comentarii

cert


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dupa mine, precis ar fi fost - de Alice la: 15/09/2004 00:19:56
(la: sentimente!)
dupa mine, precis ar fi fost util (macar) un dictionar, fiindca eu insami am acum nevoie de explicatii.
- sentimentul pe care-l numesti ‘de drag’ nu are, in viziunea-ti, o ‘cauza palpabila’?
( io stiu clar de ce cutare mi-i drag, de ce icsulescu nu-mi exista si ….cam atat, fiindca pana azi, n-am reusit sa urasc pe nimeni. In mod cert, stiu si de ce iubesc pe cate unii, cam putini, dreptu-i!)
- cuvantul ‘aprehensiune’ (iata si rolul dictionarelor!), prin chiar existenta lui, sta marturie ca nu orice teama are-o cauza ‘palpabila’. Tocmai aceasta strangere de inima nelamurita imi pare cea mai interesanta, fiindca, daca ma-ntreaba careva de ce mi-e frica de gandaci, am imediat raspunsul.
- Daca mintea cuiva genereaza in mod constient scuturi impotriva disperarii, inseamna ca-i mult mai sus decat mine pe-o scara a evolutiei unde io-s la 1 si el la 9. Ar putea, usurel, sa confectioneze aparatori impotriva prostiei, contra fricii, sau vreo idee toxica pentru gandacii mei. Ce-i drept, tind si eu spre asa ceva- doar un vis indepartat, deocamdata.
Oh, la sfarsit, vreu musai a sublinia (ajutor, paianjenule!!! Cum se bolduieste un cuvant???) ca prefer ‘sentimentele animalicesti’, linguselior slobode trimise din varf de limba despicata, de ipocriti.
Am un caine.
Am certitudinea ca n-are pentru mine decat ‘sentimente de drag’ si ca, orice as face, ma va iubi pana la sfarsit.
Iote insa ca, tocmai faptul ca-s constienta de asta, ma determina sa nu-i fac decat bine.
Tacit, ‘treaba’-i reciproca.
Ma tem ca la oameni nu functioneaza mereu asa.

respect, statornicie, adevar, dreptate, modestie, bun-simt …nu-s, vai, sentimente!
Ce misto, de-ar fi!




#22323 (raspuns la: #22135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
myosotis - de (anonim) la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)


Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit.
Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori.
Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului.

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii
Cine nu isi schimba existenta
Cine nu risca sa construiasca ceva nou,
Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste

Moare cate putin cine isi face din televizor un guru
Moare cate putin cine evita pasiunea
Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii.

Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau,
Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis;
Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile

Moare cate putin cine nu calatoreste
Cine nu citeste
Cine nu asculta muzica
Cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine isi distruge dragostea;
Cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput
Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea

Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida
Totul depinde de cum o traim

Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare
Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul
Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei
Daca va fi sa furi ,fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi.

P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :))
Myosotis - de dinisor la: 22/09/2004 13:17:45
(la: sentimente!)
Iubirea aceea absoluta sau totala despre care vorbesti, nu este imposibila ci doar greu de intalnit. se intampla de asemenea sa o intalnim si sa o lasam sa treaca pe langa noi. momentul intalnirii neprielnic, conjucturi sociale si asa mai departe. Fericiti sunt cei ce au cunoscut-o si admirati sunt acei batranei care merg mana in mana ca doi adolescenti!

Da! cred in soarta sau destin, cum vrei sa o numesti. Cred in ceea ce se spune cum ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Intamplari aparent obisnuite isi au izvorul in destinatii prestabilite. Ele pot si influenteaza drumul vietii noastre. Unii realizeaza asta imediat, altii au nevoie de timp pentru a intelege. Cert este ca ele au consecintze. Si ca acestea influenteaza drumul despre care vorbeam. Uneori putem sa punem un scut in fatza noastra, alteori ne iau pe nepregatite. In fiecare caz insa suntem noi cei ce vom fi sortiti sa traim cu consecintele lor. Si chiar de sunt un om transant (ceea ce stabiliram deja!) nu inseamna ca sunt protejata de soarta. Inseamna doar ca uneori reusesc sa activez scutul de care vorbeam. Sau sa ma ascund in spatele lui!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23017 (raspuns la: #22815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parere - de rembrandt la: 23/09/2004 02:43:14
(la: Reorganizare)
dupa parerea mea, ar fi fain daca textele nu ar mai trece prin nici un "filtru". sau macar sa se includa nivele de acces membrilor - desi, daca ma gandesc mai bine, probabil o sa se ajunga ca si pe alte site-uri... adica multi o sa aiba nivel ridicat pe nedrept, cei'lalti o sa realizeze asta si o sa se revolte, etc. Cert e ca dureaza foarte mult pana sunt publicate textele pe site.
Alta chestie faina ar fi daca am putea sa scriem italic si bold in texte. Schimba destul de mult aspectul si sensul.
cam atit... Ma mai gandesc...

gardez votre vie à l'abri de moi...
sanctuarul neolitic de la Parta - de desdemona la: 24/09/2004 17:56:05
(la: Afla despre Trecut!!!)
Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici
Destin - de AlexM la: 25/09/2004 22:41:23
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
mi-e teama ca nu stiu exact ce sa-ti explic. Mi-ai quotat un text care banuiam ca ar trebui sa fie cel care trebuie explicat, textul fiind acesta:

"Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca."

Daca asta este ce se cere explicat, eu vad aici numai un lucru care trebuie explicat. Romania . Cuvântul estet folosit in mod gresit deoarece nu exista nici o Românie dupa caderea Imperiului Bizantin ci existau numai Principatele Româneeste. Cuvantul "romanesca" consider ca nu e folosit gresit dat fiind ca populatia principatelor române era in marea ei majoritate, populatie românã. Grecii refugiati din Imperiul Bizantin, au ales cu precadere Principatele Române ca loc de refugiu si pe tema asta este o groaza de literatura, special literatura ce vizeaza istoria Greciei.

Tot ce ai scris mai departe nu mai are legatura cu textul meu decat in mod indirect. Spun aici "in mod indirect" dupa modul meu de perceptie a ceea ce scrii. Aratand cu cateva puncte legatura prin limba a românilor cu Imperiul Roman ( aceste puncte fiind destul de controversate de fapt) cred ca ai vrut sa bati spre tendinta elitei Romanesti de a numi Tsara România. Nu sint sigur daca asta este ceea ce ai vrut sa scoti in evidenta. Daca nu asta este, atunci poate consideri necesar sa fii putin mai explicit.

Revenind la punctele pe care le-ai marcat in trecere referitor la latinizare, amintesti pe Jirecek din care citezi, aducandu-i opinia in discutie, unde omul considera ca Latinitatea era un lucru cert inainte de Traian.

Jirecek e un savant al lumii moderne, un om care si-a construit printre altle si o teoriei a zonelor de influentã Latinã si Greceascaã in Spatiul Imperiului Roman de la Dunare si din Peninsula Balcanica, prin asa numita linie care-i poarta numele, Linia Jirecek.

Eu nu vad de ce trebuie sa-l cred pe Jirecek si deductiile lui cand un roman, contemporan cu Augustus dar inainte de Traian, infirma categoric ceea ce sustine Jirecek. Acesta nu e altul decat Ovid, care sustine ca getii nu inteleg nici greceste nici Latineste si ca grecii care s-au ashezat in pont au devenit mai mult geti , limba de comunicare fiind limba getica (aviz motivului cultural si cum ca limba culta da la cea "inculta". Theodorescu ar infirma asta aratand prin exprimare proprie cum ca limba inculta da expresii de exprimare la la cea culta).
In caz ca se doreste unde exact este mentiunea lui Ovid, o sa ma pui la munca, dar o sa caut sa ti-o dau desi poate e ushor de gasit pe internet.

In caz ca mai sint intrebari, o sa ma straduiesc sa le raspund in masura in care le pot raspunde.

cu stima,

AlexM
#23384 (raspuns la: #23374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex si anita - de Belle la: 27/09/2004 18:03:26
(la: Reorganizare)
in plus nu oricine are posibilitatea de a modera (asa cum multi n-au posibilitatea de-a utiliza mp-urile) ... eu una nici macar propriile comentarii nu le pot sterge dac-as vrea, cel mult re-edita

pe de alta parte, se pare ca unii utilizatori n-au nevoie de subiectele "tabu" ca sa se certe ca la usa cortului (vezi cartonase de diverse culori acordate in trecut)... dar chiar si-asa, de ce sa le dam motive in plus. foarte putini sunt cei care se multumesc sa ignore cand sunt insultati (n-as vrea sa dau exemple din experienta personala ca atunci n-as face decat sa devin ca ei)

etc etc etc
#23486 (raspuns la: #23483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar ma intrebam cum de s-a ocupat Sava si de biserica Sf. Nicolae, fiindca nu stiam de asa ceva. Tin sa precizez ca prefer discutia in acest mod, liber si democratic, pe forum, in nadejdea ca s-or mai gasi si altii sa intervina cu lucruri interesante. Altfel iti dai seama ca noi doi expunem opinii diferite si f. probabil subiective.

Ai dat contra-exemplu biserica Stavropoleos. Ce vreau eu sa te intreb este urmatorul lucru: starea picturilor murale era la fel cu a celor din biserica despre care vorbim noi acuma? Tine cont si de anvergura lucrarii de la Sf. Dimitrie, fata de aceea de la Stavropoleos. Si mai tine cont si de aspectul pt. care dealtfel am si inceput aceasta discutie: lipsa totala a fondurilor din partea guvernului roman in frunte cu acest Mos Natafleata care nu pierde niciodata prilejul de a face act de prezenta la orice eveniment religios important in care adesea sunt implicate biserici monumente istorice.

Dar ca sa revin la problema initiala am sa te mai intreb un lucru: ai vazut ce s-a intamplat la rusi si ucraineni cu unele biserici monumente istorice ramase pana astazi? Probabil ca da. Dar pt. cei care nu stiu trebuie sa specific: multe dintre ele au fost transformate in muzee in care, ca o paranteza, trebuie sa platesti ca sa intri. In plus, pt. a se face slujba in acele locasuri de inchinare altadata ticsite de credinciosi, acuma episcopia trebuie sa plateasca la randul ei o taxa pt. a avea dreptul din cand in cand sa slujeasca acolo. Cica in felul asta se protejeaza monumentul! Sa fie protejat de ce, de slujbele pt. care a si fost creat? Deasemenea am vazut capodopere crestine scoase din biserici cu sutele si duse in muzee care n-au nici o legatura cu biserica. ...impresionant a fost sa vad o cruce de statura unui copil de 7 ani, facuta din argint, aurita si batuta cu pietre pretioase, care altadata odihnea pe Sfanta Masa (in Sf. Altar) a vreunei biserici. Ori ce vreau eu sa scot in videnta aici este un principiu de la care trebuie sa plecam: scopul obiectelor de cult si al bisericilor in general nu este de a oferi incantare si admiratie ochilor sau mintii umane, ci acela de a sfinti si de a transfigura sufletul omului, de a-l indemna la meditatie. Daca stii cam care a fost starea de facto la Sf. Dimitrie, atunci stii si faptul ca, spre ex., de pe unul din peretii ei au fost scosi (la propriu) toti ochii sfintilor. Acuma te intreb eu pe tine: cum crezi ca ar fi trebuit sa arate acele picturi murale dupa restaurare, mai exact acei sfinti?- ca daca nu s-ar fi integrat picturile ar fi ramas desigur peticiti ca vai de mama lor. Si ce crezi ca ar fi trebuit facut acolo unde frescele au cazut de pe cupole din cauza intemperiilor? Sa se dea cu var, sau sa fie lasata doar o fresca NOUA (!?!)?

"dar enoriasii sunt multumiti sa se roage intr-un astfel de ..muzeu." Stii tu sigur? Eu iti spun din experienta proprie alaturi de alti enoriasi ca NU ne-am fi bucurat sa vedem o astfel de pictura peticita. E adevarat ca cine are de mers la biserica, merge oricum, indiferent de starea picturii, dar nu e mai putin adevarat ca pictura bisericeasca isi are rostul ei in iconomia mantuirii oamenilor, ea fiind creata, asa cum probabil stii, cu scopul de a invata neamurile istoria faptelor crestine. Asa se face ca icoana a mai fost numita si "fereastra catre cer" iar unii au interpretat zicand ca este "cartea celor nestiutori de carte". Sigur ca acuma nu se mai pune problema analfabetismului, dar principiul ramane: ea se face mijloc de comunicare "interactiva" cu Dumnezeu si cu toti sfintii.

"si asa cum se poate face educatie pe detergenti se poate face educatie si pe arta." La care detergenti te referi si de fapt care este rostul acestei remarci, ca eu nu inteleg. Este o insinuare sau ce? Ai lucrat pe repectivul santier si stii cu date certe cum s-a facut restaurarea? Sau o fi tot din auzite, ca si asa de la inceputul lucrarilor si pana la terminarea lor anul acesta s-au gasit destule guri "bune" care sa faca abuz si sa scorneasca tot felul de idiotenii. Apropo, iti place marmura de pe jos? Dar stii ce era inainte de marmura? Dale de piatra roasa si stirbita, nici macar veche, pe care n-ai fi putut sa te asezi in genunchi decat daca voiai sa-ti iei cununa de mucenic- sau daca dupa Liturghie tineai sa-ti arunci pantalonii. Si stii cum s-a pus marmura? Pe ascuns, noaptea, ca sa nu afle "naimitii". Cica ar distruge monumentul...! Da, ce sa mai zic, din afara e usor de vorbit.

Hai ca nu vreau sa te stresez prea mult, ma opresc aici. Sa stii ca ce ti-am scris vine din dorinta mea de a pastra valorile crestine intacte si din dragoste pt. Casa lui Dumnezeu. N-are nici o legatura cu persoana ta si prin urmare nu vreau sa interpretezi gresit mesajul meu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23531 (raspuns la: #23450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homeless - de carapiscum la: 28/09/2004 04:46:30
(la: "generatii de sacrificiu")
N-ai pierdut tu startul, ci startul te-a pierdut undeva pe tine fiindca s-a dat fara a te anunta. Singura ta speranta pe care o mai poti avea e ca la urmatorul start sa te anunte cineva si eventual sa-ti spuna care va fi efortul ce va trebui sa-l depui. De asta o sa depinda, in mod cert, calitatea "concursului".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23538 (raspuns la: #23478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum, tot restaurare - de inda019 la: 29/09/2004 19:51:05
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Nu pot sa nu fiu de acord cu faptul ca "Mos NAtafleata", ca un reprezentant de seama al guvernului din care face parte, gaseste ca modalitate politica de a exprima legatura cu masele diverse evenimente religioase, dar pare-se cu acelasi rezultat negativ, speram si electoral! (v Iliescu la Putna).

sa trecem la ale noastre:
"Tin sa precizez ca prefer discutia in acest mod, liber si democratic, pe forum, in nadejdea ca s-or mai gasi si altii sa intervina cu lucruri interesante. Altfel iti dai seama ca noi doi expunem opinii diferite si f. probabil subiective." - dupa cum vezi nu-si da nimeni cu parerea pentru ca:
1. sintem pe alt subiect
2. nu sint avizati/interesati
3. nu cunosc bisericile cu pricina

"starea picturilor murale era la fel cu a celor din biserica despre care vorbim noi acuma?" da, era, se vede din ce-a ramas dupa restaurare

"Tine cont si de anvergura lucrarii de la Sf. Dimitrie, fata de aceea de la Stavropoleos." - prin anvergura intelegem dimensiuni? orice metru patrat inseamna o lucrare de anvergura pentru ca e dovada istorica, artistica, etc.

rusii si ucrainienii nu prea se mai duc la biserica. un motiv in plus ca sa aiba asa de multe "muzee"?

"scopul obiectelor de cult si al bisericilor in general nu este de a oferi incantare si admiratie ochilor sau mintii umane, ci acela de a sfinti si de a transfigura sufletul omului, de a-l indemna la meditatie." f de acord. numai ca de protectia obiectelor se ocupa in primul rand preotul. este de acord sa dea curs cererii vreunui muzeu de a expune obiectul? sanatate! in muzeu va sta! (daca ingaduie Cel de Sus gandul si fapta..)

"Acuma te intreb eu pe tine: cum crezi ca ar fi trebuit sa arate acele picturi murale dupa restaurare, mai exact acei sfinti?- ca daca nu s-ar fi integrat picturile ar fi ramas desigur peticiti ca vai de mama lor." se poate face integrare cromatica fara creatie. neutru e cuvantul cheie. go see Stravropoleos.

"E adevarat ca cine are de mers la biserica, merge oricum, indiferent de starea picturii, dar nu e mai putin adevarat ca pictura bisericeasca isi are rostul ei in iconomia mantuirii oamenilor, ea fiind creata, asa cum probabil stii, cu scopul de a invata neamurile istoria faptelor crestine. " de acord - de asta continua sa se construiasca biserici si, dupa bunul obicei ortodox, sa se picteze. o biserica restaurata va sta marturie ca s-a facut asa ceva si acum 500 de ani. o biserica noua va CONTINUA procesul (de educatie, daca vrei)

"La care detergenti te referi si de fapt care este rostul acestei remarci, ca eu nu inteleg. Este o insinuare sau ce? Ai lucrat pe repectivul santier si stii cu date certe cum s-a facut restaurarea?"
advertising - se face educatie prin publicitate ("pun mai intai pe pata, apoi in masina de spalat"). se poate face educatie si pentru arta. cu investiile aferente in PR (aici stiu ca vom fi deacord mai ales in pareri despre Mos Natafleata). tu ai lucrat pe respectivul santier? tot timpul? ai date certe?

"Sa stii ca ce ti-am scris vine din dorinta mea de a pastra valorile crestine intacte si din dragoste pt. Casa lui Dumnezeu. N-are nici o legatura cu persoana ta si prin urmare nu vreau sa interpretezi gresit mesajul meu."
I-auzi! sa stii ca si eu tot la valorile alea tzin si tot intru dragoste ma straduiesc! numai ca un pic diferit in manifestare:) stai linistit, n-o iau personal si nu ma stresez, ba dimpotriva, in sfrasit am si eu cu cine sa ma contrazic pe astfel de subiecte! a, kiar sint curioasa daca ai lucrat pe resp santier.

acuma, sa ne ierte confratii intr-ale forumului, dar tot de la subiectul ala am pornit. sper(am) sa va fie de folos!
multumesc
#23730 (raspuns la: #23531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de carapiscum la: 30/09/2004 12:34:33
(la: OMUL ce stim despre noi?)
Aceste lamuriri sunt bine venite in contextul de aici. Sigur ca nu putem noi epuiza subiectul, fiind fiinte limitate, dar macar putem sa cunoastem cate ceva despre acesta intreband si incitand la un dialog sincer si nepartinitor.

Exista multe incertitudini cu privire la aspectele legate de "trupul spiritualizat" al Mantuitorului dupa inviere- unele au fost insa lamurite ca urmare a amintitelor aratari "in carne si oase": "pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase precum Ma vedeti pe Mine ca am" (este indemnul Sau dat apostolilor necutezatori si neincrezatori). In ce priveste noua randuiala a lucrurilor de dupa apocalipsa, nimeni nu poate sti ce va fi decat daca i se va descoperi de la Dumnezeu. Un lucru e cert: multe din randuielile si logica gandirii noastre vor fi rasturnate cand li se vor contrapune randuielile si legile divine universale.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23784 (raspuns la: #23776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sis - de Belle la: 30/09/2004 19:12:28
(la: Reorganizare)
asa am vrut sa-i spun si eu, vazand ca tu esti dusa cu satelitu', da' am renuntat fiindca i-am mai scris pe un alt subiect si nu mi-a raspuns, cred ca nu ma mai iubeste :(

in orice caz, chiar daca fiecare e liber sa faca ce vrea, ar fi frumos daca ar fi mai putini spectatori si mai multi participanti (in afara de cateva persoane - eu stiu cu siguranta una - care nu fac altceva decat sa se certe).
#23815 (raspuns la: #23811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multa Urâciunea Irupe Exprimarea... - de AlexM la: 03/10/2004 00:21:25
(la: Cine conduce lumea?)
...sau cam la asta se ajunge cand subiectul discutiei nu mai are importanta.

Nu-i iau apararea Paianjenului desi spune un adevar. Omul face ce face dar sa nu-i zici in fatsa ce face ca il apuca nebuneala. In afara de asta, societatea demagogica se sclifoseshte la auzul anumitor cuvinte deshi iarasi revin, practica in mod curent ceea ce exprima aceste cuvinte. Ce-i drept e drept, ne invatsaram asa, si ca atare cand auzim astfel de cuvinte le consideram urâte. Si cand dorim sa lasam InsulDinDosulOglinzii sa vorbeasca, preferam cateodata -pentru atenuarea impactului verbal- sa apelam la "strãinisme". Cu ce o fi mai breaz "sucker" nu stiu, dar ma rog, asta e alta treaba.
Cert e ca intre lupi trebe sa urli ca lupi. Ca atare, draga Paianjene, chit ca oamenilor le plac un anume gen de lucruri, totusi retine ca lor nu le place sa le spui despre ce e vorba. Asa ca nu te mira ca zau, in opiniile lor, Multa Urâciune Irupe Exprimarea Dumitale. Ceea ce nu inseamna ca nu e adevarat, chiar daca-i urât. Chestie de stil, nu?
:-))

Cu stima,

AlexM
#24046 (raspuns la: #24045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ampop - de carapiscum la: 05/10/2004 14:12:52
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
Ai dreptate si tu la randul tau, dar ce am zis eu mai inainte nu trebuie neaparat interpretat ca o umflare in pene pt. ca sunt roman si in nici un caz ca o batere in piept cu caramida, cum te-ai exprimat tu. Exista cazuri si neCazuri, oameni si oameni. Accentul l-am pus pe faptul ca inca n-am ajuns ca acele tari, slava Domnului. Inca nu defileaza pe strazi complet dezbracati homosexualii si lezbienele, asta ca sa dau doar un ex. Si da-mi voie sa cred ca daca in Romania nu se va ajunge la asa ceva, sau in mod cert nu prea curand, atunci mai avem o sansa. Altfel o sa ne pierdem ca neam, pur si simplu. Fiindca valoarea noastra consta tocmai in traditiile si obiceiurile pastrate cu sfintenie, si de aici moralitatea majoritatii romanilor. Una peste alta stii ce spune vorba romaneasca: "i s-a urat cu binele"! F. multi care ajung undeva sus, si mai ales cei care dobandesc scaune calde prin metoda usuratica a parvenirii, uita de unde au plecat si innebunesc de-a dreptul cand se vad plini de faima si de putere. Ca dovada inca o vorba rasarita in intelepciunea populara si anume ca "atunci cand ajunge tiganul imparat intai omoara pe ta-su si pe ma-sa". Curiozitatea mea este crescuta in cazul de fata pt. ca ma intreb cum de a ajuns asa sus o femeie usuratica (adica stiu, a dat cu..."var") fara a i se cerceta in prealabil trecutul? Ca ma gandesc eu ca nu de ieri de azi s-a apucat ea de trebusoara asta, nu? Se poate insa sa mai fie o smecherie la mijloc: cineva a santajat-o pt. ca a refuzat sa mai presteze serviciile de rigoare- asta e o ipoteza doar. Adicatelea dupa ce au gustat-o toti marii purtatori de robe cineva s-a saturat de ea si-a dat-o-n gat cum se zice. Dar s-a gandit cineva ca ar putea fi la mijloc si o chestie politica? Se stie doar ca multe din posturile mari sunt luate in functie de care parte a baricadei politice esti.

Eh, pana la urma n-are o prea mare importanta decat in perspectiva viitoarelor alegeri, nu-i asa? Ca dupa ce-o sa iasa cine trebuie din urne, la pupitre se vor instala tot astfel de oameni fara frica de Dumnezeu si fara rusine de oameni.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24232 (raspuns la: #24212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este Rugaciunea? - de LMC la: 08/10/2004 18:18:30
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Rugaciunea este ca o convorbire la telefon, nu-i nimic special in afara de faptul ca actul in sine face minuni. Rugaciunea este o simpla conversatie cu Dumnezeu care iti raspunde prin Pace, Dragoste, Bucurie, si Binecuvintari. Nu exista o formula oarecare la cum si ce trebuie sa spui intr-o rugaciune. Nu este necesar sa o faci in genunchi sau stind in picioare, nici macar ochii sa tii inchizi. Dar ce este necesar este sa te adresezi lui Dumnezeu. In Biblie, David, cel mai mare scriitor de Psalmi, sau mai bine zis de poezii si cintece, vorbea cu Dumnezeu ca si cu un vechi prieten. Ii aducea lauda si multumire, se certa cu El, ii cerea ajutor, i se plingea, in fine, ii spunea tot ce avea el pe inima. Dumnezeu vrea sa ne fie prieten, vrea sa ne fie tata, nu vrea sa-l consideram de ne-atins. El nu este un Rockefeller sau un Bill Gates la care ajungi numai cu planificari (appointment) speciale si nu-l prinzi la telefon pentru ca secretara nu te considera destul de important. Telefonul Domnului este 24 din 24 deshis si niciodata ocupat. De multe ori relatia noastra cu Dumnzeu se raceste pentru ca nu mai punem mina pe telefon sa discutam cu El problemele si bucuriile vietii noastre. El sta si asteapta, si cind ajungi la cel mai mare necaz si strigi in gura mare "unde esti Dumnezeule" El spune "aici, linga tine". El este numai o chemare distanta, doar trebuie chemat si El raspunde. In viata mea personala, am simtit puterea rugaciuni in diferite feluri, fizic si psihic. Probleme care nimeni nu le putea vedea rezolvate, la rugaciune au fost rezolvate. Pot sa strig in gura mare "Dumnezeu face minuni si astazi" pentru ca am vazut cu ochii mei minunile. Va spun sincer, cele zece porunci au fost date cu un scop, si-acest scop sa traim fericiti si sanatosi. Viata in Isus Hristos este viata care-ti ofera libertate, libertate de mizerie, de boli, de saracie, de tristete. Cind in inima ta ii dai loc lui Dumnezeu, totul in viata ta se schimba inspre bine... devii fericit, ai pace, si iubesti mai mult decit inainte.
#24480 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Haideti sa verificam daca suntem pe aceeasi lungime de unda! - de Hypatia la: 11/10/2004 15:56:09
(la: Cine conduce lumea?)
1. Axel, dar daca 1+1 = 2 doar in caz particular? Asa stiu eu ca e cazul in matematica rimanniana... Deci, ne putem astepta si la rezultate de genul 5, 9, infinit,-10 etc.
2. Ce discutam noi e mai degraba rimanian decat euclidian, asa-i?
Caci e mai firesc se ne autodeterminam ca natiuni decat sa vie eliberatorii americani peste oricine am fi noi ca sa ne democratizam, asa-i?
3. Cei care sunt adeptii teoriilor conspirative fac o translatie mai mult sau mai putin primitiva, intre realitatea pe care o citesc/vad la televizor, filme, talk-show-uri si realitatea pe care o traiesc.
Pentru unii poate fi chiar senzatia de deja vu,pentru altii, teama de a nu ajunge personaj in "Matrix", "Pendulul Lui Foucault" etc.
4.Cert este ca dovezi palpabile nu avem la indemana, ci discutam despre felul in care percepem noi realitatea, prezentata sau nu torsionat de oficialitati. Atunci argumentele nu pot fi decat de ordin logic, indiferent de care parte a baricadei ne aflam.
Daca subscrii la ce-am scris, inseamna ca si ultimul tau mesaj sufera. Revin cu exemplificare.
Hypatia
#24699 (raspuns la: #24482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: