comentarii

cerere in casatorie monolog


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
chiar traditie...? - de Qbelle la: 04/08/2004 13:13:03
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Nu stiu daca sunt neaparat o romanca traditionala sau daca nunta descrisa mai sus se poate numi ca fiind ceva traditional romanesc. Daca tot dam exemple personale, cred ca imprejurarea pe care vreau sa o descriu mai jos se incadreaza in acest subiect.

Planuiesc sa am propria nunta (prima si sper sa fie si ultima) undeva in prima jumatate a anului viitor, evident as vrea ceva traditional. Motivul pentru care o tin la peste un an de la cererea in casatorie este ca prefer sa nu impovarez pe nimeni cu chletuielile specifice. Nici parinti (care sunt pensionari si care dupa o viata ar putea avea o bruma pusa deoparte), nici nasi (pentru ca as vrea sa ii aleg pe alte considerente, mai degraba spirituale) nici rude din strainatate - din care slava domnului am destule...

Pot sa spun ca fac parte din asa numita patura sociala de mijloc - am luat-o de jos si am ajuns binisor pentru conditia mea, spre marea mea bucurie cu principiile pe care le am invatate de acasa ramase intacte. De la bunica mea am invatat ca nu am caderea sa judec pe nimeni, fiecare isi traieste viata asa cum doreste, singura mea libertate trebuie sa fie de a alege sa traiesc in preajma unor oameni asa cum mi-i doresc.
Tot ea mi-a explicat ca daca ofer un ajutor banesc cuiva, trebuie s-o fac din toata inima. E drept ca nu am intotdeauna atatia bani cati cersetori sunt pe strazi, insa daca am si consider ca e bine, pot cumpara eu insami o paine pe care s-o ofer, decat sa refuz sa dau pomana cu motivatia/scuza ca acei bani se vor duce pe bautura...

Nu vreau sa judec pe nimeni, ci doar sa impartasesc ceva ce stiu si ce voi face eu. Nu sunt eu poate cea mai reprezentativa dintre romani, insa nu cred ca nunta traditionala romaneasca este asa cum a fost descrisa mai sus. Si ma intristeaza generalizarea asta.

Q
PS. Ah, si sper ca din calculele pe care le fac cu nunta, sa pot sa acopar doar aceasta cheltuiala. Pentru ca nu ma intereseaza decat sa am o petrecere de neuitat. Si atat...
De week-end - de Crisa_ la: 28/08/2004 10:11:53
(la: Femeia)
Ce face femeia dupa ce face dragoste? Plictiseste...

De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam? Ca sa poata vorbi pina aparea si Eva.

De ce nu se prea utilizeaza prezervativele de culoare neagra?
Pentru ca subtiaza...

Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in casatorie? Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata...

Cine a fost primul barbat care a zis: "E nevoie de o femeie in casa?" Mesterul Manole.

Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei? Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult cu ele.

Ce faci daca afli ca mai ai doar 6 luni de trait? Te muti cu soacra si fiecare zi va parea o eternitate.

Cum schimba un misogin becul de la bucatarie? ... n-are decat sa gateasca pe intuneric.

De ce este asa de greu pentru femei sa-si gaseasca un prieten senzual, inteligent, atent si frumos?
Pentru ca acestia au deja un prieten.

Cand crede olteanul ca i-a murit nevasta?
Cand la pat e tot ca inainte, dar in bucatarie se strang vasele murdare.

De ce mimeaza femeile orgasmul? Pentru ca barbatii mimeaza preludiul.

Care este diferenta dintre o amanta si o sotie? 30 de kilograme.

De ce au prezervativele ambalajul atat de greu de desfacut?
Ca sa mai ai timp sa te rasgandesti.
for next weekend,pentru Crisa, - de DESTIN la: 02/09/2004 04:46:28
(la: Femeia)

Ce face femeia dupa ce face dragoste? Mai vrea odata...ca prima data...

De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?Ca orice mare creator avea nevoie de o ciorna.

De ce nu se prea utilizeaza prezervativele de culoare neagra?
Pentru transparenta totala.

Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in casatorie? Si maine este o zi...

Cine a fost primul barbat care a zis: "E nevoie de o femeie in casa?"
Barbatul care isi dorea o casa...

Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei? Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii se joaca mai mult cu ele. (de acord)

Ce faci daca afli ca mai ai doar 6 luni de trait? Il fac mincinos ...

