comentarii

chinurile lui tantal


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
http://www.cotidianul.ro/eveniment/even1824aug.htm - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
Pt anonim - de gabi la: 20/10/2003 14:14:15
(la: A existat holocaust in Romania?)
Bine, dar totusi nu vad de ce poate fi considerata comparabila cu islamismul militant (din punctul de vedere al potentialei destabilizari a societatii) acordarea in 1878 a cetateniei romane unei categorii de locuitori care traiau in Romania si presupun ca-si plateau taxele ca si restul lumii. Complotau la vremea aceea impotriva Statului, religiei nationale sau a ordinii de drept? Intreb pt ca nu stiu, nu din retoricism.
Si nu ca-mi place faptul ca li s-a acordat cetatenia numai ca urmare a unei presiuni din exterior: dac-a fost un gest cu urmari proaste pt tara, as fi rezistat presiunii exterioare, iar in caz contrar (adica daca n-ar fi parut o idee rea) ar fi trebuit sa-mi vina ideea gestului inainte sa fie altii nevoiti sa mi-o impuna.
Personal, tot nu vad de ce-ar fi fost o idee rea acordarea cetateniei unei categorii de oameni care in marea lor majoritate faceau comert, plateau taxe si nu generau violenta sociala.

Acestea fiind zise, si desi nu cunosc amanuntele, ceva-mi spune ca Vestul civilizat nu ne-a impus in 1878 acordarea cetateniei pt o minoritate "proaspata" din motive strict umanitare, induiosat fiind el, Vestul, de soarta bietelor minoritati din Romania sau de pe alte coclauri.
Dat fiind faptul ca de ex. Belgia, (care dealtfel ne-a sustinut determinant in efortul de-a ne crea un Stat) avea un rege la vremea aia care-a exterminat in chinuri inimaginabile cateva zeci de milioane de autohtoni, nici macar minoritati, in Congo.
Si asta sub ochii complici si complezenti ai Vestului civilizat, acelasi care-mpingea pe altii ca noi catre progresul social cu forta...
Sau poate pentru oarece Profit, zeul parsiv din umbra multor actiuni "umanitare", trecute si prezente?

Anonom, multumesc pentru efortul de-a aduce anumite date (pentru mine) noi.
#1733 (raspuns la: #1694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Adevarul" - de anita47 la: 01/02/2004 10:08:04
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Fiul calugarului Vasile



Editorial de Cristian Tudor POPESCU



Dupa scorul inregistrat de C.V. Tudor si PRM, dl. Octavian Paler vorbeste de sinucidere colectiva. Nu impartasesc parerea domniei sale, desi C.V. Tudor prevesteste periodic in Romania mare" inexorabila si apropiata sinucidere a sus-semnatului. Va trebui sa convietuim intr-un fel, in vremurile care vin, cu un PRM votat dupa toate regulile democratiei. Ii este data Romaniei si aceasta incercare, dupa chinurile pe care le-a indurat de 10 ani incoace.

Ceea ce nu inseamna ca putem sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic, sa zicem ca au avut loc niste alegeri si cu asta basta. S-a petrecut un lucru grav, democratia a provocat in Romania o malformatie maligna a organismului politic. Democratia nu functioneaza sanatos in orice conditii: daca mediul economic si spiritual dintr-o tara sunt alterate pana la fibra, atunci mecanismul democratic, aidoma unor ovare iradiate, poate naste monstri. Al cui fiu este acest C.V. Tudor, care umple acum ecranele, privind natia cu o cruzime paterna prin superochelarii sai Gucci? Raspunsul e pe cat de socant, pe atat de limpede: al calugarului Vasile.

Potrivit unei atente analize IMAS, publicata ieri de ziarul Adevarul, nu mai putin de 29% dintre cei care l-au votat pe Emil Constantinescu in 1996, acum l-au votat pe C.V. Tudor! Dupa ce uimirea se mai duce, prima intrebare este: cum se pot agrega in mintea unui om doua optiuni atat de diferite? Raspuns: cele doua optiuni nu sunt, in esenta, diferite. In 1996, Constantinescu a venit cu un discurs mesianic, soteriologic, de salvator, de erou liberator. Cifrele pronuntate de el - 60 miliarde de dolari, bani care vor veni din afara, 15.000 de specialisti - nu tineau de economie sau tehnica, ci de paranoia personajului, care se inchipuia buricul lumii, viitorul lider regional". Politicienii au fost asimilati - De acum incolo nu se va mai sacrifica poporul, ci conducatorii" - unor apostoli pregatiti sa indure martiriul in numele lui Iisus Constantinescu. Finalul cu Credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?" si invocarea calugarului Vasile care semana cu Corneliu Coposu" a inscris decisiv in zona misticii si aratarilor religioase imaginea unui presedinte Constantinescu care, altfel, s-a dovedit un natarau desavarsit in materie de economie, administratie, alegerea si conducerea oamenilor.

Pe ce-a batut moneda Constantinescu de la bun inceput? Pe cruciada anticoruptie, pe lupta" galagioasa cu mafia, ca asta nu cerea cunostinte economice si manageriale aprofundate si prindea la public. Nu va suna cunoscut? Ce deosebire este intre cruciada anticoruptie a lui Constantinescu si Jos mafia, sus patria!" a lui C.V. Tudor? Una singura: Constantinescu a apucat sa esueze jalnic, C.V. Tudor inca nu. Fabuloasele miliarde de dolari ale lui Constantinescu se transforma, in programul PRM, in alte surse de finantare externa", care vor permite suspendarea temporara a inrobitoarelor acorduri cu FMI si Banca Mondiala". Cine o sa ne dea banii astia? Le Pen, Jorg Haider, Khaddafi, Saddam, Putin? Coreligionarii din America ai lui C.V. Tudor? In fine, la C.V. Tudor cei 15.000 de evanghelisti sunt trei, Puzdrea si Corleone, ceea ce nu-l impiedica pe tribun sa invoce sistematic Biblia si pe Dumnezeu. De la Iisus Constantinescu la Vadim Hristos. Acesta este autotransplantul care s-a petrecut in creierul consumatorilor de miracole din tara noastra. Nici nu-i de mirare intr-o tara in care 55% din populatie crede in Judecata de Apoi si in Rai. Ei isi pot manifesta optiunea si in afara politicii: sunt cei care au jucat la Caritas (ne miram acum ca il voteaza Clujul pe C.V. Tudor?), au pus si au pierdut bani la Safi, la FNI, si daca maine mai deschide unul o taraba unde zice ca inmulteste banii de 10 ori, dau navala. Pentru ei, capitalismul e societatea in care fie te imbogatesti din nimic, fie, daca ratezi chestia asta, vine statul si iti da.

Natura mesianica a votului acordat lui C.V. Tudor rezulta si din infrangerea lui Isarescu. Actualul premier este cel care a avut la dispozitie, spre deosebire de Ion Iliescu, C.V. Tudor sau Theodor Stolojan, sacul bugetar pentru a mitui electoral populatia. Si a practicat o mita electorala porceasca, azvarlind cu promisiuni si bani in cine s-a nimerit, stergand datorii, acordand indexari, suplimentari, pomeni si culminand prin stergerea prin OUG a datoriilor catre stat ale tuturor intreprinderilor din tara, fie de stat, fie private - un indemn clar sa nu mai plateasca nimeni impozite in Romania, sa se termine o data cu statul asta national si unitar. Daca ar fi fost vorba numai de saracie si foame, lumea ar fi trebuit sa-l voteze pe binefacatorul" Isarescu. Iata insa ca asa-zisul tehnocrat n-a recoltat decat 10 procente, iar C.V. Tudor a fost votat in Transilvania, zona mai bogata decat restul tarii. De unde rezulta ca sunt multi cei care asteapta un Mesia, nu o suta de mii de lei in plus la pensie.

Cu tinerii insa, multii tineri intre 18-29 de ani, destui dintre ei pentru prima data la urne, care l-au votat pe C.V. Tudor, e o alta problema. Ei sunt produsul ultimilor ani de tranzitie spre neant din Romania. In acesti ani, ecranele patriei au fost invadate de o maree neagra, de o revarsare infioratoare de kitsch, de vulgaritate, de prost gust, de bancuri groase si porcoase, amestecate cu antisemitism, rasism, sovinism. Daca Vacanta mare" face succes de public, mai e de mirare ca a fost votat C.V. Tudor? Valorile publice ale epocii au devenit grosolania, desantarea, smecheria, gura mare, tupeul nemarginit, combinate cu lacrimile produse la comanda de emisiuni storcatoare de glande si cu luciul fetelor de gagici misto si baieti cu bani. O lume pe cat de falsa, pe atat de scaldata in culorile vii, electrice, pulsatile ale superficiului, superficialitate plus artificiu. In acest univers televizual a navalit C.V. Tudor, o mixtura de Robocop (Sunt programat sa-i termin!"), manual de istorie, Bingo, baiat de cartier, telenovela, O noapte cu Adrian Paunescu si Vreau sa fiu miliardar. Asta a fost C.V. Tudor in ultimele doua saptamani ale campaniei electorale - un nou show de succes pe toate ecranele. Daca ar vrea sa devina showman de televiziune, C.V. Tudor l-ar aduce pe Florin Calinescu in sapa de lemn. Din nefericire, el vrea sa fie presedinte...

