cimitir

Raspuns: cimitirul sperantelor
Intrebare: ce e dorinta?

Mie nu-mi sugereaza nimic gardul acela de sarma. E ca la tara, separa o faneata de alta. Tocmai asta imi place, n-are nimic morbid in ea, putea fi un cimitir oarecare, de orice confesiune, cate vreme aproape ca se simte mirosul de fan inflorit si mai e si bondarul acela la orizont, ideea mortii e chiar reconfortanta.

In versiunea Zarazei sc avea ceva nelinistitor datorat artificialului, zic eu.

Zaraza, ai intervenit in poza la varianta asta ori e originalul?

1. Pentru ce belgienii isi rad capul dupa "Coupe du Monde" (Sampionat de foot)
ca sa se intoarca si ei cu o CUPA in tara..

"coupe" la belgi si francezi : trofeu sportiv dar si "coupe de cheveux" - sa-ti tai parul..

2.STIRE FLASH la TV belgiana :
" Un helicopter s-a prabusit intr-un cimitir belgian. Bilanul este catastrofic pt un accident de acest tip, pompierii au gasit mai mult de 290 de morti.."

Evreii din Romania , cea pe care o cunoastem noi, cu frumoasa harta, ce mie-mi pare o frunza de vita de vie, nu au fost trimisi in masa in lagare.Au murit de moarte buna si au fost ingropati , dupa datina, asa cum spui, numai cateva mii de oameni, in pogromurile dela Iasi si Bucuresti si in cele doua trenuri ale mortii.
Au pierit insa in Transnistria majoritatea evreilor din Bucovina de Nord si Basarabia, precum si la Odessa.
Astia nu erau ce-i drept in Romania, erau in Romania Mare!
Sa fie clar, nimeni nu acuza poporul roman, implicit pe Dan-Calin de aceaste crima monstruoase.
Nimeni nu acuza poporul german de crimele nazistilor. Dar statul roman de atunci a permis ca aceste lucruri sa aiba loc (de Reichul german nici nu mai e loc de spus ceva).
In tara in care ne-am nascut si am crescut cu totii, in acele vremuri s-a vandut sapun din grasime curat evreiasca!!!Ce-i drept, era import din Germania, iar unora le placeau, inca de pe acele vremuri, obiectele de ..import!
Nu exista cimitir evreiesc in Romania, in care sa nu fi fost ingropat, "dupa datina", sapunul!

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

camaradului ala de se de urmas de detinut politic

mai camarade...dovezile holocaustului le gasesti in orice cimitir evreiesc
daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu ai fi vazut ca la canal si in puscariile comuniste au murit si suferit si evrei cot la cot cu romani, unguri, nemti tigani,greci....si sa ma scuze cei pe care i-am omis.....asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib.
sint roman, sint evreu...o parte din familia mea a pierit in holocaustul ala care zici matale ca n-a existat....iar alta parte a familei mele a murit in puscariile comuniste....alea a lu peuker, luca si dej.....da dej, sa nu-l uitam si p'asta...ca doar el a fost tartorul.
nu am pretentii sa-mi ceara nimeni iertare.....asa cum nu acuz decit pe cine trebuie.....iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira

Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.

...Au fost niste exemple. L-am cunoscut pe parintele Galeriu, si am ramas profund impresionat. Un adevarat duhovnic. Dar cei ca el sunt rari. Cand m-am recasatorit, nu cu mult timp in urma, cei doi preoti au cerut 3 milioane nasilor! Si asta intr-o biserica modesta de cartier de Ploiesti...
Uite un mesaj de la un om disperat:

Intr-o tara în care lucrurile au alunecat rau de tot la vale, în care sa
nasti si sa cresti un copil este considerat un lux si impozitat ca
atare, într-o tara în care demnitarii au nevoie de o lege speciala
pentru a-si declara averile, în aceasta tara în care sportul a capatat
statut de activitate intelectuala si în care tinerii care nu au
suficienti bani sînt trimisi sa-si traga un glont în cap, în armata,
într-o tara în care oamenii se arunca de la etaj de foame ori de frig,
în tara asta în care alesii poporului ne transforma tatii si bunicii în
cersetori, în aceasta tara, presedintele te-a gasit vinovat pe tine. Pe
tine, cititorule!

