comentarii

cind se cede satul nu mai trebuie caruta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
* - de INSULA ALTUIA la: 16/07/2008 16:40:37
(la: joc: ''Completeaza fraza'' )
nana Floare pleca suparata.
Din ulita satului se zareste o caruta plina cu papusoi si...
#325974 (raspuns la: #325958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gloria - de zaraza la: 17/03/2010 21:14:16 Modificat la: 17/03/2010 21:19:34
(la: D'ale noastre)
ah, bineinteles. dar ma mir ca abia acum te-a izbit evidenta :). parerea mea e ca totul merge prost pentru ca niciun politician nu gandeste mai departe de propriul buzunar. si chiar daca ar fi vreunul-doi (nu ca as avea exemple concrete, vorbesc ipotetic), in mod clar ceilalti l-ar linsa politic. si nu numai politicienii, toti cei aflati in pozitii de oarecare forta.

exemplu, daca vrei: maica-mea isi deschisese o mica drogherie, in satul in care locuiesc ai mei. era singura din sat, altfel oamenii trebuiau sa se duca la contanta pentru un algocalmin sau o aspirina. nu castiga mare lucru, in mod cert nu castiga ca sa merite efortul (cand ti-era lumea mai draga, tzarrrrr la usa, fie zi, fie noapte), dar o facea parte din dedicatie, parte ca sa aibe o ocupatie. ei bine, a calcat-o garda financiara, a doua sau a treia zi dupa ce s-a dat legea cu obligativitatea caselor de marcat. maica-mea nu apucase sa-si cumpere (dincolo de faptul ca nu se justifica investitia) si pentru ca s-a ambitionat, de-a dracu´, sa nu dea spaga, a luat o amenda de 20 de milioane (in conditiile in care ea facea poate 2 milioane pe luna). dupa cateva saptamani a inchis sandramaua, a considerat ca nu merita sa-si bata joc toti jegosii de tine, in conditiile in care tu esti corect si vrei sa faci un lucru bun pentru comunitate.

din fericire, ai mei nu traiau din asta, dar probabil ca sunt exemple mult mai dramatice decat acesta, al maica-mii.
#531597 (raspuns la: #531589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Framintari... - de Madalina la: 17/11/2003 19:35:44
(la: Theodorakis)
JCC bunicii mei au murit demult si, saracii, sa-i lasam sa se odihneasca in pace!
Am inteles unde "bate" comentariul tau, totusi as vrea tare mult sa-ti pui ideile intr-o exprimare mult mai concreta vis-a-vis de subiect. Am citi comentariile tale la alte blag-uri si mi-au placut mult, asa ca astept comentarii cu calificativ mai inalt din parte-ti!

Cit despre athos... Trebuie sa-ti spun ca esti agresiv rau!Se spune ca despre subiectul evrei nu se poate discuta civilizat, caci mai tirziu sau mai devreme se ajunge la cearta!
Iti mai scrisesem ca-ti dauneaza la sanatate, da' acum vad ca te aprinse-si tare fratioare! Si cind te gindesti ca tocmai tu care ar trebui sa tii controlul discutiei imi pari cel mai putin in control...Mai ca-mi vine sa fac "Pass" ca la poker ca sit-ul asta nu e ca sa ne certam ci ca sa dezbatem. Cine se infirbinta, sa faca un dus rece si apoi sa revina!

Iar despre apararea...Pai in ultimul timp la evrei apararea asta a devenit mai degraba exindere si dominare...Daca agresivitatea nu a fost pina acum o trasatura de caracter a evreului, ca nu a avut unde sa si-o formeze intre staini (caci "strain" a fost pina in '47), ei bine, acum si-o dezvolta si si-o manifesta din plin!Recupereaza! Parca se doarme cu mina pe pistol si cu pistolul sub perna!

Cit despre apararea poporului roman, sunt socata de cum pui problema!
Sa nu uiti ca romanii in toata istoria lor nu au avut nici un razboi de invadare sau agresiune, pe cind evreii... N-o fi explodind mamaliga romaneasca decit f. rar, da' nici ca-n Israel...Cum se face o declaratie, cum cineva indrazneste prea mult, cum se scoate armata pe strazi!
Si mai e ceva...care zau imi produce scirba...Evrei si neevrei au putut trai si munci impreuna in Romania si in restul Europe, iar acum, statul evreu, cind se vede cu ceva saci in caruta, nu stie de la cine sa mai ceara plecaciuni. Da' chiar nu inteleg ce cred evreii ca sunt precum cainii in sat? Daca tot au evreii acum un stat de ce nu-si vad de treaba, acolo in bucataria lor ca, zau e multa mizerie acolo! In schimb mereu se framinta de declaratii, de scuze...

Putin inainte de inceperea razboiului din Irak, guvernul Sharon a facut o declaratie in care, pe scurt, isi afirma acordul cu privire la inceperea razbuiului de catre americani caci "intr-adevar acesta este necesar". Si vin cu intrebarea : Daca asta nu e rautate si agresivitate, atunci ce e?







#4553 (raspuns la: #4535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trebuie sa va contrazic - de Dantimis la: 11/02/2004 17:46:18
(la: Poporul roman si furtul.)
Imi pare rau dar trebuie sa va contrazic aici!

Furtul nu este caracteristic poporului roman ci furtul este caracteristic saraciei! Furtul si saracia merg mana in mana. La toate popoarele sarace o sa observi acest fenomen. Nu ati vazut ce s-a intamplat in Irak dupa ce Sadam si fortele de ordine au disparut? Pana si copii de 5-6 ani mergeau pe strazi incarcati de bunuri furate... in fata camerelor de filmat! In America am venit in contact cu indivizi de toate natiile. Si unii imi povestesc ce se mai intampla prin tarile lor de bastina, tari sarace ca si Romania. Te ingrozesti! Nu demult imi povestea un indian din Delhi cum de fiecare data cand merge acasa trebuie sa-si lase barba si sa poarte haine cat mai jerpelite sa para cat mai amarat sa nu-l jefuiasca cineva de la aeroport pana ajunge la parinti acasa. La lucru, un coleg bulgar imi povestea amuzat cum lui tatal lui cineva i-a furat... gardul de scandura, iarna trecuta. Daca va uitati un pic peste gard la tarile sarace din jur, si ele se confrunta cu acelasi fenomen, ceea ce dovedeste afirmatia de la inceput.

Imi amintesc cand eram copil la bunici la tara in jud Mures: ei nici macar nu aveau incuietori la usa de la casa. Plecam de-acasa la munci sau la oras si casa ramanea descuiata si singura, uneori chiar zile intregi. Niciodata cineva din sat nu s-ar fi plans ca i s-a fi furat ceva. Nu, nu era un sat de unguri, de fapt nici nu cred ca era picior de ungur cateva sate-mprejur (asa ca nu stiu o boaba ungureste, din pacate). Doua dealuri mai incolo era un mic sat de tzigani, dar culmea pana si aia erau cinstiti. Cand le trebuia cate ceva veneau si se tocmeau cu bunica si o ajutau la lucru in schimb. Prea frumos ca sa fie adevarat? Credeti-ma ca nu exagerez nici un pic. Nu stiu cum o fi azi pe acolo caci nu am mai fost din '89 din pacate. Asa ca asta m-a crescut cu convingerea ca romanul este un om cinstit si muncitor din fire, atata timp cat munca cinstita ii asigura hrana familiei si un trai decent.

Furtul si vandalismul sunt crime grave, dar nu poti sa spui ca sunt trasaturi caracteristice poporului roman. Ia de exemplu un francez sau un italian si pune-l in situatia romanilor. Ia-i taxe 40% din salariul si asa mic si cumpara-ti masina noua din banii lui. Ce zici? Nu crezi ca ti-ar sparge parbrizul "din greseala" cu o piatra? Ba mai rau, italianul cred ca ar folosi gloante in loc de pietre :)

Bafta

Dan

no, bene... - de Alice la: 30/06/2004 12:35:11
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
"De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari.
Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti".
În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole.
Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.


Abolirea sclaviei


Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi.
Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America.



Perioada interbelica si al doilea razboi mondial


Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu.
Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.


Regimul comunist

Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural.
În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat).
O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism.
Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire.



Bibliografie:

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica
Fonseca, Isabel
1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus
Fraser, Angus
1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers
Stewart, Michael
1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press.
Yoors, Jan
1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster "

[www.edu.ro/download/istoria_rromilor_v4.pdf] - situl e al Ministerului Educatiei, sper ca nu-i o frauda ...:(

ps. regasesc stilul lui 'enigmescu' la un vechi (de-acum antic) forumist care-si spunea 'dogmatic' si cu care am discutat candva despre atitudinea lejer didactica a mesajelor pe care le redacteaza.
Dogmatic isi construia argumentele practicand o forma interesanta de maieutica.

Mi-a placut sa studiez asta...

Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

si inca... - de ena la: 14/12/2004 04:26:10
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
....teatru radiofonic, Iosif Sava, Noapte buna copii, Unda vesela, Cine stie, cistiga, ziarul "Urzica", revista Secolul XX, revista "Magazin istoric", covrigi cu iaurt, "Dialog la distanta",Alexandru Stark, "Metronom" -Chiriac,la Europa libera, radio Luxemburg, Timur si baietii lui, "Los Paraguayos" in turneu, magnetofonul Tesla, ceaiurile cu lumina stinsa si Pink Floyd, snitel la pachet in drum spre tabara, cordeluta, numar si uniforma, studentii de la arhitectura pictând icoane pe geamurile la "Ion Mincu" in iarna lui '68, portocale în foita Jaffa(?) remaiem ciorapi, Carpati fara filtru, formatia Mondial, sedintele de exmatriculare ale celor care plecau cu parintii in Israel si Germania, formularele mari, formularele mici, balul de la Arhitectura, Liviu Ciulei,Tiriac si Nastase, manusile cu virfurile taiate sa poti tine Rotringul in mina cind desenezi in atelier la Mincu, Festivalul de Jazz de la Sibiu si J. Raducanu, "Ambasadorii prieteniei" corurile americane, "Macarale, râd in soare argintii", prietenii plecind in Israel, Ricky Dandel, greva de la Brasov('88??), au intrat rusii in Cehoslovacia, unt, faina, piine zahar si ulei pe cartela, oua rosii cu matza, pantaloni "supraelastic", coteleapelordunarii, "tacimuri", salam cu soia,cafea cu naut, imbracat "din pachet', schlafensiedeutch", vama-veche, blatul pe tren de la Razboieni, auto-stop, colectia romanului de 5 lei(?) Seder la sinagoga de pe strada Scolii, cantonamentele echipei de volei, incalzit apa pe resou, nu poti lua premiul unu cu asa un nume dar trebuie sa stii, asa neoficial ca esti cea mai cea, Tanta si Costel, Zizi Serban,studentii din Vietnam, make love no war, repartitia la tara, gluvilact la de 5 ori pretul, Radu Vulpescu, subtextele "Elisabeta I " la Bulandra, Marin Moraru si Toma Caragiu, sopirlita libera, Miriam Raducanu, Ioan Grigorescu....
... ceaun din fonta, cravata de pionier, borcanele bortoase cu bomboane sticloase de toate culorile, halvitza, ciubuc, sirop de 50 de bani, casata de la cofetaria 'din centru', statuia lui Vasile Roaita, sosete trei-sferturi cu pompoane, fuste din tergal, penare din lemn, costume de baie crosetate de mina, evantai din pene de strut, tigari Marasesti, hirtie albastra de invelit caietele, par pe moatze, fier de calcat cu carbuni incinsi, plutele de pe Bistrita, aparatele de radio cit dulapul, bentitza alba reglementara, uniformele scolare, bleumarin cu guleras alb, tocul cu penitza, saniile trase de cai, galosii, butoiul in care se aduna apa de ploaie pentru spalat parul, Wundertopf, dunga dintre peretii camerei si tavan, indopatul gistilor, jocul cu cercul, bocitoarele la cimitir, fragi cu smintina, fetele care, in lipsa fardului, isi ciupeau obrajii 'sa-si faca bujori', portocala anuala adusa de Mos Gerila, evreii 'cu actele depuse' n-au voie sa intre la facultate, televiziunea alb-negru, farfuriile din portelan vechi legate cu sirma, dopurile din cocean, acul de remaiat ciorapi, unt in frunza de brusture, creion chimic, cojile de mere pe plita incinsa, gutuile puse la copt pe dulap, manshonul, George Vraca, asternuturi brodate de mina, cani de tabla, ulei de ricin pentru gene frumoase, jupoane, L.S. Bulandra, indigo, scrisori scrise de mina, plapumarese, spalatorese, birjari, pantofi cu talpa de crep, malagambisti, sugative, Marina-Marina, shoshoni, foto-minut, caramele, primii ciorapi de matase cu dunga si talon, manichiurista care vine acasa, piata cu gainile in custi de lemn, Oraselul Copiilor, Ion Dacian, umbrelute de soare din dantela, moda dintilor de aur, caciuli rusesti cu urechi, fâsh, cicoare, sfesnicele de Shabat pastrate in catifea visinie cu broderie din fir aurit, somierele, shifonierele cu oglinzi groase de cristal, combinezoane din nailon, parfum de trandafiri bulgaresc, papusi din cirpa, sifoanele din sticla colorata, masina de tocat carne, covata de framintat aluatul, cazanul de fiert rufe, masina de cusut cu pedala din fier forjat, pe care scria 'Singer', geamuri cu flori de gheatza, omul de zapada cu carbuni in loc de nasturi, teracota fierbinte, in fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa, sa nu se adune praful, Ciresarii, bibelouri, statuia lui Lenin, cobilitzele de care atirnau cofele cu mere murate, cocosei din zahar ars, milieuri din borangic si dantela, cishmeaua de pe strada, Nivea, borsh la borcan, trasuri, ospatul cu turturi de gheata, sutienele 'fara capac', muraturile din beci, soba cu foc din lemne, lumina misterioasa a lampii cu gaz, fotografiile de familie, alb-negru: matusi cu palarii, unchi tepeni, bunici severi, flasneta din fatza teatrului, papagalul cu norocul in cioc, Celentano, defilarea de 23 August, mititei la gratar in Parcul Libertatii, ciresele-cercei, agatate pe urechi, gara cu zgomote si miros de despartire...
Minunat inventarul planetei pe care am fost cu totii mai mult sau mai putin contemporani, mai mult sau mai putin vecini. Pentru aceia care, la fel ca tine, s-au stramutat demult pe planete mai sofisticate, am cateva vesti: halvita se poate manca si acum, mititei fripti pe gratar in parcuri, de asemenea. Au disparut doar merele murate si braga. Hartie albastra de invelit caietele se vinde si se foloseste si azi, la concurenta cu invelitorile de plastic. Un cunoscut m-a batut la cap ani de-a randul sa-i aduc galosi sau sosoni de undeva din lume. Pana la urma i-a cumparat cineva un fel de sosoni-prezervativ de prin America. Bocitoarele sunt prezente si acum la inmormantari, mai ales (dar nu numai) la tara. Nu primesti de la nimeni din Romania scrisori scrise de mâna? este si astazi cel mai raspandit mod de productie a epistolelor. Plapumaresele continua sa faca plapumi la domiciliu. Se mananca si acum caramele tip Stolwerk. Manichiuristele si pedichiuristele pensionate presteaza servicii la domiciliul clientilor. Oraselul copiilor supravietuieste in mizerie. Orice tigan care se respecta si multi mahalagii se falesc cu dintii lor de aur. Exista somiere, sifoane din sticla colorata, masina de tocat carne si mai ales geamuri cu flori de gheatza in casele prost incalzite. In fatza pravaliilor se stropeste trotuarul cu apa. Bibelouri se cumpara cu ghiotura, figurine, catei, caluti si altele asemenea si se expun ostentativ in vitrina din sufragerie. Cele mai cautate milieuri nu numai pentru uz propriu ci si - mai ales - pentru cadouri destinate prietenelor din Israel sunt cele din macrame. Nivea, in aceleasi cutii plate albastre, este o crema mai scumpa decat multe altele. Anuntul "borsh proaspat" poate fi citit la multe ferestre, mai ales de subsol. Muraturile din beci, soba cu foc din lemne supravietuiesc si ele in multe case. Si mai avem, mai avem... closete in fundul curtii la tzara, copii infasati strans, tiganci care ghicesc in palma, in ghioc si in carti, babe care leaga si dezleaga farmece, uniforme cu guleras, funda si sortulet si felurite alte relicve ale stravechii civilizatii daco-romane. In mica alimentara de la coltul lui Ilie Pintilie cu Clopotarii Vechi stateau aliniate capatzani de zahar candel si bunicul nu voia sa-mi cumpere, ca-mi stricam dintii...
... scrobeala de rufe. Albastreala de rufe se numea (cel putin la Focsani) "sineala". "Colectia celor 15 lei", "doxuri", spirt medicinal in rol de after shave, briliantina din ulei de nuc... fusta soleil, combinezon de crepdeshin, manecute tricotate pe cinci andrele, bocanci cu blacheuri, tocuri luichenz, cazaca, bolerou, decolteu encoeur, decolteu en bateau, perdelute de marchizet, cuvertura de plus rosu sau verde, carpete de chelim, telefoane (cozi rulate peste urechi) tuns nemteste, Ora vesela cu Stroe si Vasilache. Alo, aici e Stroe/ si roaga sa-i dati voie/ o clipa sa va-nveseleasca/ sa glumeasca iar cu voi. Schmoll Pasta, Gladys, Frank Cafea, Bob, Bob, e-un sapun/ Bob, Bob, cel mai bun, /Bob, Bob, ideal,/ un sapun fenomenal. hau, hau, hau, la Sabego! Johny e-un baiat de treaba/toata lumea se intreaba/ cum de e atat de negru si lucios. Toata ziua-n ascensor/ ba ma sui ba ma cobor,/ sunt (firul conducator?), sus, jos si iar sus.... balene, clame, invizibile, fileu (de par) rulou, tunsoare a la garconne, coafura paj, coafura a la Alida Vali, scandal (corset), ciorapi de muslin, ciorapi tricotati, ciorapi de matase naturala Kunert, jambiere, cache-nez (cand am intrebat in clasa 1 primara cine mi-a luat cache-nez-ul vernil, o colega mi-a spus ca nu intelege evreieste). Femeia, eterna poveste,/ Nu-ntreba cine este,/ ci iubeste-o mereu./ Iubesc femeia/de dor nebuna/ blonda sau bruna,/imi e tot una. Sa nu iubesti prea mult femeia... Casuta noastra/cuibusor de nebunii/ te asteapta ca sa vii... Inghetata pe batz, rusi cu ceapa, nechezol, telemea de paispe, fratii petreus, adidasi, branza regala, patricieni, vata pe batz, stofa pe puncte, loden, transperante, briz-bizuri, la patru pasi de o excursie, steaua fara nume, floarea din gradina, Daniela si Aschiuta, Tanta si Costel, capitanul Val-Vartej, Cine stie castiga, La leul si carnatul, La trei ochi sub plapuma, Pariziana, Roata lumii, Teatrul Mogador, Popesti-Leordeni, Bumbesti- Livezeni, Salva-Visheu si de 'hei-rup'-urile de rigoare.... Da' de pufoaicele alea cenusii ce zici? Si de aparatoarele de ploaie de cap de dama pliabile (nu stiu daca ordinea atributelor e buna...), alea care arata ca o punga de plastic cu doua bretele, numa buna s-o pui peste un permanent proaspat.... ce zici de helanca? de izmenele de dama chinezesti, flaushate, roz sau vernil, transformate cu abilitate in caciuli de dama 'moderne'... de pixurile de la expozitia americana, de 'Avaramu' vazut de nu stiu cite ori, de translatoarea de la cinemateca.... de taxiurile Pobeda - dar si de ceasurile Pobeda... de merdenelele din Kogalniceanu, de cremshniturile de la Casata...
... un Grundig cit un sicriu, Aici e Radio Europa Libera/buna seara, dragi ascultatori, asternuturi brodate de mina, Am, lasate 'pentru copiii vostri', si nu stiu cum sa fac sa le arunc fara sa se prinda consoarta. Celentano, Rita Pavone, cravata de pionier... cu colturile roase, facute ferfenitza. Distinctiile pionieresti clasa I si II, Autobuz mao-tze-dun, insignele FGMA, FGAPS; laleleee, laleleeeee; macarale; cind la trap cind la galop, Dorina Draghici, Maria Lataretu, Sergiu Malagamba, TARS; ZIS; ZIM; Molotov; GAZ; MAZ; mingi din crep; biciclete MIFA, MOVE, Tatraplan, "la canal", "la stuf", legea/articolul 324; Ion Talianu, Calboreanu, calimara cu cerneala, cinema Muncitoru, Fory Etterle, badanagii, spoitori, bulibasha, chimir; militia economica, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, Scinteia pionierului, Teatrul Tandarica, Teatrul Licurici; Gabriel Popescu si Alexandru Demetriad la inchisoare pt pederasty FPRIVATE "TYPE=PICT;ALT=zambet" , Aarta Florescu, tigari Nationale sau Olt/Mures pentru bunica, de un leu, salicilat; penicilina uleioasa, festivalul tineretului, lipii...
... minti ca o gazeta americana, Dr Frukter- Biblia in pediatrie, Cavit 9 pentru pofta de mancare, te-slavim-Rominie-pamint-parintesc, pronosport, loz-in-plic-dai-3-lei-si iei nimic, bomboane agricole, fondante, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, inghetata pe bat, la microfon Noel Bernard, malagambisti, artista poporului Lica Gheorghiu, misto-nasol-gagiu, intra in vernacular, controverse la c***l lui Graur, filme 'psihologice' sovietice, filme lacrimogene italienesti, Alain Delon...pe care l'am 'tradat' cu Simon Templar alias "The Saint", rochita de catifea, trening, bascheti, imbracaminte de la 'pachet', pantofi Guban, posete 'plic', pantaloni evazati, covoare de plush cu scena "Rapirea din serai", scrumiere in forma de peste, inele ghiul, tablouri cu sirene - marfa de contrabanda adusa de vaporenii intreprinzatori si connoiseurs de rafinamente proletcultiste. De cate ori ascult tangoul de demult, trandafirii tai, Beng beng, Unde ie iluziile mele care le-am perdut? my, my, my Delilah, breton gen Beatles, clasificarea muzicii in usoara, grea si populara, primele auto(de)serviri, "Dialog la distanta", telefoane cuplate, program de apa calda, creioane chimice si HB, ascutitori chinezesti, noile uniforme scolare, tovarasa diriginta, martisoare, cadouri de 8 martie, plocoane pentru scutiri la educatie fizica, "Snagov" fumat in WC-ul cimitirului tineretii mele, panglica obligatorie, braga si placinte dobrogene, frigider Zil, aspirator Buran, camera Laika, poze cu dedicatie pe verso, Pif le chien, Revista mea, Paris Match...
... Bula si bancuri cu cutremurul, BT-uri, sticla de bere tip CAER, cico, prajituri cu nume antiapetisante "Buturuga", "Cartof" (delicios, plin cu nuca), 'stewardesele' de pe ITB, 'blatul' studentesc la teatre, calatorii clasa 1-a cu 'nashul' cursuri de 'socialism stiintific', cartusul de Kent si sticla de whisky, chibrite care nu se aprindeau, palinka Bloody Mary, nesscaffe cu apa minerala, Noapte buna, copii...
... Maresiev, Galia Koroliova, Alexandr Matrosov, Pavlik, Stahanov, Valeri Cikalov, Ivan Budionii, Ceapaev, mai vreti? Daca nu va astimparati va infund cu Vodopianov, Ostrovski (ala cu asa s-a cacalit otelul), Fadeev, Zboara Cocorii, Comunistul, Fata cu Parul Carunt, Libelula, Piati Minuuuut... Alarma in munti, Sadko, Cazacii de pe Don, Tamara Makarova, Vesna, Kalman Latabar, Alerg dupa o stea, Norman Wisdom (sic)... sufertash, Duba Neagra, baia comunala, motoreta Puch, motoreta ILO, bicicleta Wanderer, Submarinul Dox, stamba, tesatura anti-jeg, burtiere, pantofi cu talpa de rafie/paie, sandale cu talpa de lemn, cafeaua Meinl, ghetele de baschet cehesti, ceasuri Schaffhausen/Doxa, geamgii, iaurgii, laptari, zarzavagii, sacagii, tocilari, sapunul 'Cheia', magiunul fiert in conforca din curte, 'Cleopatra, ochii-ti ard ca flacara!', 'Cumparati curent de la IREB!', 'Dati copiilor bomboane!', statia de radioficare, dusumele de lut, pantaloni de doc, fotbal cu nasturi, bluze de nailon stravezii prin care se vedeau bretelele de la sutien s suncile de la talie, legaturile de schi Kandahar, pantalonul-pana, pantalonii pescaresti, frizura-periutza, vase de bucatarie emailate, discurile 'Elite special', patefonul cu ac, gramofonul, rufe inghetate, puse iarna afara la uscat, caimac, chiloti de diftina, ierbar, mingi de cârpa, raglan, moda turbanelor, baticurile, pantofii de la Dermata, pantofii de la Guban, drot de facut bucle, IJ-urile,Ramona, lalele, lalele, lalele/ frumoase ca visele mele..., Gigi Larga ..(pardon: Marga!), Salut voios de pionier!, cazacii de pe Don, Eu sunt Vuving al tau cel mic/ mi-e foame si mi-e frig..., sotronul, turca, foto-montaje, lozinci, tigari Carpati, Maiakovski si versul alb, deschizatorii de drumuri noi: Marx, Engels, Lenin si tatucul Stalin, turta dulce, chilotii moartea pasiunii, firer de calcat cu carbuni, motoreta partaitoare "Carpati", cozile in asteptarea mesadei de porc, femururi imaculate de vita la Kg., capatani de porc, gaturi si ghiare de pui, bomboana cocos pe bat, sandale romane cu sfoara, sandale de panza, cutii de lemn cu marmelada americana, difuzor de cartier, razuitoare pentru spalat rufe, soda si lesia de cenusa pentru spalat rufe, sapun de casa din resturi de grasimi, opaituri, pap din coca pentru lipit, ornamente de Cracuin din hartie creponata si carton, papusi din carpa si carton, halva turceasca, rasnita tubulara din alama pentru cafea, cafea la nisip in ibric de cupru, cafea de naut si cicoare, Gheorghiu Dej, Ana Pauker, etc., orele de Aparare Locala Antiaeriana, masina de tocat carne, ora copiilor, Teatru Radiofonic, stiu ca ma iubesti si tu..., Zambete pe portativ, De la munte la mare, Ora Satului, Marius Mihail si muzica usoara, braga, ia la maica.. porumbielu' cald!, de ce nu-mi spui ca ma iubesti?.. , cararuie care duci in varf de munte/ si te pierzi in nouri ca un fir de fum..., prajituri "Moscova", sunca artificiala, apa de ploaie pentru spalat parul, frectia cu gaz cantra paduchilor, carute cu coviltir, carute cu roti din cauciuc, hasnale, blocuri de ghiata pentru racitoare, suporturi metalice pentru sifoane, armonicele, papucii din papura, covoare din resturi de carpe, jumari presate la calup, "-Daca n-ai punga, iti dau branza asa.. in mana..!", sarsanalele: prima grija si podoaba, "-Ia marfa la rand cocoana, nu alege, ca nu-i a ta!", dialog prietenesc: "-stai la rand, ma nenorocitule!", "-haordeu mancati-as, da' de ce, e coada ma-ti?", serialul: "om bogat, om sarac", televioare Cosmos, ciuperci din lemn pentru tesut ciorapi, Votati Soarele!, "-Spoi-tingir nuaaa!..", "-Floriceleee!..", sugiucul, ciorapi grosi raiati, galosii de cauciuc, sacagii, felinarele, bomboane cu miere, de lapte, spirtoase, praline, lapte acidulat si cornuri "Sinaia", japoneze, cosurile din papura pentru piata, genti din papura, pantofii "Cuban", tocurile cui cu pufere protectoare, moatele pe bucati hartie, fileuri pentru par, droturi pentru bucle, plase pentru targuieli, jurnale in loc de fete de masa, cismeaua comuna de la coltul strazii, laturile aruncate in drum, balega starzilor, pubele de gunoi neacoperite facute din ..orice e la indemana.., gropile starzilor si canalele infundate, miasme, tantari, sobolani, muste, jegul de sub unghii si cam de peste tot, boli..., Academician Doctor Inginer: COdoi, artistii poporului, cantarea Romaniei, tot inainte cu gandul fierbinte!.., Ceausescu: tatal nostru!.., filme alb-negru, ca: Undeva..in Europa, Cenusareasa, Auschvitz.., Copilaria lui Gorki, batice, palarii cu boruri tari, perdele crosetate, goblenuri si covoare pe pereti, jambiere, turbane, panza anti-jeg, cearceafuri din panza numita america, cizme de cauciuc cu toc sau fara, tigarete, fuste midi, pantaloni largi, noduri cand subtiri, cand groase la cravate, rochii balerina pe jupoane, bolerouri, chiloti de celofibra, tetra,
#31592 (raspuns la: #28409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 25/11/2006 11:42:55
(la: 3)
Adrian Fuchs :

Reiau aici ceea ce i-am spus numitei clody, in urma cu 10 luni.

clody
#102606, de picky la Sat, 28/01/2006 - 12:11


Adrian Fuchs :
Nu e prea limpede !
Urasti ce iubesti sau iubesti ce urasti ???
Sa fie perversiune ?
Sa fie pervertire ?
Cred ca mai simplu ar fi sa iubesti ce iubesti si sa nu urasti ce urasti ...
Daca amesteci aceste doua elemente ale simtirii s-ar putea sa obtii un produs foarte exploziv !
Amestecul nealeatoriu de vocale si consoane, da de regula cuvinte.
Amestecul de sentimente e un fel de alchimie care foloseste elemente insuficient studiate si cunoscute, iar rezultanta este incontrolabila, mai ales prin cantitatea de energie eliberata !!!
Fuziune sau fisiune ?
Oricum, nucleu exista !
Pot depune marturie in acest sens.
Daca renunti insa la aceste 2 sentimente, devii un fel de celula enucleata
si atunci vai tie !!!
Iubirea e de fapt ura in stare pura !
Ura in schimb, este o iubire pe cale de atrofiere ...
Esti in purgatoriu surioara, iar cele doua usi pe care le ai la dispozitie, nu dau nici in paradis, nici in infern, ci intr-un purgatoriu paralel ... !!!
In rest, iti doresc revenirea pa Terra, unde viata e scumpa si plina de nebanuit

clody
#103687, de picky la Fri, 03/02/2006 - 13:04


Adrian Fuchs :
Statul pe margine ?
O forma de sustragere si fuga de responsabilitate ?
Nu, fetito, tu trebuie sa extragi nucleul din miez !
Ura ta, de fapt nu exista ! Ca de altfel si iubirea ta !
Ele sunt doar niste notiuni imateriale !
Ura (iubirea) este o termen pur conventional, prin care denumim ceva, de asa maniera incat atunci cand vorbim despre ea sa stim la ce facem referire !
Altfel nu ne-am intelege.
Ura (iubirea) este doar o senzatie efemera. Ca fumul sau plutirea.
Mai mult un fenomen fizic decat unul interior. Forta ce-l impinge, insa poate fi concreta, adica de natura fizica.
Sa nu confundam spiritul cu moralul sau cu psihicul.
Senzatia e o forma abstracta de perceptie !
Cu radacini metafizice, mai mult sau mai putin adanci.
Poti sa-ti imaginezi a opta nota muzicala ? Dar o culoare (nu nuanta) din afara ROGVAIV-ului ?
Nu ?
Asta din cauza ca te raportezi doar la perceptii fizice.
Daca te raportezi la senzatii, totul e posibil, dar treci in metafizic.
Unde se sfarseste linia curba ? Cea care se-nchide-n cerc.
Mai ales atunci cand te (cu)prinde in interiorul cercului!
Dar daca devii prizoniera cercului si ai asupra ta (in buzunarele sufletului?) ura si iubirea ?
Intrebari grele ?

clody
#103770, de picky la Fri, 03/02/2006 - 20:03


Adrian Fuchs :

Si cum sti tu daca si cand iubesti sau urasti ?
La ce te raportezi ? Nu la niste conventii si conveniente ? Adica la lucruri stiute si acceptate.
Nu poti vedea simultan toate cele 6 fete ale zarului, dar poti sa-l faci nevazut in pumn !
Nu poti simultan sa fi si in car si in caruta decat daca caruta ta este carul !!!
Coala de hartie are 2 fete, pe-o fata ura, pe cealalta fata iubirea, dar totusi coala ta e una singura ...!

Normal ca au aparut si "membri sustinatori :

anisia, guinevere
#103867, de picky la Sat, 04/02/2006 - 11:04


Adrian Fuchs :

Mama, mama, ce de "causeure".
Lipseste doar alex andra !
Atunci cand parerile coincid, discutia nu-si mai are sensul, devenind fada, terna si monotona.
Asadar disputa fiind pe ring, iata argumente si partizanate. E bine.
Sunt in aceasta batalie si adevaruri si sofisme !
Unele enuntate, altele pe teava !
Hai sa le cautam impreuna.
1. Iubirea (cum si ura dealtfel) poate fi reala sau doar imaginata (inchipuita). "Prestatorul" de iubire (ura) crede ca iubeste (uraste) dar de fapt se-nsala, fiind de buna credinta. De fapt uraste dar avand nevoie de cel urat, crede ca-l iubeste. Si reciproca e valabila !
Punctul de trecere din iubire in ura si viveversa necesita o anumita "temperatura" si o anumita "stare de agregare".
Punerea in evidenta a trecerii e f. dificila din cauza melange-ului.

Astept punctul 2 si comentarii la punctul 1.
Hai ca nu-i greu. V-am dat mura-n gura ...


Andre29
#104019, de picky la Sat, 04/02/2006 - 22:19


Adrian Fuchs :

Senzatia si perceptia sunt de aceeasi tulpina si deci indisolubil legate !

Senzatia = forma imateriala sau metafizica.
Perceptia = forma materiala sau fizica.

La om (nu stim cum e la extraterestri) ele pot fi despartite, dar duc la o imagine incompleta si la impresia de neintreg.

Tot asa, extrapoland, ura si iubirea sunt ca simbolurile falice chinezesti, se completeaza si-mpreuna fac totul unitar. Ele nu pot fi despartite fara
a stirbi deplinatatea lor. Luate individual sunt imperfecte !

Exercitiu 1. : defineste separat, iubirea, dragostea si amorul (pt.incepatori).
2. : defineste separat ura si detestarea (pt. avansati).



ninucka - de zaraza sc la: 16/08/2007 09:38:26
(la: Sunt tiganca)
E foarte interesant ce ne spui si ma bucur foarte mult ca am posibilitatea sa discut cu cineva care cunoaste de aproape problemele tiganilor.

Am citeva teme de discutie:
- parerea mea despre aceste probleme e ca este o perioada de tranzitie, in care virfurile etniei, cum esti tu, chiar daca nu mai cunosti limba asa bine...vor lupta pentru drepturile lor. Este o perioada dificila, dar numarul celor care lupta va creste. Ce inteleg prin lupta? asta:
- numai cei ca tine pot face ceva pentru schimbarea situatiei. Tiganii pot fi ajutati cu fonduri de la stat, dar ele trebuie orientate in mod inteligent, pentru maxim de efect. Tot ma gindesc cum ar fi mai bine, dar voi stiti cel mai bine. Eventual sa va creati sate in care sa atrageti turistii, cu obiecte create traditional, spectacole de muzica si dans, ghicitoare etc. Motivatia data tiganilor trebuie sa fie puternica, astfel incit sa le intre incet-incet in obisnuinta sa se comporte civilizat.
- pe vremea comunistilor nu stiu daca am vazut carute cu coviltir, specifice tiganilor. Dupa revolutie am vazut si imi face placere sa vad. La revolutie aveam 24 de ani. De asemenea, cine putea cinta linistit "Steaua sus rasare" pe vremea comunistilor? Tiganii, in tramvaie...imi aduc aminte cu nostalgie...Asta si din cauza ca acasa nu primeam colindatori :(
- care e parerea ta fatza de cersetori? Sa fie ajutati cu bani sau cu ce avem? Cum e mai bine? Sa ii trimitem sa lucreze daca sint mari sau daca sint copii sa le spunem ca nu e bine?

beatle, aici 8 sate and growing - de andante la: 29/05/2008 21:38:37 Modificat la: 29/05/2008 21:43:40
(la: Play Games )
Ar trebuie sa fie si asociatia anonima a dependentilor de joc. Ce bine te inteleg!

La 4 luni cu 16 sate, te misti bine, primele sunt mai grele.

Va fi greu sa renunti, in primul rand pentru ca ai deja un input urias, ca timp si energie. In al doilea rand e comunicatea virtuala pe care n-o poti lasa balta si care te trage inapoi.

Ca sa te lasi ai nevoie de un cutremur. Ceva serios sa se intample wrong in jurul tau (ma refer la viata personala, ca aia e cel mai mult afectata) care sa te faca sa iti reasezi prioritatile.

Btw, joci pe versiunea romaneasca sau engleza?

Big PS: Daca ai de gand sa le lasi, nu vrei sa mi le dai mie? Imi dai sitter sau parola. Grinnnn :)))))))
#314104 (raspuns la: #314097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ieri si maine'n viitor - de 1brasovean la: 23/06/2008 18:07:19
(la: Cafeneaua.com in carne si oase)
Daca mai ieri - asa, pe fuga - au fost vazute cateva, in viitor de mai veniti pe aici, poate facem un drum pana prin Schei, mai in adanc; om cauta troite si juni, porti, case, stradute pietruite si carari pana in munte.
Mai apoi, ieri, vazut-am intrun grup mai mic, diverse locuri, indeosebi cele grupate in curtea Bisericii Sf. Nicolae din Schei. Adica biserica in sine, Prima Scoala Romaneasca si ... mormantul lui Nicolae Titulescu [si al sotiei diplomatului].
In evul mediu de intrai in Scola Prima, cea cu pereti grosi de un metru, din piatra, trebuia sa dai aproape o cireada de boi, 12 fix. Si grane si lemne o caruta si alte boabe. De am tinut minte bine dupa trei luni ieseai notar, dupa sase invatator, dupa noua popa. Cei ce ajungeau acolo erau cei mai isteti flacai din diverse sate ce aveau nevoie de notar, invatator, popa...

Alaturi, pe piatra de mormant al lui Titulescu, - flori. Unele puse de-a dreptul intrun pet de Fanta, taiat pe jumatate, tavalit in praf, rasturnat, florile uscate.
Are irma poza, am primit si eu, Titulescu cu Fanta pe piept.
;) - de lafemme la: 22/08/2008 10:37:35
(la: Argila, paine neagra si un atac cerebral)
apropo de varza zdrobita. chiar tine si as recomanda oricui. am folosit si eu la entorde si alte rani... si chiar face minuni

din povestirile mamei mele... hihi... se zice ca pe vremuri, unu cam beat a trecut cu roata de la caruta peste piciorul unui biet vecin. acu osul zdrobit... vai de capul lui, piciorul cam trebuia taiat.

atunci baba de se ucupa cu trasul si ceaiurile si trebi dinastea in sat, ii pune omului pasele la locul lor si-i infasoara picioarul in foi de varza stropsite cu facaletul... peste ceva vreme... minune! nu-mi spuneti ca ati ghicit.... piciorul ca nou.
#335479 (raspuns la: #335471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de maan la: 24/01/2009 20:03:41
(la: Se intampla azi, in Romania)
hai sa spicuim din articol:

"In zona respectiva, pe timpuri, a fost o moara, iar conform Legii 10, fostii proprietari au primit terenul. Oamenii astia, zi de zi, erau devastati de romi, terenul fiind chiar in buza comunitatii rome.
Au venit la mine cu zeci de reclamatii si le-am sugerat sa ingradeasca terenul. Ei fiind patru frati nu s-au inteles cum sa procedeze si nu mi-a ramas decat sa cumpar eu pamantul si sa fac un gard ca sa nu mai aud ca sunt scandaluri in sat", marturiseste edilul Kiss.


ce convenabil!
mai bine lasi romii sa devasteze un teren pe care ti-l doresti.
morio daca nu scade pretul!
il iei pe mai nimica.

Chiar i-am zis politistului odata ca eu le dau ajutor social, eu ii ajut, eu ii omor".

i-auzi, ia!

"Odata am fost cat pe ce... am stat de panda la padurea comunala, de unde stiam ca fura, si am surprins doua carute, una a reusit sa fuga, pe una am prins-o. Am intrebat individul a cui e caruta si mi-a dat numele, apoi am mers la ala acasa si i-am tras o bataie sora cu moartea. Numai ca nu stiam ca omul are un handicap si cand am aflat a doua zi
m-am dus la el si mi-am cerut scuze si uite ca suntem amici si astazi"


hai, mai departe!

Altadata am prins pe unul la furat la mine, l-am luat, l-am batut sii-am zis ca nu il dau pe mana politiei, ci il iert daca vine sa munceasca la mine degeaba. si tipul si-a dat toata silinta, l-am angajat la scurt timp si lucreaza si azi la firma sotiei mele"

fireste, daca nu lucreaza bine, il da pe mana politiei!

primarul nu are drept de viata si de moarte asupra locuitorilor, nu e treaba lui sa participe la panda, sa prinda hotii, sa-i snopeasca-n batai si nici sa le stabileasca vreo pedeapsa.
omul asta nu e stapanul vreunei plantatii, parol!
si trebuie dat in judecata pentru vatamare corporala, santaj, abuz de putere!
#396751 (raspuns la: #396750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am asa multe amintiri ca trebuie - de PROUDFRECKLED la: 06/02/2011 16:10:46
(la: Cea mai veche amintire)
sa fac o triere si sa le pun in ordine. Cele mai cele sunt din carucior.:) Trebuia trecut peste prag in strada, si-mi amintesc senzatia. Apoi fetele stupefiate ale trecatorilor cind imi vedeau pistruii.:)

Nu stiu exact cit de mica eram, dar am infasurat lesa in jurul miinii sa plimb ciinele lup. Ce senzatie! nu eram in stare sa alerg asa iute, nici sa-i dau directie...asa ca m-a tirit sub prima caruta din fata birtului.

Pe strada unde am locuit pina la cinci ani, duminica se plimbau soldatii cu servitoarele. :) la naiba ca-mi amintesc si cum erau ele imbracate si cum se tineau de mina!:) pe inserat mai trecea si cite o gasca de sordati rusi, cite trei patru unul linga altul, pasind cintind si facind pipi totdeodata. :)))
*** - de pescadorul la: 18/03/2012 00:50:32
(la: Satra)
Deja aici o dam in filozofie ieftina, vai ce fericiti sunt tiganii cum traiesc ei asa liberi si fericiti, frati cu natura in timp ce tu te chinui sa traiesti sub povara legilor sociale bagata la cutie. Pai cine te obliga sa alegi calea asta batuta si anosta si sa nu-ti achizitionezi colo o caruta mandra cu coviltir, cateva ceaoane ca sa le atarni la "streasina", o pereche de cai focosi, un catel de companie care sa alerge printre printre picioarele lor si p-aci ti-e drumul. Mancare nu trebuie ca sub fusta inflorata pe care o vei purta ca echipament specific atelajului intra usor o oratanie luata cu ciordeaua de pe ici pe colo unde te apuci sa parchezi. I-ai luat gatu lu gaina, bagi o pirostrie cu niste vreascuri si te pui sa-ti umfli matu. Malai d-o mamaliga scoti din ce ghicesti prin sat pa la una, pa la alta, o ceapa un ardei, salata ti le iei singura ca sari gardul in gradina si-ti alegi. In mijlocul naturii sub cerul instelat, da sa nu uiti sa priponesti armasarii ca te trezesi pana dimineata fara tractiune. Merita sa lasi dracu toate si sa te avanti in necunoscut. Sa nu uiti laptopul ca net ai wireless in lanul de cucuruz si in fiecare zi, cat iti faci siesta ne relatezi si noua despre societatea aia utopica in care toti sunt privti la fel indiferent ca sunt in caruta sau in limuzina.
Asta seamana teribil cu o schita din literatura rusa clasica, posibil Cehov, nu mai stiu excat si mi-e lene sa fac cercetari. Un boier isi facea siesta tolanit pe divan si plictisit mazgalea o foaie cand, la un moment dat i s-a parut ca vede un chip in mazgalitura si privindu-l mai atent era din ce in ce mai incantat de realizare. Si incepe sa viseze, ce-ar fi sa renunte la tot si sa se apuce de pictura, sa traiasca din panzele pe care le face, ce viata aventuroasa si deja se simtea apropape fericit de ideea ce-i venise. Dar daca nu reuseste sa vanda destul cat sa-i ajunga sa traiasca ca acum cat are totul la dispozitie, o bataie din palme si servitorul ii face toate poftele. Aoleu, sa ajunga sa rabde de foame si sa mai stea si cine stie prin ce coclauri? Hotarat rupe hartia si o arunca, mai bea putinna vodca si se tolaneste iar adormind fericit ca a scapat de cosmar.
Lasand satele in urma - de zaraza sc la: 05/09/2014 10:30:06
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/lasand-satele-urma

"[...]Dupa ce se termina satele incepe si urcusul iar traficul dispare complet. Ma intalnesc doar cu pusti pe caluti sau pe magarusi care sunt in vacanta si cu diferite treburi pe pajistile de dinainte de munti. Cu doi dintre ei ma si intrec in joaca caci mergem in aceasi directie, asta pana cand fac prima pana pe fata din toata calatoria. Toate penele pe care le-am facut pana acum (si care au devenit din ce in ce mai dese in ultima perioada, semn ca ar trebui sa schimb cauciucurile) au fost pe spate, asa ca desi am facut pana ma bucur intr-un fel ca totusi e mult mai simplu de rezolvat.

Cat timp rezolv pana la prind si pustii pe magarus din urma si impart cu ei o ciocolata, dupa care pornim din nou impreuna la deal pana cand ajung si ei in micul catun pe care il numesc casa. In schimb astazi chiar e ceva de urcat, caci desi am plecat de la 2000 de metri sunt 1800 de metri pana in pas iar kilogramele in plus de pe bicicleta nu ajuta deloc. Iar in timp ce urc tot stau sa ma gandesc la toti cicloturistii care cara multe lucruri dupa el si ma gandesc ca asa trebuie sa se simta la fiecare urcare.

De data asta in schimb dupa o urcare abrupta de 800 de metri ajung pe o vale larga si extrem de verde, cu munti inzapeziti in fundal. Locul pare rupt din Alpi, la pachet cu tot cu vacute, in plus sunt doar iurtele imprastiate de-a lungul vaii.

La una din iurte sunt si invitat la kimiz si la ceai si ma opresc pret de aproape de o ora, incercand sa aflu cat mai multe de la ei folosind putinele cuvinte in rusa pe care le stiu. Familia e tanara si o pustioaca de cativa ani cu parul valvoi se invarte de colo colo, unul din cei doi copii a familiei. Au urcat de cateva saptamani la locul de petrecut vara cu animalele, si vor cobora abia in septembrie. Iurta e deja la 3000 de metri si vazand cat de verde e totul in jur e usor de inteles de ce se merita sa urci pana aici cu animalele. Cu ocazia asta imi dau seama ca transhumanta exista peste tot pe unde exista si munti suficient de verzi in timpul verii.

Dupa ora petrecuta in iurta vine si timpul sa ma urc pe bicicleta si sa gasesc un loc de cort. Nu am sa trec pasul astazi dar locul pe care il gasesc la 3200 de metri e perfect, cu o iarba grasa cum nu am mai vazut de foarte multa vreme, numai buna pe de a umbla descult prin ea pana cand dispare soarele. In schimb dupa se face destul de frig asa ca e timpul pentru o masa rapida urmata de somn de voie."

Image and video hosting by TinyPic
trebuie sa fim atenti cand sp - de ratusca la: 02/10/2003 04:05:32
(la: Dor.)
trebuie sa fim atenti cand spune-mi Mi e dor...înseamnă că iubim sau.....că suntem nostalgici, ne este dor de ceea ce cândva ne a făcut să ne simţim bine
Ca sa ierti trebuie sa stii. - de gid_cl la: 06/10/2003 13:43:44
(la: Iertare - Uitare)
Ca sa ierti trebuie sa stii. Ca sa stii trebuie sa inveti.
Cand stii pur si simplu o faci (ierti). Cand ierti, in cele din
urma poti sa si uiti (desii nu in mod obligatoriu). E rau?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...