cheia succesului in viata

Cheia succesului in viata este optimismul!
incercati urmatorul experiment: analizati din punct de vedere al abordarii vietii un numar egal de persoane( cunoscute de voi) de succes si persoane carora nimic nu le iese cum vor! Cu siguranta veti observa cine sunt cei care au de castigat: optimistii sau...ceilalti?
Partea frumoasa e ca (cred eu) daca nu suntem optimisti din fire , putem ,totusi, invata sa devenim optimisti. Nu e usor dar este omeneste posibil!

succese!
anuk

Personal, consider ca este o interdependenta stricta intre aspectul fizic si trasaturile psihice. Cheia succesului in viata o asigura educatia! Daca am invita la o masa rotunda oameni de aceeasi varsta, dar din medii sociale diferite, toti cu abilitati psiho-motorii functionale, am constata cu usurinta ca cele mai luminoase chipuri le au cei ce au avut parte de un mediu propice dezvoltarii armonioase a eu-lui propriu.
De aceea, trebuie sa investim in EDUCATIE!! Si, din pacate, cei ce conduc azi Romania sunt sclavii unor interese meschine, permitand ca in tara sa lipseasca controlul si sa guverneze indiferenta.

fotografiile alb-negru ale lui Emilian Cristea si Eugen Iarovici...Am descoperit apoi marii fotografi din perioada de pionierat, preferatul meu fiind Ansel Adams. El a declarat candva: "-In viata mea cred ca am facut doar cateva poze de care sa fiu multumit. Una dintre ele este "Half Dome"...
Credeti ca exigenta cu tine insuti, vesnica nemultumire a artistului este alaturi de munca si talent, "cheia" succesului (si) in arta fotografica?

Daca invitatia se adreseaza celor fideli LUNETEI, sper sa fiu luni la expozitie, pentru a putea schimba cateva vorbe cu dumneavoastra.

Multumesc

Tutorial pentru intocmirea unui plan de afaceri

Planul de afaceri - cuprins
Ce contine un plan de afaceri? Iata o intrebare necesara, dar pe care intreprinzatorii mici si mijlocii o pun foarte rar. Cuprinsul unui plan de afaceri este compus din patru sectiuni distincte: 1) descrierea afacerii, 2) planul de marketing, 3) planul managerial, 4) planul de management financiar. Anexele planului de afaceri trebuie sa contina un rezumat al afacerii, documentele anexe si predictiile financiare.
Descrierea afacerii
In aceasta sectiune trebuie sa faci o descriere detaliata a afacerii tale. O intrebare care merita pusa este: ce afacere am eu? Cand raspunzi la aceasta intrebare, nu uita sa incluzi produsul, piata si serviciile, dar si o descriere clara a ceea ce face afacerea ta unica (unique selling point). E bine de stiut totusi ca, pe masura ce vei dezvolta planul de afaceri, probabil va trebui sa modifici sau sa transformi intrebarile initiale.
Sectiunea dedicata descrierii afacerii este impartita in trei subdiviziuni. Prima dintre ele este descrierea propriu-zisa a afacerii, cea de-a doua descrie produsul sau servicul pe care ai de gand sa-l oferi, iar cea de-a treia descrie localizarea afacerii tale si de ce aceasta este necesara.
A. Descrierea afacerii
· Forma legala a afacerii: proprietate, parteneriat, corporatie. Licentele si permisele de care ai nevoie;
· Tipul afacerii: comert, productie, serviciu;
· Ce este produsul sau serviciul tau;
· Precizeaza daca este o afacere noua, independenta, o achizitie, o extindere, o franciza;
· De ce va fi profitabila afacerea ta? Care sunt oportunitatile de dezvoltare? Va influenta franciza ritmul de crestere?
· Cand va fi lansata propriu-zis afacerea (ziua, ora);
· Ce ai aflat despre tipul de afacere in care te lansezi din surse externe (distribuitori, bancheri, publicatii de specialitate, etc.)
Coperta include numele, adresa, numerele de telefon si numele tuturor actionarilor. Nu uita sa evidentiezi aspectul de unicitate (unique selling point) al afacerii tale, de ce si in ce fel va atrage consumatorii. Pune in valoare orice idee sau caracteristica noua care ar putea sa iti mareasca sansele de succes.
Descrierea afacerii trebuie sa evidentieze clar scopurile si obiectivele afacerii si sa arate de ce esti sau vrei sa fii in aceasta afacere.
Produsul/serviciul
Incearca sa prezinti beneficiile produsului sau serviciului oferit de tine din perspectiva consumatorului. Un antreprenor de succes stie ce vrea consumatorul sau cel putin are o idee despre asteptarile sale. Acest tip de anticipare ajuta foarte mult la atingerea satisfactiei clientului si la formarea loialitatii acestuia, si in mod sigur este o strategie buna de a depasi concurenta sau chiar de a o inlatura.
Descrie:
· Ceea ce vinzi;
· Ce beneficii aduce consumatorului;
· Ce produse sunt cerute si daca ele vor garanta vanzari constante;
· Ce aduce diferit produsul sau serviciul oferit de tine.
Locatia
Succesul sau esecul afacerii tale depinde foarte mult de locatia ei. Trebuie sa fii aproape de consumatori: acestia sa aiba simtul accesibilitatii si al sigurantei. Ia in considerare urmatoarele intrebari atunci cand scrii aceasta sectiune:
· Care sunt nevoile locatiei?
· De cat spatiu ai nevoie?
· De ce sunt de dorit zona si cladirea respectiva?
· Este usor accesibila? Se afla într-o zona cu transport in comun? Iluminarea stradala este adecvata?
· Exista segmente de piata sau demografice de interes?
Planul de marketing
Marketingul joaca un rol vital in investitiile de succes. Cat de bine faci marketingul pentru produsul tau va determina succesul afacerii. Elementul cheie al unui plan de marketing de succes este buna cunoastere a nevoilor, dorintelor si asteptarilor clientilor. Identificind acesti factori, poti realiza o strategie de marketing care iti va permite sa trezesti si sa satisfaci nevoile clientilor tai. Identifica-ti clientii in functie de varsta, sex, venit, nivel educational, rezidenta. La inceput, concentreaza-te asupra acelor clienti care aproape sigur se vor indrepta spre produsul tau. O data cu extinderea numarului de clienti, va trebui sa modifici si planul de marketing, pentru a-i include si pe ceilalati.

Construieste planul de afaceri raspunzind la urmatoarele intrebari:
· Cine sunt clientii tai? Defineste-ti piata vizata.
· Piata pe care vei intra este in crestere? Constanta? In declin?
· Poate fi extinsa piata?
· Cum iti vei atrage, mentine si creste cota de piata?
· Care este politica de preturi?
Concurenta
Competitia este un mod de viata. Suntem intr-o continua competitie pentru joburi, promovari, burse, in sport si, practic, in fiecare aspect al vietii. Natiunile sunt in competitie pentru a castiga consumatorul de pe piata mondiala; la fel si proprietarii de intreprinderi mici si mijlocii. Mediul de afaceri este un mediu volatil si inalt competitiv, de aceea pentru a avea succes, trebuie sa iti cunosti foarte bine concurenta.
· Care sunt primii tai cinci concurenti?
· Cine sunt concurentii tai indirecti?
· Cum sunt afacerile lor: constante, in crestere, in declin?
· Ce ai aflat din activitatile lor? Din publicitatea pe care si-o fac?
· Care sunt punctele lor tari si cele slabe?
· Prin ce difera produsul tau de al lor?
Monitorizeaza-ti competitorii. Pastreaza dosare separate pentru fiecare in parte: reclame, materiale promotionale, politica de preturi. Studiaza sloganele lor. Sunt scurte, descriptive, atragatoare? Facand toate acestea te va ajuta sa iti cunosti mai bine concurentii.
Politica de pret si vanzari
Politica de pret este o alta tehnica de marketing care te ajuta sa fi competitiv pe piata. Studiaza politica de pret a concurentilor tai si vei stii daca preturile tale se incadreaza in aceasi linie cu a concurentilor din zona ta de piata si daca ei sunt la curent cu uzantele industriei.
Cateva din strategiile de pret sunt:
· costurile si preturile la vanzarea en-detail;
· pozitia competitiva;
· preturi sub cele ale concurentei;
· preturi peste cele ale concurentei;
· preturi aliniate;
· preturi multiple;
· costurile si preturile serviciilor (doar pentru afacerile cu servicii);
· componenta serviciului
· costurile materiale;
· costurile de productie;
· costurile de regie.
Cheia succesului este sa ai o strategie bine planificata, sa-ti stabilesti politica si sa monitorizezi constant costurile preturilor si operatiilor pentru a-ti asigura profitul.
Publicitatea si relatiile publice
Felul in care iti promovezi bunurile si serviciile poate duce la ridicarea sau la distrugerea afacerii tale. Avand produse sau servicii bune fara a le promova este ca si cand nu ai avea nici un fel de afacere. Multi antreprenori lucreaza sub influenta ideii gresite ca afacerea se promoveaza de la sine si directioneaza banii care ar trebui folositi pentru publicitate si promovare in alte arii de activitate.
Publicitatea si promovarea constituie linia vietii pentru o afacere si trebuie tratate ca atare.
Sa creezi unui plan care sa utilizeze publicitatea si networkingul (retele electronice de lucru, liste de discutii prin e-mail) inseamna sa-ti promovezi afacerea. Dezvolta un text scurt si descriptiv care sa identifice clar marfurile si serviciile tale, localizarea si preturile.
Planul managerial
Conducera unei afaceri cere mai mult decat dorinta de a fi propriul tau sef. Necesita dedicatie, perseverenta, abilitatea de a lua decizii si abilitatea de a te descurca atat cu angajatii cat si cu finantele. Planul managerial (alaturi de planul de management financiar si planul de marketing) pune bazele succesului pentru afacerea ta.
La fel ca si mijloacele fixe si echipamentele, oamenii sunt resurse - ei sunt cel mai important bun al unei afaceri. Vei descoperi ca angajatii si echipa ta joaca un rol important in toate operatiile afacerii tale. In mod consecvent, este obligatoriu sa stii care sunt calitatile pe care le ai si cele pe care nu le ai, de vreme ce va trebui sa angajezi personal pentru a suplini lipsurile tale. De asemenea, este obligatoriu ca tu sa stii cum sa-ti conduci si sa-ti tratezi angajatii. Integreaza-i in echipa. Tine-i la curent cu schimbarile si cere-le mereu parerea despre acestea.
Angajatii au adesea idei excelente care pot duce la acoperirea unor noi segmente de piata, la perfectionari ale produselor si serviciilor deja existente sau la noi linii de produse si servicii care pot sa imbunatateasca laturile mai putin competitive.
Planul tau managerial trebuie sa raspunda la anumite intrebari, cum ar fi:
· Cum te ajuta experienta ta antreprenoriala in noua afacere?
· Care iti sunt slabiciunile si cum poti sa le compensezi?
· Cine va face parte din echipa manageriala?
· Care sunt punctele tari si cele slabe ale echipei manageriale?
· Care sunt indatoririle acesteia?
· Sunt bine definite aceste indatoriri?
· Va functiona aceasta asistenta?
· Care este necesarul curent de personal?
· Care sunt planurile tale pentru angajarea si instruirea personalului?
· Ce salarii, beneficii, concedii vei oferi?
· Ce beneficii, in cazul in care exista, iti poti permite in acest moment?

Planul de management financiar
Managementul financiar solid este una dintre cele mai bune cai pentru ca afacerea ta sa ramana profitabila si solvabila. Fiecare pas facut cu succes in lumea afacerilor depinde de cat de bine vei putea conduce afacerea din punct de vedere financiar. In fiecare an mii de afaceri cu un potential ridicat de succes dau faliment din cauza managementului financiar prost.
Ca proprietar al unei afaceri, va trebui sa identifici si sa implementezi politici care sa conduca si sa asigure indeplinirea obligatiilor financiare ce-ti revin. Pentru a-ti conduce finantele cat mai bine, planifica-ti un buget realist prin determinarea sumei de bani care iti este necesara pentru deschiderea afacerii (costurile de start) si a sumei necesare pentru a o pastra (costuri de operare). Primul pas pentru crearea unui plan financiar il constituie dezvoltarea bugetului de start. Bugetul de start include acele costuri care sunt necesare o singura data, cum ar fi echipamentele, depozitele utilitatilor, etc.
Bugetul de start trebuie sa acopere urmatoarele cheltuieli:
· Personal (costuri de angajare),
· Taxe legale si profesionale,
· Licente si permise,
· Echipament,
· Asigurari,
· Aprovizionare,
· Publicitate si promovare,
· Salarii si prime,
· Contabilitate,
· Venituri,
· Utilitati,
· Cheltuieli neprevazute.
Un buget operational este pregatit in momentul in care esti cu adevarat gata sa-ti incepi afacerea. Bugetul operational va reflecta prioritatile de cheltuire a banilor, costurile la care te astepti si cum esti pregatit sa faci fata acestor cheltuieli. Bugetul operational trebuie sa includa de asemenea si banii care vor acoperi primele trei sau sase luni de operare. El trebuie sa permita urmatoarele cheltuieli:
· Personal,
· Asigurari,
· Chirie,
· Depreciere,
· Plata imprumuturilor,
· Publicitate si promovare,
· Contabilitate,
· Cheltuieli neprevazute,
· Salarii si prime,
· Utilitati,
· Datorii / subscriptii / onorarii,
· Taxe,
· Reparatii.

Sectiunea financiara a planului tau de afaceri trebuie sa cuprinda toate cererile de imprumut pe care le-ai facut, lista cu echipamente si provizii, balanta contabila, analiza financiara, proiectia veniturilor reale (profitul si pierderile prevazute) si cash-flow-ul. Declaratia de venit si previzionare de numerar trebuie sa includa o previziune pe trei ani, detaliata pe luni pentru primul an si pe trimestre pentru urmatorii doi ani.
Sistemul de contabilitate si sistemul de control al inventarului pe care le vei folosi sunt incluse de obicei tot in aceasta sectiune a planului de afaceri. Chiar daca iti dezvolti singur sistemele de inventar si de contabilitate, consulta un specialist in finante, pentru a intelege fiecare segment si operarea acestora. Un specialist in finante te poate asista la dezvoltarea acestei parti a planului de afaceri.
Intrebarile pe care trebuie sa le iei in considerare sunt:
· Ce tip de sistem de contabilitate vei folosi?
· Ce scopuri de vanzari si profituri iti doresti in urmatorul an?
· Ce proiectii financiare va trebui sa incluzi in planul tau de afaceri?
· Ce sistem de inventar vei folosi?
Planul tau trebuie sa includa explicatia fiecarui proiect in parte. Cu exceptia cazului in care esti familiarizat cu termenii financiari, cauta ajutor pentru realizarea cash flow-lui, a declaratiei de venit si a balantei. Scopul tau nu este sa devii un expert in finante, ci sa intelegi instrumentele financiare destul de bine pentru a le face folositoare. Contabilul sau specialistul tau in finante te poate ajuta sa-ti atingi scopul.

Anexe
Concepe si redacteaza un rezumat scurt si concis al afacerii tale, anezeaza documentele oficiale, datele de identificare, predictiile financiare si planul tau de afaceri e bun de prezentat finantatorilor.

...i-am acceptat in juru-mi cu nonsalanta si recunosc ca uneori m-am amuzat … pana cand intr-o zi, cand, prin nush ce mecanism dracesc, am ramas schiloada-n suflet.
Exact aici vad pericolul, ca si in ceea ce ai scris despre urmarit si otravit cand nici nu te mai astepti, pentru ca ai uitat totul, manat de dorinta ta de armonie de care nu te indoiesti ca si respectivul a) profita si b) este interesat, si care-ti apare a fi in fond ridicola dupa ce "omul de bine" te serveste leilor din anturajul sau.

caci mie nu-mi placea sa supar omu’, sa-l resping, gandindu-ma mereu la “ce tie nu-ti place …”
Un mare "defect"...:-)
Intre timp nu mai sunt dispus sa cad in plase sau sa iau trante si am invatat sa contracarez - direct sau cu diplomatie in functie de situatie - din convingerea ca viata mi-e prea scurta pentru jocul libidinos de-a "Nu ca vreau sa ma bag...".
Nu zic ca am invatat deja sa umblu la butonul pe care scrie "Playoff", dar stiu ca butonul exista si, altfel decat inainte vreme, sunt dispus sa-l folosesc.

exista o categorie de oameni ‘bine intentionati’ care cu bucurie iti dau cu vasla-n cap, doar sa-ti arate ca doar ei te pot scapa de la inec.
Mai bine de asa, nu puteam sa-i descriu.
Este exact dependenta in care te pomenesti daca nu pui piciorul in prag de la inceput. Or tocmai "la inceput" este cheia succesului: Cum o definesti tu pentru tine, asa te poti folosi de ea. Iar procesul de definire cred ca este un 'never ending story' pentru ca gama de ipostaze in care-ti pot aparea tacticile de invaluire, pare a fi nesfarsita.
Unde mai pui, ca eu nu sunt "programat" pentru actiuni de genul acesta, deci nu pot intrevedea indeobste pericolele, decat dupa ce le-am simtit pe pielea mea. Imi zic, ce-i drept, "Ok, data viitoare nu mai merge", dar in momentul respectiv am pierdut jocul...

desi stiu ca lovindu-i, eu nu voi jubila niciodata.
din fericire, sau...
Din fericire...!!! E convingerea mea !
Clipa cand as jubila, ar fi clipa pierzaniei mele.
Clipa cand eu pierd jocul este ceea ce numesc ei triumful lor, care insa nu este infrangerea mea pentru ca n-ar putea fi triumful meu daca as castiga.

Astfel ca invat sa ma bucur de ceea ce eu am, iar ei cunosc doar din filmele indiene: Adevarate triumfuri care se masoara cu unitati de masura la care ei n-au acces si poate nu vor avea niciodata: Prietenie, binecuvantarea unei clipe de suflet, popasul pe culmi emotionale pana la care duhoarea potziunii maro nu se ridica...

Mi se pare ca un pseudo-investitor luxemburghez a sintetizat deja psihologia managerului delocalizator, asa cum ea din pacate nu poate sa apara si in lucrarile de specialitate :)

Eu am sa-ti dau un sfat simplu si practic: fa si tu la fel ca ei! Globalizarea nu e un fenomen care afecteaza numai firmele. Firmele profita de el, de ce sa nu profitam si noi? Adica:
"Delocalizeaza" si tu acolo unde esti platit si tratat mai bine. In Romania sau oriunde. E mai simplu sa pleci tu la mai bine decat sa-i ridici tu singur pe ei la mai binele tau. Si apoi:

1. Acolo unde te duci, fa si tu rapoarte bombastice despre munca ta, sau descrieri bombastice despre tine daca vrei sa te angajezi. Fara a contorsiona neaparat realitatea, vorbele sunt un mijloc util atunci cand vrei sa-ti vinzi pielea mai bine.
2. Estimeaza si tu ce marea cu sarea o sa faci. Chiar daca nu o sa obtii acele rezultate, poti gasi intotdeauna o cale sa le faci sa arate bine pe hartie, sau pe hartie sa arate ca le-ai obtinut (a se vedea punctul 1).
3. Daca vezi ca la locul de munca se trateaza totul superficial si lumea se face ca munceste, precum si alte obiceiuri de genul asta, molipseste-te si tu de traditia locala. Esti la Roma, fa ce faci romanii! Ce-i treaba ta daca pica imperiul roman? Nu e imperiul tau personal si pica oricum si singur. Gasesti altul, daca e nevoie.
4. Daca o iei ca de fapt lucrezi pentru tine, si ai un beneficiu satisfacator din asta (inclusiv in termeni de lipsa de stres si alti factori), n-ai de ce sa nu fii mandru. Fii mandru daca iti vinzi pielea la pretul corect. Mandru de altii n-ai de ce sa fii. Sau fii, daca sunt si ei mandri de tine personal.
5. Daca nu vrei sa fii forta de munca ieftina, du-te acolo unde poti fi forta de munca scumpa. Sa ajunga sa se intrebe altii: « nu inteleg de ce costa atata sa-l angajam pe asta, dar asta e! » Evident, asta presupune sa tragi mult de tine ca sa ajungi aici, dar cu putin noroc si putin ajutor de la punctele 1-2 in special, de ce nu? :)
6. Sa-ti faci cumparaturile in India sau mai stiu eu unde in fiecare saptamana nu e evident, dar sa castigi cat sa nu te deranjeze preturile din tara in care traiesti, nu e imposibil. A se vedea punctele precedente.

Am multi amici in Romania care muncesc intr-un ritm de viata infernal, si pe salarii nu tocmai stralucite. Mai ales oameni tineri. Greseala fundamentala pe care am observat-o la toti este ca au inceput sa confunde obiectivele firmei cu obiectivele lor personale. Se implica, le pasa, sunt plini de "de ce"-uri, asa ca tine, de parca ar fi firma lor. Cred ca prostia asta de teorie de doi bani cu teambuildingul si cultura intreprinderii e foarte daunatoare pentru indivizi (ea e buna doar pentru firma). Muncesti pentru firma, pentru cariera, pentru rezultate, pentru un amarat de dolar in plus…Foarte frumos, dar mai trebuie sa ai si pentru cine, nu numai pentru ce. Si daca raspunsul la intrebarea asta nu e « tu insuti », muncesti degeaba. Tu insuti, banii tai, timpul tau, independenta ta, sanatatea ta…

Integrarea considerentelor morale intr-un sistem care le exclude prin definitie...are sens? E ca si cum ai aplica axioma lui Euclid la prepararea macaroanelor, zau.
Traiasca individualismul salbatic, antidotul perfect al capitalismului nu mai putin salbatic ! Pai nu?

Cu stima,
Machiavelescu
Free-lance international consultant

Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...

Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

DA! Mitocanie si marlanie. Neamuri proaste si lipsa de bun-simt ! Iata cine ne guverneaza (si nu ma refer la doar la guvernanti) Ci la aproape tot ce se-ntampla in Romania. Parca nu era sa pe vremuri. Sau poate nu aveam eu contact cu aceasta bezna a decentei. Parca existau oameni atenti si la ceilalti si ce-i inconjura. Astazi lipsa de bun-simt e luata ca etalon si considerata conditie a succesului in viata.

Nu de multa vreme de acuma in Polonia a aparaut cartea lui Stasiuk titulata "Calatorind la Badabag" - cartea este manifestul dragosteiei fata Romaniei contemporane. In Polonia, in jurul cremei tinere, Romania a devenit o destinatie turistica nebanala, rafinata, pentru individualisti cei vreau "ceva mai mult". Fara indoiala Romania este cea mai frumoasa si adevera tara Europe de Est, este un loc la care nimeni n-a construit nici o metafora si cind tu te duci acolo trebuie sa-l folosesti pe creierul tau, este locul pentru omanei cu ambitie estetica, mentala, orice.

Nu se aude ceva asa prea frecvent din gura unui Roman. E rar. De ce ? De ce noi, Polonezi, apreciam asta si Romani nu ?

Eu sunt Polonez si am locuit in Romania numai 8 luni, in Cluj-Napoca, atunci limba romana mea a ramas pe nivel jos si elementar, scuzati-ma atunci, posibil ca sun copilaresc sau pompatic.

Asta ce-i cel mai mare socul pentru mine este mentalitatea Romanilor in virsta mea: fiecare vrea sa plece. Si energia cu care vorbeste despre faptul aceasta are ceva din patologie. Evident plecarea pare telul principal Romanului dupa facultate: daca ai reusit sa pleci inseamna ca ai un succes de viata. Ce paranoia. Ce jenant. Emigratie a devent un snobism cel mai ieftin.

Eu locuiesc in tara unde somaj este circa 30 % (in general 3 ori mai mare dacit in Romania), unde salariu mediu este 150 % - 200 $, unde preturi sunt extrem de piperate, unde climatul este crud si legume arat jalnic. Romania pentru mine, ca si pentru alti Polonezi, este tara de minune, tara unde tot are gust, miros, unde s-a conservat asa de mult bun, tara cu culori. De fapt exista numai una-unica problema: Romani, Romani tineri - daca ei au fi fosti coscienti de ce valori au in de mina ! Romani au mai, mai , mai mult decat Polonezi dar noi, avind putin, cumva apreciam asta fara "prostituindu-ne" mental. Cind vorbesc cu Romani dupa ceva de timop am sensatie de vomitare: aceasta melodie de emigratie mai devreme sau mai tirziu face un acoperis de tot restul si dupa este ca una catarina: vreau sa plec, vreau sa plec, vreau sa plec. Dezgustator.

In Polonia este mare voga la Romania acum. Pentru noi satele din Ardeal sau Moldova arat ca luate din basme. Polonia ca o tara este trista, montona, gri si cu climatul depresiv.
Eu, ca si citva prieteni mei, astept pana Romania va intra in EU sa vind imi garsoniera si sa ma mut in Romania.

Buna Emi K,

Citind mesajul tau m-am recunsocut pe mine in timpul adolescentei, in lupta cu kilogramele. Tot timpul eram preocupata de ce regim de slabit a mai aparut nou, ce sa mai incerc. Cand slabeam , cand puneam la loc. In fapt nu am fost niciodata grasa, sau supraponderala. Doar obsedata sa nu devin. De aceea ma "maltratam" cu diferite regimuri de slabit.
In urma cu doi ani, am intrat in contact cu un nutritionist, urmand un curs in domeniu. Asta m-a ajutat enorm: in a-mi cunoaste organismul si in a intelege ce se petrece cu corpul nostru de cate ori il supunem la astfel de schimbari de metabolism (regimurile de slabit). Am sa incerc sa iti concentrez esentialul si am sa iti spun:
1) UITA tot ce inseamna regimuri de slabire. Sunt doar pacaleli si chinuri!
2) Stabileste-ti o tinta: x kilograme.
3) Pentru a-ti atinge acest tel, ofera corpului tau o perioada de 1 an (da, 1 an. nu zambii... caci chiar de pare indelungat, e doar o perioada de timp care trece. si cu cat mai mult timp folosesti pentru a slabi, cu atat mai stabila vei fi in greutatea ta ulterior)
4) In fiecare zi mergi pe jos min.3 km, intr-un ritm atat de alert incat sa poti vorbi.
5) bei 3 litri de apa pe zi, fie ca ti-e sete sau nu.
6) ore regulate de masa: 7-mic dejun, 12-pranz, 17-cina. nimic intre, nimic dupa cina.
7) regula celor 3 prieteni. imparti farfuria in trei: 1 treime legume/fructe, 1 treime proteine, 1 treime carbohidrati. asta iti va da echilibru in nutritie
8) dulciuri doar sambata!!!!

Urmand aceste reguli, eu personal mi-am regasit echilibru si vreau sa iti spun ca ma simt excelent. nu numai fizic, dar si psihic.Nu mai ma preocupa kilogramele sub nici o forma.
Acesta insa nu este un regim de slabit ci un stil de viata nou, cu care te obisnuiesti si traiesti in continuare.Dupa ce ti-ai atins greutatea dorita, poti reduce mersul pe jos la 3 zile pe saptamana , pentru mentinere si conditie fizica.
Sper sa gasesti puterea si rabdarea sa incerci, iar de mai ai intrebari nu ezita sa mi le adresezi. Crede-ma ca stiu si inteleg prin ce treci.Succes!!!!

______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

America e o alta planeta. Nu se aseamana cu Europa, nu e Turcia sau Grecia unde atitia Romani isi cauta norocul, sau sansa. Este alt ceva.
Am vazut oameni care au ajuns aici, cu un green card, si care dupa 6 luni au plecat inapoi in Romania, dezamagiti. Cunosc oameni care au venit aici din Romania si nu au reusit, dar nici nu vor sa se intoarca in Romania, unde le-ar fi mai greu, sau le este rusine. Ultima categorie e de oameni care reusesc. Reusesc mai mult ca in Romania, si de multe ori mai mult ca Americanii de aici, care pote nu vor avea realizarile acestor Romani. De ce toate astea?
Simplu. America, desi este atit de mare, este totusi o tara insulara. Mentalitatea si psihologia este diferita. Ei precep lumea "din afara" diferit de noi in multe aspecte (unele in bine, altele in mai putin bine). Aici munca este cheia succesului. Daca ai venit din Romania cu o mentalitate de "smecherii" e mai bine sa te intorci cit mai repede, altfel socul revenirii in tara e mai mare. Ce imi place aici? pai in primul rind masinile! mari, comode, eficiente, si mai ales benzina ieftina. Imi place ca sint tratat ca om, nu ca "tigan roman" cind ma duc in Europa, si ca accentul meu e "funny", nu de Roman, sau tigan. Imi place ca desi exista si aici destula coruptie, nu e generalizata ca un cancer, ca in Romania. Imi place ca strazile sint curate (in mare parte), imi place ca nu sint furat de stat si de tot felul de "privatizati" cind cumpar sau vind ceva...in general imi place sa fiu tratat decent si fara ifosele unor "shmecheri" ajunsi, fie in politica, fie in afacerile Romanesti. Imi plce ca exista o reala cerere si oferta de tot felul, si imi plce Las Vegasul noaptea.
Ar fi multe lucruri care imi plac, dar nu avem nici timp nici spatiu. CE nu imi place? Lipsa de timp, lipsa de prieteni din Romania, lipsa de umor a multor americani - sa ridem? sau asta poate fi interpretata? Nu imi mai place politica (care ca si in Romani e murdara)...si multe altele. Dar daca ar fi sa pun in balanta ce imi place cu ce nu imi place, pot spune ca mai mult imi place.
America nu este o tara pentru oricine. Nu oricine se adapteaza aici, sinu oricine rezista aici. Multi sint niste neadaptati si dupa 20 de ani, si traiesc cu nostalgii, si cu amintiri. Multi se adapteaza instant. Oricum ar fi, este o tara unica si fascinanta, si are multe lucruri bune, comparind nu numai cu Romania, ci si chiar cu Europa.
Cam asta e parerea mea, azi.

Eu personal mi-as dezvalui identitatea administratorului acestui forum, fara probleme. Ar putea sa ma verifice, nu m-ar deranja absolut deloc.

Nu cred insa ca mi-as da numele intreg la datele personale, ca sa fie citit de toti (anonimi sau nu). Problema cu forumurile e ca vrei nu vrei iti pot intra in casa (vorba vine...) toti dezaxatii cu care altfel nu ai avea nici un fel de contact in mod normal. Astia de regula "distrug" atmosfera.

Nu m-ar deranja nici daca m-as conversa cu un anonim (inregistrat cu pseudonim sau nume pe bune) daca omul e destept si ma intereseaza parerile lui.

E vorba mai mult de nivelul forumului, nivel pe care numai administratorul poate sa-l ridice sau coboare (el poate sa taie in carne vie din prima), sa le taie macaroana dezaxatilor, instigatorilor la ura de rasa, etc. Chestia cu numele reale sau pseudonimele e relativa.

Realizez pe de alta parte ca ridicarea nivelului unui forum - doare in prima faza. Or sa ramana putini utilizatori insa cu timpul ar intra mai multi mai buni (am citit comentarii foarte interesante scrise cu luni in urma de utilizatori care au renuntat sa mai scrie aici, s-au saturat probabil). Mi-ar fi placut sa le mai citesc parerile.

Cam asta e. Mult succes si viata lunga!

Aici e o problema. Evident ca atunci cind privim o imagine/fotografie de moda suntem aserviti in mod inconstient unei anume idei despre ce ar trebui sa arate ea. Ideea asta se naste si se cimenteaza in timp. Cu cit avem mai mult o cultura estetica si un simt al imaginii cu atit ne dorim sa vedem mai mult si intotdeauna altceva decit ceea ce a fost surprins in acele imagini.

Un fotograf va vedea lumina si umbrele si mai apoi poate atitudinea modelelor. Un make-up artist va observa amanunte care tuturor celorlalti le scapa. Tot asa si un hair-stylist sau un designer care vor lua aminte la altceva.

Nu stiu cum functioneaza moda cu toate ale ei in Romania si nici nu ma intereseaza sa aflu. Pentru mine, si am sa stirnesc un adevarat scandal, Romania e o tara care moare usor si sigur. Politic, social si din pacate, si asta ma deranjeaza poate cel mai tare, cultural. Ce sa ne mai mire ca un fotbalist este astazi creator de moda ori ca un crainic de televiziune picteaza si umple galeria de personalitati. In Romania se poate orice! Nu e nevoie de scoala. Educatia sau Talentul? Ce "e" alea? Tupeu si bani, astea da. Intr-o societate bolnava ca cea din Romania sunt cheia succesului. Un fals succes care nu face doi bani in lumea adevarata.

Somn usor Romania, oriunde te-ai afla.

AKS

Ai dreptate cu privire la faptul că nu e nimic de regretat din acele vremuri, dovadă fiind şi majoritatea opiniilor de la conferinţa pe această temă.
Ar fi însă unele observaţii de făcut.
Spui că "economia de tip socialist era rupta de economia mondiala si putea functiona numai temporar si numai intr-un cerc restrans de tari".
Ideea este falsă, indusă probabil de afirmaţia lui Petre Roman, care spunea în 1990 că economia românească este un morman de fiare vechi. Fiare vechi, fiare vechi, dar asta nu a împiedicat câteva zeci de escroci de talie mare să se îmbogăţescă din acest fier vechi.
În realitate nici o economie nu poate funcţiona ruptă de rest, iată, nici măcar cea cubaneză, sau cea nord-coreană.
În România "epocii de aur" se fabricau calculatoare la nivelul tehnicii mondiale la Romcontroldata, firmă româno-americană, autoturisme Oltcit şi elicoptere Puma la firme mixte româno-franceze, nemaivorbind de numeroase produse după patente străine (calculatoarele Felix, componentele semiconductoare, autoturismele Dacia, camioanele ROMAN, avioanele Rombac şi multe altele). Ceea ce era rău, era modul în care mai-marii de-atunci tratau problemele, de exemplu, în privinţa know-how-ului, ajungându-se uneori la improvizaţii ridicole.
Spui, de asemenea: "pretul dolarului era stabilit artificial", dar trebuie să ştii că tranzacţiile pe pieţele capitaliste se făceau în lei-valută, care exprimau adevărata valoare a monedei naţionale.
În realitate, chiar şi economia socialistă trebuia să respecte regulile economiei de piaţă. Drept urmare, cuvântul "marketing" nu este unul nou, studenţii de la ASE aveau un curs cu acest nume încă din anii 70.
Faptul că economia era planificată nu este, în sine, un lucru rău. Şi japonezii au un fel de Comitet de Stat al Planificării, care s-a dovedit foarte eficient.
Problema era alta şi anume factorul uman. Nu poţi face lucruri bune cu oameni proşti, iar Ceauşescu, slavă Domnului, se înconjurase numai cu d-ăştia, iar el bătea toate recordurile!
De altfel, multe gogoriţe care au speriat oamenii din vremea aceea nu erau decât imitaţii ieftine ale societăţii capitaliste.
Astfel, "circurile foamei" se doreau a fi echivalentul mall-urilor americane şi tot de la ei se luase ideea unor campusuri pentru bătrâni, care, de altfel, acolo, în America, este un lucru de succes.
Nici sistematizarea satelor nu era decât o imitaţie, dar uitaseră ca la blocurile de la sate să mai pună apă curentă şi canalizare, astfel încât oamenii luau apă tot de la fântână şi se duceau tot la WC-ul din curte (şi o fac şi acum).
La fel, spui că " situatia nu putea dura la infinit. S-a ajuns in final la un dezechilibru economic grav si la mizeria generala din Romania care a produs revolta anti-Comunista si caderea regimului Comunist".
În primul rând, căderea regimului comunist (nu ştiu de ce scrii "comunist" cu majusculă) nu s-a produs la noi din această cauză. Dacă era după români, mămăliga ar fi stat bine-mersi, mult şi bine, fără să explodeze, pentru că, nu-i aşa, românul "se descurcă". Schimbarea s-a produs pentru că aşa au hotărât marile puteri şi pentru că s-a dat undă verde (şi un brânci) de la Moscova, unde aparatcik-ilor nu le mai plăceau vacanţele la Odesa şi voiau să se plimbe în Canare, sau să practice sex-turismul în Asia de sud-est.
În realitate, cu o minte clară, lucrurile puteau merge mult şi bine şi cu un sistem socialist, dovadă fiind Iugoslavia, unde, pentru schimbarea regimului, a fost nevoie de reinventarea problemei etnice, pentru că vorbitorii de sârbo-croată nu voiau cu nici un chip să declanşeze o revoltă "anticomunistă".
În concluzie, nu trebuie să cădem în admiraţie pentru sistemul capitalist doar pentru că e altceva decât cel comunist. Cheia succesului stă mai degrabă în seriozitate, muncă multă, disciplină, ordine şi lipsa acelei "imaginaţii", care face din români nişte "descurcăreţi". Iar sistemul capitalist pune mai bine în valoare aceste posibilităţi.
Dar sunt şi multe ţări cu sistem capitalist şi unde sărăcia este cruntă, fie datorită lenei, fie datorită unei oligarhii corupte, iar noi tindem, văd eu, spre o astfel de societate.
Este bine "sa nu mai privim inapoi la iluziile pierdute", dar mai trebuie şi să privim foarte bine, cu ochii larg deschişi, spre locul unde trebuie să ajungem, să nu credem că ne va lua cineva de mână şi ne va conduce spre Paradis, drumul acela trebuie să-l găsim singuri.
Cred că de un mare ajutor ne pot fi şi cei care au avut, mai de mult sau mai de curând, curajul, nebunia, sau inconştienţa să plece pe alte meleaguri şi care ştiu foarte bine şi ce e bun şi ce e rău acolo şi ne pot învăţa asta şi pe noi. Alegerea este însă numai a noastră. De noi depinde să ne găsim drumul spre noi înşine şi spre mai bine.
Dumnezeu să ne ajute!
S-auzim de bine!

poate ca daca prietena ta ti-ar fi dupa cum ziceai si "gospodina in casa, doamna in societate si curva in pat" ai lasa-o sa-si satisfaca toate instinctele sexule chiar daca nu neaparat cu tine?? nu stiu ce barbat ar accepta asta luand in vedere si placere de posesie, sa zicem, pe care o au unii. desi sunt fata si ar trebui sa ma bucure libertatea asta a ta mai degraba ma face sa cred ca ajung "subdezvoltata" mintal (asta ca sa te citez). eu iti respect parerea oricum. succes in viata!

Un debil mintal nu-i un cadavru ! Are o viata, se poate bucura de ea, familia lui se poate bucura de el si chiar poate fi productiv dupa posibilitatile sale, nu ca acest capitol din urma e relevant. Genocidul handicapatilor psihic era facut pentru "imbunatatirea" septelului arian. Inca o data noi vorbim aici de Terri Schiavo care nu stim daca mai e fiinta (in viata) sau lucru (cadavru caruia i se da artificial o aparenta de viata). Aceasta este intrebarea si este inuman sa ceri unor rude, indiferent care, sa aiba luciditatea sa decida corect intr-o astfel de situatie. De aceea este poate mai intelept sa se lase decizia pe seama tribunalelor. Practic, iar ajungem la punctul cheie: cum definim viata si implicit moartea.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

bestial! ma aplec in fata voastra! sper ca nu va suparati pe mine, dar ma amuz copios. pentru ca din punctul meu de vedere e chiar amuzant. trebuie sa spun, evil13dark, esti prea radicala in gandire. asta e doar parerea mea umila. dar din moment ce iti asumi statutul de rocker, automat te plafonezi. pana la urma nu conteaza ce muzica asculti... e absurd sa categorisesti oamenii dupa muzica. e ca si cum ai categorisi tablourile dupa culori. cat despre ce spunea zaraza... e chiar amuzant. mai ales pentru ca in mare parte e adevarat. poveste frumoasa: la mine in oras era o tipa, rockerita, motociclista, rea din cap pana-n picioare.... avea o geaca de piele pe care scria "fuck the police" si "school sucks"... anii au trecut, ea e profesoara si e casatorita cu un politist! succes in viata! :)) si nu mai faceti tragedii din chestii din astea, pana la urma ideea e sa ne simtim bine.
------------------------------
society failed to tolerate me, and i have failed to tolerate society

Felicitari Teodora! E o compunere foarte reusita Si m-as opri aici,daca nu ar fi vorba de viata ta, de puritatea sufletului pe care ne-ai increditat-o noua,semenilor tai; si daca nu mi-ai fi readus in minte ganduri ce m-au framantat multi ani.
Am constatat de multa vreme,de la sfarsitul studentiei,ca numarul fetelor destepte,educate,civilizate,care au trecut prin invatamantul superior,e cel putin de trei ori mai mare decat al baietilor cu aceleasi calitati.Baietii raman mai rudimentari; In facultate baietii invata doar meserie, si raman cu carente in privinta civilizatiei.Din acest motiv multe fete nu au cum sa-si gaseasca o pereche potrivita, si-s obligate sa accepte compromisuri sau sa ramana singure,cel mai frumos vis transformandu-se in durere.Am avut zeci de colege de serviciu, si frumoase si destepte a caror viata a fost o asteptare.. si ma durea. Ma durea mai ales ca vedeam ca din acest punct de vedere , desteptaciunea fetelor e un handicap, si e nedrept.
Dar soarta ajuta pe luptatori, o stii si tu.Mi-a fost si continua sa-mi fie foarte draga o colega de facultate desteapta dar urata, care cerea imperativ unui coleg, in pauzele dintre orele de curs, ca deseara sa vina sa o ia de la camin si sa o scoata la plimbare sau sa o duca la teatru.Si acum au si nepotei.Si spiritul ei viu m-a facut sa nu-i mai vad aspectul fizic.
INCREDEREA DEPLINA IN SINE ESTE LEGEA FUNDAMENTALA A SUCCESULUI IN VIATA; TOT CEEA CE GANDESTI INTENS SI CREZI FERM CA TI SE VA INTAMPLA, SE VA REALIZA NUMAI DATORITA INCREDERII TALE.Singura vei actiona ca sa-ti realizezi dorinta intensa.

Continua sa ne arati frumusetea ta spirituala si multi vor dori sa te imbratiseze.

homo homini deus

Maine sustin dizertatia, asa ca..
intelegeti voi...
Pe urma iar dispar din peisaj pana pe 18 iulie.
Dar ca sa revin, la master am invatat ca in nici un caz nu se recomanda compromisul ca solutie, pentru nici o situatie.Asa spun cartile, studiile, cheia succesului sta in negocieri, nu in cedari. Asa a zis si Don parca, nu?


Hypatia