comentarii

cerere-doamna directorsau doamna directoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
doamna invatatoare - de INSULA ALTUIA la: 04/09/2009 13:06:44 Modificat la: 04/09/2009 13:08:44
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
va rog frumos ma puneti cu Apoll in banca?

nu conteaza unde se pune el promit sa-i arat la mate si ca nu-l pirasc pls:)


nu vreau sa apelez la alte foruri dupa cum vad ca avem si o doamna directoare)))))


stop îndoctrinării religioase în şcoli - de profudereligie.blogspot.com la: 17/02/2011 20:14:56
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Către Şcoala / Liceul ............. din …...................

Stimate domnule Director / doamnă Directoare

Subsemnatul, nume prenume, CNP......................, C.I. Seria......, nr. ….............., părinte al elevului / elevei cu numele …............................................................... din clasa….................doresc ca acesta / aceasta să nu urmeze ora de religie în anul şcolar 2010 – 2011.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea educaţiei naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura
Data
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) - de lafemme la: 17/02/2008 22:58:25
(la: Teenagers)
dap, si prin cercurile de ma invart, cand profa de spot a devenit directoare, ea nu a mai fost doamna tz... lucru care a fost anuntat urlat, atunci cand un cochil, bietu de el, a venit in cancelarie, si nevinovat cum era, a zis... "doamna tz, va cauta un tatic", la care, proaspata incoronata, s-a ratzoit, "io nu-s doamna tz! io-s doamna directoare tz!!! de acum asa trebuie sa-mi zici!!!" :D

asa ca teenageritzo! ai grija cum te exprimezi!
#286392 (raspuns la: #286300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O,doamna directoare, - de INSULA ALTUIA la: 04/09/2009 19:33:32
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
ma bucur sa va vad in uichend,va felicit pentru postura de director,mincarimile sper ca nu le-ati pastrat pentru mine:)))

sunt cuminte promit,nu intirzii ca ma aduce tata cu masina lui de serviciu,deci nu plateste motorina:)

o sa va spui mai multe data viitoare ca mi-au taiat mobilul si la fix nu raspundeti:(
#478421 (raspuns la: #478381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doaamna! - de Apoll la: 04/09/2009 19:52:18
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
da fetita vrea sa-mi arate ce stiu. Eu vreau noutati Horica nu ma lasa sa vad si eu iar colega mea o spus ca se duce acuma la doamna directoare care-i prietena cu maica-sa si-i face toate hatarurile.
#478430 (raspuns la: #478264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 12/11/2009 23:05:35
(la: greseli frecvente??? corectati-ma, va rog)
da, e corect doamna director;

