comentarii

chinue-l


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
intrebare:De ce ne chinuim sa - de anisia la: 30/10/2005 21:37:12
(la: joc)
intrebare:De ce ne chinuim sa folosim cuvinte frumoase cand suna atat de urat?...
raspuns: uratul este subiectiv, frumosul de asemenea

intrebare: ce este neincrederea?
___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#83077 (raspuns la: #83061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Caldurile ne chinuesc Muncil - de Andre29 la: 24/05/2006 11:59:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Caldurile ne chinuesc
Muncile ne istovesc,
M-a lovit durerea de cap!
Nu vreau sa fac pacat
Dar o pauza tare as dori,
Un pic ne-am hodini
La umbra unui nuc batran
Si o tufa de alun,
Sau cu o inghetata mare
Si picioarele intr-o mare
... vise taica, viseeeeeeeeeee.........:(((((

________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
si asta pentru ce? - de vali la: 03/09/2003 09:17:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
50 de ani chinuitzi si vai de ei..cu regrete si putzine bucuri si numai sacrificii si pentru ce ...pentru inca trei patru ani lipsiti de munca plini de bani si de avantaje dar cu o sanatate subreda si fara nici o speranta de viatza ??.nu mi se pare echitabil ...asa au patzit parinti mei ...acum pensionari ..dar greu bolnavi ..in fine ...
eu ce sa zic am fost o perioada ca voi de la 7 dimineatza pana la 8,9 seara uneori si pana dimineatza la 3 ,4 prin frig si ploaie si uneori pana dumineca dimineatza cand lumea pleca de la discoteca sau de prin baruri iar eu lucram alaturi de echipa ca nebunul ....bani destui ca nu apucam sa ii cheltui,varsta numai 20 de ani ..cea mai frumoasa varsta pentru unii dar pentru mine varsta la care am simtzi intradevar greutatea ..pana la 23 chiar 24 cand am zis gata..am refuzat totul si am zis ca trebuie ca viatza mea sa ia o alta cale...asa ca am cautat un alt servici ... si cu activitate de teren si de birou ... ce mai ..cu totul altceva ..ma trezesc la 9-10 dimineatza plec la servici la 17 sunt acasa ..am timp si de mine castig destul ..este bine ..oricum mai bine si regret ca nu am facut-o acum trei patru ani...de ce sa ne chinuim o viatza intreaga si asa scurta pentru ce ..oricum atata cat o sa lasam mostenire nu va fi niciodata de ajuns....parerea mea este ca vine o vreme cand tre sa pui punct si gata...tre sa renuntzi la anumite lucruri ca sa altele ..sacrificiu...asta cred eu ...vali
S-a-ntamplat...:( - de Alice la: 17/11/2003 04:49:49
(la: Solidaritatea intre derbedei)
i-am zis ca n-am simtzit nimic si era cat p-aci sa iau bataie.Aveam noroc, mi-a zis, ca nu lovea femeile...
De-atunci ma chinui sa tac.
Uneori, cand imi "iese", ma bucur ca un copil ca l-am doborat pe mocofanul inecat cu propria voma! Si efortul merita...
Cand si cand...imi dau seama ca pierd timpul...

Daniel, ne chinuim tot noi, dupa cum bine se vede cu ochiul liber.:(
#4484 (raspuns la: #4480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Coralie,Mesajul nr.4628 - de anita47 la: 18/11/2003 16:47:07
(la: Ce este antisemitismul?)
Cateva remarci la cele scrise de tine(si nu era necesar sa ne publici taote "drepturile omului".Te credeam pe cuvant.Iar subiectul era despre "antisemitism",nu despre drepturile omului)
1)Critica politicii unui stat,intradevar nu este rasism!Ai perfecta dreptate!
Dar prezentarea unor date eronate in scopul de a critica sau a face "propaganda" in favoarea "partii adverse a acelui stat" inseamna inselaciune.
Poti critica politica guvernului Sharon cat vrei tu(poate nu ai atatea critici cate am eu la adresa lui).
Dar cand cineva sustine ca acesta este implicat in afaceri de "coruptie" de sute de milioane de dolari,imi permit sa cer acelui cineva sa-mi explice,IN ROMANESTE(caci suntem pe un forum romansc!) despre ce este vorba.
2)Cei care acuza un popor intreg de faptele unor nemernici(cum a fost Ana Pauker si Theohari Georgescu) nu sunt pasibili de pedeapsa?(nu-mi amintesc sa fi acuzat aici pe cineva de securist sau comunist,deoarece nu cunosc personal persoanele.)
3)Holocaustul nu a existat in Franta?Nu au fost expediati evrei din aceasta tara la Aushwitz?ai citit "citatul meu despre cele declarate ieri de presedintele Chirac"?Oare minte acesta?
Oare in Ungaria nu a existat Holocaust?Dupa tine Holocaustul a avut loc,EXACT,numai in locul exterminarilor?
De ce nimeni nu-l citeaza pe presedintele Chirac(care si-a asumat raspunderea Holocaustului pe teritoriul Frantei) care a sustinut ieri ca "cine ataca evreii francezi care traiesc aici de sute de ani,ataca Franta".Este presedintele tau , Coralie.
4)Nu am acuzat nici romania si nici pe legionari de holocaust in Romania(tehnic,legionarii nici nu se mai aflau la carma tarii in acea perioada!).
Dar s-au intamplat "anumite evenimente" si in Romania(sau in teritoriile administrate de guvernul roman in perioada 1941-1943/4).Romania(prin prostia "guvernantilor ei,caci altfel nu-mi pot explica acele declaratii dubioase-caraora nimeni inca nu a reusit sa0mi explice ce scop au avut) s-a ales cu "o comisie" care va examina un "maldar de documente" pana in 2005!Vom vedea la ce concluzii vor ajunge.de ce sa ne "zbatem si sa ne chinuim" noi ,astia care nu detinem informatiile necesare.
5)Nu stiu daca e discriminatoriu sa vorbesti ca ONU e pro-arab.Dar "cifrele vorbesc" si in cazul de fata.Cate state arabe "care voteaza ca unul" de cate ori exista o rezolutie anti israeliana exista?Mi se pare cam 22.
Imi poti da un exemplu cand aceste state au adoptat si o pozitie "neutra" cand a fost votata o motiune anti-israeliana?Si care au fost acele state?Imi poti relata ce inseamna paragraful 6 al ONU si ce inseamna paragraful 7 al aceleasi organizatii".
Iar in incheiere,tin sa-ti amintesc ca statul israel a fost creat ca o hotarare a acestei organizatii.Pe care israelienii(NU evreii) au primit-o si pe care tarile arabe NU.
Atacul armat asupra statului proaspat creat apartine istoriei.
Numai bine.

P.S.Si fara prea multa "frunza verde" vare cred ca atrecut neobservata de moderatorul acestui forum.
#4651 (raspuns la: #4628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unicatul - de relu la: 11/12/2003 23:22:49
(la: Despre fotografie)
Mai e un aspect care nu s-a abordat inca. Faptul ca odata ce s-a facut o poza pe hirtie, este unica, si are o calitate fizica, reala, ceea ce noua, oamenilor ne place. De exemplu multi fotografi celebri au cerut ca negativele lor sa fie distruse dupa ce ei mor. Cu aparatele digitale raspindirea (copierea) unei fotografii e mult mai usoara, care parca o face de mai putina valoare. Si aspectul fizic, tangibil a disparut. Vezi, cind te uiti la un film pe care e imprimata bunica sa zicem, sau mama, sau copilul, atunci stii ca acel film a fost acolo, martor, fizic, in aparat, in fata subiectului. Acel film a fost prezent in acel an, cind s-a imprimat fotografia, iti amintesti unde l-ai cumparat, cit a costat poate, cu cine ai fost... ne leaga cumva intr-un mod mai real de acea memorie care e fotografia. Asta mi-a adus aminte de o poezie ce-am citit-o ieri pe metrou in Toronto (din cind in cind pun poezii in loc de reclame): poezia este despre facutul gemului, ceva de genul: de ne chinuim sa facem gem? ca e mai ieftin sa-l cumparam. De ne chinuim, si ne taiem la degete, si cadem din copac, samd. Pentru ca o sa tinem minte cum l-am facut, si cum am cules fructele, si cu cine am fost, si dulcele gust de pe degete... e o experienta de viata complexa. Pe cind cumparatul de la magazin, desfacerea borcanului, si mincatul, e o experienta triviala. Dintr-o data, fotografia digitala o sa fie ca gemul la borcan din magazin. Dar e inevitabil.

Din pacate, filmul o sa devina un lux al unor amatori si profesionisti care inteleg unicatul acestui mediu. Mie cel putin, o sa-mi faca intotdeauna placare sa-mi iau aparatul meu mecanic, fara baterii, sa invirt obiectivul, sa aud acel 'click' metalic cind apas pe buton. Dar fiecare cu musca lui pe palarie. Deja Kodak a anuntat ca nu o sa mai puna bani in cercetari de imbunatatirea filmului. Publicul dicteaza ce se fabrica in mod major, prin puterea sa de a cumpara. Si publicul vrea comfort in primul rind. Fotografia digitala are locul ei, si tot asa cea pe film. Nu e gresit sa folosesti nici una pentru arte sau amintiri -- depinde ce vrei sa obtii.
Numai bine,
-Relu
craciun...perfect - de ygrec la: 17/12/2003 03:21:14
(la: Un Craciun perfect)
imi doresc un Craciun sarbatorit prin...Maramures: cu traditii pe care le mai vad pe la televizor si as vrea sa le traiesc, sa fiu in mijlocul colindatorilor, sa am obrajii inghetati si sa cant, sa ma intorc intr-o casa taraneasca gatita de sarbatoare, cald...tuica fiarta,bucate specifice, naturale, brad cu beteala, nuci, globuri rosii... copii imbujorati, galagiosi, bucurosi si uimiti de cadourile primite...Cu ai mei pe linga mine, departe de blocatari...in liniste
Fantezie? Sa fiu din nou copil chinuindu-ma sa imi alung somnul ca sa vad cand vine Mosul...oare imi va citi scrisoarea lasata linga bradut?
si dimineata...dimineata?...trezeam noaptea toata casa pentru ca prima iesire la toaleta era urmata de vizita la brad si numai ce vedeam cutii frumos impachetate, unele voluminoase, altele mai mici, dadeam desteptarea...Ciudat este ca desi credeam ca Mosul...este un Mos adevarat, pregateam intotdeauna pentru mama o felicitare, un cadou cat de mic pe care i le lasam asa, ca din partea Mosului,dar ma semnam!
Locuiesc in Toronto de 1 an s - de (anonim) la: 20/01/2004 13:38:40
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Locuiesc in Toronto de 1 an si 9 luni. Socotesc la fix acest timp, pentru ca l-am simtit din plin. Si nu in sensul bun.
Timpul asta mi-a luat ani din viata si sanatate. Daca spun ca a fost iadul pe pamant nu cred ca exagerez cu nimic.