O generatie intreaga a fost, deci, anesteziata spiritual pe cale audiovizuala pentru a primi acum in ceafa injectia cu vadimism. Cu atat mai usor cu cat cei tineri nu stiu cu ce s-a ocupat C.V. Tudor inainte de '89, iar de Elena Ceausescu au auzit vag. Mai invoca si alte motive tinerii care l-au votat pe C.V. Tudor: de pilda, sa obtina usor azil politic in Occident dupa ce ajunge el presedinte. O, Doamne, ce-am trait sa aud, la 10 ani de la Revolutie...

Ca si cum n-ar fi de-ajuns raul imens pe care l-au facut acestei tari, felurite specimene de pe dreapta, cederisti, ghedesisti, intelighenti sustin acum teoria cretina ca PDSR i-a dat in mod deliberat voturi lui C.V. Tudor, ca sa aiba Iliescu un adversar usor" in turul II. Cat de usor, rezulta din declaratia de ieri a liderilor PDSR, ca, daca C.V. Tudor castiga presedintia, atunci PDSR se retrage si lasa PRM sa faca guvernul. Migratia reala a voturilor de la PDSR la C.V. Tudor, deja inregistrata in proportie de 11%, este un fenomen ingrijorator pentru liderii PDSR, nicidecum unul pus la cale.

O alta diversiune, venind din partea unor jurnalisti absolut independenti", in fapt sustinatori vicleni ai lui C.V. Tudor, este aceea ca Occidentul ii trateaza la fel pe Ion Iliescu si C.V. Tudor. Fals. Fata de fostii comunisti, Occidentul are o atitudine nuantata. Daca are interes sau constata ca respectivii au devenit niste democrat-capitalisti in toata regula, atunci fac abstractie de trecutul comunist. Este cazul cu Kwasniewski in Polonia sau cu Gyula Horn in Ungaria. Este cazul Coreei de Nord sau Vietnamului, cu care SUA isi dezgheata relatiile. Ex-comunismul lui Ion Iliescu nu e nicidecum o piedica de netrecut in relatia cu Vestul. Depinde de ce se intampla efectiv in Romania.

In schimb, cand vine vorba de antisemitism, ultranationalism, sovinism, xenofobie, s-a incheiat orice discutie. Reactia Vestului este automata, brutala, necrutatoare. O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu PRM la guvernare inseamna un ghetou carpato-danubian. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice finantare externa va fi oprita. Nici un sef de stat civilizat nu mai calca la Bucuresti.

Dupa 4 ani cu Iisus Constantinescu, am ajuns in urma Bulgariei. S-a ivit acum ocazia de a cobori si mai jos. Alegerea ne apartine, nu ne-o impune nici o cizma ruseasca sau americana. Daca noi, romanii, vom crede in majoritate ca merita, democratia ne permite sa aruncam Romania in timpul mort, in singuratatea de plumb a ultimilor ani ai lui Ceausescu.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A


Nu crezi ca ti se pare? - de Dantimis la: 06/02/2004 14:08:41
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Faptul ca lumea dispretuieste oamenii supraponderali cred ca e mai mult in mintea ta. Intradevar, probabil ca unii vor gandi ceea ce spui tu, dar celor mai multi dintre noi nici nu le va pasa. In ziua de azi, o persoana cu cateva kile in plus e ceva asa de normal incat nici nu merita sa-o mai judeci. Mai ales pe continentul nord-american. Aici cred ca mai mult de 60% din persoanele adulte au probleme de greutate. Care de obicei au inceput din copilarie. E uimitor sa vezi cati copii de 10-12 ani d-abia se mai pot misca din cauza ca sunt ca niste baloane de sapun. E vina lor? NU. Mai degraba a parintilor care nu stiu sa-i educe sa manance healthy. De ce sa-ti pierzi ore in sir sa gatesti o cina cand e asa de simplu si de ieftin sa mergi la McDonald sau alte fast food-uri. Cu $10-15 ti-ai hranit toata familia.

Cred ca majoritatea persoanelor adulte au avut probleme cu greutatea de-a lungul vietii, mai mult sau mai putin. De exemplu eu: la 28 de ani am plecat in Canada. Aveam 1.80 m si 70 Kg. Subtirel ca tras prin inel. La 34 de ani ajunsesem la aproape 100 Kg si 28% body fat. Nu mi se parea ca sunt asa gras. Ba chiar ma mandream ca "uite mai, am facut si eu muschi...". De fapt de vina era sedentarismul, toata ziua stat in fata unui computer, mancarea din abundenta, fara restrictii si lipsa de stress. Probabil si un metabolism mai scazut. Semnalele de alarma au aparut cand nevasta a inceput sa-mi zica: "Trage-ti burta ca-ti fac poza." Iar in poza apaream cu gusa... Auuu! Am inceput sa ma panichez si sa ma uit mai des in oglinda. A inceput si mie, ca si tie, sa mi se para ca toti prietenii rad de mine. Iar nevasta imi zicea in gluma: "Lasa mai, esti grasutz, dar jovial, imi place mai mult de tine...". Am inceput sa mai uit mai atent in jur la prietenii mei, toti cam intre 30-40 ani. La aproape toti se vedea ca pusese ceva kile in plus fata de cand erau la 20 si ceva de ani. Acum, la aproape 35 de ani am 85 kg si 14% body fat. Nu ma mai simt gras si nici nevasta nu-mi mai spune sa-mi trag burta.

Sunt o droaie de retete de slabire pe piata, la fel ca si cu fumatul. Dar nici una nu valoreaza doi bani daca nu ai vointa sa te tii de ea. Si in primul rand trebuie mers la gym. In fiecare zi. Altfel pierzi masa musculara. Cel mai greu lucru de controlat a fost apetitul. In special mancatul seara. Am observat ca numai o data pe saptamana daca luam o cina copioasa, toata saptamana aia de diet se ducea pe apa Sambetei. Seara, daca-mi era foame, baut un suc natural si mancat ceva fructe. Nu banane insa. La curele de slabire evita bananele. Daca chiar nu rezistam, o salata de legume astampara foamea. Dupa ce rezistam toata saptamana cu mese reduse in calorii, sambata sau duminica ma recompensam cu un lunch preferat. Cu conditia sa nu sar calul si sa mananc 2-3 portii si sa fi mers la gym in ziua aia. La gym insistam mai mult pe cardio decat pe greutati.

Trecand prin chinurile curei de slabire, aproape in fiecare zi ma intrebam daca are rost sa ma chinui atat, pentru ce? Raspunsul vine incet-incet, pe masura ce scapi de kilograme. Nu conteaza ce zic ceilalti din jur, parerea pe care o ai tu despre tine insuti e cea mai importanta. Nu cred ca cineva ar putea respinge alta persoana pentru ca are cateva kg in plus (exceptand relatiile sexuale). Daca un amic de-al meu n-ar fi mers cu mine la o bere pt ca eram prea gras, nu cred ca as fi mers cu el nici dac-ar fi platit. Sunt aproape convins ca persoanele din jur nu se uitau la mine diferit pt ca ma ingrasasem, ci eu ma uitam la mine diferit si ma condamnam singur.

Dar... mai stii... poate ma insel.

Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

DESPARTIREA DE COMUNISM - de AlterMedia la: 21/04/2004 01:58:17
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Uite ca eu am pornit subiectul si l-am si abandonat vreo doua zile, din lipsa de timp. Acum revin cu materialul promis. Pozitia mea este evident partizana, dar sper sa nu vi se para ca am sarit calul.

Imi cer scuze pentru lungimea textului.
Astept comentariile voastre.


CONSTRUIREA CATEDRALEI – TRIUMF ASUPA INCERCARILOR VEACURILOR

Desi au trecut 15 ani de la eliberarea de comunism, asistam cu mahnire la un scandal, la prima vedere absurd, declansat pe marginea a ceea ce ar trebui sa fie un motiv de armonie si infratire intre romani: inaltarea Catedralei Mantuirii Neamului.