Cum altfel as putea întelege declaratia de acum doua zile a domnului Ion
Iliescu, prin care ti-a poruncit sa nu mai dai spaga? Pai domnul
presedinte a fost lînga tine cînd ti-a nascut nevasta si a vazut, cumva,
privirea rece a doctorului care nu-si primise înca "atentia"? A fost
domnul Iliescu lînga tatal tau care a scos din buzunar 50.000 ca sa-i
schimbe asistenta plosca? Sau lînga mama ta, sarmana, care a umplut
sacosele si buzunarele preafericitilor pentru a-si boteza nepotul? Spune
cine a fost lînga tine cînd ti-ai tras curent electric, apa, gaze, cînd
ti-ai facut balcon ori cînd ai primit aprobare sa spargi peretii din
casa! Domnul Iliescu? Nu! Spaga! Doar spaga a fost cu tine si a uns
angrenajele ruginite ale masinariei asteia infernale, chichitele
întepenite ale sistemului, a înmuiat coltii animalului social si a
doborît zidul dintre visele tale si realitate.

Si apoi ce ar fi tara asta fara spaga? Bolnavii ar muri pe masa de
operatie, apa ar îngheta în conducte, gigacaloria s-ar împotmoli în
drumul catre caloriferul din odaia ta, masinile rablagite de
dezinteresul tinichigiilor de la service nu ar putea ocoli mormanele de
gunoi din fata curtilor, copiii nascuti pe niciunde ar ramîne
necrestinati iar mortii s-ar îmbalona neîngropati pentru ca n-ai dat
spaga pentru o groapa-n cimitir.

Ei bine, de-aia zic: Spaga presedinte!

Marian COMAN

In timpul unei filmari, am facut mai multe imagini "muncitoresti" cu oamenii de la trupa de teatru "voua"; imagini care s-au vrut apolitice, nu comuniste,nu capitaliste, si care sa faca misto de un mediu si de o stare care exista in orice hala de productie in care intri in Ro - exista un sentiment special pe care am incercat sa-l definesc; o sa pun pentru onor lunetishtii la www.fotografu.ro/lamunca citeva imagini muncitoresti contemporane, care definesc acel extraordinar si romanesc principiu de supravietuire: "merge si asa"
Am fost si am facut un reportaj acum citiva ani la uzina Daewoo de la Craiova; nu o sa uit niciodata figura unui specialist coreean, care in primele 24 de ore de stat in Ro era sa cheleasca si a invatzat bilbiind cuvintele esentiale, "nu asa" si "merge si asa". Trebuiau bagate niste boltzuri in pistoane; muncitorul roman lua ciocanul si triosc, baga boltzu; coreeanu se facea verde si spunea "nu asa" si muncitorul zicea vesel "merge si asa" ; adica ce sa incalzeasca el pistonu` si sa se friga sau ce sa dea cu vaselina pe boltz, daca poc cu ciocanu si "merge si asa".

Poza cu fumul si cimitirul si ogorul si taranul, mie mi-a placut oarecum pentru ca e foarte filmica si pare permanenta; adica mai sus de cimitir, e unu` care arde niste frunze, si intre fum si cimitirul de rigoare e unu` care ara impietrit pe vecie un coltz de ogor cu un cal si un plug de lemn. Mai sus e alt pamint frumos arat dar nu e al lui... Cum nu are spor acolo ramine in cadru intre fumul impietrit si cimitirul primavaratec. Copacul asimetric nu face decit sa imparta cadrul ca o tabla de shah. Exista miscare si impietrire deopotriva...dar poate toate astea nu le vad decit eu. De aceea e buna o discutie la gura sobei...

In interviul Danei Deac vorbesti despre interpretarea fotografiei. Crezi ca autorii ar trebui sa ofere macar fugar catava chei pentru a ajuta privitorii la descifrarea mesajului? Pun asta in legatura cu explicatiile pe care ni le-ai dat la fotografia cu taranul care ara langa un cimitir.