Ceea ce mi s-a parut mie insa curios, este ca nimeni nu ne-a spus ce este de fapt aici. Nu ne-au spus ca si ei la randul lor au trecut prin acelasi iad. Nici ei, cei la care am stat pentru 2 saptamani si care ne sunt rude, si nici altii. De acasa mai auzisem si de alte cunostinte plecate care spuneau ca sunt foarte bine aici.
Doar eu spuneam ce greu o ducem si cum muncim sa supravietuim. Probabil ca am parut ca prostii prostilor. Si asta pe langa diploma "grozava" pe care o avem amandoi: matematica-informatica. si mai curios este faptul ca toti stiau care este cel eficient lucru in gasirea unui loc de munca in domeniu, si anume sa te introduca cineva din interiorul firmei. Desi lucrau in acelasi domenii, nimeni nu a facut asta pentru noi. Asa se face ca si acum tot la nivel de supravietuire suntem.
Suntem amandoi obositi, si cu moralul la pamant.
De ce am ales sa emigrez? Pai sa spun in doua cuvinte situatia in care ne aflam: eu somera, sotul meu avea cam 100$ pe luna, locuiam la parintii mei, iar sanse de a ne cumpara fie si o garsoniera, practic nu existau. In plus, parintii nostri sunt toti pensionari, cu pensii de mizerie.
Absolut toti banii de care am avut nevoie sa emigram au fost imprumutati. Si acum ne chinuim sa ii dam inapoi.
Daca m-as intoarce in Romania? Maine as veni, cu conditia unor salarii decente. Vom astepta sa ne luam cetatenia si apoi vom vedea incotro o vom apuca. De stat aici tot restul vietii, nici nu poate fi vorba. Iarna este foarte lunga si foarte dura, iar vara nu poti respira din cauza umezelii. Si nu sunt acestea singurele motive.
Poate ca nu ar fi trebuit sa spun toate astea, dar daca mai citesc si alti "doritori" de un trai "mai bun", e bine sa stie ce urmeaza aici. Sigur, exista si persoane care nu au trecut prin asa ceva, dar din cati romani am cunoscut eu, sunt foarte putini cei care au avut norocul sa scape de acest iad.
Ai dreptate! - de (anonim) la: 07/06/2004 11:57:32
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
In Romania arta este din ce in ce mai depreciata, in locul ei primand plagiatul.
Indiferent ca este vorba de muzica sau orice alt stil prin care ne "chinuim"
sa ne demonstram calitatile artisice ne "lovim" de tot felul de prejudecati cere ne impiedica.
In Romania nu se mai creaza ci se copiaza, este metoda cea mai simpla prin care se pot obtine bani fara munca.
Am asistat la o expozitie de sculptura si pictura in Bucuresti unde aveam de sustinut si un program artistic impreuna cu un grup coral.
Aveti ideie ce dezamagire am avut atunci cand am constatat ca jumatate din cei prezenti in sala dorm sau vorbesc mai mai sa ne acopere?
Pictorul Andrei Tanasescu (sa ma scuze daca i-am gresit numele, se poate sa fie Teodosescu) a plecat cu un tablou al Maicii Domnului pentru a-l "repara" deoarece un tanar "intelectual", dupa o minutioasa studiere a decis sa-si stinga tigara pe fruntea Nascatoarei.
Artistul nu este respectat, arta nu mai are nici o valoare si intre un spectacol de manele si o expozitie nu e greu de aflat alegerea.
Eu cant muzica folk si nu va spun cat de greu ma descurc din lipsa relatiilor
jimmy - de Belle la: 27/06/2004 15:16:34
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..)
nu stiam si-ti multumesc de informatie. inca nu am riduri da' banuiesc ca n-are ce sa faca rau daca o aplic chiar si in absenta ridurilor. apropos, poti sa-mi dai reteta pentru ingrijirea parului cu drojdie (parca despre asa ceva aminteai intr-un mesaj mai vechi) ca poate ma enervez si-l tund hehehe (sotul nu cred c-ar fi foarte incantat de idee insa....)

poate in 2-3 ani sa incerc figura cu gardul electric, deocamdata e prea complicat, cei de la care am cumparat casa n-au prea avut grija de curte asa ca deocamdata ne chinuim s-o scoatem la lumina si sa aiba cat-de-cat un aspect decent