Ideea Catedralei, aparuta dupa Razboiul de Independenta, a fost reluata in anii `20, dar greutatile, razboiul si apoi comunismul au impiedicat finalizarea proiectului. In ianuarie 1990 el a fost actualizat, crezandu-se - in sfarsit! - ca se poate materializa. Dupa ce initial a fost desemnat ca loc de amplasament (in bataie de joc) o intersectie din Piata Unirii, mai apoi (in 1997), pe considerente liturgice, istorice si culturale, o comisie a stabilit inaltarea Catedralei pe un fost teren al Patriarhiei. In Parcul Carol, acolo unde este acum (inca) Mausoleul eroilor comunisti.

In esenta, hotararea comisiei a fost motivata de faptul ca: se puteau respecta vechile randuieli canonice care cer asezarea bisericii pe loc inalt, ca simbol al aspiratiei de desavarsire; este locul cel mai apropiat de vatra seculara a Patriarhiei, putandu-se organiza lesne procesiuni; se va putea aduce pomenire asa cum se cuvine Eroului necunoscut (cinstit de inaintasi aici) prin Sfanta Liturghie si rugaciunile zilnice.

Mausoleul comunist a fost ridicat incepand din 1958, in perioada in care elita neamului romanesc putrezea in inchisori. Acest monument marcheaza de fapt, triumful - vremelnic din fericire -, al unei ideologii care a produs peste tot unde si-a intins aripile, moarte si nenorocire. De aceea, construirea Catedralei Neamului pe locul Mausoleului ar avea mai mult decat valoarea unui locas de cult nou. Aceasta Catedrala s-a dorit, in fapt, sa semnifice izbavirea neamului romanesc de incercarile veacurilor, trainicia si biruinta credintei crestine. Si daca asa a fost gandita ea atunci cand inca nu cunoscusem „binefacerile” comunismului, cu atat mai mult ridicarea sa azi, in 2004, i-ar spori valoarea de simbol.

Decizia de amplasare in parcul Carol – repetam, pe un fost teren al Patriarhiei! - starneste, din pacate, controverse si scandal, iar numeroase elemente ne fac sa ne indoim ca miza este spatiul verde - a carui distrugere se invoca.


Rezistenta „de constiinta”

In centrul „rezistentei civice” fata de construirea Catedralei se afla vechi dusmani ai Bisericii, precum Gabriel Andreescu, si asociatii civice necunoscute pana acum, infiintate probabil tocmai pentru acest scop, vezi „Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta”, condusa de dl Remus Cernea, asociata pe internet cu site-ul humanism.ro.

Aici firele incep sa se lege. Stim ce este cu adevarat umanismul, fara sa avem nevoie de definitiile ambalate in tipla de pe site-ul numit. Marele nostru ganditor Petre Tutea il definea astfel: „Umanismul e o ratacire a omului in Univers, care il inlocuieste - crede el - pe Dumnezeu”. E inlocuirea lui Dumnezeu cu omul, o auto-inchinare pe care si-o atribuie siesi, impotriva Creatorului sau. Dar care sunt comandamentele de capatai si roadele umanismului? Non-teismul, adica ateismul (traducerea libera a expresiei „libertate de constiinta”) si internationalismul. Roada internationalismului - comunismul insusi, regim odios care a facut zeci de milioane de victime si a mutilat spiritul atator popoare.

De aceea, nu e deloc de mirare aceasta atitudine a respectivei grupari umaniste galagioase, deoarece se inscrie in mod organic in mentalitatea, dar mai ales in ideologia sa. Desigur ca salvarea - pasami-te - a unui parc nu este decat un pretext ieftin.

Mergand mai departe, trebuie sa spunem ca noua constructie va inlocui simbolurile masonice care se gasesc din plin in constructia Mausoleului. Iata ce scria apreciatul jurnalist George Roncea in ziarul Ziua, in ianuarie 1999:

„Planul masonic al Bucurestilor

Proiectul de amplasare a bisericii in Parcul Carol a starnit o indarjita opozitie, mai ales din partea MLPAT, dar si din partea unor cercuri ostile in general fata de biserica si credinta. Parcul Carol are o semnificatie aparte, constituind un loc drag masoneriei. O serie de simboluri specifice sunt cuprinse in ansamblul arhitectonic al parcului Carol, dintre care cel mai pregnant este asa-zisul obelisc, creat pe profilul pentagramei si ridicat de guvernul comunist alaturi de osuarul in hemiciclu, care trebuia sa adaposteasca elita bolsevica. In mod cert nu s-a dorit (si nu se doreste nici acum, n. a.) ca aceste marci si simboluri ale comunismului sa fie aneantizate, sterse din memorie, prin ridicarea in locul lor a unei biserici. Confruntarea pe tema ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului contine si un substrat de nivel simbolic, care exprima conflictul ireconciliabil dintre ocultele anticrestine, inca prezente in institutiile Romaniei, si Biserica, principalul inamic al acestora.”

Mai adaugam ca Biserica Ortodoxa Romana, prin Hotararea sa din 1937, adoptata in urma realizarii „Studiului asupra Francmasoneriei” al I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Balan, s-a pronuntat clar impotriva masoneriei pentru ca: „propaga necredinta prin conceptia panteist-naturalista", „vrea sa se substituie crestinismului" si „submineaza ordinea sociala ". (A se citi / descarca integral de pe internet la http://odaia.go.ro/francmasoneria.html, a se vedea si articolul „Holocaustul culturii crestine” revista „Rost” nr. 1, http://www.romfest.org/rost/mar2003/holocaust.shtml )

Nu este greu sa intelegem, astfel, ca scopul SLC si al „umanistilor” nu este impotrivirea fata de constructia Catedralei IN Parcul Carol, ci fata de IDEEA inaltarii catedralei, indiferent in ce loc. „Protejarea parcului” este doar un pretext. Daca locul va fi schimbat, ei – sau altii – vor gasi motiv diferit de protest.

Cei care se opun proiectului au adus in discutie felurite argumente. Au cerut „crutarea” Mausoleului si transformarea lui in monument al...eroilor anti-comunisti, eventual stramutarea acolo a ramasitelor pamantesti ale unor „mari reprezentanti ai neamului”. E ca si cum militarii romani ar participa la execitiile NATO imbracati in uniformele de factura sovietica de dinainte de 1989. Sau, la Piata Presei, sa fi lasat statuia lui Lenin alaturi de steagul UE. Nu putem, in nici un fel, sa facem abstractie de simbolistica bolsevica cu care este impanat ansamblul arhitectural din Parcul Carol. N-avem cum sa-i inversam in minte semnificatia, si oricum ne indoim ca lui Iuliu Maniu ori Elisabetei Rizea – de exemplu - le-ar fi placut ideea sa se odihneasca pentru vesnicie intr-un asemenea loc.

In vremea construirii Mausoleului, se murea la Aiud, Gherla, Jilava, Pitesti, in chinuri, fara cruce si fara lumanare, iar de cele mai multe ori cei condamnatii savarsisera „crima” de a nu-si lepada credinta in Dumnezeu. Caruia din cei martirizati astfel, i-ar placea sa fie ingropat ACOLO?

S-a adus in discutie distrugerea parcului, a spatiilor verzi si a ambientului. Totusi, terenul afectat constructiei are o suprafata de 5,3 hectare, in vreme ce parcul intreg ocupa peste 35 hectare.

S-a incercat abordarea subiectului „banii nostri”. Spre ghinionul contestatarilor, aceasta a cazut din start, intrucat catedrala nu utilizeaza bani de la buget, ci din donatii. Ocazie, oricum, pentru ca donatorii sa fie luati in batjocura in anumite cercuri „progresiste” ca fiind prosti si inapoiati. Varful de lance al acestui curent, dl. Gabriel Andreescu (anticomunist convins, devenit peste noapte aparator al unui simbol al acestei perioade), a scris de curand in ziarul Ziua ca „investitia in Biserica nu este o investitie in civilizatie”. Asa este, domnule Andreescu, propunem sa nu se mai construiasca biserici niciodata, ci doar case de toleranta, carciumi si clinici de planning familial si avort, ca si asa s-au inmultit peste masura prostii de romani care nu va inteleg vizionarismul.

S-au facut si „sondaje” pe internet, ale caror rezultate sunt prezentate cu insistenta, desi nu trebuie sa fii sociolog ca sa stii ca asemenea metode dau rezultate eronate si de aceea sunt nule din punct de vedere al credibilitatii.


In loc de concluzie

„Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” organizeaza manifestari „artistice” (ma rog, poate nu inteleg eu arta moderna) si lanturi umane in jurul Mausoleului. In regula, este DREPTUL lor. La randul nostru va invitam, pe toti cei care sunteti in acord cu cele scrise mai sus, in parcul Carol, peste trei luni, pentru a asista la punerea pietrei de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului. Este OBLIGATIA noastra, a crestinilor dreptmaritori.

Sa nu ne lasam prada necazului si indoielii. Sa nu uitam ca Domnul vegheaza, si sa ne indreptam speranta catre El, care ne-a spus in Sfanta Sa Scriptura: „voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Mt. 16:18)

In decembrie 1989, romanii iesiti pe strada au strigat „Dumnezeu este cu noi”. Nu Buddha, nu Allah, nu Krishna, nu Omul, ci Dumnezeul parintilor si stramosilor nostri, la care ne rugam in biserici si pe care balaurul comunist a incercat – in van – sa il inghita. Acum, ne aflam in Anul Domnului 2004. Haideti sa punem punct epocii comuniste si sa sarbatorim triumful credintei si al Sfintei Cruci, luandu-ne la revedere de la Mausoleu si inaltand Catedrala: „adio, la groapa de gunoi a istoriei, calatorie sprancenata!”



Bogdan I. Stanciu
AlterMedia
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
Ciololaru cu vibratii si aparat foto - de Dinu Lazar la: 24/05/2004 00:21:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O stire aflata pe fluxul agentiilor de presa in acest moment ne informeaza ca a fost interzisa folosirea telefonului celular cu aparat foto, de catre militarii americani din Irak.
Despre bataia administrata detinutilor, insa, despre umilinte si chinuri, nu se spune nimic, oficial nu a fost interzis nimic in sensul acesta.
Fotografierea acestor scene, da, e interzisa de azi.
#15791 (raspuns la: #15780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrebari retorice, supozitii peste supozitii... - de enigmescu la: 21/06/2004 14:55:19
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
nici nu stiu daca ar trebui sa te cert sau sa te felicit. oricum mi-ai creat oportunitatea de a explica putin despre Biblie. mai intai ce este si cand s-a format? Biblia/Sfanta Scriptura este colectia cartilor V si NT, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aprox. 1500 de ani, adica de la Moise(cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei(cca. 100 dupa Hr.). cuvantul grecesc "biblos" de la care si-a luat denumirea inseamna carte/carti. de ce si-a luat aceasta denumire? fiindca cea mai mare parte a cartilor cuprinse in Biblie au fost scrise in greaca iar predicarea lor s-a facut in buna masura la fel- stim ca greaca era f. la moda/raspandita in mediile imperiului roman. in timp a mai capatat denumirea de "carte a cartilor" fiind cea mai raspandita si mai controversata dintre toate cartile scrise vreodata.
cuvintele si invataturile ei nu se contrazic niciodata desi mai sunt destule guri care spun contrariul. ce nu pot sa inteleaga sau sa accepte admit automat ca sunt greseli cuprinse in text. in realitate acestea sunt doar aparente; in limbajul teologic se numesc antinomii si nu se contrazic unele pe altele. cum e posibil? e simplu: unele texte trebuiesc interpretate literal, altele literar, unele istoric iar altele teologic-dogmatic.
cuvintele Scripturii sunt "de Dumnezeu insuflate, spre folos si spre binecuvantare". dar ce intelegem noi prin insuflare??? protestantii(si cei ce le-au urmat pilda) au spus ca Dumnezeu le-a vorbit direct si le-a dictat scriitorilor verset cu verset toata biblia. dar daca ar fi fost asa atunci n-ar mai fi existat atat de multe si de diferite stiluri de exprimare, ar fi fost unul si acelasi la toti scriitorii de carti sfinte. faceti comparatie intre stilul Sf. Ev. Luca si cel al Sf. Ap. Petru, spre ex.; sau comparati stilul Ev. Ioan cu al Sf. Ap. Ioan(sunt doua persoane diferite). ce se poate deduce la o citire cat de cat atenta si obiectiva? ca miezul insuflarii a fost imbracat in forma literara dupa posibilitatile de intelegere si de comunicare ale fiecarui organ in parte- organul este acea persoana de care Dumnezeu S-a slujit in transmiterea mesajului divin. prin urmare DUHUL SFANT a vegheat asupra lor si i-a ferit de greseli, nu le-a dictat nimic, nu le-a soptit la urechi. altfel ar fi putut sa le dea Dumnezeu direct gata scrise textele, nu credeti?
pot fi mesajele continute in biblie mincinoase? Hristos a facut de f. multe ori referire la proorociile VT despre Sine si in una din acestea a spus: "n-am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric ci sa plinesc". dupa alte traduceri ultimul cuvant ar suna "implinesc". nu sunt f. sigur pe etimologia celor doua cuvinte dar cred ca unul vine de la implinire iar celalalt de la plinatate. oricum in context sensul ar fi aprox. acelasi si anume ca Hristos nu se dezice pe Sine Insusi niciodata si, asa cum tot El marturisea in alta imprejurare, "nici o iota sau o cirta nu va trece fara sa se implineasca; cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece"!(imi cer scuze pt. citatele care nu sunt f. exacte) daca o sa ne uitam in urma la toata istoria omenirii si in special la cea a crestinatatii o sa vedem ca pana acum toate s-au implinit, cuvant cu cuvant. de ce au ales milioane de oameni sa sufere pt. credinta in Hristos decat sa se lepede de ea? fiindca aceasta credinta cuprinsa si in Scriptura le-a adus vestea cea buna a nemuririi; mai mult decat atat le-a dovedit prin faptele ei concrete ca este o credinta vie si adevarata, nu ca acelea in zei pagani. Sf. Ap. Pavel spune: "daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra. dar cum Hristos a inviat"...
ne poate Scriptura calauzi ea singura pe calea credintei? protestantii spun: "numai Scriptura!" crestinii ortodocsi si catolici spun ca inainte de a se fi scris cartile bibliei si de a i se fi format canonul adoptat pana astazi a existat o TRADITIE VORBITA- aceasta s-a numit Sfanta Traditie. este si simplu de demonstrat aceasta fiindca, spre ex., Hristos n-a scris nimic din ce a predicat, marea majoritate a epistolelor NT au fost scrise de Sf. Ap. Pavel si acestea numai din anumite necesitati ale credinciosilor din diferite parti ale imperiului roman. a fost necesar sa scrie pt. ca inca nu se inventase avionul sa zboare de urgenta la fratii de credinta ca sa le explice cuvintele lui Hristos si nu putea fi deodata in mai multe locuri...! in plus chiar si in Scriptura sunt unele locuri(in NT) in care se face referire la anumite imprejurari din VT, intamplari care insa nu le gasim niciunde scrise intre cartile acestuia: cearta ingerului cu diavolul pt. trupul lui Moise...(mai sunt cateva pe care nu mi le amintesc acum). cercetati Scriptura si vedeti ce se scrie in evanghelii despre predica de pe munte unde Hristos a vorbit multimilor o zi intreaga, pana au flamanzit de a trebuit sa le dea de mancare(si atunci a inmultit painile si pestii). pai daca s-ar fi scris tot ce a spus El, atunci am fi avut cel putin 20-30 de pagini numai cu predica Sa. chiar logica ne arata ca inainte de a scrie ceva trebuie sa ai intai ideile respective deja formate. dar sa mai facem o incursiune in timp. ganditi-va ca inainte de a ajunge toate scrierile sfinte sub forma cartii actuale au trecut cateva decenii cel putin- inca se mai scria pe pergamente. apoi textele au mai trebuit si traduse din original, asa cum s-a intamplat si cu Septuaginta. asadar Traditia a tinut de-a lungul timpurilor aprinsa atat flacara invataturilor sfinte prin explicarea/interpretarea lor, cat si flacara adevarului nealterat.
cuvantul "canon", imprumutat din ebraica si trecut prin filiera greceasca, inseamna "dreptar/regula/(mai tarziu)randuiala". va sa zica prin canon intelegem lista scrierilor cuprinse in Scriptura si care contin randuieli pt. viata crestinilor. aici vreau sa insist putin: daca o scriere nu e conforma cu intreg textul bibliei, adica se contrazice cu alte texte sau e confuza, atunci nu e admisa in canon. exista, dupa cele 39 de carti canonice ale VT(pana la proorocul Maleahi), un nr. de 14 carti necanonice dar care au fost pastrate de biserica intre cele doua Testamente pt. ca "sunt bune de citit". in ele gasim invataturi extrem de folositoare si practice care nu contravin celorlalte texte. au fost recomandate spre citire primilor crestini inainte de a fi botezati. protestantii nu le-au admis nici pana azi.
dar cine a hotarat care este canonul sfintelor scrieri? daca ar fi sa ne luam dupa conceptia protestanta care zice "sola Scriptura", ar trebui sa cautam undeva in biblie scris explicit despre canonul ei. insa putem cauta cat vrem, n-o sa gasim asa ceva fiindca Traditia bisericeasca a hotarat aceasta. cum? prin Sfintii Parinti, cei care au luat parte la Sinoadele Ecumenice si-au hotarat odata pt. totdeauna invatatura de credinta si canoanele ei. aceste sinoade au fost in nr. de 7(recunoscute de ortodoxie)- la care s-au mai adaugat unele sinoade locale si, desigur, la catolici Conciliile Vaticanului- in functie de cerintele timpurilor respective. interesant de vazut ca protestantismul nu recunoaste ca sfinti pe participantii la sinoade dar se foloseste de canoanele emise de ei si, mai nou, de scrierile lor.
acum as vrea sa ma refer exclusiv la ce a scris autoarea mai sus. despre asa-zisa evanghelie a lui Toma ma indoiesc, asa dupa cum ma indoiesc de texte precum "visul lui Iisus" sau "epistola/epistolia". acuma iti pun eu o intrebare: ai avea incredere intr-un text al unui om, fie el si dintre apostoli, care s-a indoit de puterea lui Dumnezeu? si apoi de unde atata secretism, stanci din care ies pergamente si de-alde astea? daca ar fi fost adevarata n-ar fi fost normal sa se gaseasca la indemana tuturor crestinilor inca de la inceput, la fel ca surorile ei? mai este cazul vreunei scrieri sfinte care sa fi fost gasita prin vreo pestera, ascunsa de ochii lumii pana azi? pai care e rostul unei evanghelii? insasi denumirea de "evanghelie" inseamna "veste buna". daca ai citit acel text de care amintesti, ti s-a parut ca aduce o veste buna?
oamenii care s-au apucat de capul lor sa traduca sau sa explice textele Scripturii au cazut in cele mai grozave erezii. de la ei au plecat marile prigoane impotriva crestinilor, de la ei si-au luat fiinta sectele de ieri si de azi. aminteai de sfintenia oamenilor... Lactantiu ne spune ca adevaratii prooroci(deci si sfinti): predica toti un singur Dumnezeu; nu sufera de nebunie; nu sunt inselatori; nu umbla dupa averi sau castig; nu se ingrijesc de cele necesare vietii; fac cunoscute proorocii care se implinesc; si isi adeveresc trimiterea chiar prin suferirea chinurilor si a mortii. te intrebi cine poate sti daca un om e sfant? oricine, inclusiv tu! "dupa roadele lor ii veti cunoaste", zice Hristos. iar Sf. Ap. Pavel zice mai tarziu intr-una din epistole: "roada duhului este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; IMPOTRIVA UNORA CA ACESTEA NU ESTE LEGE"! adica ce lege omeneasca ne poate opri de la a considera pe cineva sfant chiar din viata? primii crestini se numeau intre ei SFINTI iar apostolii fac dese referiri in sensul acesta in scrierile lor. dau un ex. cred eu concludent aici: dupa coborarea Duhului Sfant apostolii obisnuiau sa mearga prin locurile publice nu numai pt. a predica evanghelia ci si pt. a vindeca bolnavii; asa se face ca in mai toate zilele, atunci cand Ap. Petru trecea pe cale, multi se asezau inaintea sa ca sa-i atinga iar altii asteptau ca macar umbra lui sa treaca peste ei ca sa-i vindece. asta insemna ca oamenii aceia pacatuiau? dimpotriva, ei experimentau puterea tamaduitoare venita dintr-un organ al lui Dumnezeu. ce crezi, intre un personaj care vorbeste de-ti ia auzul si-ti fura inima cu cuvintele frumoase si unul care nu vorbeste dar te vindeca prin puterea rugaciunii, pe cine ai alege ca fiind mai aproape de divinitate?
nu inteleg ce vrei sa spui prin coruperea venita din partea dogmelor catolice. sunt ortodox dar am fost uneori si la biserici catolice... n-am auzit pe nimeni pana la tine sa afirme asa ceva. e ceva cu totul nou pt. mine, recunosc. adica atat de corupta a fost biserica, in general, de dogmele catolice, incat a renuntat la traditia ei si s-a pornit pe implementat ce spuneau papii la Roma...! ma faci sa rad, nu te supara. de aia peste inca 6 secole(de cand spui tu ca a fost acaparata) s-a despartit biserica in cea de Apus si cea de Rasarit? fiindca erau acaparate de puterea papei? daca ai sa mai citesti ce am scris si la alt subiect poate ai sa intelegi ce se petrece de fapt si cum stau lucrurile. dar important sa adaugi si lucrurile pe care ti le-am facut cunoscute aici. si stai ca inca n-am inteles bine: care biserica de la inceput a fost corupta si care au fost patriarhii, de care anume vorbesti?
am sa inchei si eu aici, cu indemnul lui Hristos: "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
"CAND ERAM COPIL FACEAM CELE ALE COPIILOR, DAR CAND AM IMBATRANIT LE-AM LEPADAT." orice parinte nu-si lasa vistieria la indemana copiilor, ci sub grija iconomilor si a epitropilor pana la varsta hotarata de tatal lor!!!
oh desdi, oh mona...! :))) - de enigmescu la: 01/07/2004 04:20:29
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
mi-am amintit de replica asta dintr-un film, comedie mare. sper sa nu te superi. iti multumesc pt. aprecieri, ma flateaza, dar cred ca trebuie sa spun ca am gasit astfel de mesaje "vibrante" si la altii. dorul de tara (cu tot ce reprezinta ea), indiferent ca recunoastem sau nu asta, ne ajunge oriunde si ne infasoara in valul misterios si aproape imperceptibil al romantei despre patrie. am cunoscut in viata mea o multime de oameni, mai varstinici sau mai tineri, unii (cei mai multi) trecuti prin razboaie, ceilalti prin comunism, oameni puternici si tari de fire care la auzul imnului national sau la vazul drapelului plangeau ca niste copii. nu vreau sa ma laud, nu e o virtute asta, dar am plans si eu cu ei intelegand intr-un fel ca aici nu e vorba doar de patriotism sec, ci si de o dragoste nefatarnica si arzatoare ca flacarile izvorate din tortele vestitelor Olimpiade.
am incercat sa aflu in mod special de la cei mai in varsta, care aveau experienta trecutelor razboaie, cate ceva despre cum a fost viata traita de ei atunci, in imprejurarile acelea. desi au avut parte de greutati inimaginabile, de chinuri constante, nu s-au plans de nimic. insa ACUM, AZI, toti se plang de ceva anume, in mod special de viata grea dusa din motive neintelese pt. ei. au sperat la ceva mai bun si cred ca idealul lor de pace si bunastare e la fel de tanar in simtirile lor ca atunci cand si-au varsat sangele pt. indeplinirea lui. intr-un anume fel, in mintea mea acest ideal pur si simplu se contopeste cu ei. iar regretele amarnice pe care le am in suflet de atatia ani sunt din ce in ce mai profunde fiindca ma tem ca nu cumva odata cu trecerea lor (a fauritorilor de istorie nationala)la cele vesnice sa piara si idealul acesta purtat cu mandrie ca un stindard. se spune ca "de ce te temi, de aia nu scapi"... insa se mai zice si ca "paza buna trece primejdia rea"! SPER din toata inima ca aceasta primejdie rea o pazim noi bine aici, asemeni altora in alte locuri.
iertare pt. deviatia de la subiect, nu ma pot abtine niciodata cand vine vorba de patrie. va multumesc anticipat pt. intelegere. si mai sper ca mesajul meu n-o sa intristeze pe nimeni. sa facem "haz de necaz" e specific romanesc. sa-l pastram in continuare ca pe un bun de seama.
just me
#17116 (raspuns la: #17047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Who are you?Who?Who?Who?Who - de Little Eagle la: 06/07/2004 20:45:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Destin,my brother in arms,

I really wanna know...stii ca acest cantec faimos scris de Pete Townshend(The Who),este legat de reincarnare?TOT ce a scris Pete este influentat de Meher Baba,our avatar si guru,sa-l cauti la google,ori click:www.meherbaba.com

Azi m-am trezit si somnul mi-a adus din trecut arome de parfum al unor vieti trecute,dar si chinuri de morti premature si alte vieti pierdute undeva in colturi
pline de praf si panze de paienjeni...Nu cred ca eram treaz dar nici nu dormeam,am crezut doar ca somnul e un vis...dar era o iluzie a unor lumi in care nu eu am trait,ci alte persoane...

Am stat parca lipit de cearceaful ud de transpiratie,gol si pierdut in transa iluziei atator vieti si n-am gasit nimic mai bun de facut decat sa-mi ating genitalele si sa ma gandesc la fantezii sexuale din vremuri de trecut si vieti paralele uitate in moarte.

M-am gandit la Jim Morrison si poezia lui,la Bob Dylan si arta lui subtila si unica,la nebunul de Ozzy Osbourne si Keith Richards,la acordurile de strune unice ale lui BB King,La Johnny Winter,La John Lennon...si mi-am dat drumul pe mine....in vise trecute de calator in timp...

Oare traiesc azi?Cine sunt,de unde vin,unde ma duc???Imi iau sticla de whiskey si ma arunc in melencolia unei vieti uitate deja,stau pe covor si ma frec de iluzii ce vin si trec peste mine si ma simt abuzat si violat...de ele toate,ma uit pe gura sticlei si cad in ea si ma inec si nu am un colac de salvare...de udeva,ma cheama Janice Joplin,inotam impreuna in sticla si uite ca e si Jim mort inecat...nu credem ca e mort...incercam sa-i facem respiratie gura la gura si ne inecam in sangele lui plin de alcohol...

Undeva am vazut si pe Marlon....are in gura inca acele bucati de vata sa fie diferit in Godfather,abia ca poate vorbi...e inecat cu ele....e mort si el...inecat si imbracat precum Fletcher in Mutiny on the bounty,a uitat acel accent de homosexual....dar ce frumos danseaza cu o femeie superba....Faye Dunaway
si Johnny de Marco se uita la ei,la fel si eu si as vrea sa am sex cu ea si cu Johnny,toti 3 impreuna...si cu Marlon...dar el vrea doar sa priveasca caci stie ca e mort...

Heeerrreeee's....Jhonny.....NIcholson cu toporul in mana...si sar repede pe geamul de la baie,gol si cad si veveritele ma mananca de viu...imi mananca genitalele...nu le mai am...cum mai pot avea sex de acum????ce-o sa zica Marilyn???dar in loc de sange curge whiskey in nestire....in nestire,oh God,please,please help me....

Arunca-ma Doamne in alta viata si schimba-mi soarta,sa fiu altfel,m-am ratacit
din nou...iar inot in sticla si ma uit la oglinda vietii pe care am pus alte 3 linii de snow...sa ma duc undeva in alte vise si iluzii,unde creierul care-mi e deja uscat se crapa in bucati de timp,in imagini transcedentale ale unor fotografii despre cineva care ar aduce ca mine...dar nu-s eu,suntem altii si multi....

Snowblind...what you get and what you see,things don't come so easily...I'm feeling happy in my pain....sunt doar un lost brain my brothers and sisters..am pierdut sansa de a vedea cine sunt...
Este zi sau noapte?Vis ori visul realitatii?Ori realitatea visului,care ma intreaba mereu:UNDE TE ASCUNZI,de cine fugi ca un besmetic?Ovi...Ovi...Ovi
esti deja pierdut in neantul Creatiei,te-ai uitat pe tine insuti,stai intr-o camere goala,in pielea goala,intr-un colt si te uiti la paienjeni si panzele ce te infasoara in firele lor dulci....Ovi...nu mai existi,ai plecat pe o barca de hartie pe un ocean de plastic...Fellini....oceanul lui de plastic...

E mai real ca un adevarat ocean pt. ca spune cine suntem...Ovi,Ozzy,Jim...
the demon alcohol,suicide sollution,death is so sweet like wine...should I????
Nu inca...oglinda e o reflectare dar nu ma vad in ea,unde sunt???Aha...uite-ma in acelasi colt de camera goala la curul gol si inauntrul unei sticle mari de Jack Daniels,fara colac de salvare,dar Marlon si Johnny rad de mine,Faye nu ma vrea sa am sex cu ea.Sunt urat si grasut,in plus...veveritele mi-au mancat genitalele...

Am sex cu cumnata mea si cu Amanda care are 18 ani,de fapt doar ele au sex,eu ma uit din colt...din sticla,urlu dar nimeni nu ma aude si nici nu ma vede...Oh NO God,please help me...

cine sunt???Nu mai sunt cine vreau sa sunt...am fost???Voi fi?Cine mai stie?....

Ozzy














































Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ozzy - de enigmescu la: 08/08/2004 12:29:03
    (la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
    nu stiu ce-ai sa crezi dupa ce vei citi acestea dar trebuie sa ti le fac cunoscute: Sf. Nicolae, un mare invatator si binefacator al bisericii crestine, desi era f. bland din fire, cand a venit in fata lui Arie, vestit pt. tendinta lui sectara (dealtfel curentul caruia i-a dat nastere si-a luat numele tot de la el- arianismul), asadar Sf. Nicolae vazand ca nu vrea sa se lepede de erezie si ca atrage pe altii dupa el sfasiind biserica, i-a tras o palma de a rasunat intreaga incapere sinodala in care se adunasera episcopii intregii lumi. si asta nu din rautate sau din invidie (sau mai stiu eu ce), ci din parerea de rau pt. crestinii care se lasau ademeniti de invataturile ariene si nu mai ascultau de biserica. iar Nicolae e unul dintre cei mai mari sfinti praznuiti de ortodoxie. daca el a facut asta intru apararea credintei, iar Petru a taiat urechea slujitorului in apararea lui Hristos, atunci eu de ce sa nu ma revolt si sa nu iau atitudine? nu ma aseman pe mine cu ei si nici nu vreau sa creada cineva ca am tendinte inchizitorii, dar adevarul de credinta se pastreaza si prin lupta.
    daca vrei exemple de oameni sfinti care au trait dupa modelul lui Hristos, atunci trebuie sa iei un calendar crestin si sa citesti numele celor inscrisi acolo. ei sunt doar un infim procent din totalul celor care si-au dat viata martiric sau si-au inchinat-o prin infranare caii crestine. multi dintre acestia ne amintesc pana in ziua de azi de viata lor desavarsita prin trupurile lor care au fost daruite de la Dumnezeu cu: neputrezire, savarsire de minuni, curgere de mir s.a. spre deosebire de alte credinte care se inchina la zei de tot felul si-si aroga legaturi cu divinitatea, crestinismul autentic practica pana in ziua de azi cultul sfintilor, exact asa cum l-au practicat primii crestini. dar aceasta credinta se bizuie in primul rand pe un fapt fara precedent in istoria omenirii: HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! acesta este temeiul credintei crestine si tot acesta e temeiul pt. care nu ne inchinam lui Budha, Zoroastru, Mahomed... Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu intrupat iar trupul Sau, ca o pilda despre ce va fi la sfarsitul veacurilor cu trupurile oamenilor, s-a aratat inviat la f. multi dintre ucenicii Sai. asta spre deosebire de ceilalti fauritori de sisteme filosofice sau de asa-zise credinte care zac cu trupurile in aceleasi morminte in care au fost pusi.
    un Sf. Parinte zicea ca "nu ma tem de moarte, ci de vesnicia ei". tot asa si eu, ma tem mai mult de moartea sufletului decat de moartea trupului- ca in fond la asta se refera. moartea sufletului inseamna trecerea intr-o stare de vesnica neodihna, unde "viermele cel neadormit" (constiinta proprie) nu inceteaza sa te mustre pt. faptele rele savarsite in viata si unde te chinuie gandul trairii departe de comuniunea cu Dumnezeu si Sfintii Sai. si fiindca atunci (in rai, dupa judecata universala) vom fi "ca ingerii in ceruri", deci fara placeri trecatoare si "nevoi pamantesti" (cum ar fi de pilda sexul), faptul ca multi din cei dragi ai nostri vor fi in iad nu va avea de ce sa ne mustre, fiindca la fel ca si noi au avut putinta de a savarsi preceptele Scripturii si libertatea de alegere intre bine si rau. iar "rai" inseamna starea de deplina pace si bucurie alaturi de ceata sfintilor, bucurie manifestata in mod obiectiv prin savarsirea Liturghiei Ceresti.
    sa citim pilda bogatului si a saracului Lazar... cata profunzime, cata dreptate si acuratete in exprimarea celor ce vor fi!... un lucru e cert: odata trecut dincolo nu mai poti face nimic, atat pt. salvarea sufletului tau cat si pt. a celor ramasi in viata. aici e pilda. trebuie sa te ostenesti sa faci totul ca sa-ti castigi o inviere buna la venirea lui Hristos. altfel trupul tau va invia doar pt. a merge la chinuri. cam cum zice romanul: dupa fapta, si rasplata! si apropo de trup, spune cineva dintre Sfinti ca "trupul e o buna sluga dar un rau stapan"... asta este in totala concordanta cu ce scrie in Biblie: trupul slujeste acum pt. desavarsirea sufletului, nimic mai mult. iar daca va reusi aceasta, atunci amandoua, si trupul si sufletul, se vor indumnezei (atentie ca nu am spus "vor fi dumnezei" sau "ca Dumnezeu"- asta a fost greseala primordiala!). fara trup, dealtfel, sufletul nici nu s-ar putea manifesta intr-o lume fizica cum e pamantul. de aceea zice ca "va fi un cer nou si un pamant nou", ca toate vor corespunde noilor cerinte ale trupurilor spirituaizate. prin trup spiritualizat intelegem "patruns de spirit", asa cum a fost trupul lui Hristos care putea trece prin usile incuiate.
    si ca un ultim aspect, cine pacatuieste in trup acela pacatuieste si in sufletul sau, dupa cum cine pacatuieste in sufletul sau nu poate pacatui in afara trupului. pt. ca in asa fel sunt alcatuite toate acestea ca nimeni sa nu aiba motiv de impotrivire la judecata zicand ca ori numai sufletul, ori numai trupul e pacatos.
    multam pt. rabdare.
    ca o paranteza, mesajul este adresat si celorlalti.
    just me
    #19368 (raspuns la: #19146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Aici e greseala! - de dinisor la: 29/08/2004 21:05:31
    (la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
    Buna Emi K,

    Citind mesajul tau m-am recunsocut pe mine in timpul adolescentei, in lupta cu kilogramele. Tot timpul eram preocupata de ce regim de slabit a mai aparut nou, ce sa mai incerc. Cand slabeam , cand puneam la loc. In fapt nu am fost niciodata grasa, sau supraponderala. Doar obsedata sa nu devin. De aceea ma "maltratam" cu diferite regimuri de slabit.
    In urma cu doi ani, am intrat in contact cu un nutritionist, urmand un curs in domeniu. Asta m-a ajutat enorm: in a-mi cunoaste organismul si in a intelege ce se petrece cu corpul nostru de cate ori il supunem la astfel de schimbari de metabolism (regimurile de slabit). Am sa incerc sa iti concentrez esentialul si am sa iti spun:
    1) UITA tot ce inseamna regimuri de slabire. Sunt doar pacaleli si chinuri!
    2) Stabileste-ti o tinta: x kilograme.
    3) Pentru a-ti atinge acest tel, ofera corpului tau o perioada de 1 an (da, 1 an. nu zambii... caci chiar de pare indelungat, e doar o perioada de timp care trece. si cu cat mai mult timp folosesti pentru a slabi, cu atat mai stabila vei fi in greutatea ta ulterior)
    4) In fiecare zi mergi pe jos min.3 km, intr-un ritm atat de alert incat sa poti vorbi.
    5) bei 3 litri de apa pe zi, fie ca ti-e sete sau nu.
    6) ore regulate de masa: 7-mic dejun, 12-pranz, 17-cina. nimic intre, nimic dupa cina.
    7) regula celor 3 prieteni. imparti farfuria in trei: 1 treime legume/fructe, 1 treime proteine, 1 treime carbohidrati. asta iti va da echilibru in nutritie
    8) dulciuri doar sambata!!!!

    Urmand aceste reguli, eu personal mi-am regasit echilibru si vreau sa iti spun ca ma simt excelent. nu numai fizic, dar si psihic.Nu mai ma preocupa kilogramele sub nici o forma.
    Acesta insa nu este un regim de slabit ci un stil de viata nou, cu care te obisnuiesti si traiesti in continuare.Dupa ce ti-ai atins greutatea dorita, poti reduce mersul pe jos la 3 zile pe saptamana , pentru mentinere si conditie fizica.
    Sper sa gasesti puterea si rabdarea sa incerci, iar de mai ai intrebari nu ezita sa mi le adresezi. Crede-ma ca stiu si inteleg prin ce treci.Succes!!!!

    ______________________________________________________
    Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
    Paianjenul - de carapiscum la: 01/09/2004 18:37:26
    (la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
    Iti raspund tie acum fiindca Pt. Destin am nevoie de mai mult timp si, asa cum mi-a recomandat, n-am sa mai stau pana tarziu (dupa ora 1 noaptea) sa-i scriu.

    Notiunea de moarte comporta doua intelesuri: spiritual si fizic. In credinta crestina moartea este vazuta ca o trecere din viata de pe pamant la viata de dincolo (in cazul in care "x" este vrednic de rai) sau poate sa insemne ruperea oricarei legaturi cu Dumnezeu si "ancorarea" in iad pt. vesnicie (in cazul celor nevrednici de rai). Dar si intr-un caz si in celalalt sufletul nu se desfiinteaza! De aceea expresia "a trecut in nefiinta" este improprie crestinismului si s-a inoculat oamenilor in greii ani de comunism ateu. Sufletul nu poate sa se distruga odata ce a fost creat de Dumnezeu, asta trebuie sa intelegem. Chiar si chinurile iadului nu sunt spre distrugerea sufletului, ci spre chinuirea lui. De ce s-a zis ca "singura atee este moartea"? Tocmai pt. ca moartea in sine nu-l poate accepta pe Hristos Cel inviat, asa dupa cum Hristos nu poate accepta ceva necurat sa intre in imparatia Sa. Aminteste-ti: "intre noi si voi este o prapastie in asa fel incat de ar incerca sa treaca cineva de la noi la voi, sau de la voi la noi, sa fie cu neputinta." (am parafrazat din Scriptura). Aici e vorba de o moarte pur spirituala, o moarte a faptelor celor bune concomitent cu savarsirea celor rele- asta atrage automat "mania" divina.

    Daca insa ne referim la moartea trupului, atunci e cu totul alta problema. Chiar si asa, cu toate ca trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat", nici acesta nu se desfiinteaza definitiv. Pt. ca spune ca toti vor invia la trambita arhanghelului si la glasul lui Dumnezeu. Cum asta? Unii parinti au zis ca va fi cam la fel cum se intampla cu pilitura de fier ce se alege din nisip cand apropiem un magnet. Asa si trupul se va restaura si va invia odata cu sufletul. Asta probabil pt. ca din inceput omul a fost creat trup si suflet deopotriva, nu numai trup, nu numai suflet. Si apoi ingerii au fost creati fapturi spirituale, singur doar omul a fost creat din aceste doua elemente.

    Inca un aspect important... Daca trupul se restaureaza si insoteste sufletul, inseamna ca nici acesta nu se poate desfiinta definitiv. El trece prin moarte doar provizoriu. Moartea sufletului trebuie inteleasa ca o perpetuare a raului spre rau si o rupere a relatiilor personale cu divinitatea. Iar aceasta moarte a sufletului poate fi temporara in perioada dintre judecata particulara si cea universala- doua evenimente distincte si importante. Dupa judecata universala sufletul nu mai poate fi salvat de la condamnarea in iad. De aici si rostul rugaciunilor si al jertfelor pt. sufletele celor "adormiti" (asa sunt pomeniti in slujbele bisericii, ADORMITI, nu morti).

    Si ca sa revin la afirmatia mea care te-a nedumerit, e nevoie sa citesti din nou ce am mai scris pe aici. A trai departe de Dumnezeu este tocmai o moarte spirituala. A trai prin El si cu El inseamna dobandirea vietii vesnice. De asta am si zis ca principiul este relativ simplu de inteles. Sper ca am reusit cat de cat sa-ti dau un raspuns pe masura asteptarilor tale.

    So far, so good.
    #20791 (raspuns la: #20777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Marele paradox, cum il numesti tu, consta in aceea ca Hristos a fost si Dumnezeu adevarat si om adevarat, asa cum marturisim in Simbolul de Credinta: (cred)...Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Care pt. noi oamenii si pt. a noastra mantuire S-a coborat din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om; si S-a rastignit pt. noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a ingropat Si-a-nviat a treia zi, dupa Scripturi." Asadar Fiul lui Dumnezeu S-a coborat pe pamant la vremea proorocita, a luat trup asemenea noua si a murit pt. pacatele noastre, NU ca Dumnezeu ci ca om asemenea noua. Cum a fost posibil? F. bine, fiindca firea umana INTREAGA (deci si trupul si sufletul) trebuia restaurata. De aceea s-a folosit de trup omenesc, in aceleasi neputinte si nevoi ca toti oamenii, fiindca daca ar fi fost crucificat numai ca Dumnezeu atunci oamenii ar fi spus la judecata ca El nu stie ce inseamna suferintele trupului omenesc, ca El n-a simtit durerea si chinurile in mod fizic. Ori El nu numai ca le-a suportat cu stoicism (ca dovada ca a si murit f. repede), dar n-a voit nici macar sa guste din otetul amestecat cu fiere cand era in agonie pe cruce. De fapt pt. ce era menit acel amestec? Unii cred ca era o forma a bataii de joc, dar nu este adevarat. Acel amestec dadea muribundului o stare de ameteala, ca dupa droguri, stare ce-i permitea sa nu mai simta chinurile in toata durerea lor. Era, daca vreti, o ultima dorinta ce i se implinea condamnatului daca acesta accepta. Dar Hristos ce-a facut? A REFUZAT ca sa simta chinurile pana la capat. Si mai trebuie adaugat aici ca la chinurile fizice s-au adunat si cele psihice pt. ca vedea pe poporul Sau cum Il reneaga si se lasa condus spre rau. Inca o dovada ca El a fost si om si Dumnezeu este aceea ca in ultimele clipe striga: "Eli, Eli, lamah sabahtani?" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pt. ce M-ai parasit?) Este strigatul de durere cumplita pe care o suporta ca om. Probabil ca acum mi se va spune ca atunci a fost numai om, nu vad eu ca zice ca L-a parasit Dumnezeu, adica Tatal Sau? In realitate nu este asa, El recita dintr-un psalm al lui David care incepe chiar asa: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, ia aminte la Mine, pt. ce M-ai parasit?" (Ps. 21, 1).