Cum schimba un misogin becul de la bucatarie? ...treaba lui...

De ce este asa de greu pentru femei sa-si gaseasca un prieten senzual, inteligent, atent si frumos?ehe!!!neuroni bata-i vina...


Cand crede olteanul ca i-a murit nevasta?Cand ea ii zice ca este moarta dupa el...


De ce mimeaza femeile orgasmul?Oare!!!???

Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?Amanta este amanta...sotia poate sa iti fie si amanta...

De ce au prezervativele ambalajul atat de greu de desfacut?
Contine preludiu...

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20828 (raspuns la: #20544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destin, destin.... - de Belle la: 02/09/2004 17:14:27
(la: Femeia)
cica zici: De ce este asa de greu pentru femei sa-si gaseasca un prieten senzual, inteligent, atent si frumos?ehe!!!neuroni bata-i vina...

faci ce faci si tot la "neuroni" ajungi tz tz tz

si mai zici cica: Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in casatorie? Si maine este o zi...

mai tii minte cand cere un barbat mana unei femei????



~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#20863 (raspuns la: #20828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imigratie - de carmen2504 la: 10/09/2004 13:09:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eu am ajuns prin Belgia, desi nici macar o secunda din viata mea nu am banuit ca voi ajunge aici.
Probabil ca aici soarta si-a spus cuvantul.
Si culmea e ca am ajuns aici tocmai cu trei luni inainte de a-mi face bagajele ca sa ma duc in Statele Unite ca sa incerc sa fac ceva studii suplimentare.

Anul trecut in decembrie m-am hotarat sa imi refac viata, desi nici asta nu era in plan. Dar ce sa-i faci, Asa e uneori. Nimic nu e cum ai planuit.
Asa ca am acceptat cererea in casatorie a actualului sot si iata-ma pe meleaguri Belgiene, deoarece el este belgian.
Si bineinteles ca imi este greu. Atat mie cat si celor doi copii pe care i-am luat cu mine.
Noi vorbim deja foarte bine engleza pentru ca eram pregatiti sa plecam in SUA. Insa aici unde locuim se vorbeste flamanda, limba fara de care nu pot nici macar sa fac curat sau sa calc rufe altora.
Bizar, nu? Dar exista reguli si trebuie sa le respectam si sa incercam sa ne integram.
Asa ca mergem toti trei la scoli de limba.
Si desi e greu nu e imposibil. Totul e sa vrei si sa depui un pic de efort.

Si merita, va spun eu.
Totul in jurul nostru este extrem de frumos , lucrurile sunt bine organizate si toti sunt civilizati si chiar foarte binevoitori.
Aici sunt programe speciale pentru cei ca noi, care vin legal sa se stabileasca.
Asa ca nu ne costa mai nimic nici cursurile de limba si nici alte cursuri care vor fi necesare integrarii noastre.
Intr-o seara faceam un calcul cat m-ar fi costat un profesor in Romania pentru trei persoane si m-a apucat durerea de cap. Probabil ca as fi muncit ca sa platesc profesorul si nimic mai mult.

Fiica mea vrea sa devina jurnalist, asa ca oriunde va lucra in viitor, inca o limba straina nu-i va strica. Mai ales ca limba flamanda nu e vorbita de prea multi la ora actuala.

Sper ca am luat decizia corecta si ca le va fi de folos copiiilor mei ca i-am luat cu mine.

In ceea ce ma priveste, deja ma gandesc ce sa fac pe cont propriu pe aici, doarece din cauza ca nu vorbesc inca flamanda la nivel avansat, insa nu imi pot gasi nimic de lucru pe aici, desi vorbesc engleza si franceza curent.
Ce voi face inca nu stiu.
Deocamdata merg la scoala si cercetez piata.

Oricum, e un mare adevar acela ca fara sa stapanesti la perfectie limba tarii in care te afli ai mici sanse sa gasesti ceva de lucru. Bineinteles ca ma refer la un loc de munca care sa fie si remunerat destul de bine, deoarece mai toti care pleaca din tara, pleaca ca sa castige ceva bani si nu doar sa se plimbe.

Pentru mine, acum cel mai important este ca am intr-adevar o familie iar copiii mei sunt fericiti. Restul o sa cladim piatra cu piatra impreuna.

#21623 (raspuns la: #21119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce se ascunde intr-o manea...? - de Intruder la: 06/01/2006 16:33:18
(la: Ce se ascunde intr-o manea .)
blonde, brune, roscate...toate-s pline de bani capatati, poate si munciti sau ''munciti''...masini tari, foarte tari,...dusmani pe care i-ai chemat la masa, au mancat si baut cu tine si pe urma te vorbesc de rau, te barfesc, adica sunt gelosi pe averea ta, femeia ta, masina ta, copiii tai, faianta din baie, gresia din bucatarie, mobila din sufragerie, carpeta de pe perete, tzoalele cu care esti imbracat, concediile peste granita, perna de sub cap, banii din portofel, lantul gros de aur de la gat, papucii din picioare, telefoanele mobile, ''sculele'' electro-casnice din casa, vila de pe marginea lacului, etc...
apoi mai contin amanti descurcareti, virili, bogati, smecheri...amante una si una, multe, cata frunza, cata iarba, mai mult sau mai putin dezbracate si care la un semn de-al tau se ofera, cad pe spate, dau ochii peste cap, etc...
apoi mai este dispretul pentru ''ceilalti'', pentru ''aia'' care se trezesc dimineata la 6 sa plece la serviciu, care mai citesc si ei o carte acolo, care mai merg la un teatru din an in pasti, care isi asculta muzica preferata doar la casti sau incet, care-si ajuta copiii la teme, care pandesc soarele cum rasare, care vorbesc putin, care nu se lauda, nici nu-si flutura cheile de la masina, nici nu-si arata ostentativ lanturile de la gat, pentru ca nu poarta asa ceva, care n-au atatea amante (sau amanti, dupa caz) si daca au, nu stie nimeni pentru ca asa li se pare normal...
aaaaaa dar nu lipseste iubirea, dragostea, nuuu...
dragostea e pusa-n vitrina, cererile in casatorie se fac in direct la emisiunea lui Teo Trandafir (ahh Teo, Teo...) sau la o conferinta de presa ad-hoc...despartirile sunt lacramoase rau ca-n filmele indiene, el sufera pentru ca ea iubeste pe altul si el ramane singur pe lume si-mbatraneste degeaba...ea sufera pentru ca el se ''duce'' la altele si-o minte si o-nseala cu o cohorta de amante...mai sunt cine romantice cu trandafiri, cu scrisorele de amor scrise pe hartie roz, cu gene de mimoze, cu plimbari noaptea, pe yaht, pe luna plina...

mai vreti manca-v-ash?

p.s.
fie-mi iertata pe alocuri folosirea persoanei a II-a singular...
n-am facut nici o aluzie la autorul (autoarea) conferintei sau la vreun user de pe cafeneaua.com...
___________________________________
semper idem...
in buna parte rasista, sexista, anticrestina. So what? - de cristinusha la: 04/04/2006 19:46:52
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
1.Ce este viata?
Cea mai raspîndita boala transmisa pe cale sexuala...

2.De ce nu fac femeile armata?
Pentru ca la comanda "Culcat" s-ar lasa pe spate...

3.Ce pasarica zboara cel mai sus?
Pasarica stewardesei...

5.Ce indica cravata la un barbat?
Terenul de joc...

6.Stiti cum se recunosc barbatii bolnavi de SIDA?
Mor femeile dupa ei.

7.De ce nu se prea utilizeaza prezervativele de
culoare neagra?
Pentru ca subtiaza...

12.De ce în Statele Unite orice mexican care îsi cumpara un autoturism
îsi schimba imediat volanul, punîndu-si unul mic?
Ca sa poata conduce cu catuse...

15.Cum scufunzi un submarin rusesc?
Îl bagi în apa...

16.Care-i deosebirea dintre un vibrator si 100 g de soia?
Niciuna. Amîndoua înlocuiesc carnea!

17.De ce nu aleargã melcul?
Ca sã nu-i fâlfaie ochii!

18.De ce rinocerul are corn?
Cã n-a gãsit chiflã.

21.Ce face femeia dupa ce face dragoste?
Plictiseste...

24.De ce l-a creat Dumnezeu primul pe Adam?
Ca sa poata vorbi pîna aparea si Eva.

26.De ce au femeile coapsele calde?
Pentru ca barbatii sa nu faca otita...!

29.Ce îti intra pe o ureche, iese pe cealalta si-ti ramîne si-n cap?
Tîrnacopul.