dar nu mi se pare nimic scandalos in doamna directoare. e foarte folosit si a intrat in uz de multa vreme. probabil va deveni corect la un moment dat.
21 - de Tot Areal la: 15/10/2011 14:02:01
(la: SANATORIUL(3))
-Vedeţi, e mai bine să tac, zice încet. Şi aşa nu ştiu exact ce şi cum. Mai bine să aflaţi de la alţii mai în măsură să vorbească. Dacă continuăm, vrem nu vrem, discuţia duce la detalii şi nu vreau să... înţelegeţi dumneavostră.
-Înţeleg dar nu pricep de ce atâta secret. La urma urmei, un om bolnav se poate să mai şi moară, din păcate.
-S-a sinucis... S-a aruncat de aici de pe scările astea, zice Magda rămânând o clipă pe loc.
-Aici...?fac ca toanta privind la plasa de sârmă ce împiedică acum orice tentativă de sinucidere.
-Nu acolo, zice ea când mă vede unde mă uit. Nu s-a aruncat jos. Şi-a dat drumul pe scări aici, pus şi simplu s-a dat de-a dura pe scări şi şi-a rupt gâtul.
-Oh... Aşa ceva chiar n-am mai auzit. Înţeleg de-ar fi fost un accident, dar sinucidere... Şi chiar, cum de şi-au dat seama că e sinucidere şi nu accident? Au fost martori?
Între timp am ajuns în faţa unei uşi duble, de lemn, cu geam din sticlă mată pe care scria cu vopsea : „ Sect A”.
-Aici e sectorul „A” zice ea ignorându-mi ultima întrebare, şi îmi deschide uşa lăsându-mă să intru prima.
Binenţele, am intrat pe un hol. Era curat, luminos, chiar cald aş putea spune.Văd că saloanele sunt aici numai pe partea dreaptă, în stânga sunt ferestrele deschise, fără gratii şi cu perdeluţe înflorate la geam. Erau câţive oameni, nu-mi dau seama dacă sunt pacienţi sau cadre medicale, ori rude venite în vizită, în orice vaz, indiferent cine or fi, nu par să ne bage în seamă.
-Ăsta este cel mai liniştit sector. Aici sunt internaţi doar cei depresii uşoare şi cei care vor să mai scape de stress-ul zilnic. Cu aceştia nu avem probleme. Sunt liniştiţi, urmează un tratament lejer şi doar înainte de a pleca li se mai fac câteva analize. Responsabil aici este doamna doctor Ştefănescu, Gloria Ştefănescu. A fost la sedinţă dealtfel...se uită ea la mine dându.mid e înţeles c-am cunoscut-o deja. Acum nu sunt prea mulţi pacienţi, dar alteori nu avem niciun pat liber. Cu ăştia veţi avea de lucru destul de mult, dar este uşor cu ei, sunt înţelegători, şi zâmbeşte pe sub mustaţă.
-E interesant aici... Văd că e frumos, curat, luminos... Îmi place cum arată.
-Păi da, nu e cu nimic deosebit faţă de oricare alt spital normal. Aici e ok.
Mă aplec pe geamul de lângă mine şi profit de ocazie să văd zona de la înălţime. Locul întradevăr îţi taie respiraţia prin frumuseţe. Tot acest fost castel e înconjurat de pădure şi munte. Aerul e nemaipomenit de curat, tare şi rece. Se simte un puternic miros specific de pădure. Văd şi întreaga curte. E întradevăr un loc, pe cât de frumos, pe atât de mistic.
-Doriţi să mai vedeţi ceva pe aici? mă întreabă Magda.
-Poftim? Nu...
-Coborâm?
-Da, ţi-am spus că tu eşti ghidul meu. Mă duci peste tot unde trebuie să văd.
-De acum începe aventura, zâmbeşte ea cu o uşoară amărăciune în glas.
Ieşim înapoi pe scară şi văd că încuie uşa dublă după noi. Îşi bagă apoi zornăind cheile îm buzunarul de la halat şi ridică din sprîncene.
-E mai bine aşa, totuşi, îmi zice. Apropo, să nu uit să vă dau dosarele pacienţilor cu care a lucrat doamna Olga, Dumnezeu s-o ierte. Sunt puse bine şi numai eu şi bineinţeles doamna directoare, am avut acces la ele, asta pana aţi venit dumneavoastră.
-Şti ce, îi zic în clipa când o luăm pe scări în jos. Hai să facem o înţelegere. Nu-mi place să fiu domnită atât. Spune-mi simplu Angela. Am să-ţi spun şi eu Magda, ok?!
#624080 (raspuns la: #624079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de janina mijache la: 24/03/2012 11:21:02
(la: greseli frecvente??? corectati-ma, va rog)
este oosibil sa fie corect "doamna directoare", dupa noul DOOM. Mai caut si revin cu comentariu. O zi buna!
s-a marcat! - de Victorian Silă la: 08/12/2012 03:24:58
(la: Anghelache )
Continui putin povestea, la cererea doamnelor, apoi revin cu ceva dragoste.
#636905 (raspuns la: #636819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unde esti tu tepes doamne .... - de phidias la: 30/06/2005 20:46:09
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
"Unde esti tu Tepes doamne, ca punand mana pe ei ....".
Numa' ca pe el a pus mana "electoratu".
Dati vina pe nemti ! .. Si toate neamurile lor de pe la 1300 incoace.
Am crescut pe la Sibiu si stiu cum e sa alerge vanzatoarea dupa tine pe strada sa-ti dea restul. Sau sa lasi plasa la intrarea in magazin cand iti faci cumparaturile. Acum s-au mai schimbat vremurile si pe acolo.
Dar problema e alta.
Tine de de firea omului. Nu conteaza daca e cinstit sau hot, intotdeauna va cauta o scurtatura. Si bineinteles va fi intotdeauna cineva sa i-o ofere. "That's the game". Asa au spus-o si americanii pe la 1800, cand au pus mana pe "gun". Si pe la ei au fost "Sherifs" corupti. Unii pripasiti pe acolo de peste mari si tari.
Intre timp pe la ei lucrurile s-au mai schimbat.
Mi-aduc aminte de un roman ajuns prin New Mexico din Canada, care a pus pe picioare un motel. Motelul avea si o benzinarie.
Furnizorul de carburant a facut ochii mari nedumerit, cand romanasu' nostru i-a cerut sa-i aduca 20t de benzina in doua transporturi, unul de 15t si altul de 5t in doua zile consecutive, bineinteles pe doua facturi. Americanu' uitase demult vremurile lui Capone. Ce stia insa f. bine, era pentru ce a fost inchis Al.
Sunt doua moduri de a rezolva problema:
ori pui mana pe par si atunci pierzi alegerile (... "la piovra are brate foarte lungi"), ori cresti nivelul de trai, si rezolvi problema indirect. Si exemple avem destule. Adica atunci iti permiti sa pui mina pe par, pentru ca ai sustinere in clasa de mijloc.
Coruptia s-a bazat intotdeauna pe extreme, pentru ca ea insasi se afla la extremele normalului si a legii.
Si apoi mai e si piata in sine. Cererea mica si oferta mare va regla cu siguranta fenomenul.
Iar acolo unde institutia este de stat, intervine tot piata, da data acesta cea a electoratului.
Daca v-aduceti aminte, acum cincisprezece ani erau lucruri cu mult mai importante. Atunci nimeni nu se plangea cand se ducea cu Kent-ul la doctor, ca la granita oricum na-aveai ce cauta. Stiau tovarasii ce stiau, daca plecai, veneai cu idei, faceai comparatii etc. Asta daca te mai intorceai.
Cam asta e.
Sa ne dea D-zeu viata lunga, sa apucam si vremuri mai bune.
#57578 (raspuns la: #56923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Doamna Cancicov ne-a salvat! - de anita47 la: 14/02/2004 14:49:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)





...poate doamna cu sosul... - de SB_one la: 24/02/2004 12:45:32
(la: Gabriel Liiceanu)
...poate doamna cu sosul...


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10469 (raspuns la: #10447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamne... - de edu la: 04/03/2004 07:49:54
(la: Ai vrea sa pleci definitiv sau pe termen lung din Romania?)
Doamne...atat de multa lume vrea sa se care din Patria noastra iubita?
Intr-adevar fara mici eforturi intelectuale sau fizice e greu sa ramai aici unde e acasa.
Parasiti-ne cu totii, plecati, nu mai e nevoie de voi...Amintiti-va de nooooooi.
Doamne,cine sunt cele 41 de p - de (anonim) la: 15/03/2004 08:56:49
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Doamne,cine sunt cele 41 de persoane care cred ca Rep.Moldova se va uni cu Romania?Sa stiti ca aia chiar sunt optimisti!
Vom ramane independenti!!!Nici Romania,nici Rusia nu are nevoie de noi!
Tot ce s-ar fi putut face cu privire le unire a fost la inceput de anii 90,de atunci incoace nu mai putem spera la nici o eventuala unire!!!
Asa ca politica europeana ne obliga sa ramanem stat independent,dar si foarte multi din cetatenii Republicii Moldova nu vor sa se uneasca cu nimeni.
Stimate domnule, sau doamna. - de (anonim) la: 15/03/2004 13:52:06
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Stimate domnule, sau doamna. Eu sint timpitul. Si timpitul va pune o intrebare simpla. Ati citit cu ochii dvs, sau ati auzit?
La buna vedere.
Florin Iaru
#12098 (raspuns la: #11574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doamna roberts - de (anonim) la: 09/04/2004 11:52:44
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
sper ca sa invinga doamna roberts.
nadajudiesc din tot sufletul.
m-am saturat de HOTII : ilescu, nastase si pdsr.
doresc o alta schimbare!

paul nicoara
#13607 (raspuns la: #13048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamna Carmen, - de (anonim) la: 15/07/2004 13:00:04
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Doamna Carmen,

Deduc din expunerea dumneavoastra ca sinteti o femeie credincioasa pentru ca il amintiti tot timpul pe creator si tot ce avem si exista este din bunatatea lui. Si eu am calatorit foarte mult si am cunoscut foarte multi oameni de diferite culturi si categorii sociale. Dumneavoastra acuzati romanii ca s-au obisnuit sa "se descurce", sa ia si sa dea bacsis. Ar trebui sa analizati mai profund. Exista cauza si efect. Pot sa spun ca romanii care traiesc in alte tari s-au integrat perfect - nu toti, desigur - majoritatea, muncesc cinstit si mult si nu asteapta sa le dea nimeni mita, basci, ajutor social.
Spuneti o mare prostie :"trebuie să întelegem măcar în al 12.lea ceas că nu avem ce căuta în Uniunea Europeană până când în fiecare dintre noi nu se va produce o cât de mică schimbare".
Oamenii se schimba daca se schimba societatea in care traiesc. Societatea impune cetateanului comportamentul. Comunismul a ridicat la nivel de stat prostia, hotia, incultura, mitocania. Comunismul a schimbat mentalitatea si obiceiurile romanului. Si dovada este ca romanii care traiesc in alte societati s-au adaptat perfect societatilor respective. Este ca-n familie. Copilul primeste educatia in familie. Chiar daca copilul este adoptat si are gene rele, educatia ce primeste il poate forma.
In cei 14 ani postlovilutie nu s-a schimbat nimic pentru ca in capul tarii au ramas tot comunistii si securistii. Afaceristii sint fosti militieni, ospatari, care prin mita si coruptie la nivel de stat, judet, etc. au reusit sa mentina si sa perpetueze vechile metehne. Si romanul a trebuit sa supravietuiasca. Nu-i poti cere unui mort de foame sa aiba principii si etica. El trebuie sa se descurce.
Dumnezeu nu ajuta si nici nu intelepteste. Iliestilor si nastasestilor le-a convenit de minune religiozitatea in care s-au scufundat romanii cu mic cu mare, cu prost si destept, dupa 89. Daca toti se roaga la Dumnezeu, toti lasa totul pe seama lui Dumnezeu, eu hotii si coruptii pot sa-si faca de cap. Integrarea in UE este importanta pentru Romania si poate ajuta mult la ridicarea romanilor ca natie. Dar, pentru ca exista un dar, milioanele pe care le da UE pentru reforme trebuie sa fie folosite pentru reforme si pentru ridicarea nivelului Romaniei la nivel european, nu sa intre in buzunarul unor ministri hoti si corupti.
O doamna - de SB_one la: 03/09/2004 21:39:47
(la: Femeia)

....intr-un avion TAROM Bucuresti Paris...

Am locul de langa culoar. As fi preferat unul la fereastra, dar "tanti" de pe HENRI COANDA mi-a spus ca din pacate pe ultimul tocmai l-a dat.
Geanta e sus, in compartimentul de deasupra scaunelor. Ascult bizaitul aerului conditionat si ma uit la speteaza scaunului din fata. Peste cateva ore voi fi in CDG. Nu mi-am vazut familia de un an.
- Excusez-moi monsieur..., aud langa mine. O dama imi face semn ca vrea sa se aseze. Are locul de la fereastra, norocoasa. E imbracata intr-un tricou negru, cu decolteu la spate, si un fel de brau de paiete aurii, lucind metalic si oriental, lat de doua palme. Incerc inutil sa identific parfumul dulceag cu care imi infunda narile.

Decolam ca de obicei, fara probleme. Ecranul din fata ma informeaza ca avionul a ajuns la cele zece mii de picioare ale plafonului de zbor, si ca mai avem doua ore si cinci minute pana la destinatie. Motoarele zumzaie monoton, iar avionul se inclina usor spre dreapta. Biing. Semnalul luminos din tavan dispare iar lumea incepe sa isi desfaca centurile de siguranta.
Vecina de calatorie se uita plictisita pe geam. O stewardesa impinge pe culoar caruciorul cu bauturi: o cafeluta, un suc, un cico? Cer o cafea.
- Dumneavoastra? o intreaba stewardesa pe dama de langa mine, care se uita la ea intrebator. Dupa o mica pauza, stewardesa repeta in franceza:
- Vous voulez boire quelquechose?
- Oui. Une Coca s'il vous plait, mais bien fraiche, raspunde dama, cu un ton monoton, ca de mostenitoare a imperiului Hilton.
Pffssss... Lichidul rosietic ajunge in paharul asezat pe masuta rabatabila.
Cucoana bea o inghititura.
- Qu'est-ce qu'il fait chaud ici..., ofteaza dama, si incepe sa-si faca vant cu Ghidul Companiei Tarom, editia de vara, gasit in buzunarul de pe spatarul scaunului.
Din pacate, fatalitatea n-o lasa sa se racoreasca prea multa vreme.
Marginea ghidului atinge paharul de plastic, care isi imprastie continutul lipicios pe superbul brau auriu al bluzei cucoanei. Onorabila doamna priveste cateva secunde dezastrul, vinata la fata. Arunca ghidul pe jos, dupa care racneste:
- Futu-i! Baga-mi-as! In pizda ma-sii!!

http://www.resursadefun.ro/index.htm

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#20964 (raspuns la: #20962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...