    O alta "contradictie" si un alt paradox ar fi acela ca Hristos a murit dar a si inviat! Cine scoate din context rastignirea si apoi moartea Lui lasand la o parte invierea, n-are cum sa inteleaga ce s-a petrecut cu adevarat si nu-si poate nici macar imagina cum a putut Fiul lui Dumnezeu sa ia chip de rob ca sa moara pt. omenire. De aceea crestinii nu se saluta cu "Hristos S-a ingropat!", ci cu "Hristos a inviat!"

    -----------------------------------------------------------------
    So far, so good.
    #21148 (raspuns la: #21133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
    (la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
    Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

    Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

    "Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
    Nici samburul luminii de viata datator,
    Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

    Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

    Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

    Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

    Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

    Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

    Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
    -----------------------------------------------------------------
    So far, so good.
    #23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    game over? - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:41:29
    (la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
    Daca incep prin a marturisi ca filmul Matrix este cel mai atzatzator scenariu sau subiect de pana acum (la capitolul subiecte deja il fumasem intr-unul din visele mele de marire si glorie cand ma si vedeam rupandu-mi conexiunile de la un « server » al inchisorii noastre cea de toate zilele) ce vei spune oare ?
    De ce este atat de greu acest subiect ? pentru ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca, iar Dante a scris ceea ce credea el ca poate fi infernul (nu a trait in lagare – naziste sau socialiste), sau purgatoriul (perioadele de tranzitie sunt intotdeauna purifiante) (si nu purgative cum am vrut initial sa scriu, cu toate ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem aruncati in latrina istoriei de o mana de oameni – neoameni). Cea mai inexpugnabila cetate este mintea omului ( si visele sale) dar cate bordeie, atatea obiceie. Ne place sau nu place, ne dam cu presupusul. Ba ca este asa, sau poate asa, ba mai bine asa, dar cum este cu adevarat nimeni nu stie. Si chiar Mantuitorul aminteste ca nu poate vorbi deslusit ca nu a venit inca vremea si ca sunt oameni care cu toate ca aud nu inteleg si cu toate ca vad nu pricep, caci nu a venit inca timpul dezvaluirilor. Trebuie ca insasi omenirea sa urce Golgota ei, si-si sprijine crucea bine si sa se rastigneasca pana cand va binevoi sa invete ca odata rastignit trebuie sa suporti toate caznele si chinurile caci rastignirea nu-i o joaca, o opereta, un show.
    Pana cand nu se vor cutremura locurile si lumile din strafunduri pana la ceruri, nu vom sti ca ne-am izbavit. Poate ca de aici senzatia de « deja vue » caci daca repetam acelasi spectacol seara de seara nu se poate sa nu invatam ceva, sa nu se lipeasca ceva mecanicisme de noi.
    Si eu am trait destule experiente de genul celor enumerate si poate de aici senzatia si dorinta de a fi rautacios caci teama ne creeaza dependentze. Dar teama sau frica exista si sunt umane. Nu pot sa spun ca imi este frica de moarte pentru ca nu stiu ce este dincolo de ea sau daca este ceva dincolo de ea. Pot sa cred ca am mai avut o viata anterioara ? Nu, nu cred. Caci daca ai crede ai fi nevoit sa-ti amintesti si restul povesti, ori acest lucru nu se poate. Cineva spunea ca pe lumea asta totul este miscare, schimbare. Deci vorbele, visele, locurile si trairile cuiva odata nascute, plutesc prin lume si se « lipesc » pentru un timp de mintea, trupul si sufletul altcuiva. De aceea cand intalnim o persoana noua ne simtim atrasi irezistibil catre ea (indiferent de sex) sau nu putem sa o suferim (indiferent de tipologie : flegmatic, melancolic, coleric sau sangvin), sau cand trecem printr-o gara prafuita stim ca dupa al doilea colt se afla un magazin de incaltaminte de unde ai sa-ti iei cei mai frumosi pantofi pe care ii vei avea, sau ca pe banca aceasta dintr-un parc necunoscut vei cunoaste cea mai deosebita persoana care iti va influenta viata. Asta sa fie oare « deja vue-ul » ?
    De ce oare nu ne este frica sau poate ca murim de frica dupa un vis in care intalnim locuri si persoane dragi, cunostinte si necunoscuti pentru momentul visului ? Sau ce te faci cand ai un vis ce continua ca o « saga » pe mai multe noopti, ani, zeci de ani ? sau ce te faci cu vise care vin si revin cautandu-te caci parca si lor le este frica sa nu uiti de ele ? Vis a vis de darul cel mai frumos de ziua ta (batranul tau – cat de simplu si frumos spus, batranul) bucura-te de el. Deci ca incheiere : marturisesc ca viata mea anterioare este de fapt viata parintilor si bunilor si strabunilor pe care ii port la mine in suflet si in minte (cat de frumos sunt spuse in « Dune ») iar viata mea viitoare va fi traita in sufletul si ochii copiilor mei. Caci voi privi cu ochi lor toate minunatiile fiecarei noi zile. Si de ce sa nu recunoastem ca fiecare zi este o zi deosebita care difera de celelalte prin doar 86 400 de secunde traite altfel.


    Belle mama, - de Crisa_ la: 06/10/2004 17:55:10
    (la: despre barbati ... fara suparare :))
    Nu te supara, nu te ambala. Intreaba-l numa' pe SBoanul ce rumos a fost cand a pornit el subiectul cu femelele... asa ca..laisse tomber si sa-i dam inainte!


    Intra James Bond in magazinul de costume pentru diverse ocazii.
    - Trebuie sa merg la un actiune mascat si as vrea sa merg costumat ca Adam!
    Vine tipa de acolo cu o frunza, tipul refuza:
    - Prea mica!
    Vine cu o frunza mai mare, la fel:
    -Prea mica!
    Ii aduce tipa o frunza mare de palmier:
    - Prea mica!
    La care tipa:
    - Auzi, campionule, atunci mai bine ti-o pui pe umar si mergi ca pompa de
    benzina!

    Intra celebrul James Bond intr-un bar la barman.
    Se aseaza si ii spune in stilul sau caracteristic:
    - Bond..., James Bond.
    La care tipa:
    - Off, F..k Off!

    Intr-o zi se duc trei barbati la o plimbare prin padure. La un moment dat,
    soarta fatidica ii pune fata in fata cu un grup de canibali sadici care ii
    incercuiesc si liderul lor le spune celor trei:
    - Va dau 10 minute sa mergeti in padure si sa va intoarceti cu 10 fructe de acelasi fel. Daca incercati sa scapati, o sa va prind, va garantez, si va omor in chinuri.
    Zis si facut, cei trei se reped in padure sa caute fructe. Dupa vreo 2
    minute si ceva, apare primul dintre ei cu 10 mere, iar capetenia
    canibalo-sadica ii spune:
    - Daca reusesti sa iti bagi toate cele 10 mere in fund fara sa scoti nici un
    sunet, te las sa pleci. Cum ai scos cel mai mic sunet, te-am halit.
    Incepe asta si dupa vreo 4 fructe inserate cu greu, nu mai rezista si scoate un icnit de durere. Canibalul aude si il mananca.
    Apare si al doile dintre ei cu 10 cirese. Dupa aceeasi reteta, incepe sa isi
    insereze fructele. Cam pe la a 8-a, acesta pufneste in ras si canibalul il
    mananca si pe el.
    Dupa ceva timp, cei doi "mancati" se intalnesc in drum spre Rai, iar cel cu
    merele il intreaba pe celelalt, intrigat:
    - Ma, prost esti. Cum naiba, taman tu cu ciresele ai fost mancat? Ce s-a
    intamplat?
    - Pai cand incepeam sa imi bag a 9-a cireasa, m-am uitat in spate si l-am
    vazut pe al treilea dintre noi venind cu 10 ananasi in mana...

    No offence, da' daca acuma mi-au picat numa' "cu barbati" in mana...



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...