Cum simte vechiul meu prieten Dinu, imi place foarte mult. Are o deosebita sensibilitate. Mai putin cum fotografiaza. Evident incearca sa faca lucrari pe gustul tuturor. Eforturile de a avea succes sunt vizibile pentru un ochi foarte exersat. Dupa renumiti fotografi, cel mai important este aportul personal, nu succesul comercial.
Pe 16 bests, nu mi se pare normal dupa 35 de ani de fotografie, sa arati ca poti sa faci de toate. D-l Lazar are acolo tipuri de imagini pe toate gusturile.
Fotografii dure, grafice, cinstite, edulcorate, de studio, regizate, la comanda, traficate. Mai putin pe gustul lui, evoluat in spirala in 30 ani. Apar imagini cu forta si cinismul tineretii: cuplul de batrani de pe banca si cele 3 generatii facute cu Tele cu oglinzi.
Apar imagini de studio. Prefer portretul cu par cret afro, fatza de incercarile de a atrage atentia - modelul ce varsa paharul, luminat stroboscopic, cu stanga spre aparat, nu cu dreapta spre interior, cum ar fi normal.
Imagini regizate pot fi bune sau ratate. Interesanta fata in galben pe scari (la Basarab?), mai deloc cea cu “muncitorii” cu ochi bulbucati, intr-adevar mult prea fortata.
Dinu are alta mult mai buna facuta acolo, intr-o atmosfera cu multe asocieri interesante.
Apar imagini traficate cu dibacie, dar necredibile. Daca flotila de avioane din sticla retro, dusa la vulcanii noroiosi a fost poate pe gustul celor care au platit, pentru o coperta soc, bomboana pe coliva ar fi pasarea montata anapoda la capatul scarii din Sighisoara, care si-ar sparge vesel capul de perete.
Mai este un punct de vedere si mai dur. Pe net se pot pune imagini exceptionale, reduse la scara. Se pot pune si decupaje intamplatoare desi semnificative, ce au in original doar 300 pixeli si n-ar suporta nici-odata o marire A4 pe hartie. Barcagiul neindemanatec si “puparea mainii minerului” se incadreaza sigur aici. Cine pe cine pacaleste?!?
Oamenii privesc, dar nu prea vad. Si dvs. la fel.
Mie imi place foarte mult imaginea cu taranul la arat. Campul arat din fundal se ridica ca un perete. Cimitirul din fata ii da un aer de Moonrise Hernandez. Cel mai important este fumul, care mareste profunzimea unei fotografii pline de sensibilitate.
Daca nu cumva si aceasta imagine are un decupaj serios. Numai bine, Andrei

Mineriada din 1990. Mi-am dat seama ca toate mortile au fost (cel putin in acel moment) inutile. Crucile copiilor morti din noul cimitir al revolutiei erau inca noi, cind Iliescu le multumea minerilor pentru "stabilirea ordinei" din Bucuresti.
Imi aduc aminte cum in vara anului 1990 m-am trezit dintr-odata pe bulevardul Magheru in fata unui cordon de trupe speciale, cu scuturi, masti, si batoane. Inaintau in pas cadentat, teribil de sinistru, in directia opusa Intercontinentalului, comandati de un general. Unul dintre trecatori au strigat ceva de genul: "Rusine domnule general ca faceti jocul securistilor!" Sunetul cizmelor ma cutremura si astazi. Magheru era inca plin de crucile improvizate din Decembrie. Mi s-a parut ca trupele de "ordine" violau memoria tinerilor care au murit in Decembrie. M-am trezit in mijlocul bulevardului, in fata generalului. Am simtit un val de ura in care nu m-am recunoscut. Am vrut sa-l scuip, dar mi-a fost frica. Picioarele mi-au amortit. Generalul nici nu m-a bagat in seama. "Fac pariu ca esti unul dintre cei care au apasat pe tragaci in Decembrie," i-am strigat in fata. Multi trecatori au inceput sa-i huiduie pe soldati. Nu m-am recunoscut in cel care ura, gata sa strige obscenitati in fata necunoscutilor. In cele din urma, am fugit din fata trupelor. Nu mi-a placut ceea ce incepusem sa devin: carne de tun, marioneta involuntara post-comunista, unul dintre lasii sau naivii pe umerii carora FSN-ul s-a ridicat. Ura consuma, necesita un efort la fel de mare ca si iubirea, deci, ce rost are sa-ti consumi energia in ura?

Presedintele Ion Iliescu a avut ieri o noua iesire verbala impotriva criticilor sai si celor care au o alta varianta asupra evenimentelor din decembrie decat cea de "revolutie", creditata de el. "Vad tot felul de comentarii ale unora care nu au trait, dar vor sa faca ei judecata", a declarat Iliescu. El s-a referit si la afirmatiile privind implicarea KGB in evenimentele din decembrie spunand ca sunt fie o "prostie", fie o "ticalosie".

Pelerinajul presedintelui pe la monumentele Eroilor Revolutiei din Bucuresti nu a fost lipsit de peripetii. La Cimitirul Eroilor Revolutiei din Capitala, un barbat a incercat sa-si dea foc, ieri, in timp ce seful statului, premierul Adrian Nastase si alte oficialitati depuneau coroane de flori. Barbatul si-a turnat benzina pe el si a intentionat sa se autoincendieze, dar SPP-istii l-au oprit inainte de a-si scapara bricheta.

Presedintele Ion Iliescu a dat o raita si pe la sediul TVR, loc de unde i-a chemat pe bucuresteni, sa-l apere, in urma cu 14 ani. Multi dintre cei care l-au ascultat, au cazut sub gloantele unor asasini ramasi necunoscuti, pentru ca Puterea instalata dupa revolutie nu a miscat un deget pentru prinderea lor.

Denuntarea "scarnavilor"
"Odata cu fuga lui Ceausescu, a fost euforie generala: toti erau frati, toti erau bucurosi, toti se imbratisau, dar vremea se scurgea si nu mai exista nimic, se prabusise o structura, se prabusise un stat, trebuia sa inchegam ceva", isi aminteste presedintele. Iliescu povesteste ca in timp ce se redacta proclamatia din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie la sediul Comitetului Central s-a deschis focul. Prima impresie a celor care redactau documentul a fost ca primul foc a fost tras asupra biroului in care se aflau. De aceea s-au imprastiat, apoi o parte s-au regrupat la sediul Ministerului Apararii si au decis sa se reintalneasca seara, dupa ora 23.00, la sediul TVR, unde au continuat redactarea documentului si au propus o prima structura a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). "Am citit aceasta proclamatie cu grupul de oameni care lucrasera la redactare sub foc, se tragea mai ales asupra etajului 11. Am intrat in studioul 4 trecand prin pasarela spre care se tragea tot timpul. In aceste conditii, am prezentat documentul", a mentionat Iliescu. El a adaugat ca acela a fost momentul in care s-a structurat noul nucleu provizoriu de putere, care isi asuma raspunderea in fata tarii.

"Si vin niste scarnavi acum sa spuna: "Cu ce drept Iliescu semneaza un decret in 24 decembrie (1989, decretul prin care Iliescu a dispus infiintarea tribunalului exceptional prin care i-a trimis pe dictatori la moarten - n.red.) in numele cetatenilor?" Pai, cu acest drept pe care ti-l da revolutia", a declarat Iliescu. Decretul din 24 decembrie 1989 a decis condamnarea la moarte a lui Ceausescu.


Acuzatiile lui Gusa
Recent, presedintele "Initiativei 2003", Cozmin Gusa, "demasca" intr-un comunicat remis redactiei "refuzul actualei puteri de a dezvalui adevarul despre revolutia romana, o revolutie furata, si incercarea de a denatura istoria prin actiuni festiviste de natura propagandistica, in traditie totalitara". Gusa face referire si la Decretul semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie 1989, privind constituirea Tribunalului militar extraordinar pentru judecarea si condamnarea lui Ceausescu, afirmatii care au starnit recenta iesire a presedintelui. "Procesul (lui Ceausescu -n.red.) a avut (...) o cu totul alta justificare decat cea aratata oficial, in afara razbunarii si eliminarii unei persoane incomode, fiind vorba si de dorinta de culpabilizare a unei singure persoane pentru perioada totalitara, in beneficiul celor care s-au instaurat ulterior la putere".

Cozmin Gusa a mai reusit sa-l scoata din sarite pe Iliescu si in vara dupa ce fostul secretar general al PSD afirmase intr-o conferinta de presa ca seful statului este santajabil in urma evenimentelor din decembrie '89. Acuzatii la care Iliescu a raspuns: "Gusa e o lichea!" Pentru aceasta afirmatie liderul Initiativei 2003 l-a dat in judecata pe presedinte pentru insulta, solicitare care a fost respinsa de Parchet, pe motiv ca seful statului poate fi judecat doar pentru "inalta tradare".


Revolutia si KGB-istii
Iliescu a mai amintit ca in noaptea de 22 decembrie 1989, pe care a petrecut-o in sediul Televiziunii, s-a tras continuu. "Aproape toata noaptea am stat la podea, ca se tragea. Astea sunt imprejurarile exceptionale in care a trebuit sa actionam. "Unii, care au stat la caldura acasa sau au fugit in momentele acelea - nu vreau sa judec pe fiecare, pentru ca asta era situatia - ii judeca pe cei care si-au asumat si riscuri si raspunderi, si-au asumat marea raspundere sa incerce sa inchege ceva pentru ca sa intram intr-o structura care sa asigure mersul Revolutiei romane si structura noilor realitati democratice", a afirmat seful statului. Iliescu a spus ca probabil, agenti ai KGB au fost prezenti in Romania in timpul Revolutiei din decembrie 1989, dar ca nu se poate pune pe seama KGB realizarea revolutiei, referindu-se la afirmatiile de acum doua zile ale lui Virgil Magureanu privind implicarea rusilor in evenimentele din decembrie 1989, din Romania.

"Probabil ca toate serviciile mari de informatii din toata lumea au fost prezente in Romania, ca si in alte tari. Asta nu are nici o legatura cu cine si cum s-a desfasurat Revolutia romana. Sa pui pe seama KGB-ului desfasurarea si realizarea Revolutiei romane e o prostie sau o ticalosie", a mai afirmat presedintele.

Legaturile dintre revolutia romana si KGB au fost pe larg dezbatute in media romanesti din ultimii 14 ani, iar ziarul ZIUA a publicat o serie de dezvaluiri privind implicarea acestor servicii rusesti in declansarea evenimentelor din decembrie. Anul acesta, cunoscutul disident rus Vladimir Bukovski a declarat la Brasov: "Moscova a inceput operatiunile din '89 pentru a schimba puterea si in Romania. Revolutiile din Europa de Est au inceput ca o operatiune sovietica a KGB-ului. Aproximativ jumatate din liderii politici aflati la putere in tarile fost-comuniste sunt fosti agenti KGB. Moscova a inceput operatiunile din '89 pentru a schimba puterea si in Romania si in tot ce s-a petrecut in acea perioada in Europa de Est".


Crede si nu cerceta!...

Caerul mi-e pe sfarsite
Poate maine-si curma firul
Intre patru blani de scanduri
Sa ma cheme cimitirul

Jale mi-e de voi, mamuca..
Chiar visez si chiar desteapta
Vad pe-o margine de groapa
Bietu taica-tu m-asteapta..

Tu, odoru mamii-n urma
Sa te-aduni cu fratii acasa
Si sa-mparti agonisirea
De pe urma lui ramasa...

Lui Mitrut sa-i dai zavoiul
Din rachiti, dinspre paraie..
Caru si-un pogon de lunca
Sa le dai lui Niculae..

(strofa aceasta nu mi-o amintesc)

Iara tu, ca mai cu stare
Decat fratii zisi pe nume
Sa iei casa-n care tie
Ti-a fost dat sa vi pe lume..

Cand si cand, in miezul verii
Sau la Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n toti anii
La casuta mea, baiatul...

Avand tihna si odihna
La venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa maichii
Cate-un pai de lumanare...

Si-a tacut apoi batrana...
Si-a plans mult, cu lacrimi grele
Ce curgandu-i lin in poala
Se-ntalneau cu ale mele.....

Iti multumesc mult de tot...m-ai facut sa ma simt iar mica, cu mama langa mine, mandrindu-se ce fata desteapta are...stiu poezia asta de cand aveam 6 ani...o vesnicie....Sarbatori Fericite si La multi ani!

Pãpusari, eroi si câstigãtori (23.12.2003)



Marcarea evenimentelor din decembrie ’89 aduce în fiecare an aceleasi întrebãri, cele mai multe rãmase fãrã rãspuns. Cu trecerea timpului, si actorii principali ies unul câte unul din scenã.
Cãderea regimului Ceausescu, devenitã certitudine în doar câteva ore ale zilei de 22 decembrie 1989, devine din punct de vedere istoric tot mai mult o poveste nebuloasã. Nu vreau sã mã alãtur vocilor care sustin cu vehementã partizanã teza loviturii de stat. Nu pot însã nici accepta, ca o fatalitate, lipsa oficialã de interes pentru lãmurirea aspectelor neclare ale faptelor din acele zile încrâncenate si udate de sânge.
Paginile editiei de astãzi a „Jurnalului National” aduc în atentie o serie de personaje aflate în prim-planul evenimentelor din decembrie ’89. Procesul sotilor Ceausescu, asa cum s-a desfãsurat, rãmâne încã plin de enigme si gãunos din punctul de vedere al Justitiei. Presedintele în exercitiu, dl Ion Iliescu, spunea recent cã împuscarea sotilor Ceausescu a fost un act revolutionar, ceea ce ar da, astfel catalogat, o justificare sentintei neargumentate si procedurii sumare. Este însã de neînteles cã la atâtia ani de la Revolutie – sã acceptãm termenul – în loc sã lãmurim ceea ce s-a întâmplat, apar noi semne de întrebare, fãcute sã adânceascã misterul. Disparitia dosarului procesului Ceausescu este în acest sens ultimul dintr-o lungã serie de fapte care întãresc convingerea cã sunt multi interesati în stergerea urmelor. Sã nu ne mire când vom auzi cã de la Televiziunea Românã au dispãrut casetele procesului de la Târgoviste. Oricum, multi dintre cei care au vãzut ceea ce s-a întâmplat la acel proces, fie din interiorul tribunalului special, fie din unitatea militarã condusã de generalul (r) Kemenici, nu sunt dispusi sã vorbeascã, au cãutat sã intre în anonimat sau au fost trimisi departe de tarã.
Nu cred însã cã intrarea în negurã si uitare a faptelor sunt o fatalitate si ar fi imposibilã gãsirea cât mai multor rãspunsuri la întrebãrile despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie ’89. Pierderi de documente din institutii ale statului si pierderi de memorie ale martorilor la evenimente fac sã te gândesti cã operatiunea de ascundere a adevãrului ar fi programatã si condusã de un Saddam bine ascuns. El a manevrat atunci si pãpusile care au iesit în prim-planul câtorva zile de foc, fiind scoase din scenã cu discretie. Eroii au fãcut si ei parte din joc, iar câstigãtorii programati.
Nu cred într-o asemenea teorie a conspiratiei din simplul motiv cã în România nu poate sã dãinuie o organizatie de o asemenea eficientã si duratã. La noi, totul se bazeazã pe improvizatie, inspiratie si efortul nu are suflu lung. Multe din întâmplãrile de acum 14 ani sunt necercetate pentru cã nu s-a înfiintat nici o institutie care sã aibã acest obiectiv. Ele sunt prea apropiate în timp pentru a cãdea în sarcina istoricilor, iar Justitiei pentru a fi pusã în miscare îi trebuie pricini. Dosarele Revolutiei ajunse în instante au fost mai mult esecuri rãsunãtoare decât aducãtoare de dreptate. Presa are capacitate limitatã de investigare, iar Muzeul Militar nu poate acoperi decât o micã parte a subiectului.
Pentru a putea ajunge la adevãrurile Revolutiei cred cã ar trebui sã vorbim deschis despre Minciunile Revolutiei. Cine a declansat isteria cu cei 60.000 de morti de la Timisoara, din ordinul cui s-au deshumat cadavrele din cimitirul sãracilor, care a fost rolul fostului prim-secretar al Capitalei, Barbu Petrescu, în dezorganizarea mitingului din 21 decembrie, cine a „periat” stenograma sedintelor CPEx s.a.m.d? Dând deoparte zgura câtorva falsuri vom descoperi poate, mai repede decât credem, adevãruri.
Mã întreb cine îi ascunde chiar presedintelui Iliescu numele pilotilor din elicopterul fãrã însemne care a mitraliat turnul televiziunii la etajul unde se afla nucleul de conducere al Revolutiei. Ancheta ar fi simplã, cred. Nici un aparat, din cele putine aflate în dotarea armatei, nu decola fãrã un ordin de zbor. Asta ar fi doar o sugestie. Dar cine sã facã ancheta, dacã nu-i o plângere, iar pilotii au, se stie, o meserie de risc.


Dan Constantin / Jurnalul National



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

E drept ce spuneti dar ca si ce scriu eu acum, impregnat de perspectiva personala.
Uite o poveste scurta su cu t^lc, sper eu.
Sant in Canada din 1989,mi-am urmat fostul sot.
Cand am primit pasaportul la serv pas. Ploiesti am inceput sa pl^ng...nu voiam sa tradez si sa plec(scrie in Biblie"locuieste in tara si fa binele"
La un an si jumatae de "aici",am vizitat parintii, a fost bine, dar nu mai era la mine.
In Canada am cunoscut saracia,mai bine zis indigenta ca sistemul social vegheaza la acoperis, sanatate si hrana.Am cunoscut si benevolatul si intr-ajutorarea...bon!Peste câtiava ani m-am recasatorit cu un fost lup de mare, care a locuit Managalia-Constanta si care nu s-a simtit acasa niciodata in Romania.
Acum, eu vin dint-un orasel sub muntos moldovenesc,poezia e in aer, cimitirul evreiesc in spatele casei, iarna miroase a mere si gutui,pian, franceza...parintii intreprinzatori si generosi...el, sotul, oras de litoral,familie saraca scoala militara, umilinte si privatiuni...
de multe ori ne-am ciondanit, perspectivele noastre fiind diametral opuse in ceea ce priveste România.
Oare nu cumva circumstantele personale nuanteaza serios perceptia de tara,perceptia de sine in lume...cine scria deja ca "venim din copilaria noastra cum am veni ditr-o tara"
Acolo era tara unde curge lapte si miere(aveam si albine)aici e tara unde am putut dezvolta oarescare demnitate necumparata si creste copiii cu o constiinta sociala vie. Si vreau sa creasca aici intr-o democratie destul de prezenta iar nu ca privilegiati in România.Mai târziu, cand vor fi mari si formati ca persoane,se vor putea intoarce in cautare de radacini sau in cautare identitara.
Fiul cel mare care are 18 ani,se investeste intr-un program de cooperare internationala in Honduras.Cel mic,7 ani,are România ca tara de bunici si de vacanta,bucataria traditionala, limba si povestile noaste.
Mai vedem!Gata acum si inimile sus!

Parerea ta...si o respect.

Ma intreb daca merita sa caut sa fac o comparatie intre discursul mincinos, fals si plin de clisee si limbaj de lemn, al comunistilor de care vorbesti si mesajele mele.

Cine citeste judeca si isi face o parere.

Daca asta e a ta...inclin sa cred ca ai tendinta sa contrazici si sa demontezi mai tot in jurul tau. DISCURSUL tau care este>???

Vorbesti de voi, de romani si Romania ca de voi...TU Unde esti si cum te excluzi asa natural???

Observ la tine ideea ca niciodata nu vom scapa de securisti si prin urmare niciodata noi astia romanii, nu vom scapa de saracie.

Adormiti la urnele de vot. Ei bine...prin ceea ce fac si spun (nu singur) caut sa nu mai las pe cei din jurul meu sa 'doarma'...

NU e totul in regula in RO!!!
:)

Dar stii ceva...stii unde TOTUL E IN REGULA>??????

VRei sa fii intrun loc in care NIMENI NU SE PLANGE, toata lumea e multumita, e ordine, disciplina, NU E STRESS...?

VREI???



VRETI???


ei bine acel loc in care nu mai exista nici o problema...este numai CIMITIRUL!

Ganditi-va la asta!

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Inainte de cimitir ....mai sint citeva tari in care democratia merge perfect fara securitate , fara fosti PCR-siti, fara coruptie ,fara o mafie infiltrata in structurile guvernamentale.
Germania ,Franta,USA,chiar pina si Bangladesh...exemplele ar fi numeroase.
Democratiile adevarate enumerate ca exemple mai sus nu sint perfecte si au probleme dar in comparatie cu unde traiesti tu sint mai mult decit perfecte sau chiar perfectate ...
La voi nu este si nu va fi totul in regula pina cind securitatea si comunistii vor fi eradicati din guvern.Pina atunci puteti sa creati cite portaluri vreti catre vest cu cite mesaje mai pozitive catre noi astia din alta lume...:):) Asta a fost mesajul meu si-n raspunsul anterior astuia si caruia vad ca inca nu mi-ai raspuns .Intrebari: : de ce nimeni in Romania nu face nimic impotriva celor care-i guverneaza astazi ba dimpotriva inchid ochii la murdariile pe care le fac zilnic? De ce le este frica ? De ce asteapta mereu ca PSD-ul sa le dea de pomana cind PSD-ul de fapt fostul PCR nu face nimic altceva decit sa fure din patrimoniul tarii de fapt al tuturor romanilor? De ce dupa 15 ani de asa zisa democratie nu investeste nimeni Romania fiind-ule frica de sistemul legal conceput dupa imaginea celui vechi de dinainte de 1989 in care hotii,mafiotii si criminalii au mai multe drepturi decit victimele atita timp cit sint conectati PSD-ului ? De ce inca dupa 14 ani jurnalistii care spun adevarul si descriu situatia jalnica si coruptia sint omoriti batuti si amenintati ? De ce arabii chinejii si toate rasele care se perinda pe la noi aiurea sint lasati sa-si construiasca firme asta in detrimentul romanilor cinstiti, cu 1000 de dolari, dupa care pun la cale tot felul de scheme gen capuse in care fura statul roman in ultima instanta tragindu-i o palma lui si noua tuturor romanilor aratindu-ne cit de prosti sintem noi si cit de destepti sint ei...Altfel totu-i bine si creem in continuare portaluri din "gaga land" .Nu lua personal cea ce ti-am scris dar multi din diaspoara agream cu cele de mai sus

I'm performing my magic but elsewhere....

O sansa vine doar odata . cine crede altfel e mamaliga necoapta de dat la curcani si baroni .Si chiar la cei cu turnuletze si Ferrari si lebede,la suedezi si aventurieri desperado-canadieno-americani-romani-ca groapa cubana de deseuri si gunoi fetid

Pentru a fii macar de acum incolo-Presedinta Tarii Romania- si macar pentru a rupe crima si minciuna si ploconul intr-o scurta pauza-presedinta Tarii-trebuie sa mai existe pe ici pe colo -un popor si oTara.Se va vedea?SI criminalii dar si noi asteptam cu frica raspunsul in acest an la aceasta.Si un site pentru dna Roberts-sa-i fim alaturi nu numai 2 miloane de ci cati au mai ramas oameni crestini in Tara care l-a mai blestemat odata si pe AL.Cuza de a murit prin straini si i-a luat foc si vagonul mortuar..
Asta e de fapt problema , mai este si altcineva in Tara decat Razvan Teodorescu ,Sararii amindoi si cei care taie Adio Europa si emisunile de carte pina la 0-??Asteptam doar filme la TVde genul program Arte-ora 21.45-ora Romaniei-marti 24 februarie-de-la francezi??de la cehi ,de la unguri ,de la croati sau de la tungusi sau de la Ambasade?De la Regele care l-a tradat pe maresalulAntonescu si a abdicat acum a doua oara?Asta e un nenorocit-nu un nefericit-Majestate sa stii asta si s-o inghiti complect cand iti va veni ceasul ,acolo sub o cruce la Curtea de Arges-pt.turisti straini -nu pentru romani.Nici actorul Radu Duda ca printz" nu mai poate scrie o piesa credibila pentru ca sa te mai spele
e cazul sa se faca ODATA LUMINA!Cu Tara si "noi" si ai nostrii-nu ai lor , cei de sub crucile de marmora alba de sus din Seban Voda(ne-au produs un nou cimitir!! sau tinerii cu ochii cascati la existenta sau emigrare sau disperare si psihiatrie.Nu mai stie nimeni oare ca Adevarul-te face liber.Si minciuna -porc,capra raioasa,scarba de posedatsi e a Divolului?Ortodocsi printre catolici santem si ultimii prosti din Europa.printre neamuri?

Bunica iubea florile. Aproape la fel de mult ca pe noi, nepotii ei... Cand a scris "usoara, maica, usoara,/ c-ai putea sa mergi calcand/ pe semnitele ce zboara/ intre ceruri si pamant...", Vieru s-a gandit probabil la bunica mea: descrierea exacta, portretul-robot al bunicii mele... Trebuie ca s-a trasnformat in noianul de flori care a acoperit fereastra, casa, drumul pana la biserica, pana la cimitir, cimitirul... De atunci imi sunt altfel dragi florile... De fapt totul are alt sens, parfum, culoare de atunci... Nu stiu de ce as vrea sa se schimbe "starea mea de spirit". Sunt lucruri ireversibile, pe care trebuie sa le primesti asa cum primesti "vedrele primaverii". Dimpotriva, cred ca ar fi trist sa uit, macar pentru o clipa, ca bunica va inflori si anul acesta, si la anul, si peste zece ani, si atunci cand eu nu voi mai fi...

Frumos din partea lui tweety sa scrie asa si sa nu ma lase sa uit...