comentarii

celor ce lungesc vorba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vorbind de liste lungi, vorbi - de gabriel.serbescu la: 01/06/2005 21:11:17
(la: Ce ascultati?)
Vorbind de liste lungi, vorbim de niste incompatibilitati crase. Doua dintre ele ar fi prezenta artistei Sade si a lui David Bisbal. Sau Led Zepelin si Modern Talking, Compay Segundo sau Shakira.
Sade e o artista, stil, prezenta, personalitate, voce, inclusiv compune parte a pieselor ei. David Bisbal nu. Bisbal e un produs mediatic si un produs al unei multinationale gen Sony Music, o inteprindere care opereaza in baza unor studii de piata, ca mai ulterior sa deseneze produse muzicale, atat cantecele in sine cat si lyrica , aspectul artistului etc. La fel e cazul celor de la Led Zepellin si ceilalti doi, Modern Talking, la fel Compay sau Shakira.
Astfel, daca am fi de acord cu teoria ca poti cunoaste un om de la simpla lista de cantareti preferati, enumerand cazurile de mai sus, se naste intrebarea: avem de a face cu personalitati conflictive, care se dedubleaza? sau pur si simplu anumiti artisti de pe respectiva lista sunt de prisos?
Si astfel se epateaza. Si eu pot epata. Generic vorbind as putea afirma ca ador muzica clasica. Insa printre preferintele mele se enumera mai degraba compozitori ce au inventat fragmente muzicale ce sunt conforme anumitor stari sufletesti, caci altfel departe de mine audierea completa a unui opus cap coada. Insa evident, desi e o audiere trunchiata, superficiala si dupa ureche, pot fabrica pe loc o lista de 10-15 compozitori, independent de cronologia acetora si de contrastele dintre ei.
Cat despre gusturi e absolut necesar ca ele sa evolueze. Si nu doar pentru ca 50% din muzica actuala, independent de genuri, nu e decat un palid remake al anilor 50-60, dar trebuie uneori sa ajungem si direct la sursa. Spre exemplu Sting. Foarte faimos pentru muzica sa, a ajuns sa afirme poate prea entuziast, ca el e unul dintre cei mai buni muzicieni ai secolului XX. Insa parte a temelor lui se gasesc la Miles Davis.
Un alt caz, Natalia Imbruglia, care a emotionat o lume intreaga acum vreo 5-6 ani, canta de fapt melodia unui grup obscur norvegian, si sincer sa fiu, originalul era mult mai emotionant decat remakeul.
Cu muzica e asa. In plus, ca vorbitori de limba romana avem marele dezavantaj de nu intelege foarte bine semnificatia unor versuri. Mie imi poate place David Bowie spre exemplu, atat pentru compozitie cat si pentru stil, insa un prieten care de data asta e britanic, mi-a spus uite-l pe David Bowie al tau, el e de fapt un Paul Wheller, cum sint de fapt multi altii.
Nu vrea sa jugnesc pe nimeni, insa dincolo de preferinte toti, cred, avem nevoie de educatie muzicala. Cat despre fabricarea unor liste variate, e clar semn de multi sau poli intelegere, insa daca se incepe confectionarea uneia, trebuie selectat in primul rand autenticul de facatura. Asta e opinia mea umila.

insa tot America.. - de hexi la: 18/03/2004 09:45:09
(la: Cat va ramane din salariu?)
si totusi.. ne intoarcem din nou la "buna" America.. da acolo trebuie impotriva tornadului sau a cutremurului sa te asiguri! asa-i! aici in europa insa nu, si ce sa mai lungim vorba, egal ce face omul cu banii, lui trebuie sa-i mearga bine!
te inseli, am experienta cu actiunile, am pierdut de curind 50% din suma investita.. la cele mai serioase firme, care cica n-ar cadea niciodata! baliverne, astea sint numai pentru oamenii care n-au nevoie de bani, asa in jur de 30 de ani .., si care pot sa se debaraseze de ceva maruntis!
#12342 (raspuns la: #12295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bine-ai revenit - de Belle la: 10/08/2004 19:15:44
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
o sa incep cu sfarsitul: eu am fost cuminte, da' altii nu prea ca nu-stiu ce tot au de impartit, vorba lui cosbuc
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

oricum... ma gandeam eu ca ceva s-a intamplat ca te vazui de vreo cateva ori online da' asa fantomatic si dispareai fara sa scrii chiar nimic, ceea ce nu prea-ti sta in caracter. si desi nu sunt un fan al scrierilor tale (nu te supara pe mine te rog, nu e vina ta ci a mea ca n-am rabdare sa citesc chestii super-detaliate) incepusem sa simt lipsa povestirilor cu "iz" mai de normalitate si cotidian decat teme mult prea filozofice si chiar extremiste in ale religiei (eu una ma feresc de subiectele prea serioase, cand dau peste cate unul la cafenea nu stiu cum sa sar mai repede peste el).

cand ai ocazia fa o poza de colibri ca n-am vazut nici unul in realitate :(

si-nca ceva ca sa nu mai lungesc vorba, muta-te pe coasta de est, nu cred c-am avut anul asta mai mult de 85 si chiar si atat doar ocazional .. ma crezi ca acum am un sweatshirt cu maneca lunga, in miezul lui august????


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#19509 (raspuns la: #19508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa schimbam macazu` - de Dinu Lazar la: 29/08/2004 09:14:13
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Bun, sa trecem la alte ginduri mai in tonul temei si sa mai schimbam aeru`.

Apropo de trusturile de presa din Ro...

Eu ramin siderat cind citesc sau aud pe unii vorbind ca presa in Ro e libera.

Aflat oarecum inauntrul sistemului, as putea afirma ca nu e asa absolut de loc.

Libere ar putea fi, cred eu, la noi acum, numai publicatii facute de inimosi pe web, gratis si fara bani, din pasiune; dar asa ceva in spatiul virtual de aici nu am auzit inca - poate exista, dar nu stiu unde.

La atitea facultati de litere si jurnalism si filosofie in Ro, cam peste o suta de bucati prin tara, e de maxima mirare ca productiile aferente vizibile, care ar putea fi generate cu minime forte materiale, numai de energie tinereasca, sunt ca si inexistente; am numarat acum citeva saptamini citeva sute de enzine literare, de stiri si aparitii editoriale si reviste pe web in spatiul est european, dar aproape nici una in limba romana... ma refer la ceva in genul si la calitatea enzinei www.aol.ro, care mi se pare o singuratica aparitie.

In anii `90, asteptam infrigurat, impreuna cu alti confrati din lumea presei, sa apara trusturile de presa straine; eram convins ca vor aduce si profesionalismul lor, si modul lor de a fi, si calitatea productiilor lor.

Ca sa nu lungesc vorba, acest lucru nu s-a intimplat; singurul lucru care conteaza este banul, economia, profitul pentru boshi; salariile platite in presa in Bucuresti sunt minimale si in tzara sunt absolut derizorii, si presa libera si de calitate, cu burta goala, cam greu de crezut...

Practic, asistam la o aglomerare a energiilor si fortelor in jurul citorva trusturi de presa; nu exista, si asta mi se pare cel mai grav lucru, o bursa a creatiei, sa stiu ca daca fac un material bomba de opt sute de cuvinte cu sase poze primesc atit, si daca are patru sute de cuvinte, primesc atit.

Adica, este absolut imposibil azi la noi sa fii jurnalist independent, free lancer, adica liber profesionist, si sa traiesti cinstit si onest din asta.

Ce arere aveti de asta, domnule R.H. ?

Si tema ar putea fi si mai mult "decopertata".

Am un bun amic la Paris, care are un microbuz cu mini studio video; are scaner pe frecventele politiei, salvarilor, jandarmeriei, si unde e ceva apare si el - ca si multi altii, filmeaza, fotografiaza, monteaza si editeaza pe loc, si merge la concurenta cu altii si nu face rabat de calitate, si poate sa traiasca excelent din asta, desi afacerea lui il costa cu tot cu dotarea necesara peste 500.000 euro pe an.

Pe cind va fi posibil asa ceva in Ro?

Parerea mea este ca fara liber profesionisti in domeniul condeiului, sau al imaginii, fara o bursa sau un tarif profesional si transparent in bransa, nici nu se poate vorbi de meserie libera sau, mai ales, de calitate.

Poate gresesc, dar asa cred eu.
#20588 (raspuns la: #20479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sper sa nu fim afara din subiect - de LMC la: 11/10/2004 23:03:08
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu stiu daca este bine sa deviem de la subiectul deschis de Ella dar cred ca oricine poate sa invete un pic din discutiile intre noi doi, Florinele. Pentru ca nu prea vreau sa lungesc vorba am sa-ti raspund numai la urmatoarea intrebare:

"De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?"

Biserica protestanta in care eu am crescut, sau cel putin ce am inteles eu din toti anii astia de cind m-am nascut, m-a invatat ca viata de Crestin este o impletire a trairii in credinta, rugaciune, si dragoste. Cind spun "dragoste" cuvintul este definit exact cum este relatat in 1 Corintei 13:

1 Corinteni 13
1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2 Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest "in parte" se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Deci ce cred eu este ca nu poti trai o viata crestineasca daca cele trei elemente nu sint prezente concomitent. Asa cum nu poti trai numai cu apa, sau numai cu piine, sau numai cu oxygen, ci ai nevoie de toate trei ca sa traiesti, la fel si cu Credinta, Rugaciunea si Dragostea.

Sper ca acuma intelegi care-i pozitia mea.
#24758 (raspuns la: #24754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Merci frumos, Belle! :} - de carapiscum la: 20/10/2004 17:45:04
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Tare mi-as dori chiar sa-mi cante cieneva ca sa pot adormi. Altfel vezi ce fac, imi stric somnul si indata vine dimineata, ma trezesc la 5 am si lucrez pana pe la 6 seara... Sa te tii veselie.

Ai dreptate, generalizarea mea de mai inainte poate da nastere la interpretari gresite. Daca mai sunt printre cafegii persoane ce se simt cumva vizate sau lezate in mod direct/indirect, le cer iertare anticipat, n-am voit sa dau o tenta negativa asupra stilului lor de viata din diaspora. Si sa stii ca aceeasi repulsie am incercat-o la randul meu cand in scolile noastre "laice" unii profesori si diriginti strangeau bani de la elevi ca sa faca serbarile vrajitoarelor (halloween) si alte bazaconii din astea. Ma strangea in spate cand auzeam ca pe de o parte profesorii de religie incercau cu umilinta caracteristica sa-i fereasca pe copii de asa experiente negative, iar pe cealalta parte venea consiliul profesoral si IMPUNEA decizia de a se sustine aceste actiuni. In cateva cazuri izolate alegerea copiilor (si a parintilor) a fost de a nu face aceste ciudatenii. Pana la urma ramane insa o problema: aceea a ispitei. Niste copii fara prea mult discernamant asupra faptelor lor se lasa usor tentati de tot felul de chestii din astea noi- ca o fac din joaca sau din altceva nu mai are importanta. Ajunge ca trec in cealalta extrema.

Poate ai dreptate in ce priveste o suma de romani pe care-i cunosti tu. Dealtfel mai cunosc si eu din astia. Insa procentul lor este infim fata de al celorlalti care pur si simplu isi reneaga obarsia crestina si renunta la multe din datinile stramosesti. Este inerent, cred, asa cum e si cu invatarea limbii. Ca doar n-o sa invete strainii de la noi, e mai usor sa ne lasam noi invatati fiindca, nu-i asa, noi suntem venetici in tara lor si ca sa ne putem acomoda mai usor trebuie sa facem anumite compromisuri...

HAi ca iar ma pun pe "posturi lungi", vorba lui Adrian. Iti doresc...sa ai o voce cat mai suava si te rog sa-mi canti ceva ce stiu mai bine: "A venit aseara mama". Nu-i tocmai vesela dar parca tare mi-ar prinde bine sa mai vina mama pe la mine... Numai ca nu mai poate, sunt prea departe. Si orice as face nu pot uita ce-am lasat acasa, iar cei de acasa nu pot uita ce le-am facut.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25680 (raspuns la: #25676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenie, fie, dar să stim si noi ... - de (anonim) la: 16/12/2004 12:35:14
(la: A pornit cu stangul)
Draga Mario,
hotarasem sa nu-ti mai scriu decat cand te vei intoarce de la cules de capsuni (metaforic vorbind, desi tu ai luat-o la propriu), dar insistenta ta de a ocoli problemele serioase si de a te lega de cele marunte, precum si placerea de a spune lozinci ma face sa-mi schimb prima decizie, mai ales ca sunt destui care gandesc ca tine.
Inca o data, iti explic. Preferinta mea pentru Nastase, care nici nu este asa de inversunata ca a altora pentru Basescu, nu vine de la educatia partidului, care, daca ai apucat sa treci prin vremurile acelea, nu atingea de cele mai multe ori pe nimeni (relele apucaturi ale romanilor in general nu sunt in principal datorate "epocii de aur", ci mai degraba genei cumane si pecenege pe care o purtăm; cumanii si pecenegii au fost niste popoare migratoare care au "dispărut" pe teritoriul de azi al tării noastre si despre care istoria spune numai "de bine"). Aceasta preferinta este bazata pe o observatie lucida si obiectiva (asa imi place sa cred!) si pe ceva mai multa experienta de viata decat a altora (nu sunt totusi pensionar, daca asa ai crezut). Pentru ca totusi ma invart si eu, asa un pic, prin mediul universitar, stiu foarte bine ca studentii l-au votat pe Basescu "la mishto", dintr-un spirit gregar, care in mod paradoxal, i-a strans pe toti spre un scop comun, care sper pentru ei sa se realizeze. Dupa cum vad insa ca au demarat lucrurile, eu trag totusi concluzia ca oamenii nu invata din experiente decat prin repetitie indelungata, pentru ca situatia de acum seamana prea mult cu cea de la sfarsitul anului 1996 (apropo, la ce filme de desene animate te uitai atunci?).
Si acum victoria (subtire) obtinuta de Alianta i-a luat pe nepregatite, pentru ca, dupa cum se vede, nu au strategii alternative, pentru diferite situatii. Basescu se mai crede inca primarul Capitalei, apare inca imbracat cu o geaca de muncitor in constructii, pe care se vede mare sigla Aliantei (ca doar este presedintele tuturor romanilor, nu-i asa?) si crede ca politica este ca in marina comerciala.
Ciudat este ca voi il vedeti exponentul anticomunismului, pe cand el este exact invers, are apucaturile tipice ale unui activist (de altfel, seamana foarte bine cu predecesorul lui, tatucul Iliescu).
Eu, care cunosc mult mai bine trasaturile caracteristice activistului PCR, pot sa-ti spun ca le regasesc mult mai clar la Basescu, decat la Nastase.
Chiar si inversunarea sa de a interpreta legile dupa cum ii convine si de a face numai cum vrea el il situeaza departe de diplomatia adevarata.
Acest mod de comportare il va duce mai devreme sau mai tarziu la puternice conflicte cu actualii asociati si spun asta pentru ca nu ar fi prima data cand o face.
In sfarsit, ce sa mai lungesc vorba, stiu ca nu eu te voi convinge, doar timpul imi va da dreptate si atunci adu-ti aminte si de vorbele mele.
Acum, vorbim si noi, doar de amorul "artei conversatiei", nu-i asa?
Cu prietenie crescanda, pe masura ce ne cunoastel mai bine,
petrecar
#31764 (raspuns la: #31749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Moarte intelectualilor - de stancosty la: 24/12/2004 12:26:52
(la: Moarte intelectualilor)
Dragă ampop,
după ardoarea cu care combati, post să-mi imaginez că te numeri printre intelectuali.
As îndrăzni să cred că si eu pot intra în aceeasi categorie (nu sunt sigur, chiar dacă mă pot "lăuda" cu un doctorat - în electronică, nu în stiinte politice sau filosofie, ca altii). Ca atare, până la un punct înclin să-ti dau dreptate. Dar numai până la un punct.
Ca o paranteză, să stii că Moscova post-stalinistă nu si-a terorizat deloc intelectualii, ci dimpotrivă, si i-a atras de partea puterii, dându-le unele privilegii, pentru că, spre deosebire de Ceausescu, care era, pur si simplu, prost, în sensul cel mai direct, comunistii rusi, mai "luminati", au înteles că au nevoie de ei.
Asa au construit bomba atomică, asa au trimis sateliti si navete spaţiale în Cosmos, asa si-au mai poleit imaginea cu turnee ale Balsoi Teatr, sau cu filme premiate la festivaluri internationale ("Moscova nu crede îl lacrimi"...), sau ... sau ...
A fost o vreme când românii erau ahtiati după cultura rusă.
Dar nu comunismul rus este de vină pentru racilele societătii românesti actuale. Nu, doar noi însine. Cine ne-a împiedicat să gândim singuri?
Eu am crescut citind "Tânăra Gardă" şi "Povestea unui om adevărat" şi participând la focurile de tabără şi la actiunile pionieresti făcute ca să nu mergem la slujba de Crăciun sau de Paste ...
Dar asta nu m-a împiedicat să ascult si ce-mi mai povestea bunicul (putin, că-i era frică) sau ce mai scăpa prin plasa propagandei, să citesc cărti (unele interzise), să văd si să gândesc singur, si să-mi dau seama ce a însemnat comunismul pentru România.
Asta s-a întâmplat nu dintr-o dată, ci treptat, dar când vremurile s-au schimbat si s-au aflat, de exemplu, grozăviile de la Pitesti (orasul în care locuiesc) lucrurile acestea nu m-au luat prin surprindere, le stiam deja si doar unele amănunte erau noutăti pentru mine.
Ca să nu lungesc vorba, cine a avut ochi să vadă si urechi să audă nu putea să rămână în ceata propagandei de partid.
Cei despre care vorbesti tu sunt de fapt profitorii societătii de ieri si a celei de azi si dacă unii intelectuali iau partea uneia sau alteia dintre tabere, este pentru că asa cred ei că este "cool", asa au vazut ei la americani.
Rolul adevăratilor intelectuali nu este acela de a da sfaturi, ci de a oferi modele. Îmi pare rău si-mi cer scuze, dar, din acest punct de vedere, pentru mine domnul Paleologu Jr. nu este credibil, pentru că ne dă prea multe sfaturi pentru putinul timp petrecut printre români. Este usor să stai la Londra si să dai verdicte pe baza celor citite în cărti, dar eu îl prefer pe Sartre măcar si numai pentru faptul că s-a implicat si nu a stat pe margine să comenteze.
La fel, deşi îl apreciez pe domnul Paler pentru ce a scris, nu pot să-l admir pentru modul cum se implică în politică, pentru că de fapt trebuia să se fi implicat mai întâi pe vremea plenarei din 71, sau când era membru al CC al PCR.
Eu cred că intelectualul adevărat trebuie să se implice, dar nu de o parte, sau alta, ci în asa fel încât, prin modelul oferit, să-i facă pe ceilalti să judece singuri si să nu mai fie doar o masă de manevră. Atâta timp cât ei vor prefera să vină un ... escu, să le rezolve problemele, lucrurile nu vor avea un rezultat pozitiv. Lasitatea intelectualului român nu va naste niciodată un Havel.
Atât timp cât românii nu vor avea repere si modele pe care să le urmeze, vor continua să bâjbâie si să-si caute identitatea pierdută.
Oricum, însă, nu trebuie să ne lăsăm cuprinsi de pesimism (cam devreme, în ceea ce te priveste, nu?). Eu sunt mai optimist. Cineva (Nicolae Iorga, cred) spunea că trebuie să ne luăm si noi nemtii nostri (culmea că am si avut, dar i-a vândut Ceausescu).
Ei bine, cred că prin intrarea în UE vom avea si noi "nemtii nostri" care, mai putin imaginativi, ne vor arăta cum sa ajungem direct acolo unde fantezia noastră de balcanici ne-ar duce pe căi foarte ocolite.
De asta nu sunt de acord cu părerile unora că aderarea la UE mai poate astepta, că nu suntem pregătiti, etc. În felul ăsta, noi nu vom fi pregătiti niciodată, asa că mai bine acum. Stii vorba aceea a lui Patriciu, cu tăiatul cozii pisicii dintr-odată ... S-a dovedit al naibii de adevărată si este valabilă si in acest caz.
Si, ca să inchei cu o glumă, altfel cine ar rămâne să stingă lumina?
Crăciun fericit si s-auzim de bine!
Costy
hey Belle...... - de M0rph3us la: 30/03/2005 16:46:37
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
hai mai ca deja prea lungim vorba aici...
de fapt care`i problema ta? nu vrei ca roman fiind... sa fi tratat ca atare? chiar nu iti pasa de lumea in care traiesti? HEY!!! trezirea.... traiesti in ROMANIA si te reprezinta chiar daca nu iti convine... nu incerca sa te ascunzi dupa deget...
daca toti ar gandi ca tine ROMANIA (tara in care te`ai nascut si in care traiesti) ar fi o tara de distrusi... adica de ce sa nu iti pese de imaginea tarii in care traiesti? (si iar ma repet : E TARA CARE TE REPREZINTA ); daca NOUA ROMANILOR nu ne pasa de imaginea noastra cui sa`i pese...

cam atat de-ocamdata... ma mai gandesc pana data viitoare....
P.S.: no offence girl
#41250 (raspuns la: #40450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai... mai da o doza :) - de scouty_tam la: 02/04/2005 20:23:47
(la: Daca Internet nu e, nimic nu e...)
Am descoperit interentul in '98. De atunci, am inceput sa cochetez cu el si uite-ma acum, membru al unei comunitati virtuale... si nu e singura. Hai, ca sa nu mai lungesc vorba: internetul mi-e ca ceasul pe care nu-l am la mana dar pe care il stiu tot timpul prin buzunarele mele. Am nevoie de el...

Informatie... nu e doar atat. E un mod eficient si rapid de comunicare. E adevarat ca nu se promoveaza doar valori dar fiecare are posibilitatea sa aleaga. Ceea ce e mai util... este ca stimuleaza bine imaginatia si neuronu'.

Caracterul... imi spunea cineva cu vechime si experienta mai mare in ale internetului, ca in lumea virtuala poti fi doar o ipostaza din adevarata ta personalitate sau chiar o personalitate fictiva. Deci...

Formarea personalitatii? Face bine la modelare... dar nu la modificari radicale.
__________________________
Surreal but nice
e prima data cand deschid con - de Calypso la: 23/05/2005 21:58:50
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
e prima data cand deschid conferinta asta.....

pe aia cu "sexul oral" n_am deschis-o ca n-am ce comenta acolo, cu siguranta...

Am vazut ca asta e de "Tudor Cristian", om pe care-l consider serios;
asa ca fac si eu un comentariu:
Oamenii DEVIN homosexuali, NU se nasc asa....

nu lungesc vorba ca nu-mi place, dealtfel toate comentariile mele-s scurte si la obiect
pentru agatha - de stancosty1 la: 04/06/2005 13:14:31
(la: Decretzeii)
Desi ai venit târziu în această discutie, se pare că nu ai avut totusi timpul necesar pentru a întelege ce am scris eu, probabil pentru că ai citit superficial.
În primul rând, eu pot să-mi spun o părere mai avizată decât a ta despre această problemă, pentru că eu am trăit vremurile acelea şi nu le cunosc doar din cărtile unor antropologi străini, care veneau aici si scriau un articol din camera de hotel.
În al doilea rând, eu nu am nimic contra libertătii de a face ce vrei cu propriul organism, numai că să faci asta fără a afecta si pe altii.
Nu sunt împotriva avorturilor, dar să faci apologia acestei practici mi se pare criminal.
Sunt convins că interzicerea avorturilor nu ar aduce nimic bun, dar ce se face (la noi si aiurea) pentru informarea si educarea tinerilor privind contraceptia si viata sexuală în general? Practic nimic...
De aceea am exprimat acele păreri critice la adresa filmului, pentru că el neagă ceva, fără a pune în loc altceva.
Lipsa moralităţii este ceea ce lipsea filmului si celor care îl sustin.
În sfârsit, să nu mai lungim vorba, mai gândeste-te! Si să stii, când este vorba de un avort, sunt două vieti la mijloc, nu una singură.
Eu iti doresc mai bine să nu ajungi in situatia de a-ti pune această problemă, pentru că s-ar putea ca hotărârea luată să te urmărească toată viata.
Si incă o dată: vorbeste din propria experientă, nu din cărti.
S-auzim numai de bine!
#53241 (raspuns la: #52382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am citit toate cometatiile; - de Calypso la: 30/06/2005 19:28:50
(la: Cercul vicios)
am citit toate cometatiile; nu are rost sa lungesc vorba,
sunt de acord cu Anca_Tudor....
Nu cred ca exista carte care - de Magul la: 03/09/2005 11:32:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu cred ca exista carte care sa nu-ti influenteze gandirea intr-un fel sau altul. Ca sa nu mai lungesc vorba,pe mine m-a influentat "Citadela" lui Antoine de Saint-Exupery(o adevarata filosofie a vietii), precum si ciclul "Dune" al lui Frank Herbert , care e cu mult mai mult decat o banala povestire SF ,e un adevarat Univers distinct.
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Danny 26 - de good4u la: 23/01/2006 11:03:48
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am plecat din Romania la numai cateva zile dupa implinirea varstei de 19 ani.Dupa parerea mea eram numai un copil.Un copil naiv care isi imagina ca pentru a reusi in viata tot ceea ce trebuie sa faci este sa pleci de acasa.Reusita in viata pt. mine pe vremea aceea insemna sa ai bani.Nu-mi este rusine sa recunosc.Banii, gandeam eu,inseamna independenta absoluta si siguranta zilei de maine.Fiind o fire foarte rebela,nimeni nu m-a putut convinge ca cel mai bine ar fi sa stau acasa,sa dau la o facultate si ca sa incerc sa fac ceva cu viata mea in Romania.Nici macar lacrimile frumoasei mele prietene de pe atunci nu m-au facut sa ma razgandesc.Imi facusem eu deja socotelile mele si-mi spuneam ca un an sau doi nu moare nimeni daca plec.Opt ani sunt de atunci!!!Bani am facut.Am firma mea de transport care multumesc luiDumnezeu imi merge foarte bine,dar acum realizez ce inseamna vorba aceea veche ca banii de fapt nu sunt totul. Peste cateva luni voi implini 27 de ani.Nu am fost nici macar o data in Romania in toti acesti ani dar nu am incetat sa ma gandesc la tara mea.Trebuie sa recunosc ca am totusi momente cand cred ca acasa pt mine e de fapt aici in Anglia.Dar dorul de tara de familie si prieteni ma seaca.Anul asta voi merge ACASA pentru totdeauna.
Nu ma intelegeti gresit.Dar va spun cu toata sinceritatea ca eu unul nu-i pot intelege pe cei care spun ca nu mai au de gand sa se intoarca acasa.Eu in ROMANIA cat am trait am fost copil,elev si cam atat.Viata de matur cu responsabilitatile ei am trait-o aici ,intre straini.ROMANIA, pt mine ,daca ma credeti inseamna un nou inceput,o noua viata dar de care sincer nu-mi este frica.Voi fi pt a doua oara in viata mea pus fata in fata cu o schimbare totala.
Oricum sa nu mai lungim vorba .Eu cred ca unora le este mai usor sa-si ascunda teama de a se intoarce acolo unde le este locul improscand cu noroi imaginea tarii si facandu-i in fel si chip pe romani.
evolutionism si creationism - de Homo Stultus la: 13/03/2006 19:39:37
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

S-au emis cu privire la aparitia vietii doua mari acceptiuni (fiecare cu mai multe teorii adiacente mai mult sau mai putin credibile) evolutionismul si creationismul.
Dupa conceptia evolutionista cu aproximativ trei miliarde si cinci sute de milioane de ani in urma niste materii anorganice (moarte ) s-ar fi unit (de buna voie si nesilite de nimeni) fara nici o alta influenta decat cea a mediului si ar fi format prima celula vie. Cu alte cuvinte potrivit acestei teorii viata poate proveni din ceva mort. Se mai numeste si "teoria generatiei spontane". Trebuie sa amintim insa in contradictie cu acest tip de discurs acea lege a biogenezei conform careia "viata se naste numai din viata." Presupunand totusi ca viata poate sa se nasca din ceva mort probabilitatea matematica pentru ca acest lucru sa se intample este de 1 la 10^450 adica 0 ca sa nu mai lungim vorba.
Sa zicem ca aceasta celula a aparut totusi. Cum a evoluat ea catre un organism complex cum este omul? Potrivit evolutionismului acest lucru a fost posibil printr-o serie de micro-mutatii. (mutatiile sunt modificari neasteptate in structurile genetice determinate de factori externi cum ar fii radiatile-pentru detaliere a se vedea studiile de specialitate). Aceste mutatii ar fi deci responsabile pentru aparitia organismelor mai complexe. Pe de alta parte stiinta spune ca marea majoritate a mutatiilor (afirmatie bazata pe studiul de laborator) sunt ddaunatoare si de multe ori letale. Evolutionistii spun ca ar fi fost suficient ca 1 la 10000 de mutatii sa nu fie daunatoare (ma intreb care este fundamentul acestei afirmatii). Evolutinistii se bazeaza aici pe ...hm presupunere. Culmea este ca multi oameni de stiinta specializati in genetica nu accepta ca mutatiile ar putea explica teoria evolutiei. Sa oferim ca exempu afirmatia prof. Goldschmidt (Univ. din California): "Retineti ca nimeni nu a reusit niciodata sa produca nici macar o noua specie prin acumulare de mutatii". Asta o spune un adept al evolutinismului.
Pe de alta parte referatul biblic spune ca viata a aparut subit si a avut la origine pe Cineva viu (Dumnezeu). (este o discutie foarte interesanta si in legatura cu cronologia proteina structura adn -care a fost intai- asta nu face insa obiectul abordarii de fata. Amintesc totusi concluziile acestei cercetari-adn si proteina au aparut in acelasi timp asa ca este cam greu de explicat cum anume s-a format adn-ul avand in vedere alcatuirea lui...)
Evolutionistii pleaca de la vechimea considerabila a pamantului. Trebuie facute cateva precizari si aici. Una din metodele principale pentru a stabili vechimea Terrei este "metoda de datare radiometrica". Pentru roci se folosesc metodele uraniu-toriu-plumb si potasiu-argon. Pentru datarea organica se foloseste metoda carbon 14. Toate aceste metode au la baza fenomenul dezintegrarii in timp a unor elemente (uraniu se dezintegreaza in toriu si toriu in plumb. Deci pentru roca procedeul este urmator..."se stabileste cat plumb contine si cunoscand rata de dezintegrare a uraniului se calculeaza varsta rocii."
Pentru ca acest proces sa aiba acuratete se presupune ca rata de dezintegrare trebuie sa fie constanta. Din pacate pentru evoutionisti stiinta moderna arata ca lucrurile nu stau deloc asa. Un alt element de la care se porneste (si pana la urma este tot presupunere) -cantitatea initiala de "element parinte" (asta este o aproximare a cercetatorului) . Insa cea mai "ciudata" din "aproximari" de abia vine - s-a presupus ca tot plumbul provine din dezintegrarea uraniului. Nici nu poate fi adevarata si justa o asemenea presupunere. Melvin Cook (laureat al premiului Nobel) a aratat ca plumbul nu provine exclusiv din uraniu, el a aplicat o corectie de neutroni acestei metode de datare. In urma acestei operatii a descoperit ca rocile din cambrian datate la 600 de milioane de ani nu pot fi mai vechi de cateva mii de ani.
Prin metoda potasiu argon (corectata conform tehnicii mai sus amintite) roci considerate avand o vechime de 200 milioane de ani aveau de fapt o vechime de ...stupoare 200 de ani.
Metoda carbon 14 (starea de echilibru a carbonului) pleaca (cum altfel) tot de la o presupunere si anume: "rata de producere a carbonului 14 este egala cu rata de dezintegrare. Aceasta stare se poate realiza dupa 30000 de ani de la formarea atmosferei si cum evolutionistii vorbesc de miliarde de ani se presupune ca aceasta stare de echilibru ar fi fost atinsa." Este ciudat insa faptul ca studiile moderne (facute de oamenii care au descoperit aceasta metoda) arata ca : "starea de echilibru nu a fost atinsa si ca procesul de formare este cu cel putin 24% mai mare decat rata de dezintegrare." In urma acestui fapt bineinteles ca toate datele au trebuit reajustate . Folosind aceasta informatie atmosfera nu se poate considera ca fiind mai veche de 10.000 de ani. Ciudat nu? (Pana acum Biblia nu greseste).
Sa ne referim pe scurt si la paleontologie si sa vedem poate ea sprijina modelul evolutinist.
Darwin si multi dintre contemporanii sai paleontologi credeau ca cele mai vechi fosile de animale erau trilobitii si brahiopodele (cambrian) care aveau deci 540 milioane de ani. o sa citez o argumentatie care nu imi apartine dar la care subscriu : "Multi paleontologi au crezut insa ca cele mai simple forme de viata trebuie sa fi aparut inainte de aceasta perioada, dar ca ele nu au lasat fosile......
Inca de pe vremea lui Darwin se considera ca fauna a aparut in urma cu 300-500 milioane de ani. Majoritatea fosilelor din acea perioada sunt bacterii microscopice si alge. Cu toate acestea in proterozoicul superior au fost gasite in localitati din intreaga lume si fosile macroscopice ale unor organisme cu corp moale, cum ar fi brachiopodele. Brachiopodele sunt organisme marine, la prima vedere seamana cu bivalvele. De fapt anatomia lor este foarte diferita de acestea, nefiind nici pe departe apropiate de moluste. Desi par a fi rare astazi, sunt destul de intalnite; oricum deseori traiesc in ape reci, fie in regiunile polare, fie la marile adancimi ale oceanelor. Exista aproximativ 300 de specii de brachiopode actuale.
Conform evolutionismului, urmele fosilelor ar trebui sa ne arate ca in statul cel mai vechi se gasesc cele mai primitive forme de viata si graduat, parcurgand diferitele straturi, sa gasim forme de viata din ce in ce mai complexe. Asa sa fie? Nu, nu este asa. Nu exista urme de fosile mai jos de stratul cambrian. Apoi, dintr-o data, fosile a miliarde de animale complexe, cum ar fi trilobitii, pestii cartilaginosi si viermii, apar in stratul cambrian. Chiar daca acceptam existenta unor micro-fosile de celule separate exista o intrerupere care a durat conform evolutionistilor, un miliard si jumatate de an, fara nici o fosila. Deci sub acest aspect urmele lasate de fosile nu sustin evolutia.
Daca inregistrarea fosilelor sustine evolutia atunci ne asteptam ca tipuri de baza noi sa nu apara deodata, ci ele sa posede cateva caracteristici ale grupelor ancestrale. Deci daca pestele s-a nascut din amfibie atunci sa existe multe fosile care sa dovedeasca formele de tranzitie adica fosile cu aripioare si cu picioare sau jumatate peste si jumatate amfibian. Daca pasarile s-au nascut din reptile de-a lungul a milioane de ani atunci trebuie sa gasim fosile cu labe si cu aripi sau jumatate reptila si jumatate pasare. Dar in urmele fosilelor nu s-a gasit nici o forma de tranzitie Simpson, un cunoscut evolutionist, a scris :*Absenta regulata a formelor de tranzitie este un fenomen universal. Este posibil sa afirmam ca astfel de tranzitii nu sunt inregistrate deoarece ele nici nu au existat.*"
Iata cateva elemente. Sa aratam care sunt asteptarile evolutionistilor de la fosile si care sunt asteptarile adeptilor tezei creationite:
Evolutionistii:
1.Aparitia unor forme simple de viata (am vazut mai sus ca aceasta asteptare le-a fost inselata)
2.Transformarea treptata a formelor simple de viata in organisme mai complexe
3. Verigile intermediare intre diferite specii (care lipsesc)
4. Inceputuri de noi membre, oase organe.
Creationistii:
1.Aparitia brusca a formei de viata
2.Formele de viata complexe se reproduc uniform specilor lor (sau familii biologice), reprezentand insa o uriasa diversitate
3. Pentru creatie nu este necesara nici o veriga intermediara intre familiile biologice
4. Nici un membru sau organ in curs de evolutie; sau pe deplin formate.
Iata cateva elemente. Am expus pe scurt (si doar la un nivel foarte general ) teoria evolutionista si asteptariile ei subliniind si asteptarile creationistilor. Concluziile le trageti voi. Argumentele hotarasc pana la urma care dintre cele doua este mai credibila.
#111297 (raspuns la: #111232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
s-ar putea totusi sa gasesc un titlu... - de Homo Stultus la: 29/03/2006 21:18:05
(la: gandire logica vs gandire analogica)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Discutam de ratiune. Pentru mine arta prin insasi ontologia ei apartine spiritului. Avand in vedere acest lucru am plecat de la cateva principii cheie pe care le-am explicat cu mai mult sau mai putin succes. Trebuie sa aduc discutia mai in concret. Am spus ca ramanerea in imaginar (nu imaginativ) se refera cu precadere la notiune si concept. Trebuie evitata insa ramanerea doar la concepte (la imaginile pe care le avem despre lucruri). In campul de gandire se lucreaza mai mult cu reprezentari ale realitatii si nu cu realitatea in sine. Iesirea din imaginar presupune o incercare de a patrunde dincolo de notiunea propriu-zisa. Dar chiar si asa se ramane la suprafata (mai ales ca principala dimensiune a vietuirii este relatia interpersonala). Principala pondere o are (sau ar trebui sa o aiba) deci afectivul si nu activitatea noetica (logica sau analogica). Arta e un mijloc de expresie a unor trairi si foarte rar a unor concepte si tocmai de aceea nu stiu. Pana la urma spui arta la ceva ce poate exprima despre tine ca fiinta umana o stare pe care tu insuti o ai dar pe care nu o poti aduce in manifestare. Incredibil cat de talentat sunt sa lungesc vorba:)).... Continuarea cand gasesc titlul ala:P
#114205 (raspuns la: #114158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa mai judecam un exemplu: - de gigi2005 la: 11/04/2006 21:04:06
(la: CEA MAI MARE ESCROCHERIE A SEC. XX)
O campanie publicitara spune ca te duci in cutare magazin unde tzi se da credit "cu buletinul" adica fara garantzii. Corect pana aici, publicitarul si-a facut datoria si a promovat logo-ul campaniei. E treaba lui daca se face asta? Nope! Comanda de la client care plateste!
Te duci la magazin si afli ca ciu-ciu iei cu buletinul; aduci acte ca la orice credit, nimic deosebit fatza de alt magazin. Tzi se da si fara garantzii dar cu o dobanda dezarmanta (ceva de genul 27%-32%). Clientul nu a mintzit cu nimic numai ca singur te sfatuieste sa nu acceptzi creditul "cu buletinul"!
Cine cumpara asha noroc bun!
pentru comercializarea produselor proaste sunt de condamnat si cei ce produc si cei ce cumpara. Cand iau o pasta de tomate cu 25 mii kilu' plina de amidon cine e de vina? Eu aleg sa dau 25 de mii in loc de 60 pe una buna (e doar un exemplu). Produsele proaste sunt cele ieftine, rezultate ca inlocuitor pentru ceva cumparat pe bani putini. Surogate cu nume! Pasta de tomate = zmac colorat artificial, din amidon si urme de praf de roshii; salam = carne de porc, carne vita, slanina, emulsie de shorici (???), sare, proteina de soia, stabilizatori (polifosfatzi), antioxidantzi (izoascorbat de sodiu, ascorbat de sodiu), corector de aciditate (glucono delta lactona), extracte de condimente (???), colorant natural (carmin), conservant (nitrit de sodiu) (am citat de pe eticheta scrisa cu litere de 1/2 mm). Brrrrr!
Multe chestii habar n-am ce sunt, nishte prostii chimice! El a scris acolo ce contzine, eu sunt fraiera ca am cumparat.

Sa nu mai lungesc vorba, aceste surogate mi se par excrocherii. Si nu "publicitarul" care gaseste un logo sa vinda, stiu eu..., dezinfectant pentru WC sau hartie igienica, tampoane, etc. Voi stiti ce munca e sa inventezi un logo pentru un tampon?

#116822 (raspuns la: #116741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om121474 - de Cri Cri la: 10/05/2006 18:46:18
(la: ce-i prea mult ... strica ?)
Eu... am fost deja de parere ca prea multa luciditate strica... am vrut s-o evit si m-am pomenit facand rationamente...

Richelieu? Nush'ce sa zic... Pai el... pe langa ca... mai si... iar...
Si astea, doar asa, ca sa nu lungim vorba :))))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121495 (raspuns la: #121474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...