33.Care e asemanarea dintre o sticla de bere si o soacra?
Pe amîndoua le vrei reci, pe masa, cu spume la gura.

36.Care este diferenta dintre un termometru anal si unul oral?
Gustul!

38.Ce e rosu si vine regulat?
Mos Craciun.

39.Ce e mare, negru si sta bine la gatul unui tigan?
Un doberman!

43.Ce se poate face din 32 de tigani ?
Sapun 8x4 !

45.De ce nu se duc toti managerii in concediu in acelasi timp?
Ca sa nu se vada ca merge compania si fara ei.

50.Ce conditie trebuie sa indeplineasca in Scotia o vanzatoare de
cofetarie?
Sa aiba diabet.

51.Cand deshide un barbat usa masinii sa intre o femeie?
Cand fie masina, fie femeia e noua.

52.In cate categorii se impart femeile?
Frumoase, destepte si marea majoritate.

55.Care este, in zilele noastre, cea mai obisnuita formula de cerere in
casatorie?
Dumnezeule, sa nu-mi spui ca ai ramas insarcinata...

58.De ce se tin leii in cusca?
Pentru ca daca i-am tine in acvariu s-ar ineca.

60.Cum de stiu femeile sa faca asa de bine sfoara?
Si cartea se deschide unde e citita mai des.

61.Ce e optimistul?
Un barbat care, inainte de a pleca la prima intalnire cu o fata, isi
unge fermuarul de la pantaloni.

68.Cine a fost primul barbat care a zis: "E nevoie de o femeie in casa?"
Mesterul Manole.

69.Care barbat din intreaga literatura romana a asezatfemeia acolo
unde-i este locul?
Mesterul Manole.

71.Ce i-a zis sotia lui Bill Gates in noaptea nuntii?
Acum stiu de ce ti-ai botezat compania "Microsoft".

75.Ce au in comun un trenulet electric si sanii unei femei?
Au fost create initial pentru copii, dar tot barbatii
se joaca mai mult cu ele.

78.De ce s-a mutat Bula la etajul 10 intr-un bloc fara lift?
Pentru ca are soacra cardiaca.

80.Cand se bucura calugarii ca nu sunt casatoriti?
Cand se spovedesc femeile.

81.Care-i culmea inutilitatii?
Sa plantezi in Sahara placute cu "Nu calcati iarba"

85.Cine merge hop-hop-bum?
Un iepure pe un camp minat.

86.Ce facea Mesterul Manole cand o zidea pe sotia lui Ana?
Body-building.

87.Ce faci daca afli ca mai ai doar 6 luni de trait?
Te muti cu socara si fiecare zi va parea o eternitate.


90.Cum schimba un misogin becul de la bucatarie?
... n-are decat sa gateasca pe intuneric.

91.De ce isi iau blondele pe ele panataloni foarte stramti?
Ca lumea sa le poata citi pe buze.

99.Ce are doua picioare gri si doua maro?
Un elefant cu diaree.

100.De ce un elefant este mare, gri si zbarcit?
Pentru ca daca era mic, alb si neted, era OB.

103.De ce prefera barbatii sa se insoare cu virgine?
Pentru ca nu suporta comparatiile.

106.Cum se cheama un barbat inteligent in America?
Turist.

108.De ce este asa de greu pentru femei sa-si gaseasca un prieten senzual, inteligent, atent si frumos?
Pentru ca acestia au deja un prieten.

109.De ce le place barbatilor sa se masturbeze?
Pentru ca asa pot face sex cu cineva pe care intr-adevar il iubesc.

112.De ce a creat Dumnezeu barbatul?
Pentru ca vibratorul nu poate sa aduca bani acasa.

113.Care este asemanarea dintre un barbat si un storcator de fructe?
Ai nevoie de el dar nu esti sigura pentru ce.

120.Cand crede olteanul ca i-a murit nevasta?
Cand la pat e tot ca inainte, dar in bucatarie se strang vasele murdare.

121.Care este definitia unei seri romantice pentru un barbat? Sex.

122.Cand e singurul moment cand un barbat se gandestela o cina cu
lumanre pe masa?
Cand se ia curentul.

124.De ce sunt femeile ca vremea?
Pentru ca orice ai face, nu poti sa le schimbi.

125.Cum se numeste un barbat care se asteapta sa faca sex de la a doua intalnire?
Mototol.

126.Ce au in comun toti barbatii care stau singuri intr-un bar?
Sunt insurati.

127.Cum se numeste un barbat caruia ii lipseste 90% din creier? Castrat.

130.Care este diferenta dintre o repriza de fotbal si un preludiu?
Prima dureaza sigur 45 de minute.

131.De ce mimeaza femeile orgasmul?
Pentru ca barbatii mimeaza preludiul.

132.De ce a creat prima data Dumnezeu barbatul?
Pentru ca nu i-ar fi placut sa se uite tot timpul cineva peste umarul
lui sa vada cum lucreaza.

134.Care este diferenta dintre o amanta si o sotie?
30 de kilograme.

135.Care este diferenta dintre un amant si un sot?
30 de minute.

138.De ce au femeile ciclu?
Pentru ca merita.

139.De ce au prezervativele ambalajul atat de greu de desfacut?
Ca sa mai ai timp sa te rasgandesti.

142.Care este asemanarea dintre o masina noua si un sot?
Ambele functioneaza bine doar in primul an.

143.De ce are femeia organu' genital în interior?
E supt de vidul din creier.

144.De ce sunt femeile convergente? (matematica)
Pentru cã sunt monotone si mãrginite.

145.Care este diferenta între femeie si prosop?
La prosop cauti pãrtile uscate.

146.La ce e mai usor sã renunti: la vin sau la femei?
Depinde de vechime.
"Negarea/refuzarea este primordiala" - de cosmacpan la: 01/05/2007 20:55:59
(la: Ganduri de .... siesta)
as spune ca " la inceput a fost cuvantul" si acela a fost DA. nimeni sau ma rog putini sunt cei care accepte refuzul, toata lumea fuge cu disperare dupa "accept". fiecare vrea sa traiasca = accept. primul sarut = accept. cerere in casatorie = accept. un singur lucru acceptam cu greu ( sau cu resemnare) MOARTEA, dar si vine abia la sfarsit, deci nu ppoate fi primordiala. s-ar parea ca stomacul meu s-a lenevit tot motzaind aici pe prispa in bataia lumii.....
anitzasmile - de maan la: 16/02/2008 15:26:40
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
cred c-ar fi indicat sa ceri sfaturi de la un specialist - forumurile sunt, in acest sens, nocive.
nu risti decat sa dai peste alt manipulator.
(intre noi vorba fie, ma-ndoiesc ca e vorba de-asa ceva, fiindca daca era vreun seducator n-ar fi fost disperat ca-l parasesti ci te-ar fi lasat el primu'. ca sa nu mai zic ca astia nu finalizeaza cererile in casatorie, decat, cine stie, daca-i vorba de femei ultrabogate.)
#285971 (raspuns la: #285966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1brasovean - de Giordano Bruno la: 06/10/2008 09:48:00 Modificat la: 06/10/2008 09:52:18
(la: bla bla bla la nivel inalt!)
toate trec, cum si iubirea trece, ca florile de vara cu miroasna lor, cum vine toamna cum le pica petalele, se duc...:)
ok. Asta inseamna ca trebuie sa trecem in zona animalica?
Sau... omul este chiar un obiect? pai... Nietzsche avea o conceptie de proxenet. Poate din cauza asta i-a refuzat cererea in casatorie acea tipa... pt ca voia sa o trimita la produs. Ori ea... se respecta. Banuiesc. :) Da... si nici nu era prea faina... din cate am vazut :)
hmmm! pai daca ele (femeile) sunt mai slabe de ingeri... trebuie sa ne adaptam sa ne aruncam in astfel de ideologii?
#347948 (raspuns la: #347945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de zaraza sc la: 04/12/2008 10:45:32 Modificat la: 04/12/2008 10:46:24
(la: Cum te-ai apucat de citit?)
Bine ca nu ne-am intalnit. Eu vroiam sa ma marit cand stiam sa scriu, ca ii scrisesem verisorului meu bun o cerere in casatorie si cred ca eram printr-a doua...Dar i-am dat-o fratelui lui mai mare sa i-o duca. :))

