celor cinci motonasi

Imi pare rau ca spui ca "Cei 5 pt infern" a fost un film mediocru. Dupa parerea mea este unul din cele mai reusite filme, care a fost facut in legatura cu nazistii, la fel ca si filmul "Unde se avanta vulturii", dar care nu se ridica dupa parerea mea totusi la talia celui care a fost "Cei cinci pt infern". Din pacate, si poate isi aminteste cineva, nu mai stiu titlul original, deoarece atunci fiind mai mic nu prea ma interesau aceste aspecte. Daca as sti titlul original l-as comanda la cei care distribuie filme fara nici o ezitare. Daca cineva totusi stie rog email la djmikem@hotmail.com. Cu multumiri anticipate si sper ca acest film sa nu se uite niciodata, deoarece este o capodopera si nu un film mediocru.
Pe curand si sa auzim de bine

cinci cu al meu
acceasi meserie doar mai prost platit decit colegul meu care este este nascut aici.

Acum vreo 2500 de ani (dupa cucerirea Babilonului de Persani si eliberarea evreilor din robia asiriana), cele cinci carti a atribuite lui Moise au fost compilate (pe baza unor scrieri mai vechi) in forma actuala de Ezra (si) Nehemia. Pun si in paranteza pentru ca nu se stie precis daca era o singura persoana sau doua.

N-am mai fost in Romania de cinci ani... am si uitat cum mai este.
Am fost prima oara in Romania in 199 vara. Toata lumea era vesela ca iesise Constantinescu la alegeri... Am fost placut impresionat, magazine frumoase, vinzatoare amabile (la magazinele scumpe...) cald, flori si praf, dar toti sperau ca Constantinescu va face sa dispara si praful de pe strada... A fost frumos, pe Bulevardul Magheru, McDonald cu coloane de marmura si bere Stella Artois... Fiul meu a fost foarte impresionat. McDonald arata mai bine decit in Australia... si era si mai bun la gust...

Entuziasmat, m-am dus din nou in Noiembrie... Totul se schimbase deja... asteptarile nu se materializasera... Dupa numai citeva luni, eroul Constantinescu Izbavitorul de Neam devenise "Tzapul"...
Ciorbea devenise "Chiorul"...
Basescu marise taxele de drumuri si vinduse folta...
Varul Vadim striga, spurca si injura...
Paunescu, tot om cu greutate - in Kg, incepuse cu propaganda:
"Foaie verde de cires mai bine era pe vremea lui Mortu' "
Populatia incepuse din nou sa injure guvernul... toti vorbeau numai de delapidari, devalizari, falimente, vinzari... Toti vorbeau politica, se certau sotz cu sotzie, frate cu sora, prieten cu prieten... Nu puteai sa bei un pahar vin de sau o bere in liniste fara sa inceapa cineva argumente politice...
" Voi i-ati vrut pe Tzapul si pe Chiorul, cel putzin Bunicutza era cinstiti si onest...
Huo comunistu-le, toate masurile drastice sint necesare sa repare raul facut de Iliescu... astia saracii isi sparg piepturile si mintile sa scoata tara din rahat. Voi sinteti vinovati ca nu munciti..."
Si asa mai departe.

Desi imi planificasem sa stau trei luni... am plecat dupa doua saptamini...

Am mai facut o incercare in 200 si iar mi-a parut rau ca m-am dus... Asa ca nu mai stiu cind voi mai merge... poate niciodata.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

Domnul Dennis Hissink de la www.letsgodigital.com a pipait scula si a butonat-o si avem deci primele impresii ale cuiva care a pus mina pe: http://www.ifa-show.com/2005/canon_review/119_canon_eos_5d.html
In alta ordine de idei se vad deja primele imagini realizate cu cinci deul, la http://web.canon.jp/Imaging/eos5d/eos5d_sample-e.html
Am descarcat si eu o imagine de acolo - cea de macro - si am printat-o la un amic la 30x40 pe un Fuji Frontier; arata de iti taie respiratia chiar privita cu lupa, fara nici o procesare a imaginii. Detalii in alb si negru cit cuprinde, si definitia, excelenta. Daca aparatele de serie vor face tot asa imagini, este categoric un pas important...
Experientele mele cu Canon full frame digital sunt mai degraba triste; din ce imagini am facut cu un D1s, fotografiile cu orice grandangular mai scurt de 28 mm erau slabe pe margine, cu aberatii si probleme.
Poate au corectat problema redarii razelor neparalele pe captor din software sau firmware...

Eu am zburat in vara cu cinci sute si ceva de $, un dus doar.

Tania H, daca e asa de nasol in USA de ce nu te muti in alta parte unde sa nu mai ai de-a face cu americani. E pacat de Dumnezeu, zau asa.

cinci flotari am reusit
dupa usa=s cetluit
stau in scoaba agatzat
nu pe burta-mprastiat.
am surcele imprejor
de stranut le zbor usor
degetzelele sunt prinse
si in menghina sunt stranse
zumzaie si-un strung usor
prelucrand lemn din chishor.

Deci:
Mercur Paul e poprit
burta pe carte a latzit
Latzu-i dus in patru zari
De-aia nu e la cantari
un Intrus si-o strecurat
budigai supt un pat
ori poate sub plapoma
c-a muncit pen' diploma.
(si la noi in musuroi,
catzi ca noi, catzi ca noi)
la tatiku ni-i sperantza
sa vina cu tanti tantza
de ia completat chitanta
pentru sutele de flori
ce le da de martzisori.
de ceva minute-ncoace
Baba leapada cojoace

caine... am cinci acasa, asa ca un motiv trebuie sa am

am cinci secunde,una-i dor
traiesc pe sina din obor
ma bucur chiar si ma caiesc
dusman de-mi esti SA'MI fi modest

si au trecut din ele patru
un umblet chiar imi umplu veacul
rostiti si spuneti ...voi,povesti?!
cand mila'ntreaba 'al cui esti'

multam am vrut si spun si'acum
caci drumul e doar unul
am vrut sa trec si voi iesi
prin ochii lor nebunii

iar tu de colo ce privesti
de crezi ca'mi scrie gandul
am vrut sa trec si'ti multumesc
Straine;ca citesti

Un bogat bancher evreu isi insoara baiatul.
- Simon, fiule, maine zburam la Tel Aviv pentru nunta ta.
Imi dau brusc seama ca nu ti-am spus multe lucruri despre viata. De
maine vei fi impreuna cu sotia ta, trebuie sa stii unele lucruri.
Uite, spre exemplu, cunosti degetele de la mana ?
- Sigur, tata, degetul mare, aratator, mijlociu, etc
- Nu, fiule, stai sa-ti explic : exista degetul calatoriei,
al directiei, al placerii, al casatoriei si al distinctiei.
- Ah, nu stiam asta, tata.
- Degetul calatoriei este degetul mare, care iti permite sa
faci autostopul ; degetul directiei - indexul -, il intinzi casa
indici un anumit lucru ; degetul casatoriei - inelarul -, pe care pui
verigheta, iar degetul distinctiei - cel mic - pe care-l ridici cand
bei cafea.
- Am inteles, tata, dar ai uitat degetul placerii.
- Ah, Simon, l-am lasat pe cel mai bun la sfarsit... degetul
placerii este degetul mijlociu, cel mai lung si mai frumos... pentru
placere, fiule... il umezesti cu limba... si numeri bancnotele.


Te-ai gandit la altceva? In genunchi si recita 4 Ave Maria!


Zece degete....

Intr-o farmacie intra un tanar, plin de el, care arata farmacistei
mana dreapta ridicata in sus, cu degetele rasfirate.
- Cinci, spune el.
- Cinci ce, zise farmacista?
- Cinci Viagra, ca in seara asta vine o rusoaica la mine si vreau
sa fiu in forma.
Ziua cealalta apare tanarul in usa, ceva mai mohorat, si ridica
ambele maini in sus. La care farmacista:
- Zece Viagra ??!!!!
La care tanarul:
- Nu, o crema de maini, ca nu a venit rusoaica !!!

reamintesc! Daca nu sunt cinci participanti, fara mine si Lascar, joaca se sisteaza din lipsa de interes.

Sa fii cinstit cu altii si sa te minti pe tine?
Sa spui ce simti azi, sa semnezi "eu"! Iata marea eliberare!Am incercat cu juma’ de nume: rezultat ambiguu. Cand am spus ca doare, sufletul meu se zvarcolea deja in tarana. Si-a TREBUIT sa semnez! A trebuit!
Am citit aproape tot ce-ai scris aici: nimic aberant sau condamnabil social (caci tie de societate ti-e teama, nu?) Nesansa a facut sa intalnesc putini oameni atat de coerenti ca tine, poate nici pe jumatate atat de curajosi. Iata un fragment structurat ca la carte, dupa toate teoriile textului argumentativ, uite si "nu"-ul polemic, si...Ce motive ai avea sa...
Da’ eu nu vreau sa te conving, Dogmatic.
De cinci luni invat sa respir, sa ma bucur de tot ce primesc, si chiar daca vreau mai mult, n-am sa mai spun niciodata "mai da-mi!".
Multumesc ca esti aici.Tie si celorlalti.
Gandurile voastre sunt acum aer pentru mine.
P.S.Alina Momanu

Precum frumos ai aratat in preambulul la-ntrebare, pe artizanul ce picta la-nlocuit treptat un tehnician cu o cutie neagra si-un buton.
Nu pana la extinctie, dar aproape.

Acuma, dintre tehnicienii nou-veniti, pe unii faptul ca aceasta tehnica nu era chiar de tot simpla, i-a ajutat in aspiratia de a deveni artisti, la randul lor. Caci nu-i asa, cu-atata sansa de-a gresi-i mai mare, cu-atat mai mult precizia tinde sa devina Arta.

Ceea ce ne arata cat de multa Arta-i in selectarea unei poze reusite, dintre cateva zeci ce pot fi programate sa se traga-ntr-o secunda...
Arta are un pret, iar pretu-i dat si de Timpul investit in crearea ei, printre multe altele.

"Va disparea oare aparatul foto clasic?" Nu, asa cum Ford nu l-a ucis
pe Lamborghini (n-am gasit ceva mai cronologic potrivit-iertare!) cu-a sa banda rulanta.
Va deveni rarisima Camera cu argint? E zic ca Da. Si va fi scump si fancy s-o folosesti, peste vreo douash-cinci de ani.

Caci "time is money", iar eu si gloata vrem finete maxima la preturi minime si cat mai repede si cat mai mult! paine si circ acuma vrem, c'atat ne duce sfera aproximativa ce ne-am aflat cu ea pe umeri.

musical background: aria lui Randy McDonald, playing loud, cu un superb cor de-avocati. La pupitru, un PR (public relations), nici alb nici negru, nici "om" nici muiere, nici de dreapta nici de stanga, cu-n discret tatuaj abia vizibil prin tuxedo, de culoarea unui galbior verde.

Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand,
Sau poate prea tarziu...
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...


Sunt cel din urma strop de vin
Din rustica ulcica de pamant
Pe care l-au sorbit pe rand
Cinci generatii de olteni-
Cei mai de seama podgoreni,
Dintre mosteni
Si oraseni-
Stramosii mei,care-au murit cantand:
"Oltule... rau blestemat...
Ce vii asa de turburat?"...
Dar Oltul i-a platit la fel
Cum l-au cantat si ei pe el...
Si cum-- mi-e martor Dumnezeu-
Astazi,nu-l mai cant decat eu!...

Ion Minulescu

Eu cred ca avem un destin prestabilit.
Ne sint permise deviatii mici in timpul calatoriei, mai intrerupem calatoria la o gara sau alta, dar in final ajungem tot unde sintem programati sa ajungem.
Sint detalii in viata noastra ca verigile de lant, se intimpla cu un scop final. In clasa a cincea am luat prima mare hotarire a vietii mele, neacceptind cu nici un pret sa continui la scoala respectiva, vroiam sa ma mut la alta scoala pentru ca eu TREBUIA (!!!sic!) sa invat engleza si nu franceza, deci am luat-o pe calea anglistica care m-a adus cu motive profesionale si personale, numai in tari anglistice....
Ca exemplu...
Subiect interesant, poate revin cind am mai mult timp.

"In clasa a cincea am luat prima mare hotarire a vietii mele, neacceptind cu nici un pret sa continui la scoala respectiva, vroiam sa ma mut la alta scoala pentru ca eu TREBUIA (!!!sic!) sa invat engleza si nu franceza, deci am luat-o pe calea anglistica care m-a adus"

Am citit cu uluire ce-ai scris mai sus, pentru ca este EXACT ce mi s-a intamplat mie, in cele mai mici amanunte, cu o mica exceptie:

...am ajuns la...

Paris!!!

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar

acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

"Ultimul mohican", pe care citindu-l pe la vreo opt ani, am ramas cu impresia ca "englezii sunt buni si francezii rai", drept pt care am ales cu indarjire intr-a cincea engleza ca prima limba straina, in defavoarea francezei...ce mare-i puterea unui text asupra unei minti, mai ales necoapte !

N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.