comentarii

ciinele toata iarna isi face casa iar vara se duce la umbra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de irma la: 16/02/2010 22:52:55
(la: Muzica)
iar nu-s pe aceeasi unda cu lascar... la fel cum iarna nu-i ca vara, vorba marinerului

pai - de adina.petre la: 19/02/2010 23:54:19
(la: De week-end:))
eu m-am lasat de fumat la 1 ianuarie, deci teoretic ar fi de ajuns pentru titlul de "realizarea anului 2010".

Insa vreau si casa si masina si vreau un job mai bun, mai bine platit. Si vreau sa-mi iasa si un proiect individual.

Eventual daca as putea sa ma inalt cu vreo 5-10 cm si sa-mi creasca parul pana la solduri, in valuri bogate si lucioase, le-as considera iar...niste realizari importante.

La iarna, daca nu mi-a iesit nimic, o sa zic doar ca in 2010 am reusit sa ma las de fumat. ;)
in patru, - de PROUDFRECKLED la: 20/02/2010 23:29:12
(la: Compozitii foto)
cam in patru luni, nu-mi mai aminti! Si din iarna sare direct in vara, asa ceva n-ai mai vazut! Canada....
#526986 (raspuns la: #526984) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorele - de Apoll la: 25/02/2010 20:23:43
(la: La bloc (II))
Drept-ii ...c-am fost ferit de asta.Atata doar ca intre blocuri a ramas o casa cu o familie care in fiecare vara are cumetrie,o data pe vara merge.:))
#527938 (raspuns la: #527936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de fapt - de rumm la: 04/03/2010 22:38:56
(la: Una rea, pe zi)
e bine intentionata, am eu inchipuiri.cer scuze comunitati ca mi-am iesit din fire; e chiar o babutza de treaba infofolita-n haine de nurca si vizon la luna martie...iar vara cu tzatele p-afara si cu tocuri, pacat ca-si usuca portjartierele pe butoi...poate si-ar gasi frun vaduvior...

da' asa-i cand ai multi vecin(i,e).

mai bine de tine, la casa, nu te freaca nimeni la icre...
#529499 (raspuns la: #529496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lebada în iarna - de philo la: 09/03/2010 07:59:12
(la: lebada în iarna)
Lebada cu al ei plutire maiastra pleaca spre tarile calde in formatie calculata de mama natura rezultind in efort fizic minimal. Frumos si linistit este zborul lor. Stolul este un soi de societate perfecta, in care toti si toate au drepturi si indatoriri egale. Conducatorul e doar cel de serviciu si el e cel care "taie aerul". Atunci cind oboseste alta ii ia locul. Itinerariul spre Sud nu este neschimbat si depinde de posibilitatile de a obtine hrana si popas. Daca lebada oboseste, ea paraseste solul impreuna cu perechea ei. Monoganism pe viata. In caz ca intre timp vine iarna, ar putea muri ambii. Si ce bine si placut este atunci cind se intoarce stolul vestitor de primavara si coboara fie pe lac, fie in cuibul din anul trecut.

Multumesc pentru fotografii.
#530134 (raspuns la: #529946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 4/8 ) - de Tot Areal la: 11/03/2010 13:55:28
(la: Pensia de moarte ( 4 ))
- M-a întrebat directorul tehnic dacă mai lucrează cineva la biroul ăsta afară de tine. I-am zis că numai tu nu ai pile.
Ajunsă la Timişoara, vorbea cu cei doi electronişti.
- La ce vă uitaţi acolo. Prindeţi vreun post?
- Pe la bulgari. Oricum, eu n-aş avea nici timp.
- Noi avem antene, prindem sârbi, cehi, unguri, nemţi.
Colegele cu copii o rugară să caute ceva mezeluri, carne. Aşa făcea şi când mergea la Bucureşti, unde se dădea salam pe delegaţie. O surprinse că măcelăriile Timişoarei nu erau chiar goale şi cheltui toţi banii pe salam de vară, ficat de vită, şi ceva carne de porc, nu chiar de calitate, dar era o victorie. Din talcioc a cumpărat un ceas electronic pentru un maistru şi „vegeta”. Ei nu prea îi trebuia, mânca puţin, nu avea timp de gătit. Îşi lua ceva de la patiserie şi mai mânca la cantină. Însă colegele cu copii erau disperate că nu găseau de mâncare. Cumpărau cârnaţi cruzi care se găseau câteodată şi-i goleau ca să facă chiftele sau sarmale. Uneori erau „takimuri” – tacâmurile de pui, „adidaşi”-picioare de porc, „fraţii Petreuşi” – doi pui mici, de jumătate de kilogram, la o pungă. Erau şi multe bancuri:
- Care e cel mai sărac arab? Întreba cineva şi răspundea tot el:
- Ali Mentara!
În jurul blocurilor se construiau multe coteţe de găini şi de porci.
Atmosfera era tot mai încordată.
- A fost scandal la noi la pâine. A arestat-o pe vânzătoare că a dat două pâini, fără cartelă zice o femeie.
Veştile acestea cutremurătoare produceau groază. Unii plecau cu maşina după alimente pe la rude şi erau opriţi de miliţie pe drum, controlaţi.
Revenea la Timişoara cu o lună mai târziu. Întrebă o femeie de Piaţa 700.
- Acolo merg şi eu.
Se opriră într-o staţie. Femeia începu să vorbească revoltată că s-a pus carnea pe cartelă.
- Păi în Braşov e pe cartelă de zece ani. Şi restul – mezeluri- jumătate de kilogram, 5 ouă, unt 30 grame, jumătate de ulei pe lună.
- Nu e de mirare că au ieşit în stradă... Or să iasă şi aici!
Subiectul se dezbătea pe larg în tramvai, apoi în fabrică la Lăstun, oamenii parcă nu se mai temeau de nimic.
Era la mijlocul lui decembrie. Auzise la „şopârla” că la Timişoara vreo 200 de catolici s-au adunat să-l păzească pe un pastor pentru a nu fi ridicat de securitate. Dimineaţa Şeful o întreba ce s-a întâmplat la Timişoara.
- Ce să se întâmple? Vorbiţi de ungurii ăia, ce mare lucru?
- Mare-mare! A ieşit cu sânge! Pe Bega curg tablouri...
- Probabil că nu se ştie... zise Mona uimită.
Toată lumea era agitată. Studenţii care mai de care vorbeau. Probabil că „şopârla” e ascultată în toate casele. În 22 decembrie, şeful nu o lăsase să plece cu ceilalţi, a întors-o de pe scări. Cu o seară înainte a fost în piaţa din faţa sediului judeţean unde revoluţia începuse şi erau adunaţi mii de oameni.
Lucra şi i se păru că aude ceva ciudat în difuzor. Bărbaţii se aflau în biroul şefului:
- Deschideţi televizorul! a strigat cât putea de tare.
În birou şi-a făcut aparţia fostul secretar de partid. Avea de jucat destule cărţi. Arătă cu degetul pe ecran:
- El! Iliescu! El o să fie preşedinte!
#530443 (raspuns la: #530442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 7/2 ) - de Tot Areal la: 13/03/2010 14:58:54
(la: Pensia de moarte ( 7 ))
A avut noroc să nu fie scoasă afară din casă cum s-a întâmplat cu fostul ministru. Mona a fost nevoită să petreacă câteva zile în încăperea ce-i servea de birou marelui erou ce făcuse un serviciu imens neamului. Se sfârşise de mult în închisoarea de la Sighet şi nu se ştia unde i se odihnesc oasele. Casa a fost ocupată de un miliţian şi activişti de partid.
Moştenitorul a umblat cinsprezece ani în justiţie pentru recuperarea proprietăţilor. Cumpăra procesele cu mărci de la vechii şi noii judecători, să-şi redobândească drepturile de proprietate.
O lăsase să ocupe o cameră- singura eliberată şi să încaseze chiria. Era iarna în februarie şi foarte frig. Nu avea nici curent, se folosea de lumânări. O lăsase să se instaleze în birou până va putea să-şi amenajeze camera. A doua seară, nu putea intra în birou. În orificiu pentru cheie cineva a introdus cioburi mici de sticlă. S-a întors târziu de la serviciu şi nu avea nici unde să doarmă. Lângă uşă se vedeau pe zăpadă urmele de la încălţămintea făptuitorului. Merse la poliţie şi reclama situaţia, dar nu a fost primită spre rezolvare, considerându-se că nu are nici o calitate îndreptăţită pentru a reclama asemenea fapt.
Cunoştea o profesoară de muzică ce stătea în apropiere. Era pe la zece, oră târzie pentru o seară de februarie. Îi povesti întâmplarea şi se bucură de un ceai cald şi o felie de pâine cu margarină.
- Crede-mă, nu te pot servi cu altceva, suntem într-o situaţie disperată! Abia ne descurcăm cu mâncarea. Am girat pe cineva la bancă şi a fugit în America. Suntem înnebuniţi.
Îi dădu o şurubelniţă şi o pătură. Pe la miezul nopţii reuşi să intre în birou. Din fericire uşa de la intrare fiind la stradă era dublă, a doua putea fi asigurată. Îi Dar, îi era teamă să petreacă noaptea acolo. S-a dus în camera ce-i fusese destinată câteva luni. Era la etaj. Se bucura că avea lumină din stradă şi era mai cald decât în birou. Îşi aşternu pătura pe jos şi dormi îmbrăcată.
Chiriaşii o urau şi vorbeau urât cu ea. Ştiau că urmează să evacueze apartamentele şi nu mai plăteau chiria de câţiva ani. Nu ştiau cine a fost proprietarul şi nu-i interesa. I-a lăsat în pace şi după vreo două luni, relaţiile s-au îndulcit. În cele din urmă chiriaşii au primit locuinţe în case abandonate şi primăria le-a oferit ajutor să le renoveze.
În urmă au rămas gunoaie, o curte plină de acareturi şi coteţe, parchetul putred, o ruină. Pe un perete se afla o placă memorială. Multe din casele străzii erau de patrimoniu, cu o arhitectură impunătoare ce au învins vitregiile vremurilor. Pereţii exfoliaţi parcă plângeau după strălucirea şi fumuseţea trecutului, bucuriile, tristeţile şi urâţeniiile ce le ascundeau de ochii trecătorilor ce… nu scriu niciodată istoria...


( 9/2 ) - de Tot Areal la: 14/03/2010 09:22:25
(la: Pensia de moarte ( 9 ))
Tocmai împlinise doisprezece ani. Trecuse două luni de la ziua lui. Într-o săptămână reuşi să publice prima plachetă de versuri. Lovise în plin. Cărticica a făcut vâlvă în oraş. A fost lansată la biserică. Sufletul găsea o cale de vindecare. Trupul însă era tot bolnav.
- Trebuie să accepţi rânduiala dumnezeiască. Poate e singura fiinţă bună dintre ei. Poate copilul îi va salva şi pe ei, Dumnezeu îi iubeşte, nu vrea să-i piardă, a zis Patriarhul. Renunţă şi lucrează mai departe. Părintele o să te ajute, e cel mai bun pentru acest lucru. Dumnezeu o să rânduiască tot.
Da, Dumnezeu îi iubea şi pe ei. Le dădea mereu o şansă. Dar cum va creşte copilul ei în acel iad? Între oameni lipsiţi de conştiinţă hrănit mereu cu minciuni? Suferinţa o distrugea.
Pentru a ieşi la un control, făcea baie şi se schimba. Chiar şi aşa tot se mai găseau motive de bârfă să o discrediteze. Confortul la gazdă era redus, nu-şi permitea ceva mai bun. Uneori venea udă la picioare iar de câtvea ori a mai prins-o şi ploaia şi o udase de tot. Mergea la control dimineaţa, în aerul rece.
Transpira cam mult, tuşea. Îşi cumpără un termometru şi a văzut că are temperatură. S-a dus la consultaţie şi primi reţetă. Nu se dădeadu medicamente compensate şi a costat-o jumătate de salariu. Începuse tratamentul şi transpiraţia abundentă din timpul nopţii o obliga să se schimbe de două ori.
- Trebuie să vă internaţi urgent la sanatoriu, îi zise medicul când se prezentă din nou la consultaţie. Aveţi o pneumonie foarte gravă!
A mai venit o bolnavă. Obosea foarte repede. A lucrat într-o fabrică din industria chimică
- Uite pensionarii zise ea.
Era un grup de bărbaţi care jucau remi.
- Au şi serviciu, vin şi se internează câteva zile şi iau pensie.
Într-o zi doctoriţa o chemă în cabinet. Primise un calculator. O servi cu ness şi împreună cu asistenta voia să se iniţieze în folosirea calculatorului. După câteva minute de lecţie începătoare, doctoriţa cu o grimasă chinuită renunţă. Plecară odată acasă. Soţul colegei de salon a venit să le ia cu maşina şi o luară şi pe doctoriţă. Îşi lăsă soţia undeva şi urma să le conducă aproape de casă.
- Nu i se vede deloc un plămân, zise doctoriţa. Măcar de-ar sta mai mult internată. I-am înaintat dosarul.
Coborând din maşină la poarta casei, doctoriţa îi dădu Monei crinul imperial şi punga cu ness.
- Te rog să iei tu astea.
S-a împotrivit, dar la insistenţele doctoriţei le-a primit. Încercase să-i dea bani şi doctoriţa nu i-a primit. De vreo două ori i-a dat bani să-i dea pomelnic la biserică. După câteva luni o conducea pe ultimul drum pe fosta colegă de salon. Avea doar 49 de ani. Luase o singură dată pensia de boală.
Nici după externarea din sanatoriu nu se simţea bine. Se apropia iarna şi avea multe junghiuri în torace. Directorul i-a schimbat programul, a scos-o de la control. O trimitea să însoţească curse şi autobuzele erau îngheţate, pline de praf. Simţea că boala se agravează. Iar salariul avea să scadă la minimul pe economie. Şoferii îi spuneau că în locul ei e fiul directorului.
- Dacă nu mai aveţi nevoie de mine spuneţi-mi. Daţi-mi şomaj. Nu pot să stau cu programul ăsta şi cu salariul minim. Nu pot merge în frig..
Atât directorul cât şi patronul s-au arătat jigniţi de îndrăzneala ei.
( 9/4 ) - de Tot Areal la: 14/03/2010 09:24:33
(la: Pensia de moarte ( 9 ))
Aşa îşi permiteau să cumpere haine şi telefoane mobile copiilor. Să nu rămână mai prejos decât colegii lor cu părinţii bine plasaţi sau aflaţi la muncă în Spania şi Italia.
Duminica, mergând la biserică îi vedea pe patroni cu prietenii din politică şi din instituţiile importante, întâlnindu-se în acelaşi loc pentru a merge la vânătoare cu jeep-uri şi câini mari. Soţiile cu copiii lor, mergeau la schi în staţiuni dacă era iarna. Sau la cabanele proprii construite în zone pitoreşti.
Din ultimii bani îşi luă antibiotice şi seringi. Timp de vreo lună a zăcut la pat, se ducea la biserică doar. Zonele din picioare în care se injectase s-au făcut roşii şi ardeau. I s-a părut că ar curge ceva din ele şi strânse. Un jet puternic ţâşni împroşcându-i faţa şi în jur. Camera era foarte înaltă de aproape patru metri şi mai mulţi stropi s-au strivit de tavan. Credea că acesta va fi sfârşitul. Observă că se făcuse un fel de crater în muşchiul coapsei şi puroiul curgea continuu. Băgă cu grijă un ac de seringă şi trase încet de piston. Rezervorul se umplu de puroi. Repetă operaţia de mai multe ori, fără ac. Scotea puroiul de trei ori pe zi în jur de un litru. Nu-i venea să creadă că este vie şi a supravieţuit unei infecţii atât de mari. Primăvara a început cură de urzici şi măcriş. Până la urmă a început să-şi revină. Şi-a depus CV-ul la mai multe firme, dar nu a chemat-o nimeni la interviu, trecuse de 40 de ani.
Un singur patron o chema la interviu?
- Autovehicule rutiere la Braşov? Şi cu nouă? Ce cauţi aici cu atâta şcoală?
După facultate absolvise mai multe cursuri. Îi sugeră să meargă la firma prefectului. A depus şi acolo cerere, dar cunoştea bine familia prefectului şi scandalurile din jurul ei, nu-şi făcea iluzii că va fi primită.
- Cui îi trebuie angajaţi deştepţi? îi zicea o prietenă.
Până la urmă fostul şef i-a propus să revină cu o colaborare la singurul ziar din oraş. Deşi presa nu mai era o tentaţie ci dimpotrivă, se văzu nevoită să accepte, mai ales la insistenţele preotului. Nici politica nu o tenta, aşa că respinse propunerile din domeniu. Spera că de aici va găsi o pistă pentru un alt serviciu. Poate ar fi găsit dar răcea tot mai des la plămâni. Vedea că nu mai putea face muncă de teren şi în cele din urmă renunţa şi la colaborarea de la ziar.
#530831 (raspuns la: #530830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"casa an flacari" - de Intruder la: 15/03/2010 22:31:52 Modificat la: 15/03/2010 22:32:38
(la: "Va spun voua...")
gaselnite:

soarele ardea mocnit prin aer raspandind culoarea ruginie pe smocurile de iarba./

eu nu stiu a scrie. nu am stiut niciodata, dar am furat si eu idei...da, da, si eu, si tu, si toata lumea nu?¿parerea mea este ca lumea-i o plagiatura continua cu presarari personale ale personalitatii,gandirii etc maselor umane, mai cunoscute, mai bagate dupa

salut daniel si numai bine in "casa noua" si poate domnul te va feri de data asta de lichele../ cum a fost in vacantza??/

o prietena din romania a mostenit casa bunicilor,imi spunea ca a scos din casa toate mobilele vechi, ca le-a vandut aproape pe mai nimic si ca si-a cumparat mobile noi, moderne

satisfactii depline!

dor de casa ma cuprinde/ În ajun de anul nou/ trimitând pe cai de unde/ prietenilor un cadou./ un cadou ce-i o urare/ pentru pace si dreptate,/ pentru fericire mare,/ pentru a lor libertate./ cu zâmbet si voie buna/ ma gândesc la tara mea,/

crema: galbenusele + 8 linguri de zahar + 2linguri de lapte sau apa se pun pe foa pana se ingroasa compozitia.

e apropie pastile, sarbatoarea care a dat nastere unei religii: crestinismul.../ departe de casa, fiecare emigrant o serbeaza mai mult cu lacrimi de dor.../ tuturor romanilor, oriunde va aflati, din canada bc, hristos a inviat!

casa parasita/ -fragment-/ / picaturi de ploaie se scurg lenes pe fereastra in lumina orbitor de aurie a crepusculului.curcubee jucause, incredibil de mobile tremura ametior si haotic pe imobiltatea greoaie a mobilei din sufragerie…afara e totul proaspat

nu stiu despre voi, dar pe mine ma incearca de multe ori tot soiul de stari sufletesi...in afara de iubire, ura sau pur si simplu indiferenta.aseara spre exemplu m-a cuprins un dor nebun de casa, de patul din camera mea,

isi permit tinerii din ziua de azi sa isi cumpere o casa a lor??

mi-am dezmorţit picioarele, mi-am frecat uşor braţele, şi dintr-o scurtă privire mi-am dat seama de câtă dreptate avea puriu: mânecile îmi erau prea lungi, pantalonii prea largi, arătam ca un pui de bogdaproste,


si-am incalecat pe-o maturica...

#531222 (raspuns la: #531216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scuipi un om in casa lui - de philo la: 10/04/2010 20:42:26
(la: Yeshua)
greseala colosala..
Aici e casa mea.
#535337 (raspuns la: #535336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din casa bunicilor – astăzi crucea - de cosmacpan la: 12/04/2010 07:14:44
(la: Din casa bunicilor )


noaptea pe când luna-şi face de treabă
mă ridic din trup şi mă strecor până-n odaia de sub scară
acolo lumina se sfărâmă şi cade pe podina de lut
adâncind o cruce ce-şi lungeşte piciorul până sub scară
uneori, urc scara şi-ntunecimea rămâne departe
alteori mă-ntind şi umbra îmi intră-n carne
până simt răscolirea apelor
a părelnică suferinţă
în odaia de sub scară candela nu încălzeşte
numai lutul mai răsuflă
aburind jumătăţile dospite ale lunii
de-acolo de jos pare că scara trage toată casa
pe drum de lumină
mă ridic luând crucea-n spate
şi cobor cu picioarele pe pământ
târându-mă până la marginea patului
îmi trag sufletul de trei ori
şi mă cufund în apele visului
fără teamă
călcând
treaptă după treaptă
până-n podul cerurilor
acolo amintirile miros a zăpadă
şi-a iesle.
Femme... - de monte_oro la: 21/04/2010 23:59:37
(la: Bonjur )
Dap... am vazut cel putin o parte a documentarului... asa ca nu vorbeam din filme... Dar una e...cand vad ca ai un gunoi in casa.. sa spun... X are un gunoi in casa...si altceva sa spun... dupa ce te invit la mine acasa... X, esti un mizerabil... pen ca var-tu mi-a furat mobilul... In fine, io vad nuante...in treaba asta... Pai... de la faimosii "mancatori de lebede" din Austria, incoace... cam tot asa e semnul ala de egalitate... in mentalul colectiv al occidentalilor... ca, desigur, mai sunt exceptii... si printre ei...:))..da' si printre noi... Apropo...si citeam acum vreo 2 ani, ca nici treaba cu lebedele n-a stat chiar asa... dar a fost o gaselnita ad-hoc...a unui ziarist, ceva de genul asta...
#537232 (raspuns la: #537231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hac... - de rumm la: 23/04/2010 12:58:43 Modificat la: 23/04/2010 13:14:59
(la: Despre alcool)
nea Intruder.

mie nu-mi lipseste vinul din casa, imi place sa beau 2-3 pahare la cina. prefer albul stiind bine ca de fapt vinul adevarat e cel rosu. insa pe ista din urma nu-l duc, nu tin la bautura si prefer sa imi fac pofta far' sa ma ia cu greturi.

prima mea betie am avut-o pe la 14 ani. 6 amici rebeli am cumparat o sticla de "UNIREA", avea un litru daca nu ma insel. ne-a torpilat pe toti si de atunci am ramas cu reticenta pentru bauturile spirtoase. Un pahar de OBAN insa, nu-l refuz ;)

cu berea ma inteleg vara, din priviri :)

prefer blonda, daca-i nefiltrata, gen Paulaner e si mai ok.

hai noroc!
dincolo de - de modigliani la: 23/04/2010 21:43:55
(la: Ce se intampla in padurea Baciu?)
faima, legenda si speculatiile asupra zonei se pot face citeva precizari:

- rezidentii zonei, oameni care traiesc de multi ani acolo, nu prea au altceva de spus decit eventual faptul ca i un loc ciudat, straniu, padurea
(explicabila senzatie cu toata psihoza anilor 90, cind padurea era in constiinta oamenilor "un loc in care intimpla chestii ciudate, populat de fantome, ozn uri, strigoi")
dovezi concludente - nu prea
fotografii - admit ca s stranii dar greu de spus exact cit de relevante (imi amintesc una, dintr o carte ce mi a fost demult in mina - puteai spune ca vezi un cap iesind din pamint, la fel cum putea sa fie orice altceva) si evident "marturii" ale celor care au avut experiente paranormale ori au vazut ozn uri, etc

- dupa anii 90, daca nu ma insel prea tare, in orice caz in ultimii 15-20 de ani, in padurea hoia-baciu, nu s a mai intimplat nimic

tot prin anii 90, multi voiam sa aflam cam ce si cum cu padurea baciu
urmarea faptului - adevarate exepeditii materializate inclusiv prin nopti la rind petrecute in padurea aia, mai exact in zonele stiute deja drept potential paranormale
rezultatul ? - nimic
si cunosc o multime de persoane care au facut asta, era un fel de competitie deja
vreo trei ani la rind acolo am chefuit in noaptea de sanziene

fenomenul l a cercetat cel mai bine prof. Adrian Patrut, a publicat si o carte
citeva concluzii ale acestuia:

"In Padurea Baciu are loc un fenomen de natura necunoscuta care interactioneaza cu mintea umana pentru a se manifesta in realitatea fizica.
Fenomenele paranormale afecteaza sanatatea martorilor
Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari etc.) dar, mai rar, si asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate, cefalee, sete excesiva etc.)"
*** - de donquijote la: 29/04/2010 11:51:21
(la: E tare buna cafeaua in dimineata asta)
doar daca sti ca banda pe care intri e libera...
eu am facut-o asta vara pe la fagaras - pe sosea cu 2 benzi, cel din fata mea a si-a amintit ca vrea la stnga si a oprit brusc de pe la 80. l-am ocolit prin dreapta, dar stiam ca era liber ...

alta faza misto am avut-o intr-un sat din harghita acuma 2 ani: era noapte, si la o cotitura (la stanga, destul de stransa) m-a depasit un mercedes (desi era lineie continua). ceea ce n-a vazut el (casele erau construite pana aproape de sosea si nu era vizibilitate buna), era ca din sens opus venea un camion. am franat brusc sa-l las sa intre mai repede pe banda, ceea ce si facut. dupa 200m, la iesirea din sat, a tras pe marginea drumului. cred ca facuse pe el ca s-a trezit efectiv cu camionul in fata la vreo 10m.
#539152 (raspuns la: #539147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimilico - de Horia D la: 30/04/2010 10:58:16
(la: Trancaneala 11)
pleaca din Pattaya, prea multi rusi acolo:))

Pe mine cand vi sa ma vezi? sau poate ne facem drum in Ro, eu trebuie sa ajung acolo vara asta neaparat, s-o mai scot pe mama din casa.
#539314 (raspuns la: #539312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Durerea din degetul mic de la picior" - de cosmacpan la: 21/05/2010 01:51:36
(la: Puzzle - cafenea )
era mult prea usor...pe timpuri cand imi bagam picioarele in toti si-n toate, mai ales in viata asta ca o inghetata de cacao (adica moale, indecisa sau indecenta) atunci sa fi vazut durerea dintre degete (sa bateau pe locul intai degetele din partea stanga a clasei cu degetele din partea dreapta a clasei) ca oftica era intre randurile de la fereastra si cele de la usa (pa randul din mijloc nu era decat cuierul, catreda si puloverele toate)
da acum...acum nu tu o suferinta mai acatari, toate-s numai e-uri, linii trase pe ochi de oglinda, inlocuitori (fara genitori) si cate si mai cate...
poate ca odata si odata, cand o fi sa-mi iau lumea in cap (atata cat mai am) o sa-mi aduc aminte (lecitina sau viagra) si o sa-mi mai bag odata picioarele in masina de mestecat verzaturi si atunci sa vezi durere de la degete pan'la unghiere...
da ce va povestesc io despre unghiile cazute pe camp in urma seceratorilor...ca erau cosasii aia verzi si clacasii aia copti mai diihai ca ciorile iarna de zici ca se scoala pamantul cu toate aripile intr-un mars (sau nestle, sau lion sau chiar si de casa numa baton de ciocolata sa fie)...
de campii as mai campi, dar mi-e teamè c-o-ncolti si cu mica batatura mi se-nalta si de-a dura...
Casa vameşilor - de Mariada la: 21/05/2010 08:12:57
(la: Sa vedem ce iese...)

Tu casa vameşilor nu ţi-o aminteşti
în înălţimea povârnită peste stânci:
te-aşteaptă dezgolită din seara de atunci
când roiul gândurilor tale pătrunse-ntr
însa prin fereşti
şi adăstă neliniştit.


Bate libeccio-n zidurile vechi fără-
ncetare
şi-al râsului tău sunet nu mai e-veselit:
busola pleacă-nnebunită la-ntâmplare
şi nici socoată zarului nu iese.
Nu-ţi aminteşti;un alt timp se-ntreţese
'n memoria ta:se deapănă un fir.

Mai ţin un capăt;dar se-ndepărtează
casa, şi o morişcă sus pe acoperiş
fără milă se-nvârte, afumată.
Un capăt ţin;tu stai însingurată
şi nu respiri în negrul ascunziş.

Oh orizontu-n fugă, unde se-aprinde
rară lumina de la petrolieră!
Pe-aici se trece?(Valul iar cuprinde,
izbindu-l, pintenul ce-n el se-ntinde...)
Tu-n mintea ta casa n-o laşi să treacă
din astă-seară.Iar eu nu ştiu cine vine, cine pleacă.

Eugenio Montale
#543438 (raspuns la: #543197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...