cincinel despre profesie

Nu, ci o profesie pe care mi-am ales-o aproape intamplator, la care n-am visat in copilarie si care s-a dovedit sa-mi placa, de fapt.
Visam sa fiu marinar (nu capitan), ca sa am ocazia sa calatoresc si dupa un timp sa naufragiez pe-o insula tropicala si sa ma descurc apoi cel putin la fel de bine ca Robinson. Serios!

Cum de langa mine au plecat destui prieteni, asta-i vremea... am analizat f atent cauzele.

Sunt o categorie de romani care pleca pentru ca aici nu pot profesa. Adevarat. Spre exemplu Universitatea formeaza anual un numar de geologi mult superior cerintei pietei fortei de munca. Majoritatea sunt f. bine pregatiti si ce fac?
Ajung sa terorizeze elevi de liceu cu geologia pe care ei au facut-o din pasiune? Logic ca pleaca... Asta e un domeniu ca multe multe altele. Sa nu uitam de absolventii de politehnica in general...si multe alte exemple...Energetica o termina 100 pers anual si atomocentrala dc scoate unul sau doua locuri pe an se pote spune ca a fost o serie baftoasa. de restul nu mai incape vorba...
Asa ca exportam gratuit produse educationale... fie

Aceasta categorie este unanim acceptata am observat. Se spune ca nu ar fi vina lor ci a sistemului...pasiunea primeaza...multe motive... reale sau doar motive??????

Categoria care insa ma face sa ma zburlec din cap pana in picioare e cea a celor ce pleaca "la munca" peste granite. Expresia este destul de cunoscuta si prefer sa o pastrez ca atare.
Nu conteaza ce munca...munca sa fie...munca necalificata in mare masura...cam in totalitate.... e....
Oare si aici nu e nevoie de aceasi lucru? ba da!!! sunt priviti altfel? NU se departeaza de clasa sociala careia i-ar fi apartinut aici? NU
Motivul este in schimb evident: casa, masina, ceva bani pusi departe...
aceasta categorie se intoarce in majoritatea cazurilor in tara unde stiu ca bani stransi inseamna ceva... si? aici nu e gasesc in general starea pe care au lasat-o???????

ceea ce ar fi trebuit sa fie? adica o expresie a naturii individuale?
mai ales acum, cand suntem nevoiti sa recurgem la reconversii functie de fluctuatiile economice?

sa fim seriosi: "omul potrivit la locul potrivit" (unde prin "loc" se intelege profesia) nu-i un proverb care sa se aplice societatilor grevate pe economia e consum.

Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii plac femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.

Pentru ca anonimatul reda mai usor ceea ce suntem si gandim cu adevarat. Din pacate, este destul de nociv sa poti fi identificat. Devii vulnerabil ... si poti pierde mult mai mult decat iti poti imagina. Inchipuieste-ti un bun manager la mare companie X, care filosofeaza sau scrie versuri pe un site de acest gen. Cariera sa ar putea avea suferit, in cazul in care ar fi deconspirat. "Micimea" sufleteasca a unora este atat de mica...si fac rau din plictiseala sau chiar cu o placere nebuna! Ia alt caz. O femeie careia ii place femeile. Nu incape indoiala ce repercursiuni ar avea asupra acesteia in cazul dezvauirii identitatii. Acest stil de barfa virtuala este ca un drog, ca o scoala, ca o iubita perfecta, ca o profesie plina de sastifactii, etc... Devine un stil de viata...daca nu este deja. Oare ai mai putea scrie cu atata dezinvoltura despre diverse subiecte? Este posibil sa raspunzi "DA". Dar pentru cat timp? Fiecare dintre noi are ceva de ascuns. Daca nu ai inca ceva in suflet, de care numai tu sa stii, iti garantez ca viata iti va demonstra ca am dreptate.

Hmmm...Istoria Spartei NU, dar genetica din plin. De profesie sunt psihoterapeut dar la baza medic. Nu afirmam nefondat ci in PURA cunostinta de cauza. Fara sa iti dai seama, te invarti intr-un cerc vicios. Cu ei nu ai nimic in general dar cu cei ce reprezinta un potential pericol pentru copil ai. De orice natura ar fi ei casatoriti ori ba, singuri ori in cuplu, rasa gay de regula, nu are de a face cu pustimea. Acea deviatie de comportament este denumita, precum stii deja, PEDOFILIE. Desigur ca te-ar mahni alegerea fiului tau. Este si normal sa reactionezi astfel! Din pacate, oricat de mult ai incerca sa eviti anumite greseli, indubitabil, vei face altele. In fine, aici este vorba de o discutie de principiu, nicidecum in mod particular de fiul tau. Am inteles punctul de vedere si nicidecum nu am ignorat ceea ce ai scris in primul mesaj. Doar ca am expus din alt punct de vedere ceea ce am citit. Dehhh ...defect profesional! Cat priveste Istoria Spartana, am idee despre evenimente dar acest lucru este doar o relatare a unor fapte. Ar fi pacat sa ignori dovezile stiintifice in acest sens. Este, practic, demonstrat ca homosexualitatea are in mare parte cauze genetice si in cele din urma un cumul de factori educationali. Departe de mine sa te jignesc in vreun fel...totusi, priveste adanc si sa nu te sperii cand vei descoperii latura feminina a personalitatii tale convietuind (procentual) cu cea masculina. In cazul LOR balanta se inclina nedrept, influentand instinctele. Intr-adevar, este impotriva firii. Este parte din viata, totusi! Sper sa nu fi inteles gresit violenta din cuvintele ce le-ai folosit: "impusca in interesul societatii, lighione, etc..", care ma fac sa simt o inversunare nefondata asupra ideii. De regula acest lucru se intampla cu persoanele ce nu pot intelege fenomenul sau cu cei care isi pun la indoiala barbatia. NU este necesar sa cunosti in profunzime ci numai sa tolerezi, asa cum si eu am inteles. Nu este o rusine sa afirm ca cei mai buni prieteni ai sotiei mele sunt cateva cupluri de gay. Vei fi surprins cata inteligenta, sensibilitate, simt artistic si mult bun simt poate sa incapa in acest gen de oameni!

cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.

Mi s-a zis ca atunci cand voi fi mare voi putea sa aleg ce vreau eu - am luat-o ca atare si nu m-am mai gandit, asteptand sa "cresc".
Cand a trebuit s-aleg am zis "medicina" si m-am pus cu burta pe carte. Cu doua luni inainte de examen s-a petrecut o "mutatie" pe undeva si-am ales o meserie care acum ma subjuga.
Cu sinceritate va spun, ca medicina (si orice se putea pe-atunci alege!)ar fi fost o mare greseala!

PS. Am un nepotel care vrea sa se faca "stalpurist". A vazut el niste oameni cocotati pe stalpii de inalta tensiune si i-a placut ideea!:)

Cand aveam 5-6 ani vroiam sa ma fac initial tractorist, apoi macaragiu. :))) Din fericire, n-am apucat-o pe niciuna din filiere...

Acum practic o profesie din vocatie. Imi place ce fac, si mi se potriveste ca o manusa.

Faptul ca acum locuiesc in vest se datoreaza in mod esential meseriei pe care o am.

Precizare: facultatea pe care am terminat-o nu are nici o legatura cu meseria mea actuala.

Draga Alice,
Multumesc totusi pentru "Nivelul intelectual nu se "vede" ! Sa o iau strict personal?!:) Ei bine ma refeream la discutii purtate tete-a-tete... Neincrederea ta in oameni este evidenta. Eu nu sunt chiar atat de neincrezator poate si prin natura profesiei. Mesajul meu nu presupune abordari de psihologie colectiva care iau în considerare efectul de turma, ci constientizarea individuala. Pentru asta sunt instruiti politicienii! Toate cele spuse sunt comentarii personale, completate cu date din alte surse, care merita sa fie cunoscute, retinute si inregistrate in memoria fiecaruia sau de ce nu, colectiva a romanilor. Cauzele acestor violente de atitudine nu se afla în nu stiu ce homofobie atavica sau pe plan metafizic, nici în evolutia nenaturala sau naturala a comunitatilor ci în criza identitara a individului repercutata asupra intregii comunitati, în complementul acesteia. Mandria si solidaritatea comunitare pot atinge uneori forme paranoide. Iata si cazul unora dintre cei care si-au exprimat opiniile pe care, cu sinceritate, le respect. Uneori lipsit de instincte dar plin de obiceiuri inradacinate, omul(romanul), este mai ales, traditionalist. Evolutia societatii actuale indica aceasta trasatura de psihologie colectiva. Din pacate uneori exista o oscilatie evidenta intre constiinta colectiva si patologia sociala. Daca individul nu este motivat, atunci ce pretentii avem de la societate ca ansamblu!? Lipsit atat de mult de informatia necesara bunului mers al contiintei sale, individul incepe sa creeze monstri. NU doar unul am convins...ci cateva zeci! Mai caposi decat iti poti imagina ;)

am ajuns sa fac ceea ce mi-am dorit, n-a fost usor la inceput, a trebuit sa ma zbat sa fac tot felul de cursuri, formatii si studii, in timp ce si lucram,
am tras mâtza de coada un timp, am muncit 14-18 ore, chiar 20 de ore pe zi, dar am ajuns...
cu multa vointa si sacrificii..

Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru

dupa bunica mea, intoarsa acum 3 luni din România, ea s-a simtit mizerabila, revoltata, neputincioasa..

Mizerabila, ca prietena ei cea mai buna este bolnava si n-are bani ca sa-si cumpere medicamente, mizerabila pentru ca alta prietena face ograda de pasari in balcon ca sa poata da de mancare nepotilor, mizerabila ca un alt prieten din copilarie traieste in mizerie desi era pe vremuri o capacitate in profesia lui,
mizerabila si neputincioasa ca parea cu 20 de ani mai tanara decat fostii colegi de liceu (veniti la intalnire), care erau imbatraniti de lipsuri,
mizerabila, neputincioasa si revolta ca nu are atât de multi bani sa-i ajute pe toti,
ca ce le-a dat nu era de-ajuns si ca nu putea da mai mult..
si s-a intors in Franta bolnava moral.

Cind cineva pleaca fuge DUPA ceva sau DE ceva. La mine a fost DE ceva.

Binele material nu a fost un factor. Nu vorbesc de bogat aici ci de comfortabil si eram asa....

DAR, nu mi-a placut lipsa de respect fata de munca. A celor in viata si a celor de dinaintea lor. Pensiile parintilor mei erau aproape simbolice dupa zeci de ani de munca - noroc ca aveau copil !!! Plateam mai mult impozit la salariul/ venitul meu decit pensia lor cumulata. Si nu reuseam sa vad unde se duc banii aceeia...

Ca gropile pe strada se reduceau prin ...unirea lor catre mai putine si mai mari, in spitale jucam ...pocker cu doctorii si asistentele la cit sa dau sa fie multumiti si mai si veneam cu medicamentele de acasa !!!

In plus alocatia lunara la copii era asa cam de valoarea unui burger la McDonalds. Asta intr-un moment de reasezare cu inflatia !!!! ca altfel mai ducea la 1/2 sandwich doar !!! (evaluarea in "unitati McDonalds" aleasa doar pt. scop umoristic. Ceea ce nu schimba suma excesiv de mica pt alocatie !!!)

Si n-am reusit sa dezleg misterul a ce se intampla cu banii aceeia de taxe. Si nu numai de la mine !!!!

Respectam munca ?!!!!

Si apoi coruptia. Orice document oficial putea dispare si reapare in infinite forme de puteam crede ca au dat extraterestrii....mai rau, s-au cazat in institutiile romanesti de orice dosar era un caz de X-files. Mistere totale !!!! Si evolutii "uluitoare" !!!! Curat-murdar nenea Iancule !!!!

La primarie ca la primarie, si la altii asemenea idem, dar cind s-a intimplat de citeva ori si cu justitia civila - adica in judecatorie pt. un pirlit de teren de citiva metri - am tras concluzia ca macar sa nu le mai dau atatea taxe daca tot doar le folosesc sa plateasca diversi indivizi care au uitat cele mai elementare reguli despre profesia lor...

Cum ar fi unii judecatori si doctori.... (cu multe vile)

Asa ca am plecat.

In concluzie totul in cazul meu s-a redus la RESPECTUL FATA DE MUNCA ,INDIVID SI PROPRIETATE.

Sincer sper ca e mai bine acum... Ca altfel tara frumoasa, fun, oameni placuti....

...sa-ti dai seama ca este o provocare. Intentionat evit subtilitatile. Adi este numele meu.....Si ai dreptate cind te referi mai sus la "evul mediu" al Romaniei. Ceea ce ai scris este adevarat si nu numai pentru Romania. Perioada respectiva s-ar putea numii stare de embrionat si a fost general valabila la mai multe natii europene nu numai a noastra. Ar fi trebuit sa fie urmata de o copilarie, o adolescenta si o maturitate a natiilor cu particularitatile lor individuale. Din pacate Romania se pare ca s-a oprit la adolescenta, sa numim asa perioada interbelica,si n-a ajuns niciodata la maturitatea altor natii europene. Nu judec cauzele...sa fi fost comunistii.....sa fi fost balada miorita....
Cert este ca am ales tot timpul calea care ne-a fost comoda si ,dupa cum stim toti sper, din dorinta de a evita responsabilitatile virstei medii,am ramas adolescenti. Dupa marea revolutie/insurectia armata din decembrie 1989, impotriva jugului si a asupriri comuniste, ne-am facut bagajele si am plecat in Vest sa luam covrigul din coada ciinelui. Ajunsi acolo/aici dupa citiva ani de "zbateri" am ajuns la un oarecare echilibru banesc. De aici in colo urmeaza o ascensiune financiara si nimic mai mult...si nimic mai mult...si nimic mai mult.

Nu vreau sa aud: "crestem copii", multi o fac in conditii mult mai aprige; "ne realizam profesional", adevarat dar in afara sintem vazuti ca somitati de profesie canadiana, germana, franceza etc.; "avem o bunastare financiara", si o casa spiritual goala

Ce urmeaza?.....
O sa incerc sa raspund eu, dar mi-ar placea cenzura altora.
.....
Nimic pentru noi ca natie! De ce? Pentru ca cei plecati nu se mai intorc ca pe vremuri ci ramin plecati.
Deci hai sa nu ne mai plingem de serviciile publice, mizeria si saracia Romaniei pentru ca nici noi "dusii" nici cei ramasi nu facem nimic s-o indreptam; chiar mai rau, cei ramasi in tara fac bagaje dupa cum bine a subliniat cineva....

P.S. Mesajul nu-ti este adresat tie ci noua...deci scuza-mi agresivitatea dar incerc, metaforic vorbind, sa ne dau palme.

Pentru orice meserie trebuie sa ai o vocatie:
tu n-ai intalnit medici care n-au ce cauta in spitale?
profesori care n-au ce cauta la catedra?
politicieni care si-au uitat radacinile?
Cine a zis ca toti PREOTII sunt sfinti?
Cati dintre noi profesam meseria pentru care avem cu adevarat o vocatie?

Anita, te-ai grabit sa "ataci" problema si ti-a scapat din vedere o precizare importanta din comentariul meu...Vorbeam de tari si regimuri democratice, iar tu uiti sau ignori un amanunt important: Ceausescu nu a fost nici ales si nici nu am trait sub el o perioada de democratie!Si inca un amanunt important, de altfel subliniat de mine, : am spus un guvern reprezinta majoritatea, si nu totalitatea populatiei!

Cit despre Nastase "reprezentant al romanilor crestini"...Ah , doamne ce ghiveci ai facut! Din punct de vedere politic nu ne impartim decit in pro si contra, nu in crestini si necrestini! Iar noi, in blogul asta, discutam probleme ce tin de politica si nu de credinte. Asta face obiectul altor blog-uri.
Asta e aplicabil si la "alesul Sharon"

Cind spuneam de consecinte...ma refeream la consecintele pe care le suporta orice popor si care sunt determinate de politica propriului guvern.

Cit despre compunerea imnului... Sa nu fim paranoici! Repet vezi-o ca pe o afacere ce tine de profesia de compozitor!

regula aceea n-are si o reglementare organica?

de genul
inainte de profesie sa nu uiti ca esti om?
ma scutur...

Comentariul lui Mugur mi se pare unilateral. De acord cu comentariile generale legate de sistemul francez, romanesc si american dar in ceea ce priveste alte puncte de vedere nu cred ca Mugur este in pozitia cea masi buna pt. judecati finale. Motive:

- ca medic NU a practicat in Romania ci a fost DOAR student

- ca medic in USA a practicat in acelasi spital continuu si punctul lui de vedere este intr-un fel legat de aceasta SINGURA experienta.

- statistic vorbind in orice tara si meserie sunt experti, diletanti si marea masa. Distributie normala. Am vazut doctori dezastru in marile spitale din tara dar si un doctor dezastru in plin New York Presbyterian. Si daca doctorii americani nu ar gresi - de ce atatea procese de malpractice ?!


Cred ca problema in Romania provine si din lipsa de a sanctiona eroarea. Se greseste dramatic si fara consecinte in spitalele romanesti. Scuza este - nu avem bani si medicii sunt prost platiti !!!!

Mi se pare o scuza absolut penibila. ADICA un medic neplatit mai mult decit media nationala TREBUIE sa faca erori ?! De amintit cazul fetitei de 7 ani din Iasi infectata cu SIDA in unul dintre spitalele romanesti. Proces, proces, ziare DAR NICI UN CADRU MEDICAL NU A FOST SANCTIONAT. (cica corb la corb nu-si scoate ochii !!!!)

Apoi e sistemul de pile si relatii care ii promoveaza de multe ori pe cei ce nu au nici o chemare. Oncologia este o tinta numai buna pt. incapabili setosi de bani - ca pacientul tot moare in marea majoritate a cazurilor. Si cit priveste Fundenii cel putin 2 chirurgi oncologi de acolo nu i-as lasa sa-mi taie nici macar curcanul de Thansgiving !!!!! Nu numai ca au ajuns acolo pe pile - in vremurile doar putin pre '89 - chiar mai rau - ar trebui sa li se retraga licenta !!!! Nu numai ca sunt total incapabili - desi de pe acum medici primari !!! - dar sufera si de lipsa de logica primara ca sa nu mai vorbim de morala vis-a vis de pacienti si chiar in general. Si vorbim de grupa de virsta 40-50 de ani aici. Ajung la ei cazurile de oameni simpli care merg pe credinta ca in Fundenii medicii specialisti si primari sunt buni. Cine are pe cine intreba (si primi un raspuns onest) ii va evita.

Pe de alta parte tot Fundeniul are unii dintre cei mai buni specialisti in domeniu.... Intamplator unul e foarte batran si nu mai opereaza dar ca specialist si persoana buna la diagnostic este remarcabil.

Ca sa inchei cu o concluzie aici Romania ar trebui sa sanctioneze medicii diletanti. (N-am vazut nici un caz.)

Din pacate in Romania nu exista un sistem standard de recomandare sau de verificare a performantei unui doctor in timpul profesiei - sistem la care sa aiba access omul simplu. In US un doctor poate fi raportat si la societatile de asigurare medicala si in general referintele pot fi verificate.

Doctorii sunt oamenii peste tot dar frica de sistem poate ar mai corecta niste dezastre de pe acasa. Si le-ar da un standing de respect celorlanti. Si mai multi bani cu ocazia asta....

Si foarte bine ca medicii romani pleaca. Poate asa romanii de acasa vor avea un access mai bun in spitale de renume si poate tot asa unii dintre acesti doctori ce...dezerteaza din sistemul de acasa vor face munca de voluntariat citeodata acasa. Daca ne uitam la marea pictura este un beneficiu asa ca foarte bine ca pleaca. Si cit mai multe realizari !!!!

medicii sunt extraordinari
la fel si asistentele
viata lor inseamna munca
si uneori esecuri
dar ei isi duc lupta pana la capat
tratandu-te ca pe un om.
cu suflet si cu pasiune pentru munca lor.
am intalnit numai OAMENI
in spital
medici si pacienti.
intre care exista o relatie
de suflet.
sunt casatorita din Septembrie, aici.
luna noastra de miere
a fost o gluma proasta
din doua luni si jumatate
trei saptamani am fost in spital.
pentru ca medicii
nu au dorit sa greseasca prima data
la a doua operatie
m-au intrebat:
trebuie sa riscam
accepti tu riscul nostru?
si le-am spus ca da,
avand convingerea
mai mult decat ei
ca NU VOR gresi.

La iesirea din spital
le-am multumit si le-am dorit ca
copilul meu sa le multumeasca intr-o zi
pentru ce-au facut intr-o zi de octombrie pentru mine.

am vazut o scanteie de lacrima
pe fata unui barbat
tare ca fierul.

multumesc inca o data, oameni buni.
sa aveti sanatate si viata lunga.
si putere de munca.

sa aveti numai succese,
oriunde va practicati profesia,
medici adevarati!

Catalina