ce ma impiedica sa vizitez egiptul? ce altceva decat banii... sau mai bine zis lipsa lor lol. avem tot ce ne trebuie si nu ne lipseste nimic esential, ba ne putem permite si sa ne auto-rasfatam din cand in cand dar mai dureaza pana sa putem face cheltuieli majore extra-bugetare. rata la casa + impozit + asigurare ne costa dublu fata de cat e costa chiria, si-am avut cheltuieli neprevazute dupa ce am cumparat casa (o gramada de chestii au trebuit inlocuite care nu faceau parte din plan, e mare diferenta sa vezi casa mobilata si locuita inainte s-o cumperi, si s-o vezi goala dupa ce a devenit a ta). de asta nici prin romania ca sa-mi vad parintii nu ajung prea des

o sa tin minte recomandarile privind ceea ce-ar fi de vazut mai intai si cu prima ocazie ma voi arunca si-n acea parte de lume

si pe-aici exista deal-uri bune si chiar foarte bune, check it out www.clubabc.com
#16861 (raspuns la: #16815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata si vise si echilibru - de pr Iulian Nistea la: 30/06/2004 20:36:00
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Geani,

Intai, orice om trebuie sa stie ca nu e anormal ca dupa moartea cuiva apropiat sa aiba vise cu acea persoana, mai ales cand e cineva apropiat din familie. Intre oamenii care traiesc impreuna se creeaza niste legaturi sufletesti puternice, care fac ca, intr-o prima perioada de timp de la moartea unuia, sa existe inca o comunicare sufletesca, ce se poate manifesta si prin vise.

De asemeni insa trebuie sa stim ca aceste legaturi pot fi uneori oarecum lumesti, adica trag sufletul oarecum in jos, spre pamânt si nu este bine nici pentru unul nici pentru altul. De aceea bine este ca incetul cu incetul sa acceptam ca aceasta persoana apropiata s-a dus la Domnul si e bine acolo unde e si va veni vremea sa fim iarasi impreuna, pentru vesnicie.

Visele sunt tin de o sfera amestecata a sufletului, nebuloasa, in care noi nu suntem in stare sa facem discernamântul intre bine si rau, de unde vine una si alta. De aceea Parintii nostri duhovnicesti ne recomanda pur si simplu sa nu luam in seama aceste vise, sa nu ne chinuim sa ni le amintim, sa nu ne preocupam de ele si mai ales sa nu le interpretam in nici un fel, caci deja intram pe o panta periculoasa.

E adevarat ca atunci cand moare cineva apropiat se creeaza un dezechilibru. Oameni care au trait impreuna si au fost apropiati, care s-au ajutat si s-au echilibrat in viata... Sigur ca se creeaza un dezechilibru. Si pentru ca stim asta, ni se cade a fim mai vigilenti, sa intelegem ce ni se intampla si sa trecem cu intelepciune prin aceasta incercare.

Domnul sa va ajute.
Iertati-ma.
pr_iulian
#17075 (raspuns la: #16982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destin, :) - de Alice la: 17/07/2004 08:39:24
(la: Pacatul)
eu nu m-am gandit sa inregimentez 'pacatul' in definitii universale.
mi-ar fi placut sa aflu ce inseamna el pentru fiecare dintre noi si ce-i pacat de moartea in viziunea noastra, cat de vinovati ne simtim si cat suntem capabili sa (ne) iertam.

dupa asta, as fi fost curioasa sa aflu daca un pacatos care se caieste si nu-si poate ierta faradelegea, chinuindu-se, e mai vinovat decat acela ce greseste in necunostinta de cauza.

altfel spus, ma intrebam ce 'valoare' are pacatul tau in ochii lumii, cand tu nu esti constient ca l-ai faptuit (meriti au ba pedeapsa?) si, de cealalta parte, ce valoare mai poatea avea pedeapsa oamenilor atunci cand iti aplici tu-insuti una, mult mai grea, constient ca nu meriti iertarea nimanui?

ps. ma tem ca acolo, in gradina raiului, s-a petrecut ceva ce pierdem adesea din vedere si care e mai important in viziunea-mi decat savarsirea 'pacatului'. O data in plus nu ni s-a luat mai mult decat ni s-a dat: CONSTIINTA!!!
#17993 (raspuns la: #17991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pisicutza isi vara nasucul...miau miau - de Pisicutza la: 07/08/2004 15:41:14
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Bubulina fata draga...cei de aici incearca sa te ajute pe cat pot...dar nu o pot face decat daca dai si tu niste detalii...daca ai avut curaj sa spui ce ai spus fii sigura ca nimeni nu iti va taia gatul daca raspunzi la intrebarile puse...Se pare ca noi toti-de cand ai scris articolul ma chinui sa iti scriu un sfat dar nu ai dat nici un detaliu asa ca pisicutza si-a zbarlit parul pe spate si a inceput critica...de care poate nu ai nevoie-ne chinuim sa iti spunem ce e bine si ce e rau.Eu una am trecut printr-o situatie similara...si era sa mai trec odata anul asta...in plin examen.Chestiile astea te darama definitiv daca nu poti sa comunici.Eu te cred ca il iubesti si probabil si el te iubeste...dar trebuie sa pui in balanta niste lucruri si apoi sa vezi daca e vorba de "the one"...altfel...nu stiu...daca dai detalii poate te pot ajuta...un singur lucru iti pot spune...daca o sa ai scandal 24 din 24 relatia ta o sa se rupa sigur...asa ca zi-le parintilor tai asa cum le-am zis eu la ai mei:Daca e sa ma despart de el nu o voi face ptr ca asa vreti voi sau pentru ca asa zice lumea,ci ma voi desparti de el atunci cand ma voi convinge singura ca nu era ment to be...si s-au mai calmat...Daca nu te dai singur cu capul de pragul de sus niciodata nu il vei vedea pe cel de jos.
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
Paianjenul - de carapiscum la: 01/09/2004 18:37:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Iti raspund tie acum fiindca Pt. Destin am nevoie de mai mult timp si, asa cum mi-a recomandat, n-am sa mai stau pana tarziu (dupa ora 1 noaptea) sa-i scriu.

Notiunea de moarte comporta doua intelesuri: spiritual si fizic. In credinta crestina moartea este vazuta ca o trecere din viata de pe pamant la viata de dincolo (in cazul in care "x" este vrednic de rai) sau poate sa insemne ruperea oricarei legaturi cu Dumnezeu si "ancorarea" in iad pt. vesnicie (in cazul celor nevrednici de rai). Dar si intr-un caz si in celalalt sufletul nu se desfiinteaza! De aceea expresia "a trecut in nefiinta" este improprie crestinismului si s-a inoculat oamenilor in greii ani de comunism ateu. Sufletul nu poate sa se distruga odata ce a fost creat de Dumnezeu, asta trebuie sa intelegem. Chiar si chinurile iadului nu sunt spre distrugerea sufletului, ci spre chinuirea lui. De ce s-a zis ca "singura atee este moartea"? Tocmai pt. ca moartea in sine nu-l poate accepta pe Hristos Cel inviat, asa dupa cum Hristos nu poate accepta ceva necurat sa intre in imparatia Sa. Aminteste-ti: "intre noi si voi este o prapastie in asa fel incat de ar incerca sa treaca cineva de la noi la voi, sau de la voi la noi, sa fie cu neputinta." (am parafrazat din Scriptura). Aici e vorba de o moarte pur spirituala, o moarte a faptelor celor bune concomitent cu savarsirea celor rele- asta atrage automat "mania" divina.

Daca insa ne referim la moartea trupului, atunci e cu totul alta problema. Chiar si asa, cu toate ca trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat", nici acesta nu se desfiinteaza definitiv. Pt. ca spune ca toti vor invia la trambita arhanghelului si la glasul lui Dumnezeu. Cum asta? Unii parinti au zis ca va fi cam la fel cum se intampla cu pilitura de fier ce se alege din nisip cand apropiem un magnet. Asa si trupul se va restaura si va invia odata cu sufletul. Asta probabil pt. ca din inceput omul a fost creat trup si suflet deopotriva, nu numai trup, nu numai suflet. Si apoi ingerii au fost creati fapturi spirituale, singur doar omul a fost creat din aceste doua elemente.

Inca un aspect important... Daca trupul se restaureaza si insoteste sufletul, inseamna ca nici acesta nu se poate desfiinta definitiv. El trece prin moarte doar provizoriu. Moartea sufletului trebuie inteleasa ca o perpetuare a raului spre rau si o rupere a relatiilor personale cu divinitatea. Iar aceasta moarte a sufletului poate fi temporara in perioada dintre judecata particulara si cea universala- doua evenimente distincte si importante. Dupa judecata universala sufletul nu mai poate fi salvat de la condamnarea in iad. De aici si rostul rugaciunilor si al jertfelor pt. sufletele celor "adormiti" (asa sunt pomeniti in slujbele bisericii, ADORMITI, nu morti).

Si ca sa revin la afirmatia mea care te-a nedumerit, e nevoie sa citesti din nou ce am mai scris pe aici. A trai departe de Dumnezeu este tocmai o moarte spirituala. A trai prin El si cu El inseamna dobandirea vietii vesnice. De asta am si zis ca principiul este relativ simplu de inteles. Sper ca am reusit cat de cat sa-ti dau un raspuns pe masura asteptarilor tale.

So far, so good.
#20791 (raspuns la: #20777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista conflicte... - de (anonim) la: 15/10/2004 23:56:55
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
datorita faptului ca ne implicam in subiecte de discutie ce nu au o "zona de mijloc"-de armistitiu-in care sa avem ambele parti satisfactia ca partenerul inflacarat ce-si sustine adevarul personal...ne mai da de inteles citeodata ca exista ceva justetze in PALAVRA noastra virtuala, pe care ne chinuim a o scrie...

La discutia reala (cu o bere pe terasa), cind simtim ca se face misto' sau exista sarcasm in fraza ori caracterizarea facuta de unii "macho-cafegioi" avem posibilitatea sa punem imediat intrebarea si sa cerem explicatie (ne putem da seama din gesturile sau expresia fetei daca a fost ceva intentionat sau din simpla greseala. AICI ESTE DIFERIT...poti sa ai 250 kg/ 2 metri inaltime (!)...sau sa fi un mare conferentiar-doctor in arte martiale, tot "sixpack" te numesti...NU ESTE RESPECT, nici FRICA de nimeni....

Draga Hypatia, daca nu este un subiect ce poate fi demonstrat tehnic, matematic, fizic, geografic, biologic, etc...vor fi mereu conflicte ( mergi la biblioteca si vei gasi o gramada de carti/tratate/manuale...cu contradictie si opinii diferite pe aceeasi tema)

Chestia cu pro-evrei/ contra-evrei este mai veche decit bunica'mea...n-o inteleg, ma depaseste.

salutari,
sixpack
#25222 (raspuns la: #25213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei hei, - de anisia la: 02/11/2004 11:45:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
draga destin, draga paianjenul,

imi pare mie sau voi chiar ati inteles gresit punctul meu de vedere...?

"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." - este fraza mea! se pare ca trebuie sa fiu mai explicita. ei bine, de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim...multi se intreaba de ce ne nastem, ce e viata, cum si de ce, cine hoataraste sa ne nastem, sa fim, sa avem viata. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. si de aceea eu personal cred ca e mai bine sa luam lucrurile ca atare: ne-am nascut, bravo, am fost norocosi, ni s-a dat sansa, hai sa nu ne mai chinuim sa aflam si de ce . nu facem altceva decit sa cheltuim energie aiurea. cum zice taranul roman: calul de dar nu se cauta la dinti!!! apoi, partea a doua a frazei: ...si incotro ne indreptam! - mergind pe acelasi principiu si hotarire, iarasi vin si spun: multi se intreaba de ce murim, cine hotaraste cind sa se intimple, de ce ne pierdem pe cei dragi si asa mai departe. nimeni nu a gasit si nici nu cred ca va gasii raspunsul. stie cineva cind moare? nu! stie cineva de ce? nu! stie cineva ce se intimpla dupa aceea? nu! ei bine, iata ca ne consumam energia aiurea pentru a doua oara. pentru ca Cel ce a creat toate acestea...nasterea, viata, moartea... El nu cred ca vrea sa îi aflam toate secretele. Si atunci? Atunci s-a nascut in mine aceasta fraza:"...de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam..." Nu ati dat importanta importanta sensului intrebator al frazei..."de ce sa complicam"... pentru ca eu consider ca e mult mai important sa imi canalizez energia in a accepta ceea ce mi-a fost daruit (faptul ca m-am nascut, viata in sine si moartea ce va veni la un moment dat), decit sa imi complic existenta incercind sa aflu de ce...

aceasta fraza nu face altceva decit sa arate dorinta-mi de a-I respecta Creatorului dreptul de a-si pastra tainele sale. Stiu ca le tine in secret (ca dovada ca de mii de ani nimeni nu a gasit raspunsul!) si de aceea nu incerc sa rascolesc in traista Lui.

semenii nostri sunt diferiti. si fiecare are dreptul lui la opinie. de aceea doar m-am limitat la a pune intrebarea (in mare masura retorica, in fapt, dar si adresata celor ce vor sa isi spuna opinia).pentru ca respect pe cei de linga mine si ma bucur cind un schimb de impresii are schimb. este o forma de imbogatire a cunoasterii de sine .



#27299 (raspuns la: #27282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gata m-am prins de ce ai desc - de mya la: 24/11/2004 20:57:30
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Gata m-am prins de ce ai deschis subiectul si de ce simti nevoia sa scrii aici. Ca sa ne inveti pe noi astia in stadii mai putin avansate (vai de mama noastra!) una ...alta. Noi astia...cu teoria (lu' peste) si tu cu practica.

Suntem si noi mici, deh. Ne chinuim aici.

P.S. Am zis ca nu sunt doar cu teoria da' ca nu vreau sa zic nimic de practica dar ce mai conteaza, noi sa fim sanatosi!
#29745 (raspuns la: #29659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







pt. maan - liberul arbitru - de donquijote la: 04/01/2005 16:59:52
(la: religia este extremista)
Asa cum incerci sa-l explici tu, liberul arbitru este o amenintare.
Dealtfel nu se deosebeste de cel al comunistilor: daca esti cu noi, e bine pentru tine, daca esti impotriva noastra, suporti consecintele. Scuze, asta nu e liber arbitru. Liber arbitru este atunci cand alegi intre doua altenative cu consecinte asemanatoare si probabilitate egala.
Te-ai gandit vreodata cum ar arata 'negatia' acestei alegeri?
daca exista, ce-am avut si ce-am pierdut? de la presupusa facere a lumii incoace nu Si-a mai manifestat prezenta decat in cazuri destul de dubioase.
S-a intors cineva de 'dincolo' sa povesteasca cum e acolo? (poate in cateva filme americane puerile ca sa nu le zic tampite) si atunci de ce sa ne chinuim sa imitam pe altii si sa respectam niste reguli care nu ne ajuta cu nimic in viata? (precizez ca ma refer la 'poruncile' inutile societatii, si nu la 'sa nu furi', 'sa nu ucizi', respecta-ti parintii, etc.,etc.)

Poate religia in sine nu a cauzat razboaie, dar multi multi oameni au fost omorati in numele ei. Mult mai multi decat din cauza femeilor (dealtfel inafara de razboiul troian care de fapt a fost din cauza geloziei barbatilor si conceptiei ca femeia e proprietate, nu reusesc sa-mi amintesc de altul cauzat de 'femei').

Si in incheiere una care da de gandit si poate in sine sa constituie un subiect de discutie: de ce oare din cele 10 porunci (nu conteaza in care varianta: VT - adica ebraica, catolica, ordodoxa, protestanta) lipseste insasi cea mai importanta: spune adevarul!!! ???




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: