cind se vede satul nu mai trebuie caruta

JCC bunicii mei au murit demult si, saracii, sa-i lasam sa se odihneasca in pace!
Am inteles unde "bate" comentariul tau, totusi as vrea tare mult sa-ti pui ideile intr-o exprimare mult mai concreta vis-a-vis de subiect. Am citi comentariile tale la alte blag-uri si mi-au placut mult, asa ca astept comentarii cu calificativ mai inalt din parte-ti!

Cit despre athos... Trebuie sa-ti spun ca esti agresiv rau!Se spune ca despre subiectul evrei nu se poate discuta civilizat, caci mai tirziu sau mai devreme se ajunge la cearta!
Iti mai scrisesem ca-ti dauneaza la sanatate, da' acum vad ca te aprinse-si tare fratioare! Si cind te gindesti ca tocmai tu care ar trebui sa tii controlul discutiei imi pari cel mai putin in control...Mai ca-mi vine sa fac "Pass" ca la poker ca sit-ul asta nu e ca sa ne certam ci ca sa dezbatem. Cine se infirbinta, sa faca un dus rece si apoi sa revina!

Iar despre apararea...Pai in ultimul timp la evrei apararea asta a devenit mai degraba exindere si dominare...Daca agresivitatea nu a fost pina acum o trasatura de caracter a evreului, ca nu a avut unde sa si-o formeze intre staini (caci "strain" a fost pina in '47), ei bine, acum si-o dezvolta si si-o manifesta din plin!Recupereaza! Parca se doarme cu mina pe pistol si cu pistolul sub perna!

Cit despre apararea poporului roman, sunt socata de cum pui problema!
Sa nu uiti ca romanii in toata istoria lor nu au avut nici un razboi de invadare sau agresiune, pe cind evreii... N-o fi explodind mamaliga romaneasca decit f. rar, da' nici ca-n Israel...Cum se face o declaratie, cum cineva indrazneste prea mult, cum se scoate armata pe strazi!
Si mai e ceva...care zau imi produce scirba...Evrei si neevrei au putut trai si munci impreuna in Romania si in restul Europe, iar acum, statul evreu, cind se vede cu ceva saci in caruta, nu stie de la cine sa mai ceara plecaciuni. Da' chiar nu inteleg ce cred evreii ca sunt precum cainii in sat? Daca tot au evreii acum un stat de ce nu-si vad de treaba, acolo in bucataria lor ca, zau e multa mizerie acolo! In schimb mereu se framinta de declaratii, de scuze...

Putin inainte de inceperea razboiului din Irak, guvernul Sharon a facut o declaratie in care, pe scurt, isi afirma acordul cu privire la inceperea razbuiului de catre americani caci "intr-adevar acesta este necesar". Si vin cu intrebarea : Daca asta nu e rautate si agresivitate, atunci ce e?

Fostul lider liberal Radu Campeanu isi ia din cand in cand o vacanta din politica romaneasca si se reintoarce la Paris, in casa in care a trait 15 ani, in timpul exilului. Si noi l-am gasit la Paris, unde s-a reintors dinainte de Sarbatori. Nu citeste ziarele romanesti in fiecare zi, asa cum ne asteptam, pentru ca nu le are la indemana si pentru ca Internetul mai are inca multe taine pentru domnia sa. Auzind de tema interviului, ne roaga sa il mai pasuim putin pentru ca abia la sfarsitul saptamanii ii aduce cineva presa din Romania. Dupa ce s-a informat, Radu Campeanu ne spune insa ce crede despre inceputul de an neasteptat de agitat din punct de vedere politic. MONICA IORDACHE

“Cu Stolojan la Cotroceni, PNL poate intra in criza”

Fostul lider liberal Radu Campeanu isi ia din cand in cand o vacanta din politica romaneasca si se reintoarce la Paris, in casa in care a trait 15 ani, in timpul exilului. Si noi l-am gasit la Paris, unde s-a reintors dinainte de Sarbatori. Nu citeste ziarele romanesti in fiecare zi, asa cum ne asteptam, pentru ca nu le are la indemana si pentru ca Internetul mai are inca multe taine pentru domnia sa. Auzind de tema interviului, ne roaga sa il mai pasuim putin pentru ca abia la sfarsitul saptamanii ii aduce cineva presa din Romania. Dupa ce s-a informat, Radu Campeanu ne spune insa ce crede despre inceputul de an neasteptat de agitat din punct de vedere politic.

Jurnalul Na]ional: Ce faceti la Paris acum, cand incepe sa trepideze scena politica romaneasca?
Radu Campeanu: Ma intorc in casa in care am stat intotdeauna in timpul exilului. Am prieteni, am rude aici, ma simt foarte bine.
- Nu va e dor de viata politica romaneasca?
- Am auzit ca a aparut o candidata. O doamna din America. Nu stiu ce poate sa stie ea despre realitatea romaneasca, vine dintr-o data dintr-o lume care este foarte diferita de lumea romaneasca. Nu stiu daca este o manevra a actualului partid de la putere, ca sa ia din voturile lui Stolojan sau ale altuia. Dar mi se pare foarte surprinza toare aceasta candidatura. De opereta a politicii romanesti.
- O cunoasteti pe dna Lia Roberts? Ati vazut-o vreodata?
- N-am cunoscut-o si trebuie sa recunosc ca nici nu am auzit de ea cat am fost in exil. Probabil ca ea nu avea nici un fel de activitate de ordin politic romanesc, pentru ca altfel as fi auzit de ea. Asa cum am auzit de atatia si am lucrat cu atatia dintre romanii din America, in timpul exilului, pe chestiuni politice romanesti, ar fi trebuit sa aud si de ea.
- Nici alti romani din strainatate nu o cunosteau?
- Nu. Cred ca foarte multi nu o cunosteau.
- Aparitia ei o sa produca vreo schimbare in raportul de forte dintre candidati?
- Nu cred ca in raportul de forte. Cred ca poate, si asta ar putea sa fie ideea domnului Nastase sau a unui om care vrea sa fie abil cu orice pret, cred ca ar putea sa traga unele voturi de dreapta.
- Asta ar fi manevra?
- Daca este o manevra, asta trebuie sa fie.
- Este deci impinsa sa candideze de catre PSD si Nastase?
- Presupun. Este numai o supozitie pe care o fac.
- Reprezinta un pericol pentru candidatul Stolojan?
- Eu cred ca reprezinta un oarecare pericol.
- Stiti de intrarea lui Becali in politica?
- Asta nu mai este opereta politicii romanesti. Este tragi-comedia politicii romanesti.
- Pot fi comparate cele doua personaje: Lia Roberts si Becali?
- Nu exista nici un fel de comparat ie intre unul si altul. Cred ca dl Becali face o mare greseala, dar e treaba lui, crezand ca, daca are o foarte mare avere, trebuie neaparat sa faca si politica. Este una dintre parerile foarte eronate ale lumii romanesti si chiar ale unor ziaristi din Romania. Asemenea lucruri nu se petrec in Occident.
- Dar credeti ca si Becali este impins in fata de anumite parea rau pentru el. PSD face tot ce poate, tot ce ii este la indemana, are destule mijloace la indemana, pentru a se mentine la putere si pentru a nu avea in fata o pozitie reala. Am fost surprins sa aflu ca dl Becali vrea sa faca politica, nu era treaba lui asta. Acum vreo 6-7 ani, domnul Tuca, la una dintre emisiunile sale, a avut o convorbire cu unul dintre marii oameni de afaceri romani si i-a pus urmatoarea intrebare: “Aveti o avere mare. De ce nu va faceti un partid politic?”. Omul a dat un raspuns pentru care il stimez si acum: “Sunt obisnuit sa fac ceea ce stiu. Stiu sa fac afaceri si fac afaceri. Nu stiu sa fac politica si de aceea nu intru in politica”. A fost raspunsul unui om inteligent si intelept.

“Romanii din Franta au o parere mizerabila despre politica din Romania”

- Va intalniti des cu romanii care s-au stabilit in Franta?
- Ma intalnesc destul de des. Duminica ma duc la biserica ortodoxa, acolo am intalnire cu ei. M-am gandit la un moment dat chiar sa fac un comitet de sustinere a lui Stolojan.
- Ce parere au romanii din Franta despre politica romaneasca?
- Mizerabila parere. Si din pacate, la mai toti cei stabiliti aici am vazut un soi de dezinteres pentru ceea ce se intampla in Romania din punct de vedere politic. Am constatat lucrul acesta spre marea mea intristare, pentru ca exilul romanesc de la Paris era punctul central al opozitiei fata de regimul comunist. Era centrul actiunii politice. Nu Germania, nu America, ci Parisul.
- Cum rezistati sa nu cititi in fiecare zi ziarele roma- nesti?
- Uite ca rezist. Citesc foarte multe ziare si reviste frantuzesti, niste reviste internationale, care imi dau o informatie asupra planetei, extraordinar de completa.
- Pe Internet nu va uitati pe ziarele romanesti sau nu va descurcati cu Internetul?
- (rade) Nu, cu Internetul nu, ca nu am acum posibilitate. Numai fiul meu are Internet, dar nu pot sa ma duc mereu peste el, ca are si el treaba.

“In ‘90 era sa fiu asasinat”

-In 1990 ati candidat la presedintie. Mai tineti minte acea campanie electorala?
- A fost o campanie extrem de dura. S-au spus tot felul de lucruri, s-au facut tot felul de actiuni care au culminat cu o tentativa de asasinat, un atentat la Braila. S-au spus minciuni, s-au spus calomnii multe. Retin insa si un lucru care mi-a ramas in suflet: adeziunea unor categorii intregi de romani la actiunea mea politica si a PNL de atunci. Nu pot sa uit masele intregi de oameni, 10.000 - 12.000 - 16.000, la Timisoara, la Cluj, la Sibiu, care ma ascultau vorbind si care veneau fara sa fie obligati de nimeni.
- Cine v-a condus campania atunci, cine v-a fost director de campanie?
- Am condus-o singur. De fapt impreuna cu prietenii mei. Erau oameni de valoare. Nu pot sa ma plang, au fost oameni de mana intai.
- Ce mijloace de publicitate electorala foloseati atunci?
- Nu se foloseau mijloacele de acum. Erau, in schimb, foarte multi ziaristi care imi luau interviu, romani si straini, in fiecare zi aveam, cred, 2-3 ziaristi. Pana si din Japonia veneau si ma interogau. Cred ca erau curiosi sa vada parerea unui om care trecuse prin ce trecuse in Romania, traise in Occident si acum se reintorcea in tara ca sa puna umarul la democratia romaneasca. Erau foarte curiosi sa vada cum gandeste un asemenea specimen. Am putut sa ma manifest atunci in deplina libertate. Asta pana ajungeam pe teren, acolo veneau tot felul de forte urate ale vechiului sistem, care au mers pana la un atentat direct asupra mea la Braila.

“Regele Mihai nu mai are nimic de spus in politica”

- In 1992 l-ati propus pe Regele Mihai candidat la presedintie. Regretati acest gest, catalogat atunci drept absurd si de monarhisti, si de antimonarhisti?
- Monarhistii nu au inteles mai nimic atunci. De altfel, nu au inteles multi mai nimic, imi pare rau ca bulgarii l-au inteles mai propunere prea devreme. Poate ca nu mi-am dat seama ca fostul rege nu are temperamentul necesar unei asemenea batalii.
- L-ati fi vrut mai implicat in politica, cel putin acum, de cand s-a intors in tara?
- In nici un caz. Acum cred ca nu mai trebuie sa se implice in nici un fel in politica.
- Care sunt acum relatiile dvs. cu Regele Mihai?
- Cu fostul rege? Nici una. Am socotit atunci ca fostul rege trebuia sa imi dea mie mai intai explicat ia acestui refuz. Daca a considerat ca nu e cazul sa o faca, nu vad de ce m-as fi dus eu sa ii cer explicatii.
- Sunteti suparat pe Regele Mihai?
- Nu sunt suparat in nici un fel. Isi traieste existenta foarte bine, dar in politica romaneasca nu vad ce poate sa mai faca.
- Cum vi se pare cererea familiei regale de a primi 35 de milioane de dolari pentru domeniul Sinaia?
- Daca e vorba sa cerem despagubiri si sa cerem paduri si mosii si diverse drepturi, va spun ca in tara romaneasca au fost zeci de mii de oameni care aveau dreptul sa ceara despagubiri pentru mosii si pentru paduri. Eu unul fac parte dintr-o familie care putea sa ceara si despagubiri pentru petrol. Familia mea era una de mari petrolisti din Romania si nu mi-a venit in gand sa cer asa ceva. Nimanui dintre noi nu i-a venit in gand sa cerem asa ceva. E o idee originala si ma opresc aici cu aprecierile.
- Sa inteleg ca nu e normal ca familia regala sa ceara acest lucru?
- Nu stiu exact care sunt conditiile. Pelesul si Pelisorul sunt discutabile. Stiam si cred ca proprietarul lor este statul roman.
- Cum vi se pare faptul ca Regele Mihai l-a premiat pe Adrian Nastase cu distinct ia “Omul anului” in cadrul Premiilor de excelenta VIP?
- Mi-a venit sa rad cand am vazut asa ceva. Am avut si impresia negativa a unor monarhisti adevarati.
- Cum comentati reconcilierea dintre Iliescu si Regele Mihai?
- Aici imi permiteti sa nu va raspund.
- “Nu ar fi bine ca Stoica sa conduca iar PNL”
- Cum ati fost primit in PNL, avand in vedere ca nu a existat o buna intelegere intre dvs. si unii membri PNL?
- Am fost foarte bine primit. Pentru mine ca persoana nu am intampinat nici o problema, dar pentru prietenii mei din judete au fost dificultati in privinta acestei fuziuni. Acolo am vazut unde erau orgolii personale, ambitii personale. Sper ca lucrurile se vor rezolva si sper ca voi avea o convorbire cu Stolojan, pentru a face ce trebuie ca actiunea sa se produca in conditii civilizate.
- In 1993 ati fost exclus din PNL. Printre liberali se spune ca Viorel Catarama a instrumentat acest lucru.
- E o chestiune pe care nu as vrea sa o pun pe tapet acum, pentru ca, daca ne-am unit cu liberalii, nu e cazul sa redeschidem procese mai vechi. Eu am plecat din PNL, nu am fost exclus. Rolul lui Catarama a fost unul negativ in organizarea Congresului extraordinar de la Brasov, in 1993, care a produs o ruptura a PNL. Si acel congres, ca sa folosesc o expresie edulcorata, a fost traficat. Atata tot.
- Ati avut vreo discutie cu Viorel Catarama pana acum, de cand v-ati intors in PNL?
- Nu. Aceasta chestiune s-a incheiat.
- Tot in 1993 l-ati dat afara pe Stoica din partid. De ce?
- Da, l-am dat afara pentru ca incepuse sa faca declaratii, facuse un grup acolo... Tot ce s-a intamplat atunci s-a intamplat organizat din afara partidului. Multi dintre acei domni au actionat influentati din afara.
- Si Valeriu Stoica a fost influentat din afara?
- Nu spun nimic.
- Aceasta influenta se mai pastreaza sau nu asupra lui?
- Nu stiu asta. Cred ca s-au schimbat lucrurile.
- Credeti ca mandatul sau la conducerea PNL a fost benefic sau nu pentru partid?
- Cred ca nu a fost benefic. - Mai are vreo sansa sa revina? Exista scenariul ca, daca Stolojan se va duce la Cotroceni, Stoica ar dori sa-i ia locul in fruntea PNL.
- Si mie mi s-a spus ca ar face niste incercari ca sa revina. Cred ca n-o sa reuseasca si nici n-ar fi bine pentru partid.
- “Nu exista in PNL nimeni care sa il inlocuiasca pe Stolojan”
- Despre Stolojan ce puteti spune? Stiti ca are o imagine de “contabil” care nu are nici o legatura cu liberalismul.
- (rade) Dumneata ma pui pe un vulcan pe mine! Cred ca Stolojan a evoluat in bine. Eu il cunosc pe Stolojan pentru ca guvernul pe care l-a condus s-a facut cu aprobarea mea. Am dorit sa existe acel guvern, i-am invitat si pe taranisti, ca sa putem rezolva crizele produse de Guvernul Roman. Manifestatiile si grevele se tineau lant, era o atmosfera semi-insurectionala. Atunci am crezut ca e bine sa facem acel guvern, la propunerea lui Iliescu, sub conducerea lui Stolojan, pe care il consideram un om onest. Si astazi, atuul lui mare este ca este mai cinstit decat altii.
- Atunci ati fost de acord cu nationalizarea valutei?
- A revenit asupra deciziei dupa doua luni, cand i-am spus ca plecam din guvern daca se mentine aceasta masura.
- Ce sanse are acum sa il invinga pe Nastase in cursa pentru Cotroceni?
- Cand mergi la o lupta, te gandesti si la ce sanse ai, dar lupta trebuie dusa, si eu sunt de acord sa duc lupta alaturi de el. Nu e usor, pentru ca dl Nastase are la dispozit ie un aparat politic si financiar foarte puternic. Acelasi aparat nu este de partea liberala, dar asta nu inseamna ca lupta nu trebuie dusa.
- La sfarsitul anului e posibil ca Stolojan sa para- seasca conducerea PNL. Isi da demisia fie ca se va duce la Cotroceni, fie ca PNL nu va obtine un scor onorabil. Credeti ca in PNL exista vreo personalitate care ar putea sa il inlocuiasca?
- Deocamdata nu, n-a aparut nici o personalitate. Teoretic, rolul ii revine lui Melescanu, ca prim-vicepres edinte, dar Melescanu va fi foarte contestat.
- Sa inteleg ca PNL ar intra in criza daca Stolojan ar castiga sefia statului.
- Daca Stolojan pleaca, ar putea sa fie o criza in PNL, dar eu nu ii cunosc inca foarte bine pe cei care sunt in partid. Unii sunt oameni mai noi, pe care nu i-am cunoscut acum 10-12 ani. Vom vedea.

“Alianta cu PD trebuia facuta in toamna”

- Despre alianta cu PD ce credeti?
- Decizia de formare a aliantei s-a luat inainte de fuziunea cu PNL-C. Nu mai era cazul sa zic da sau nu. Era insa cazul sa se faca spre toamna. Daca s-a facut acum, nu mai e cazul s-o punem in discutie. Vor exista insa subiecte negative, care trebuie micsorate ca importanta. Spre exemplu, la alcatuirea listelor electorale in judete probabil ca vor fi dificultati. Trebuie sa depasim dificultatile acestea. In schimb, candidatura lui Stolojan trebuie sprijinita cu tot sufletul de toate fortele politice implicate in alianta.
- Alianta cu PD ar trebui sa prefateze o relatie pe termen lung sau e doar o chestiune de conjunctura?
- E o chestiune de conjunctura. Aceasta treaba trebuie facuta pentru alegeri si, eventual, daca nu se ajunge la putere, pentru o actiune de opozitie unitara, inteligenta, care sa influenteze actul politic romanesc, chiar daca PSD ramane la putere.
- V-ati imaginat vreodata ca PNL va face alianta cu niste fosti membri FSN?
- Nu mi-am imaginat, dar in politica romaneasca totul este posibil.
- Dar in 1992 v-ati imaginat ca Stolojan va deveni presedinte PNL si o sa va readuca in partid?
- Nu, nici asta nu mi-am imaginat. Nu el m-a readus in partid, ci evolutia lucrurilor si hotararea mea. E drept ca si hotararea lui.

“Basescu e un om simpatic”

- Ce parere aveti despre intrarea lui Cozmin Gusa in PD? E spionul PSD?
- Mi se pare un lucru corect pentru ca dl Gusa ramasese complet singur. E logic. Se afla in situatie de inamicitie cu fostii lui colegi politici. Deci se situeaza de aceeasi parte a baricadei cu dl Basescu. Personal, nu cred ca este un spion al PSD, dar nu este nimic imposibil in lumea romaneasca.
- Va place stilul lui Basescu de a face politica?
- Dl Basescu este um om foarte simpatic. Cred ca o sa devina un viitor primar, din nou. Nu-l vedeam presedintele republicii in nici un caz, dar are acest limbaj direct, care cateodata este de apreciat, cateodata nu, dar este totusi mai aproape de oameni.
- Care este cel mai mare defect al lui?
- Nu pot sa spun asta.
- Dar cea mai mare calitate?
- Aceasta apropiere de oameni.
- Ati auzit ca Roman doreste sa-si faca un partid. Credeti ca are vreo sansa?
- Nu stiu daca are vreo sansa. Nu am fost insa deloc surprins cand am auzit, pentru ca el nu se mai intelege deloc cu Basescu. Miscarea lui este logica. Am auzit ca e in discutii cu dl Marian Enache. Daca se intelege cu el, Roman face o afacere buna.

Imi aduc aminte cand eram tanar, inainte de a ma casatori: mama si bunicii, si lumea in general era de aceeasi parere: "ia-ti o nevasta ca lumea mai... sa nu fie numai piele si os, sa fie grasa si frumoasa...". OK, prin asta nu cred ca se refereau ei ca sa fie obeza, dar nici slaba. Conceptia oamenilor de la tara: daca te vedeau mai tras la fata, imediat erau de parere ca nu mananci ca lumea, si-ti puneau o farfurie plina pe masa si nu te lasau in pace pana n-o terminai. De-atunci cred ca am ramas cu prostul obicei de a manca totul din farfurie, chiar daca ma saturasem deja de mult. Iar in Nord-America asta e un lucru foarte rau caci de obicei portiile sunt mult mai mari decat normal.

Intradevar, la orase lumea gandea un pic mai diferit decat la tara, lumea era mai rautacioasa, mai barfitoare: ba ca aia-i prea grasa, ba ca-i prea slaba, ba ca are nasu prea mare, etc. Nimeni nu-si vedea insa barna din ochii lor. Fiecare are defecte, fie ca sunt vizibile fie ca nu. Mai periculoase sunt cele ascunse cred, fie ca sunt de sanatate sau de caracter. Credeam ca in anii de dupa comunism lumea a inceput sa-si mai deschida ochii si in Romania si sa fie mai ingaduitori cu cei din jur, mai civilizati un pic, dar se pare ca nu-i chiar asa. Daca as spune "balenutza" la cineva de la lucru aici (si crede-ma ca sunt destule persoane heavy weight) cred ca as fi pus pe liber urgent si mi-ar da si-un sut in fund... Asa cum nu-i politicos sa-i spui unui batran de 60-70 de ani "old man" (barbat batran) ci mai degraba "older man" (barbat mai in varsta). Ai sesizat diferenta de nuanta?

Citeam acum cateva zile un articol destul de bunisor in Ev Zilei referitor la subiectul asta (persoane supraponderale si curele de slabire):

http://www.expres.ro/social/?news_id=145266

insa nu sunt de acord cu o singura afirmatie din articol: miscarea fizica cel putin odata pe saptamana. Din proprie experienta pot sa-ti zic ca daca faci miscare 1-2 ori pe saptamana numai, atunci poti sa-ti iei gandul de la a vedea ceva rezultate. Miscare trebuie facut de cel putin 4-5 ori pe saptamana ca sa simti ceva. Si prin miscare nu ma refer doar la mersul pe jos la scoala si inapoi (exceptand daca o faci in pas alergator...) ci la minimum 45 minute de transpiratie. Nu ai nevoie neaparat de gym pentru asta. Spuneai ca ai un parc in apropiere de casa: esti norocos. 45 min. de alergare usoara in fiecare dimineata sunt suficiente. Conditia e ca dupa cele 45 min sa simti ca ai facut un efort, ca ai ars ceva calorii. Trebuie sa fii transpirat si cu pulsul crescut. Nu iti trebuie sa faci prea mult greutati. Cel mai important (de altfel si cel mai greu probabil) este sa faci ceva abdomene cel putin o data pe saptamana, in weekend. Abdomene si flotari e ceva ce poti face in casa, fara nici un aparat. Eventual, sunt sigur ca mai poti face rost si de ceva greutati mici pentru maini. Dar mult mai important e alergatul.

Dimineata ma trezeam la 6:00 sa merg la servici. Am inceput sa ma scol la 5:00 ca sa imi fac exercitiile. Eu am noroc ca am un mic club de gym in complexul unde locuiesc. Tu probabil insa ca te poti scula mai tarziu, dupa ce se lumineaza. Important sa faci din chestia asta ca un ritual, nu sari nici o zi, indiferent ca ninge, ploua, sau sunt -20° afara. Am observat ca daca nu ma duceam la gym 1-2 zile, ziua urmatoare era foarte greu sa ma urnesc din pat. Aici iti va trebui o vointa de fier, dar parerea mea e ca merita efortul, cu atat mai mult cu cat chestia asta iti creaza si probleme sociale. Inca ceva in plus care sa te motiveze.

Alt aspect e mancatul. Aici eu am fost un pic "norocos". Anii de dieta destul de nesanatoasa si fumatul probabil (am renuntat acum 2 ani dupa ce am fumat vreo 15 ani), mi-au cauzat o problema: acid reflux disease. Nu prea mare lucru, dar cu potentialul de a crea probleme in viitor. Suficient cat sa ma sperie cat de cat. Asa ca am taiat de pe lista complet: cafeaua, sucurile, alcoolul (exceptand de sarbatori) si toate mancarurile iuti. Am impuscat doi iepuri dintr-un foc: m-am simtit mai bine si am facut si economie la buzunar. De fapt cand te afli intr-o cura de slabire e si normal sa faci economie, altfel inseamna ca ori nu faci diet, ori arunci banii pe fereastra pe cine stie ce program care nu e menit sa te ajute pe tine ci sa-l imbogateasca pe cel care ti-l vinde.

Trebuie sa eviti dulciurile cat mai mult, lucru ce n-ar trebui sa fie prea greu totusi, la urma urmei esti barbat, nu femeie sau copil, persoane care cedeaza mai usor in fata temptatiei fata de dulciuri. Si mie imi placeau la nebunie prajiturile cu frisca (Diplomat) pana cand am aflat ca una are cam 8-900 de calorii. Cam cat are si o friptura de 200 g. Ce ai prefera?

Adevarul e ca ma cam plictisesc la servici in ultima vreme, astept sa vina concediul peste doua saptamani, asa d-aia n-am ce face si bat campii aici. Nu vreau sa-ti dau sfaturi, nici sa fac pe desteptul. Daca eram intradevar destept cum ma cred eu, as fi fost pe o plaja in Florida acum si altii ar fi muncit pentru mine...

Chestia e ca daca tu te confrunti cu problema asta la nici 20 de ani, situatia o sa fie mult mai grava la 30, sau 40... Doamne fereste! In afara de aspectul neplacut fizic, de care o sa-ti pese din ce in ce mai putin odata cu inaintarea in varsta, vei fi mult mai predispus la probleme de sanatate. Asta e de fapt principala problema. Si pentru asta merita mai mult sa te zbati acum, decat pt faptul ca nu-stiu-care fraier face pe smecherul facand misto de altii. La 20 de ani corpul unui barbat e mult mai usor de modelat decat la 30, sau la 40. Nici la 30 sau 40 nu e tarziu, dar efortul necesar e mai mare si rezultatele mai greu de obtinut.

Orice vei incerca sa faci in privinta asta va fi decizia ta si nu te gandi la altii ci la tine in primul rand. Iti doresc succes!

Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!

........."reteta ta pentru a obtine fericirea este simpla si inedita. intrebarea este: lupta pentru a obtine ne da fericire sau dureri de cap? cati dintre noi nu am vazut oameni renuntzand la ce-si doreau pentru ca lupta era prea complexa pentru ei?"...............................
Eu zic ca da dureri ingrozitoare de cap, dar daca nu stii ce-i durerea, nu stii sa apreciezi cand nu te doare.
Cand l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea fericire, intr-un moment cand nu aveam prea multe greutati pe cap, mi-a dat multe greutati, care mi-au prins extraordinar de bine, si care m-au invatat ca fericire exista mereu in noi, dar nu suntem educati s-o vedem.Din acest motiv, trebuie sa vezi si cum este sa fii nefericit.Iar culmea fericirii.... asa ca o gluma... e sa te bucuri cand ai un necaz, ca nu s-a intamplat mai rau.

hai sa vedem care este problema.
trebuia ori: "iata o conferinta al carei subiect este atat de bine ilustrat", ori "iata o conferinta al carui subiect este atat de bine ilustrat?" sau, zii tu, nepot de graur. de-aia n-are romanii ce manca, ca greseste si cele mai fine obsevatii facute de departe. mi-e rau.

nenea! au relevanta constatarile matale? ce demonstreste?

ca peste mari si oceane se vorbeste mai romaneste ca acilea? s-o vorbi..., dar nu s-o trai.

radule, de ce vrei sa te certi cu mine? nu reusesti tu asa, usor, mai ales ca n-ai stofa.

iarta-ma.

Pentru ca a fost singurul mod de a vedea ca nu-mi trebuie.
Probabil ca altii stiu de la inceput ce vor si mai ales ce anume le este de folos sau nu.
Imi place ca atunci cand ajung la o concluzie sa o fac pe propriile-mi argumente si experiente. Daca mi-ai fi spus ca e inutil castelul poate nu l-as fi ridicat. Cu siguranta insa as fi tanjit sa il construiesc.
Poti spune ca atunci cand te-ai gasit in ignoranta ai constientizat-o de la inceput? Ba mai mult. Ca intotdeauna te-ai gasit constienta?
Ma bucur pentru tine. Eu functionez putin diferit.
Dominoul e tot un joc. S-a incheiat si el.
Alta runda ar fi doar pierdere de vreme.

intrebarile referitoare la a crede sau a nu crede sunt mai profunde chiar decat insasi existenta.... pentru a incerca sa vedem un oarecare raspuns trebuie sa reusim sa facem abstarctie de lumea materiala ce ne inconjoara...de "adevarata" viata cum am fi inclinati sa credem.... am citit aici o gramada de raspunsuri...care mai de care mai interesante.... toata lumea are impresia ca detine raspunsul si este lovita in orgolii cand este contrazisa.... lucrurile insa in realitate sint cu mult mai complexe decat par.... spiritualitatea si relatia cu Dumnezeu au de fapt implicatii pe care noi...materialistii (sau mirenii in termeni mai "spirituali") preferam sa le ignoram si...ne e mult mai usor sa ne consideram atei... in felul asta am scapat de orice "obligatie".... ce avem..de ce avem.... ne ajuta Dumnezeu...nu ne ajuta...DE CE nu ne ajuta.... intrebari...raspunsuri....

Am frunzarit si pe fatza si pe dos... intai m-a frapat ca, desi publica, nu vad poza lui alexandros in "ultimele" si mi-am spus ca, fiind un grup privat, poate "public" e doar pentru membrii grupului. Dar mi s-a spulberat speranta cand am citit ca apar daca se uploadeaza cel putin cinci fotografii "publice".
Pana una-alta, cam ce-a spus honey: daca vrem sa ne vedem doar intre noi, trebuie sa ne "contactam". Life is life :)
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

Nu vreau sa par carcotasa, insa nu cred ca arhiva noastra imbie pe cineva sa o rasfoiasca. Pentru a vedea textele unui zile trebuie sa dai x clickuri. Nu exista optiunea 'selecteaza de la... pana...'. Cine sta sa ia fiecare ziulica din 2006 la rand sa vada ce s-a publicat? La proza n-avem probleme ca lucrarile sunt disponibile in tag pana prin 2005 parca. Ce facem cu poezia??

P.S. La tagul 'poezie' ultimul text publicat dateaza august 2006. Avem nevoie fie de o arhiva in care sa poti cauta dupa preferinte, fie de o updatare a tagului 'poezie' pana la 1.01.2006.

alea erau pe consangvinizare setate
Cam asa. A se vedea satul Brebu langa "Trei Ape".

mai am un cuvant neinteles: coaxialism...
si inainte de coaxialism, axialism simplu sa vedem de ce ii trebuia co-ul ala...
sau te pomenesti ce e vorba de un asa mare filozof ca nu-i ajunge limba romana ca sa-si exprime ideile si trebuie sa inventeze cuvinte dupa reguli de el stiute...

nana Floare pleca suparata.
Din ulita satului se zareste o caruta plina cu papusoi si...

e... problema ar fi ca am urmat titlul, nu?

turnul meu de fildes nu ti-l dori, fa-ti unul cu adevarat frumos
iar daca de la tine se vede cum ai scris, trebuie spus ca e trist
pt mine

"[...]o sa ma impusc cand o sa ajung sa respect opiniile care istiga la rasism si genocid![...]"

hai sa luam cazul in care lumea de maine va fi fara instigari, fara oameni rai, cu adevaruri rostite si impartasite la TV, fara boli si nenorociri. o lume CLEAN.
mi-e frica de o lume in care bau-bau nu se vede.
raul, instigarile, rasismul, trebuie sa existe pentru a ne putea feri de el.
ma uit cu groaza la pustimea de azi care nu a stat noaptea la coada la lapte, nu a baut o posirca numita CICO si nu se uita la cataloage OTTO ca la un colt de rai. copiii astia astazi considera ca treaba aia numita comunism era o chestie faina. jale!

ah, bineinteles. dar ma mir ca abia acum te-a izbit evidenta :). parerea mea e ca totul merge prost pentru ca niciun politician nu gandeste mai departe de propriul buzunar. si chiar daca ar fi vreunul-doi (nu ca as avea exemple concrete, vorbesc ipotetic), in mod clar ceilalti l-ar linsa politic. si nu numai politicienii, toti cei aflati in pozitii de oarecare forta.

exemplu, daca vrei: maica-mea isi deschisese o mica drogherie, in satul in care locuiesc ai mei. era singura din sat, altfel oamenii trebuiau sa se duca la contanta pentru un algocalmin sau o aspirina. nu castiga mare lucru, in mod cert nu castiga ca sa merite efortul (cand ti-era lumea mai draga, tzarrrrr la usa, fie zi, fie noapte), dar o facea parte din dedicatie, parte ca sa aibe o ocupatie. ei bine, a calcat-o garda financiara, a doua sau a treia zi dupa ce s-a dat legea cu obligativitatea caselor de marcat. maica-mea nu apucase sa-si cumpere (dincolo de faptul ca nu se justifica investitia) si pentru ca s-a ambitionat, de-a dracu´, sa nu dea spaga, a luat o amenda de 20 de milioane (in conditiile in care ea facea poate 2 milioane pe luna). dupa cateva saptamani a inchis sandramaua, a considerat ca nu merita sa-si bata joc toti jegosii de tine, in conditiile in care tu esti corect si vrei sa faci un lucru bun pentru comunitate.

din fericire, ai mei nu traiau din asta, dar probabil ca sunt exemple mult mai dramatice decat acesta, al maica-mii.

problema apare cand profesorul de religie - care de multe ori nu are studii de profesor, este doar un preot, sau un calugar, sau o maicutza = mai sa fie, vorbesti din auzite sau din traite? Calugarii de la muntele Athos presteaza si ei ?

Ce studii trebuie sa aiba un profesor de scoala generala? Din cate stiu eu si preotii au universitate. Stii cumva programa lor, sau "vorbim" sa ne mai destzelenim degetele??! ;)

invata pe copii rugaciuni, ii pun sa picteze icoane, sau ii ameninta cu iadul pentru a-i disciplina.= ha, ha, ha :)))
poezii despre PCR am invatat, dar nu am imbratisat doctrina comunista, am fost chiar contra...deci daca plozii aia sunt ca mine atunci atunci devin atei convinsi si tu ar trebui sa sustii invatarea de rugaciuni.

pictura, hai ca exagerezi cand te bagi si'n fundul artei!

agiutza si afurisenii....ohooo, cate mi-au auzit mie urechile si tot nu am stat cuminte in banca.


Una peste alta...prea le exagerezi in misionarismul tau antireligios!!!! Am inteles ca nu ai vrea sa faca religie plozii tai, dar prin lege este o forma civilizata de a renunta la ora de religie pt plodul tau (a se vedea cererea tip :)) NU trebuie sa exagerezi cand se poate obtine civilizat!

NU am inteles niciodata cei care nu au plozi in situatia aceea si vor sa-si impuna pct-ul de vedere altora...deh porte-parole-ul ii treaba de misionarism ;)

un tip, mai pe seara, face autostopul. Il vede pe unul cu o caruta venind pe sosea si il intreaba:
- No, bade, departe-i Clujul?
- D'apoi nu-i departe!
Urca tipul in caruta, adoarme, si mai spre dimineata se scoala si intreaba:
- Bade, da unde-i Clujul?
- No, acu-i departe!

-Da. Oricum, ţinând cont că vom lucra împreună, e mai bine aşa, cel puţin în timpul când suntem în afara programului cu pacienţii.
-Coborâm acum?
-Da. De acum începe „aventura”, zice ea cu o mină ironic veselă.
Am coborât un etaj şi am ajuns în faţa unei uşi pe care nu scria nimic. Magda a descuiat-o şi am intrat. Aici era altfel. Chiar în stânga se găseşte o cameră mică, cu gratii la geam. Pe uşa deschisă citesc : Camera de Gardă. Înăuntru zăresc siluetele a doi băieţi pe care Magda îi salută veselă.
-Salut băieţi! Ce mai învârtiţi voi?
Unul dintre ei tocmai vroise să zică ceva, dar mă vede şi se opreşte. Acum se uitau amândoi la mine.
-Să vă fac cunoştinţă cu noua domnişoară doctor psihiatru,continuă ea
Cei doi vin în calea mea şi-mi dau mâna respectuoşi. Observ că sunt tineri şi bine făcuţi. În acest timp, Magda îmi atrage atenţi arătându-mi ceva prins pe perete.
-Uite, asta-i schema... Ăsta-i sectorul B, iar noi suntem chiar aici, pune ea degetul pe un punct de pe desen. În dreapta este zona B1, iar în stânga, zona B2. În B1 sunt pacienţii cu probleme ceva mai grave, cei cu tentative de suicid, dar totuşi nu cazuri ieşite din comun. Ceva mai multe probleme avem cu cei din B2. Aici problemele sunt de alta natură. Vei vedea la timpul respectiv.
-Trebuie să reuşim să facem ceva pentru ei.
-Suntem obligaţi..., apoi Magda se întoarce spre cei doi băieţi reluîndu-şi faţa zâmbitoare. Voi cum o mai duceţi? Ceva probleme?
-Nuu.. Nici vorbă. Au fost cuminţi. De ne făceau probleme, îi îmbrăcam mai gros, râde unul dintre cei doi.
Am ridicat din sprâncene la auzul acetei remarci cu toate că bănuiam exact la ce se referă.
-Aici, mi se adreseaza Magda întorcându-se spre mine, în B1, situaţiile sunt oarecum diferite,Uneori problemele sunt reale, altădată sperietura e mai mare. Normal că preferăm ce-a de-a doua variantă. Apropo, să-ţi spun, numerotarea saloanelor este reglementată. De exemplu în sectorul B1, fiecare salon începe de la zece, unsprăzece, doisprezece, iar în B2 începe de la douăzeci, douăzeci şi unu..şi aşa mai departe. Este foarte simplu aşa. Dacă să zicem că este o problemă undeva, se anunţă doar : „probleme în B doiprezece, sau B douăzeci şi cinci” şi aşa ştim imediat unde trebuie să mergem.
-Aha... interesant.
-La fel este şi în celelalte sectore...de fapt ai să vezi. Vom ajunge şi în sectorul C unde situaţia este puţin mai...delicată, ca să zic aşa. Acolo nu putem circula decât însoţite de către cei de la paza de acolo.
-Doamne, dar chiar aşa rău e acolo?
-Am să-ţi explic când vom ajunge acolo, zice Magda făcându-se preocupată să-şi steargă o invizibilă pată de pe halat.
-Se pare că mai sunt surprize care mă aşteaptă, nu? zic încercând să-i văd ochii.
Dar ea, se pare că cunoaşte siretlicurile căci se întoarce şi se face că priveşte pe geam.
-Sunt destule, Angela dragă, crede-mă. Poate chiar prea multe, iar uneori ne vine să lăsăm naibii totul şi să ne cărăm cât vedem cu ochii, dar n-o facem, şti de ce? Se întoarce ea acum şi mă priveşte în ochi. Pentru că avem o datorie de onoare faţă de aceşti oameni. Acetsi oameni care pentru societate nu mai înseamnă mare lucru, dar pentru noi sunt aproape totul.

-Am pipăit-o mai ceva ca pe o domnisoară, dar, spre deosebire de acesta din urmă, barcuţa nu are nicio gaură.
-Ce măgar eşti! răspunde Ramona pe loc.
-Hai mă c-am glumit. Da’ serios acum, n-are nicio gaură, nicio spărtură şi am căutat şi pe dinafară şi pe dinăuntru şi în plus, va fi uşor s-o lăsăm la apă, doar o împingem niţel şi e la apă. Veniţi?
-Eu nu. Mergeţi voi. Prefer să rămân aici să am grijă de astea şi de foc.
-Vii Radule?
- Da mă, se ridică el dintr-un salt.
-Să nu vă aventuraţi aiurea pe lac, da?
-Da mami, zâmbeşte Mihnea blând.
-Nu mă, vorbesc serios! Nu mergeţi aiurea şi nu mă lăsaţi singură aici.
-Stai liniştită, o linişteşte Radu. O punem la apă şi venim aici în faţă la cort. Venim pe lângă mal, nici nu ne putem depărta că nu ştim dacă chiar e ok sau nu. Dacă i-a apă, s-a dus aventura noastră.
Amândoi se depărtară în fugă, râzând. Ramona îi urmăreşte cu privirea, dar cu toată lumina lunii siluetele lor se pierd în liziera păduricii. Oftând, se întoarce şi se ghemuieşte lângă foc strângându-şi genunchi până sub bărbie şi cuprinzându-i cu mâinile.
Păşind cu grijă, cu Mihnea în faţă şi Radu după el, se apropie de locul cu pricina. Alunecau într-una căci iarba devenise udă şi alunecoasă, iar tufele sălbatice parcă îi prindeau de glezne la fiecare pas.
-Uite-o! zice Mihnea triumfător ca şi cum ar fi arătat lumii cine ştie ce descoperire de-a sa. Uite jucăria noastră.
Radu îl ocoleşte şi se dă mai aproape. Se uită lung la barcă albă şi dă mirat din cap.
-Asta-i şalupă în toată regula. Am crezut că zice de o barcă din asta de pescari, dar asta-i...asta-i super.
-Vezi?! Şi nu ai vrut să mă crezi.
-Da mă, te cred acum. Păi, hai să vedem dacă pluteşte.
-Trebuie s-o împingem. Uite că malul e uşor în pantă către apă, deci ar trebui să alunece uşor în apă.
Radu din proră şi Mihnea din lateral se puseră să împingă. Picioarele le alunecau în vegetaţia udă şi opintelile lor nu dădeau niciun rezultat. Abia dacă o mişcaseră puţin.
Răsuflând greu, Radu se îndreaptă de spate şi-şi şterge fruntea cu mâneca.
-Aşa nu facem nimic. Parcă e de piatră. Trebuie să băgăm ceva sub ea, ca un fel de pârghie ceva.
-De unde să iau o pârghie acum?
-O creangă ceva să folosim...
Fără să mai zică nimic, Mihnea se agaţă, câţiva paşi mai încolo, de o creangă destul de groasă şi se lasă cu toată greutatea trăgând de ea. Icneşte şi înjură, efortul lui scutura uşor întreg copacul în care frunzele prinse a mişca uşor.
-Ajută-mă! Nu vezi că nu pot! se plânge el.
Radu se agaţă şi el de creangă trăgând din toată putere, dar, ca şi cum şi-ar bate joc de ei, creanga se încovoie până la pământ ca apoi, la cel mai mic semn de slăbiciune a celor doi, să revină înapoi ca un arc.
-Parcă-i de cauciuc, fir-ar a naibi să fie! se simte Radu frustrat. Tragem ca proştii degeaba. Aşa nu facem nimic.
-N-ai un cuţit ceva, nu?
-N-am... De unde.
-S-o ia naiba. Hai să mai împingem. Tre’ să reuşim cumva.
Lăsară creanga ce mişca ca şi cum şi-ar râde de ei şi reveniră lângă barcă. Îşi uniră forţele şi împinseră iar.
-1...2...3...şiii! Hăăăăiiii...!!!! Taree...Forţăăă..!!!!
-Hăiiiii!!!!
-Hai c-o i-a... Tare acum! Haiii!!
Încet, încet, barca se urni din locul în care parcă se lipise în timp, iar acum prinzând sub carenă iarba udă, prinse a luneca uşor.
Pupa atinse apa care se încreţii uşor. Un zâmbet izvorăşte pe faţa lui Mihnea.
-Ţine mă de ea să nu o scăpăm! zice el agâţând bine bordajul din prora cu ambele mâini. Asta ar mai lipsi, s-o scăpăm pe apă, râde el.
-Stai, s-o lăsăm aşa un pic să vedem dacă i-a apă.
-Nu cred că-i spartă. Găseam de era.
-Să nu aibă ceva găuri mic din alea ce nu se simt... Şti tu. Ca şi Titanicul...
-Titanicul, zâmbeşte iar Mihnea. Ce asemănare ai găsit şi tu...hihihi...
Uşor, barca prinse a se roti de pupa. Plutea de câteva minute bune, dar nimic nu părea să fie în neregulă. Cu atenţie, Mihnea se strecoară înăuntru, dar chiar în clipa asta Radu strigă.