Are acelasi prenume cu al sotului meu. ;)Deci pana la urma... :D

#368957 (raspuns la: #368930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de sabinadaisy la: 28/04/2009 12:46:34
(la: eu vreau sa constat)
pai dc asa obtii o cerere in casatorie , uite unde a ajuns disperarea femeii!!
#431260 (raspuns la: #431175) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de munteanu rodica la: 09/09/2009 10:26:03
(la: 9.9.09)
la un post local de radio am auzit ca:
datorita fapptului ca data de azi inversata da 666 cererile de casatorie
(la primarie unde trebuie facute actele
cu 10 zile inainte)pentru aceasta zi, s-au dublat.dupa mine nu e doar o aberatie doar ci chiar o foarte mare prostie spusa pe post:(
#479747 (raspuns la: #479738) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 20/03/2011 15:14:08
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Noua formula de cerere in casatorie:
- Am rate, vrei sa le imparti cu mine?
Baby - de BlackVelvet la: 07/02/2013 14:52:22
(la: Roz, negru)
Am mai primit eu o cerere de casatorie doar de dragul faptului ca stiu sa organizez foarte bine un carnaval :))
La inmormantari ma descurc mai greu, ca nu moare mai nimeni de halloween.
Baby, ce ne facem daca nu imi place poezia?
#640670 (raspuns la: #640663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragoste cu doua surori gemene, o kirkiza si o fata de 13 ani! - de zaraza sc la: 11/03/2014 14:51:43
(la: Un presedinte care fuge de femei)
"Dar Tito n-are rabdare sa-si vada pruncul nenascut si pleaca la Sankt Petersburg , unde face cunostinta cu Nina Bazan, dar si cu sora geamana a acesteia, Svetlana. Cum fetele seamana ca doua picaturi de apa, tinarul nu stie cui sa-i incredinteze inima... si atunci o imparte amindurora.
Surorile ramin curind insarcinate si, pentru a evita un scandal de proportii, Svetlana accepta sa sustina ca ar fi avut o aventura cu un profesor de la Universitate.

Declansarea revolutiei din Octombrie tulbura apele; neavind acte, Tito este considerat spion si trimis in Siberia . In urma lui, Nina pierde sarcina, iar Svetlana naste un baiat, Vladimir Bazan, care va deveni doctor. In drum spre locul de exil, Tito sare din tren pe sub nasul garzilor si se da drept negustor, atragind atentia bogatilor crescatori de oi kirkizi din regiune. Unul dintre ei il invita in iurta sa, unde fiica gazdei, Zuhra Badahur, danseaza lasciv, fascinindu-l pe tinarul croat. El o minte ca este un aristocrat bogat, care fuge de Armata Rosie, iar fata se indragosteste si ii accepta cererea in casatorie, cu binecuvintarea parintelui ei. Dupa citeva luni, Zuhra ramine insarcinata, dar Tito descopera, brusc, ca n-o mai iubeste si se volatilizeaza. Fiul lor, Kadi Badahur , va deveni inginer chimist la Baku .

Desi pretinde ca este kirkiz, Tito este descoperit de noile autoritati sovietice si arestat, dar este salvat de Pelaghia Belousova, o rusoaica pe care o mai intilnise in 1917, pe cindea n-avea nici 14 ani si cu care facuse dragoste... Pelaghia este o infocata activista bolsevica si ea ii insufla lui Tito atasamentul fata de cauza Sovietelor. Se vor casatori pe 19 iunie 1919, iar din relatia lor se va naste Zarko Broz, viitor ofiter al Armatei Rosii si erou al URSS. In perioada interbelica, Tito devine un comunist autentic, fapt pentru care avea sa fie de multe ori arestat.

In martie 1934, abia iesit din inchisoarea din orasul croat Ogulin, se prezinta drept ”Rudi”, un inginer austriac, reprezentant al unei companii feroviare vieneze. Si astfel cistiga increderea episcopului local, Rozman, care ii ofera gazduire. In casa episcopului, la o serata unde isi etaleaza talentul de pianist, Tito face cunostinta cu Vida Kogej, vecina episcopului. Femeia, mult mai tinara, se indragosteste nebuneste de el si, atunci cind ea pleaca la Viena, la studii, Tito o urmeaza. In apartamentul inchiriat de ea, barbatul nu se sfieste sa aduca femei, pe care i le prezinta Videi drept ”tovarase comuniste”.
Dar, atunci cind studenta ramine insarcinata, Tito se ia cu miinile de cap, spunind ca pentru nimic in lume nu trebuie sa faca acest lucru public, intrucit ”contravine eticii comuniste”. La fel de lipsit de etica, ”tovarasul Tito” o paraseste inainte ca ea sa aduca pe lume un fiu, Dimitri Kogej, care va deveni profesor de muzica la Viena."

#651251 (raspuns la: #651250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casatorie sau concubinaj? - de alien la: 29/10/2003 06:32:17
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Afirmatia ta in legatura cu faptul ca" multe femei "prefera sa-si creasca singure odorul,nu stiu cat de bine fondata este.Parerea mea este ca inca oamenii civilizati ai acestui glob se casatoresc si cresc impreuna copiii rezultati din acest cuplu.Daca totusi mai sunt si altii care procedeaza altfel, acestia sunt exceptii si nu cred ca este cazul sa dezbatem cu atata ardoare problemele lor.Casatoria sau concubinajul sunt optiuni liber alese de catre oamenii zilelor noastre.Din statisticile pe care le cunosc eu,casatoria primeaza si conduce detasat chiar daca este contractuala si semnata de ambele parti.
Sanjuro, Casatoria si copiii... - de JCC la: 29/10/2003 11:01:12
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Casatoria si copiii sunt lucruri serioase, nu cred ca trebuie considerat acest lucru cu usurinta, am vazut ca multi o fac, n-am inteles nici o data de ce?

Asta este moda, zilelor noastre, traiesti mai intai in concubinaj sa faci "o incercare" - parca ar incerca o pereche de incaltaminte.. :( , dar cand vine un copil, cred ca este inconstient ca situatia sa nu fie regularizata.

Am vazut si intalnit cazuri cand o femeie vrea sa aiba un copil doar pentru ea singura, sau poate imprejurarile vietii nu i-au permis altfel, dar mentiunea "natural" nu este un cadou de facut pentru un copil..

Un copil are nevoie de amandoi parintii
"Natural".. mai tarziu la scoala va suferi, copiii intre ei sunt rautaciosi, iar un copil traumatizat ramane cu urme pentru toata viata.
O statistica profesionala arata, ca 40% din copiii fara tata sufera de obezitate, nu au prieteni si prezinta multe tulburari psihologice.

Un copil se face cu doua persoane, este dorit, este programat si asteptat, ceea ce dovedeste ca asa zisa "incercare" de convietuire fara casatorie, s-a terminat. Atunci de ce sa nu fie facut in cazul unei casatorii? De ce n-ar fi regularizata situatia de concubinaj printr-o casatorie?

Am avut multe cazuri si printre prietenii si prietenele mele, dar s-au casatorit inaintea nasterii primului copil, chiar daca inainte au trait fara casatorie.

Cand faci un copil, parintii ar trebui sa se gandeasca in prioritate la viitorul copilului, iar daca nu sunt capabili sa o faca, sa decaleze in timp sau sa nu-l faca..
casatorie dintre un catolic si un ortodox - de pr Iulian Nistea la: 25/11/2003 16:46:38
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ce restrictii pot exista ca doi oameni (un/o catolic/a si o/un catolic/a) sa se indragosteasca unul de altul?

Apoi, aceasta unire in sentimente si in viata trebuie binecuvantata cumva vizibil (desi deja iubirea e o binecuvantare in sine...), si in fata comunitatii.

Inainte-vreme existau niste ritualuri speciale pentru casatoria dintre un ortodox si un neortodox. Astazi, in ceea ce'i priveste pe catolici, practica cea mai raspandita este ca se face o slujba "normala", ca la nunta dintre doi ortodocsi. Mai ales in Occident, unde asemenea casatorii sunt frecvente.

Acum, sigur, noi, ortodocsii, am vrea ca aceasta sluba sa se face in ritul ortodox, pentru ca este mult mai dezvoltat, mai plin de semnificati si mai frumos decat cel catolic (de astazi).

De asemeni, ii invitam pe cei doi sa-si puna inainte unele intrebari cu privire la practicarea credintei dupa casatorie (cum vor merge la slujbe impreuna? cum se vor impartasi impreuna? cum isi vor boteza copiii? etc.) ca sa nu se ajunga dupa aceea la dispute in familie...

Cand casatoria este intre doua persoane care apartin la culturi/civilizatii destul de diferite azi (cum e cazul intre o lume destul de traditionalista romaneasca si una occidentala), lucrurile devin si mai complicate.

Dar nu poti sa te pui impotriva dragostei....

p.iulian
#5192 (raspuns la: #4858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: