de unele frustari in spatiul conjugal, isi cauta perechi mai tinere.
dupa parerea mea varsta de 40-60 - considerata 'periculoasa' e chestie de statistica: cam pana atunci se acumuleaza masa critica de frustari si nemultumiri care determina sa caute relatii noi. singura legatura cu biologia e din motive practice: pe la 45- 50 au deja copii mari (cei care au fost destul de harnici) si nu trebuie sa le mai poarte de grija.
femeile 'nemultumite' care cauta 'partea a 2-a' incep ceva mai devreme din motive practice legete de limitele potentiale ale grupului social din care pot alege: deoarece e ceva in teoria conservarii speciei si majoritatea barbatilor vor copii in speranta sa fie un baiat care sa le semene, chiar daca sunt liberi la varsta relevanta, vor cauta o femeie mai tanara care mai poate si vrea sa aibe copii. cele care nu vor sau pot sa mai aibe copii, au alegerea limitata la divortati/vaduvi care au deja copii sau celibatari cu copii din flori :( - vorbesc la modul foarte general (statistic), exista si exceptii.
asta e realitatea, bineinteles dupa parerea mea.
cam atat deocamdata.

Am omis sa-ti spun, "celibaterul" nu exista. poate "celibatarul" :)

Lost without music in a world of noises

OK, OK!!

- adevarat, nu exista nici o dovada precum ca Isus ar fi fost insurat cu MM, Salome sau cu oricare alta Marie cu sau fara palarie care apare prin Biblie. Ba chiar cu datele pe care le avem e mai logic sa ne gandim ca Maria Magdalena nu era nevasta lui, si ca el era celibatar. In fond, daca tot se vorbeste in Evanghelii de mama, frati samd, de ce nu ar fi spus ca MM era nevasta-sa?

- nu e obligatoriu ca un evreu ca Isus sa fi fost neaparat insurat. mai erau si altii ca el neinsurati si traiau bine merci.

- scrierile care il prezinta c-o pupa pe MM (nu se stie daca pe gura sau in alta parte ca taman acolo i-o gaura in document ca sa moara cercetatorii de oftica) sunt mai recente ca cele in care apare MM fara kisses. S-apoi nu te gandi neaparat ca orice pupatura are automat semnificatie sexuala, poate intre apostoli insemna altceva. Da' noi cum sa gandim in ziua de azi unde peste tot e sex, sex si iar sex? (nu zic ca-i rau)

- Printre Manuscrisele de la Marea Moarta nu exista nici un document crestin, niciunu' care sa vorbeasca despre Isus, MM, samd.

Da' zic eu, daca chestia cu casatoria si copiii este atat de fascinanta, de ce e nevoie de dovezi ca sa fie crezuta? Si chiar daca s-o demonstra ceva (ceea ce nu cred), conservatorii o s-o tina mortis tot pe-a lor (ca picky cu proza scurta :P)

PS am o ruda care studiaza toate chestiile astea la sursa (No TV, No Internet) si pot sa-ti mai zic daca vrei

"Cred totusi ca si elementele oferite de mine nu sunt cu totul inutile."

In privinta mea, Nu sunt inutile. Din contra, apreciez raspunsul tau documentat si mai ales faptul ca completeaza si sustine afirmatia mea. De multe ori se afirma (de exemplu in Codul Da Vinci) ca Isus TREBUIE sa fi fost insurat pentru ca evreii in secolul I erau MEREU insurati. Ceea ce este fals, pentru ca se stie ca existau evrei celibatari in secolul I. Si eu aveam in minte tot esenienii care incurajau acest mod de viata si care au trait in acelasi timp si spatiu ca si Isus cu care aveau in comun parte din perspectiva religioasa.
Cat o priveste pe MMagdalena, parerea mea este ca ea este importanta din cu totul alt motiv: ea a fost prima care a descoperit mormantul gol a lui Isus si prima care a crezut in invierea sa.

se face confuzie intre persoana lui Isus, omul (fiul lui Dumnezeu) sortit sa traiasca, si astfel sa cunoasca, conditia humana (cu tot ceea ce presupune aceasta-chiar si casatoria, procreearea etc), si invataturile acestuia ce ne-au parvenit pe diferite cai pentru a fi grupate intr-o scriere (biblia). Cei care sanctifica persoana lui Isus gresesc atunci cand exclud posibilitatea ca acesta ar fi intemeiat o familie cu Maria Magdalena (sau oricare altcineva) si ar fi avut copii, pentru ca, facand parte din comunitatea evreilor, este stiut ca niciun barbat necasatorit nu ar fi fost acceptat de poporul eveu, celibatarul fiind aspru pedepsit. In plus, Iisus era numit de apostolii sai Rabbi, or legea evreiasca a aelor timpuri impunea conditia ca un barbat necasatorit nu poate fi "rabbi". Iar daca Iisus ar fi fost sau nu tata, sau ar fi trait impreuna cu vreo femeie in afara sau in cadrul casatoriei, nu ar fi schimbat nimic in lume, poate doar pentru prezumtivii descendenti si alit cativa fanatici asa-zisi credinciosi care, dupa cum am mai zis, ar confunda persoana cu importanta invataturilor sale.

Cum isi gaseste celibatarul de pe cafenea jumatatea?

lol!
celibatarul de pe cafenea isi gaseste jumatatea astfel: se duce pe conferinta cu "relatzie dragutza" pentru grasuti...sau racaie pe la mesaje private cu mesaje de genul "buna...imi dai adresa ta de mail, miau ca vreau sa te-ntreb ceva de fizica cuantica miau, plizz..." :))

Toti celibatarii/ele fac eforturi. Zilnic. Pe multiple planuri.
Ghinionul e, ca isi irosesc emanatiile in flirturi fara perspectiva, cu alti celibatari/e.
Dar daca vrei sa stii un secret: Nici primii, nici ceilalti nu sunt celibatari/e convinsi/se de-adevaratelea, ci autosugestionati/e: "Nu gasesc pe nimeni care sa ma iubeasca" e mult mai dezavantajos pentru image decat "N-am nevoie de nimeni care sa-mi intersecteze ambitzioasele planuri de marire pe scara ierarhica".
Unde mai pui, ca pe fiecare celibatar/a il/o paste in cazul renuntarii la simplitatea atotputerniciei in perimetrul decizional, pericolul necesitatii compromisului, si - in cazuri cu adevarat grave - un quantum oarecare de raspundere ca urmare a vreunei poticneli scancitoare...
Drept pentru care si la adapostul erijarii in "Single si mandru de asta" cu o nota discreta de aducator de ofranda pe altarul cerintelor noii democratii, fiecare neimplinit se poate numi azi celibatar/a, starnind invidia celor care si-au sacrificat libertatea intemeind o familie.

Nu, nu sunt sigur ca aceasta analiza superficiala se preteaza la fiecare celibatar/a. Se refera doar la cei care se recunosc in ea. ("Se recunosc in ea" am scris, nu "Recunosc ca s-au recunoscut in ea"!).

A devenit normal sa fii celibatar (si mandru de a fi asa) la 30-35 de ani?

adica de ce-ai fi mandru/rusinat ca n-ai fost la starea civila pana la treij' de ani?

Cum isi gaseste celibatarul de pe cafenea jumatatea?
In discoteci, la serviciu, la sala de gym, internet?

da' de ce-ntrebi, Rebele? Ai incercat toate metodele si nici una n-a dat rezultate?
Auzi...era un banc, in mod sigur il stii...se termina cu..."orice ai alege,oricum o sa regreti":D

PS: am auzit ca, de 1 mai, celibatarii trecuti de 35 de ani se intalnesc la o partida de sah, in parcul central.