cine canta- inceputul piesei -combient de fois pour faire

Pas de "Kaliningrad sur la mer Noire"
par Daniel Vernet

LE MONDE | 27.02.04 | 14h23 • MIS A JOUR LE 27.02.04 | 16h58

A la traditionnelle conférence sur la sécurité qui s'est tenue a Munich au début de février, le ministre russe des affaires étrangeres, Igor Ivanov, a menacé de ne pas ratifier le traité dit CFE, sur les forces classiques en Europe. La menace n'a pas ému grand monde, le texte faisant un peu figure de relique. A tort, car elle est significative d'une nouvelle attitude russe dans ses relations avec les Occidentaux. Le Kremlin veut, en fait, garder des avant-postes militaires dans son "étranger proche" pour faire contrepoids a l'expansion de l'Alliance atlantique, qu'il n'a pas été en mesure d'empecher.

Négocié dans les années 1980 et signé a Paris en 1990, le traité CFE était le complément dans le domaine conventionnel des accords de contrôle des armements nucléaires. Il visait a assurer un équilibre entre les forces de l'OTAN et celles du pacte de Varsovie. Apres la disparition de l'Union soviétique et de son glacis, il a été remanié, et c'est ce texte, qui tient compte de la nouvelle situation créée en Europe par l'indépendance des ex-Républiques soviétiques et l'élargissement de l'OTAN, que Moscou remet en question.

Il est vrai que, pour se conformer au traité CFE, les Russes devraient évacuer les bases militaires qu'ils conservent en Géorgie et en Moldavie (dans la province de Transnistrie). Ils s'y sont engagés a plusieurs reprises sans pour autant passer a l'acte. La situation en Transnistrie, province rattachée a la Moravie par Staline pour contrôler les Bessarabiens, illustre parfaitement l'attitude russe. La Transnistrie est en état de quasi-sécession depuis l'indépendance de la Moldavie en 1991. La 14e armée, commandée a l'époque par le célebre général Alexandre Lebed, y a "défendu la minorité russe" les armes a la main et est restée sur place pour garantir le pouvoir du président moldave autoproclamé Igor Smirnov et de son clan politico-mafieux qui n'obéissent pas au gouvernement central de Chisinau (la capitale).

Au cours d'un séminaire qui s'est tenu pres de Munich - a l'initiative de la Société pour l'Europe du Sud-Est, du ministere allemand des affaires étrangeres et du pacte de stabilité pour l'Europe du Sud-Est -, des experts européens, américains et moldaves se sont penchés sur ce conflit. La situation est un peu plus compliquée encore par les rapports de force politiques en Moldavie meme, oule gouvernement du communiste Vladimir Voronine hésite entre un retour dans le giron russe et un engagement en direction de l'Union européenne...

Un diplomate allemand ne cache pas que Chisinau donne parfois "l'impression d'etre plus intéressée par les fonds européens que par les valeurs européennes". Le ministre moldave des affaires étrangeres, AndreiStratan, n'a pas dissipé cette impression en réclamant la constitution d'un "fonds d'aide au choix européen" de la Moldavie. Ce pays est le plus pauvre d'Europe, derriere l'Albanie. "C'est votre droit de choisir un partenariat stratégique avec Moscou, a insisté un autre participant allemand, mais ce choix est incompatible avec le choix européen. On ne peut a la fois vouloir adhérer a l'UE et faire partie d'une zone de libre-échange avec la Russie, le Kazakhstan, la Biélorussie et l'Ukraine." Chisinau a, par exemple, demandé une aide européenne pour adopter le systeme douanier russe.

L'ambiguité de la position officielle moldave, condamnée par l'opposition démocratique qui a été balayée aux dernieres élections, a été soulignée par l'accueil réservé a une récente proposition russe de solution de la crise. Alors que trois médiateurs ont été désignés (l'Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe -OSCE-, la Russie et l'Ukraine), Moscou a présenté unilatéralement, a la fin de l'année derniere, le "mémorandum Kozak", du nom d'un conseiller de Vladimir Poutine, Dmitri Kozak. Dans ce texte, la Russie proposait la création en Moldavie d'une fédération "asymétrique" dans laquelle les autorités de Transnistrie (en fait Moscou) auraient eu un droit de veto sur toutes les affaires moldaves. "En contrepartie", le Kremlin aurait retiré ses troupes... en 2012 ou 2020. Dans un premier temps, le premier ministre Vladimir Voronine a accepté le "mémorandum Kozak" avant de revenir sur sa décision, sous la pression amicale des Européens et des Américains. Les Occidentaux rappellent les engagements pris par la Russie, réitérés en 1999, au sommet de l'OSCE a Istanbul, par le président Eltsine, de se retirer de Moldavie avant la fin 2003 !

UN COUP DE BLUFF

Selon Moscou, il n'y aurait plus que 1 280 soldats russes en Transnistrie. Les Occidentaux pensent qu'ils sont en réalité 1 800 ou 2 000, la différence tenant au fait que les soldats russes "démobilisés" vont grossir les rangs de l'"armée" de Transnistrie. Celle-ci serait maintenant plus importante que l'armée moldave elle-meme. De plus, les Russes insistent pour maintenir une présence militaire en Moldavie, meme apres un reglement, sous le couvert d'une force internationale de maintien de la paix. Enfin, ils demandent une aide occidentale pour démanteler ou transférer les énormes dépôts de munitions qu'ils conservent en Transnistrie. Le cout de l'opération serait de 3 milliards a 8 milliards de dollars.

Meme si le "mémorandum Kozak" n'a été qu'un ballon d'essai ou un coup de bluff, les conditions mises par les Russes au respect de leurs engagements rendent les observateurs perplexes quant aux objectifs fondamentaux de Moscou en matiere de sécurité.

Obligée d'abandonner, apres 1991, les positions transitionnelles de la diplomatie tsariste puis soviétique, la Russie cherche a maintenir des abces de fixation pour contrôler sa périphérie. Sa présence en Transnistrie lui permet, notamment, d'exercer une pression sur le flanc sud de l'Ukraine.

Une diplomate roumaine se félicite de l'indépendance de la Moldavie, qui épargne a son pays une frontiere commune avec la Russie. Mais, ajoute-elle, "s'il n'y a pas de sécurité sur le Dniestr -qui sépare la Transnistrie du reste de la Moldavie-, il n'y aura pas de sécurité sur le Prout -qui court entre la Moldavie et la Roumanie-". Or le Prout sera en 2007 une frontiere extérieure de l'Union européenne.

Cette diplomate émet la crainte que la Transnistrie ne se transforme en une sorte de "Kaliningrad sur la mer Noire", autrement dit en une enclave russe qui permette a Moscou de perturber le bon fonctionnement de l'Europe.

"Comment convaincre la Russie d'abandonner une conception soviétique de ses relations avec ses voisins ?", s'interroge un responsable de l'OSCE chargé du dossier moldave. La récente dégradation des relations russo-américaines et russo-européennes montre que la réponse a cette question n'a pas encore été trouvée.



http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0@2-3232,36-354669,0.html





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Din vorba buna lipsa, nefiind nepasator de`al lui Thanatos sange, calc pe seceta -dorm visele florilor de colt.
Si din impurul eu, pe asfaltul intuitiv al firii ma strivesc - in repetate randuri.
Unindu-ma in ce nu sunt, voiesc a fi prea mult, trebaluind sa uit mereu ce nu-mi aduc aminte.
Nu veni la mine, nu e curat, sa te primesc mereu in cersetorul de la colt imi e rusine - un biet milog de fiinta sunt in tine.
Cauta sa nu gasesti nimic, cand licuricii intra in eclipsa, in spovedania tacuta a negandului ma vei muri.
Ma nenasc cu orice clipa, cant inceputul cautarii celui ce am fost inainte sa uit ca voi fi.

Pai, nu pricep insinuarea..:))...ca noi avusesem o alta discutie...dar... dupa ce le-am ascultat pe primele trei, ca m-am grabit sa raspund...am asa...:
1) Nu face playback... se simte atacul vocii in microfon... pronuntia specifica preluarii vocii live cu microfonul
2. Nu falseaza. Sigur, vocea i-a fost si i-a ramas discutabila, dar atinge exact notele potrivite melodiei.
3. Just in case... Orice artist isi canta altfel piesele...live...mai ales cand e vorba si de o coregrafie solicitanta. Un concert e si un joc cu publicul...sunt momente...ori gandite...ori spontane...de interactiune cu el. Nu mai stiu despre artistii solo...toti...dar dintre trupe...tin minte ca doar despre Scorpions se spunea ca isi canta piesele si in concerte ca pe albume.
4. Cam atat...:)

:D
Eu sunt mai 'slow' în ce priveste glumele, uneori nu mã prind si îmi trebuie 'traducere'. Dar în general asta nu strica distractia, dimpotrivã, iar eu ma consolez cu maxima ce-am învãtat-o de la soacrã-mea: 'il faut du tout pour faire un monde'.

E un proverb francez (trebuie de toate ca sa faci o lume).
Si aici ca si in alte grupuri de oameni exista tipuri variate, limbuti sau tacuti, timizi sau indrazneti, critici sau toleranti, discreti sau indiscreti, mari si mici, grasi si slabi, de stanga sau de dreapta, sociali sau asociali, iritabili si rabdatori, cu tendinte centrifuge sau centripete. E normal ca intr-o adunare de oameni luata la intamplare, cat mai multe tipuri sa fie reprezentate, si in mod automat foarte putine lucruri vor face placere la toata lumea. Fiecare are rolul lui, si cei 'contra' nu sunt mai putin valorosi decat cei 'pro'. Inteleptul spune ca fara opozitie nimic nu creste, fara pietrele din sol pe care radacina trebuie sa le ocoleasca, crescand pe langa ele, copacul ar fi smuls la prima furtuna. Pana la urma se vede ca dusmanii ne sunt cei mai mari binefacatori, fiindca scot din noi ce avem mai bun, si ne imping la creatia a ceva superior. Asa ca, dragi cafegii, haideti sa ingropam securea razboiului, si sa ne zambim unii altora, fiindca (desi pare greu de crezut) fiecare are dreptate in felul lui, si fiecare greseste intr-o oarecare masura. Asta e valabila pentru toti, inclusiv pentru desdemona si hypatia, si ceilalti care au semnat mai inainte. Respectele mele la toti!

Desdemona

vad ca esti inca pe "baricade"!
Hai noapte buna ca eu o "tai" pour faire dodo a la maison!
PS:
Vezi ca mymy le are cu limbajul codat...face niste desene misto ;))
cu toate ca am probleme de interpretare la #90317 al ei :(

Domnul buz mi a scris unul din cele mai frumoase texte de pe aici.
Mi-ar place enorm sa ne delectati mai des, imi place enorm ce si cum
ati spus - mie in suta adevarat si grozav spus.

Altfel, stiti schitza aia cu iarmarocul lu` Caragiale?
Asa as rezuma eu ziua de ieri traita de mine:
morcovi, nu trece pe acolo, grasu,ban-auzi, NU E VOIE,
bai ce-ai in rucsacu ala, ia delecteaza-ne
si pe noi cu actele lu mata, ba asta are bombe, ba nu, lasa-l ca
are tzidula, ploaie, mizerie, imbulzeala, casa poporului, jurnalisti cu
spume, organizare senzationala dar care lipseste ca e sublima,
ca la stina, unde e sala unde vine aia, uite acolo da nu te lasa acu,
stati asa ca e numai cu lista, ce lista ba ca am acreditare de la
vulturul dimbovitzei, atunci scuzati, va rugam, dau un milion pentru un
scaun, ca gloata are numai grandangulare si se imbulzeste in fatza ca
orbecaietzii,uite bizonu ala cu shase sutele de patru,
stai mama ca va aduc de la veceu scaune, da daca nu dai banu
te sparg, ces imbeciles ne saves pas organiser rien, gavarit radiostantza
odih, iti dau cu trepiedul in cap de te invirti ca titirezu, boule, daca mai
impingi, care eti idiot si ai bagat blitzu in captoru meu, io sunt
sienenu idiotule, uite labagiul ala cum da cu canonu de pereti,
dixtractie de nu se poate, doamna un suc se poate pe undeva sau macar
dati dracu drumu la aer,usile astea de trei metri e prea mici pentru astia
sase sute de pozari,va rog liniste, scoate-ti rucsacu ca ocupi prea mult spatiu,
aveti cumva uai fi pe aici sa trimit si eu marfa, ce sa avem? uai fi, pleaca ba
cu pluta, ce e grupu` ala care nu face nimic, aia au zis ca in tzigania asta ei nu
fac poze, si ce ar vrea, rahat cu perje, sa vina incoa la trinta ca asa e in presa,
hahaha, bine le-ai zis-o. Ba ratatule inchide ba umbrela aia alba ca aici nu ploua,
uite la boul ala cu blitz de studio mi-a pirlit freza, ici il faut avoir des
electroshocs pour faire un peu de silence, io-te pe ala negru cu zenitu, sa nebunesc,
ah de ce nu am luat bocancii cu virf de otel sa le dau la gioale, care mi-ai bagat
manivela in coaste, dans ma vie je n`ai pas vu une telle mizere.
Iar morcovi, nu trece pe acolo, grasu,ban-auzi, NU E VOIE,
bai ce-ai in rucsacu ala.
ALtfel e frumos si la vara cald, circu krutzki, care este.

Morala:

Ambasada SUA la Bucuresti a anuntat lansarea programului Loteria Vizelor
pentru anul 2008 la care pot participa si cetatenii României care îndeplinesc
criteriile de eligibilitate. Candidaturile trebuie trimise electronic, în perioada
4 octombrie 2006 - 3 decembrie 2006. Candidatii pot accesa formularul de candidatura
în format electronic la adresa www.dvlottery.state.gov, numai în
perioada de înregistrare.
Se primesc si fotografi.

De faptul ca jocurile de cuvinte (uneori ironice, de multe ori simpatice) sunt la mare pret, m-am convins deja :)) cand vorbesc de Joaca eu ma gandesc un pic la altceva...in plus, comunitatea abunda de mesteri in aceasta arta; Nu sunt atat de talentata (pe bune) si in plus nu as face decat sa preiau un model, sa ma amalgamez armonios cu restul lumii, semanandu-i...not interested, fara suparare. Eu cred ca il faut de tout pour faire un monde!

"ma macina intrebarea asta,"
pai atunci sa gasim si intrebari care bat (ca la snitzel), intrevari care framanta (aluat), intrebari care fierb sub presiune (kukta) si o sa avem din toate cele (nu numai cafea.....

"altii lasa putin pe fund." as lasa si io da......e mic fundu si nu incap toate legumele ("tine de maniere") haoleo era vorba de cafea nu de salata boeuf (est de se faire plaisir!....Salade de boeuf à l'italienne......Voici une petite salade parfaite pour faire venir le soleil! ...)

la origine, ceea ce acum pare un moft sau e asa "pour la bonne bouche" tine de faptul ca initial fiertura de cafea se facea din boabe pisate in mojar sau piulitza ceea ce ducea la o sumedenie de "coji" greu de separat prin tifonul vremurilor de demult si ca urmare damezele care sufereau de lipitura pe gat (mai adanc) prefarau sa lase ultimii stropi de cafea pe fundul ceshtii.......asa vad io esplicatia.....ca monsieuri mai putin sensibili (gat tabacit de la visichi si jinars) o dadeau gata pe gat fara prea multe farafaslacuri asta e alta poveste.
si-am incalecat pe-o ceshca
si-am beut una turceasca
la nisip, pe indelete
ce expresso? cappuccino?
nechezol ai tu vecino?

de cate ori am privit cu admiratie (si usoara invidie?) reactiile lui cosma... chiar daca de departe...
Sami! Nu stiu ce te-a manat, insa cred ca si inima mea e tare diferita de a ta! Asta daca o am, desigur. Dar stii ce? Nu simt tristete, chiar deloc.

Il faut de tout pour faire un monde!

Intruder - chiar crezi ca are a face cu "vechi" si "noi"? Eu nu.

Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost infatisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana. Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.

Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:

"Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).

Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu putinta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).

Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti" Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Ac!elasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnarii comunismului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.

Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.

Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.

Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care - asemenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dezvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", (BBC) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.

Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB- ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de strinse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar



2. "REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"

In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si el la concluzia ca revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja."

La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).

In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritatii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost Waszoca, nr. 300, feb.1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei informatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea numara, inca de la infiintarea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetului central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989, Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte legea si sa raspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.

In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". ("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).

Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete - KGB, in primul rind - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene,

pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului", operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprima insusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste jumatate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est- europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.

Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru a realiza o lovitura de stat si a prelua puterea: 1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)"revolutia populara”. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din serviciile secrete cistigatii de partea complotistilor.

A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.

A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populard" are doua componente:

Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in anii '50 si ‘'60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea “Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaina" din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.

Cit despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a Germaniei si realizat cu agenti germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organizasera anterior o lovitura de stat, rasturnindu-l pe Sah de la putere si impunind in schimb o marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, pre!uandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.

O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc. Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipulind opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public. Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenarii si teorii conspirativiste.

Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.



3. "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984

In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.

In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si- l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pina in Parcul Herastrau, ca sa se explice.

Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de pir-pir-pir si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.

La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '6 - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:

Este necesar sa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.

In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ca presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu- zise de opinie sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918- 1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.

Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fata de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.

Celalalt plimbaret prin Herastrau in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:

"Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor condus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detaliile vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania ministrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati; exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.



4. "FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.

Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decit piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.

Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comertului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton ca Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti- ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).

In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expertii in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii ori miscari de strada. Unitatile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefului Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Directia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul (pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul maresalului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.

In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dezvaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de complotisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legatura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militarii si Stanculescu, in schimb, au tinut permanent legatura cu Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia din sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu.

La sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cum vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, romanii n-au aflat decit in anul 2000.

Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu il exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul perestroika.

O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.

In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?



5. CITEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989

Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov, o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89. Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din '87 nu s-a rezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.

Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.

Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Turistii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticii evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romania in prima jumatate a lui decembrie '89. Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest- germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.

Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Mimsterului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.

Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:

"Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la mitingul din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).

Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)

In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. Il convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. O legaturi directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere sa transmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul o!andez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din "Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare, dar in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Citeva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din "Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioului 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.

In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pina la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns in balconul C.C.- ului care, dupa intreruperea de o ora sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor, Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvarii Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai exista. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se baga iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizorii." Abandonind balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisind un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu "Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere". In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerei de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. Intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale". Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!" (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).

Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atit gasea de cuvinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor marturii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, lasind deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.

Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa- zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvarii Nationale". De fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.

In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca dous zile pentru pune mana complet pe putere - doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decit cu restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cind ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:

"Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.].

Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intimpinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.



6. UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI

Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.

Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detaliile executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, infasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormintarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim- ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. maj. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu pinze de cearceaf. Mai intii s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.

Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detalii privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentiona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de Kremlin
(rezistence.tripod.)

Kitschul e recunoscut inainte de a putea fi definit.

Cateva incercari de remarci:
Kitschul este previzibil acolo unde imprevizibilul era asteptat. Adica: valoarea (artistica) produce sentimentul "A, ma asteptam sa fie mai putin". Pe cand kitschul produce sentimentul "A, doar atita? ma asteptam la mai mult" (Vezi banalitatea versurilor de manele).

Daca kitschul consta in lipsa de originalitate, observa ca lipsa de originalitate este relativa la ceea ce deja este acceptat si a fost candva original.
Asa cum exista taceri expresive, kitschul este zgomotul care nu spune nimic.

Observa insa ca si a alerga dupa originalitate cu orice pret este o atitudine kitsch.

Precum ipocrizia este supremul compliment pe care viciul il face virtutii, tot asa Kitschul este supremul compliment facut valorii. (Se poate spune asa?) Fiindca kitschul mimeaza valoarea. (Cineva mi-a spus ca manelele se canta la instrumente care pot fi folosit in muzica de calitate, nu stiu daca e adevarat sau nu)

Recunosc insa ca nu toate exemplele date mai sus mi se par convingatoare. De pilda, "american pie" a madonei imi place.

Kitschul este de asemenea incoerent. De ce? Elementele kitschului nu se leaga unele de altele, nu au o logica interna. Dimpotriva, ele se leaga de lumea non-kitschului, de lumea lucrurilor originale.

Exemple de comportament kitsch:
Ageamiul tipic din zilele noastre care citeste zilnic horoscopul si isi planifica viata in fuctie de horoscoape nu e neaparat kitsch - la urma urmei, astrologia a fost o chestiune foarte serioasa pana acum cateva secole, chiar daca hososcoapele de acum sunt forma degradata a astrologiei serioase de din renastere. Dar daca un asemenea se mai si duce la biserica si se inchina la icoane, atunci este kitsch.
Un inginer care se pricepe doar la lucruri ingineresti nu e neaparat kitsch si nu e in nici un caz de dispretuit, chiar daca nivelul lui artistic nu trece adeseori dincolo de romanele si filmele science-fiction. (Observatia mea personala este ca inginerii de obicei nu pot aprecia in arta mai mult decat
science-fiction). Dar daca mai incepe si sa citeze din dostoievski sau tolstoi, atunci este kitsch rau.

Modul general de argumentare al omului kitsch: "Pai asa se face, deci asa fac si eu".

Asa cum vad eu, kitschul este legat de snobism si de spiritul rudimentar. Caci snobii se recruteaza adeseori din randul oamenilor rudimentari, obsedati sa isi depaseasca in aparenta conditia. Caci oamenii kitsch, la fel ca oamenii rudimentari si oamenii snobi, nu chestioneaza valorile autentice, ci doar le imita forma.

Cel putin asta imi evoca mie kitschul.

exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me

Este foarte dificil de facut o lista cu cele mai bune piese din anii `80...asta pentru ca atunci, ca si in deceniul anterior acestuia, au fost produse cele mai bune piese din toate timpurile...nu numai atat, compozitiile din acei ani reprezentau intr-adevar `reale compozitii muzicale` si nicidecum minute de zgomot si stres asa cum reprezinta piesele din ziua de azi...
Pe primul loc, cu coroana de diamant, as pune fara rezerve ABBA, care reprezinta cea mai stralucitoare galaxie din toate timpurile si spatiile posibile....
Secundara, coroana de aur, as aseza-o cu deosebita placere peste imaginea celor din MODERN TALKING, care au adus lumii compozitii superbe, adevarate desfatari ale sufletului...
In locurile ce urmeaza asez, nu fara emotii, BONEY M, C C CATCH, BLUE SYSTEM, BAD BOYS BLUE, SANDRA si ALPHAVILLE.
Special nu am mentionat nici o melodie, ii sfatuiesc cu mare placere pe cei care au rabdarea totusi sa urmareasca aceste randuri, sa asculte toata discografia pe care o pot procura ale acestor interpreti... isi vor bucura sufletul cu noi si placute sentimente (re)nascute la auzul armonicilor deosebite ale pieselor acestora....
Meritul mare a celor din ABBA este ca si-au compus singuri piesele, adevarate capodopere pentru totdeauna....sfatuiesc cu drag cititorul sa aibe rabdarea sa priveasca (pentru inceput) videoclipul KNOWING YOU, KNOWING ME....la vederea ochilor deosebit de frumosi ai blondei, plini de incarcare sufleteasca, sunt sigur ca nu se vor mai putea dezlipi de la ecran....si asta a fost numai un exemplu...ca apoi sa le recomand sa nu faca greseala sa nu caute videoclipul ONE OF US.....sunt convins ca daca sunt indragostiti sau si numai sensibili...vor avea lacrimi in ochi....este o compozitie magnifica....alte cuvinte sunt de prisos...
Un titan al muzicii planetare este DIETER BOHLEN, un gigant al compozitiilor de calitate...este autorul melodiilor pentru MODERN TALKING (majoritatea stiu ca el a fost membrul blond al acestei formatii) si BLUE SYSTEM, ca sa nu mai vorbim ca tot el a `depistat-o` si lansat-o pe celebra CC CATCH, ale caror melodii le-a compus....iar melodiile compuse de el sunt adevarate creatii muzicale, superbe, care sunt absolut departe de majoritatea pieselor produse din `90 incoace, facute numai pentru a ocupa timpii de emisie a posturilor radio-TV si a stresa auditoriul....
Si lista nu se opreste aici, cate ceva despre fiecare ar fi de spus....
Nu pot sa nu amintesc aici de Mihai Cretu, alias Michael Cretzu, care a compus cu sarg piesele cantate de SANDRA, sotzia lui de altfel....ca si ceilalti mentionati mai sus, Mihai Cretu a creat frumoase piese muzicale, pline de linii melodice magnifice....
Toti compozitorii mentionati mai sus au linii melodice deosebit de clar conturate in pieselor, deosebit de placute auzului, care bat de departe aproape toate piesele compuse dupa `90 (exceptie facand ROXETTE si
ceea ce a cantat in continuare Blue System, Bad Boys BLue,Sandra CC CATCH si iar Modern Talking).
Voi ce aveti de spus? :)
.....................................................al vostru
ADY, 27 ani
viitor powermaker pt www.ABBA.ro :)

Vorbind de liste lungi, vorbim de niste incompatibilitati crase. Doua dintre ele ar fi prezenta artistei Sade si a lui David Bisbal. Sau Led Zepelin si Modern Talking, Compay Segundo sau Shakira.
Sade e o artista, stil, prezenta, personalitate, voce, inclusiv compune parte a pieselor ei. David Bisbal nu. Bisbal e un produs mediatic si un produs al unei multinationale gen Sony Music, o inteprindere care opereaza in baza unor studii de piata, ca mai ulterior sa deseneze produse muzicale, atat cantecele in sine cat si lyrica , aspectul artistului etc. La fel e cazul celor de la Led Zepellin si ceilalti doi, Modern Talking, la fel Compay sau Shakira.
Astfel, daca am fi de acord cu teoria ca poti cunoaste un om de la simpla lista de cantareti preferati, enumerand cazurile de mai sus, se naste intrebarea: avem de a face cu personalitati conflictive, care se dedubleaza? sau pur si simplu anumiti artisti de pe respectiva lista sunt de prisos?
Si astfel se epateaza. Si eu pot epata. Generic vorbind as putea afirma ca ador muzica clasica. Insa printre preferintele mele se enumera mai degraba compozitori ce au inventat fragmente muzicale ce sunt conforme anumitor stari sufletesti, caci altfel departe de mine audierea completa a unui opus cap coada. Insa evident, desi e o audiere trunchiata, superficiala si dupa ureche, pot fabrica pe loc o lista de 10-15 compozitori, independent de cronologia acetora si de contrastele dintre ei.
Cat despre gusturi e absolut necesar ca ele sa evolueze. Si nu doar pentru ca 50% din muzica actuala, independent de genuri, nu e decat un palid remake al anilor 50-60, dar trebuie uneori sa ajungem si direct la sursa. Spre exemplu Sting. Foarte faimos pentru muzica sa, a ajuns sa afirme poate prea entuziast, ca el e unul dintre cei mai buni muzicieni ai secolului XX. Insa parte a temelor lui se gasesc la Miles Davis.
Un alt caz, Natalia Imbruglia, care a emotionat o lume intreaga acum vreo 5-6 ani, canta de fapt melodia unui grup obscur norvegian, si sincer sa fiu, originalul era mult mai emotionant decat remakeul.
Cu muzica e asa. In plus, ca vorbitori de limba romana avem marele dezavantaj de nu intelege foarte bine semnificatia unor versuri. Mie imi poate place David Bowie spre exemplu, atat pentru compozitie cat si pentru stil, insa un prieten care de data asta e britanic, mi-a spus uite-l pe David Bowie al tau, el e de fapt un Paul Wheller, cum sint de fapt multi altii.
Nu vrea sa jugnesc pe nimeni, insa dincolo de preferinte toti, cred, avem nevoie de educatie muzicala. Cat despre fabricarea unor liste variate, e clar semn de multi sau poli intelegere, insa daca se incepe confectionarea uneia, trebuie selectat in primul rand autenticul de facatura. Asta e opinia mea umila.

Dulcineea draga,

Ca sa nu zici ca te ignor mai fac un efort si continui novela de ieri.

#1. Cica case din caramida sint peste tot. Am una chiar linga mine, si nu stau in Beverly Hills, iar matusa-mea care saraca sta intr-o zona destul de pricajita in Sacramento sta tocmai intr-o casa facuta din caramida de beton. Daca te intereseaza asa de mult din ce sint construite casele multimilionarilor din America hai sa-ti spun: din lemn! Lemnul este mult mai flexibil si mult mai usor de manipulat. Poti sa faci mult mai multe lucruri din lemn decit din beton, si cum zicea cineva mai jos, un zid de lemn poti sa-l muti oricind fara sa strici o casa intreaga. Ia incearca tu sa muti peretii din blocul in care stai. Cit priveste povestea ta cu purcelusii hai sa-ti mai spun ceva care vad ca nu prea stii. Tot lemnul folosit in casele noastre de lemn este tratat impotriva incendiilor, inclusiv “cartonul” ala despre care tot pomenesti, care de fapt nu este carton ci e o placa din ghips care serveste de perete si care poate fi imbracat in orice-ti doreste inimioara ta, de la furnir de lemn pina la marmura de Carera. O alta chestie care inca n-ai invatat la scoala, este ca lemnul ca material de consctructie este cel mai bun in cazuri de cutremure. Flexibilitatea lemnului in comparatie cu rigiditatea betonului este mult mai rezistenta la cutremurele de care cel putin noi aici in California nu ducem lipsa. Sau probabil tu preferi sa stai intr-un bloc de beton ca cei de la cutremurul din 79, sau cind a fost, atunci de a murit si Toma Caragiu saracul pironit sub un perete de beton armat. Un alt amanunt care trebuie sa ti-l aduc in vedere este ca la ora actuala in Romania cei care isi construiesc casele cele mai moderne si mai scumpe folosesc exact modelul de constructie American. Tocmai m-am mirat ce-au mai evoluat Romanasii nosti cind mi-am vizitat niste prieteni prin Timisoara si prin cartierele “Americane” din Felix linga Oradea. Hehe, m-am simtit ca acasa.

#2. Despre inginerii romani, hai ca deja ma distrezi de numa la faza asta. Eu stiu precis ce am zis. Nu stiu citi ingineri constructori cunosti tu, dar iti spun clar, un absolvit de facultate cu licenta in mina poate sa semneze si sa aprobe planuri de constructie si instalatii. Ca lucreaza sub supravegherea altor ingineri asta e altceva, dar planurile ce ies de la ei din firma poti sa-mi spui daca mai sint controlate de altcineva??? Iti spun clar ca nu. Deci daca nu stii lucrurile concret te rog sa te informezi.

#3. Masinile noastre incapatoare consuma cit trei Dacii Romanesti in care incap tot la fel de multi oameni. Vai ce-am ris! Tin sa te anunt ca nu consumul de bezina afecteaza aerul ci arderea ei, si daca o Dacie nu are arderea cum trebuie degeaba consuma numa 1 litru la fiecare 100Km. Cine stie bancul cu Trabantul? :)))) In aceeasi ordine de idei, cica in Romania nu este poluatie decit numa in Bucuresti. La fel pot spune eu, in America nu este poluatie decit numai in Los Angeles, si ca in restul Americii poti respira aer curat. De fapt e mai curat decit in oricare alt oras la Romani unde praful si mizeria contin mai multi factori de imbolnavire decit tot fumul din Los Angeles. Hai sa te intreb o chestie banala. De cite ori pe zi iti faci pantofii? Hai sa-ti spun si eu: eu ii fac cam odata la 6 luni, si nu ca sa-i curat de mizerie, ci doar sa le dau luciul ala de nou noutz. Si cica nu tre sa luam in considerare mizeria de pe drumuri. De fapt Romania niciodata nu s-a tinut de legile de regulament al poluatiei. In 1995 a fost ultima tara din Europa ca sa introduca legea de protectie a naturii. Emisiile de gaze, poluatia industriala, ca sa nu mai zic de scurgerea de “cyanide” in Dunare in anul 2000 care a contaminat apa potabila si a omorit o mare parte din fauna acvatica nu numai pentru Romania dar si pentru tarile vecine. In Romania cel puti 18% din apa nu este buna de baut, si asta nu e numai in Bucuresti. I-a sa mergem la sate, unde cica se poate scoate apa din fintina, dar nimeni n-o bea ca e infecta, si tot taranul se duce cu plasa la En-Gross si-si cumpara “apa plata” la sticla ca sa poata sa-si faca supa de gaina. In acelasi timp daca analizam problema dintr-un punct matematic, comparind suprafata si populatia Americii cu cea a Romaniei, concentrarea de poluatie pe capat de om este mult mai mare in Romania decit in America. Iar daca vrei sa stii care este cea mai poluata tara din lume uita-te te rog la China. Dar oricum nu pricepi, degeaba iti spun. Ah, era sa uit, sa nu vii sa-mi spui de legile din Romania cu adusul de masini care nu polueaza ca ma faci sa crap de ris. Toata lumea stie ca una scrie in lege si alta se face. Atita timp cit poti da un Euro sau un Dolar pe sub masa poti sa aduci ce-ti vrea muschiuletzul in Romania. Sau tu crezi ca Romanul e asa de cinstit si onorabil? Unde-i Divertis ca sa-si ia niste surse de glume hazlii!?!?! :)))

#4. Despre mincare: unde ziceai ca se gaseste carne cu $7-$8 pe kilogram? In Romania sau aici?

#5. La un moment dat imi zici “nu m-am laudat ca merg la opera,mi-am spus punctul de vedere.Aici un bilet ieftin costa un dolar,iar cel mai scump 20. Mi le pot permite pe amandoua. Si eu am dvd-uri si cd-uri cu muzica si ascult si eu in surdina cand am chef.Hai sa-ti dau si eu un link:www.operanb.ro Nu am negat cat de profesinisti sunt aia care canta pe acolo si nici n-am zis ca opera voastra arata urat!” dar in textul original ai zis total altceva “vreau sa mai vad din cand in cand cate o piesa de teatru sau sa merg la opera,ceea ce in America ar fi cam greu(cine se duce la opera si cat costa "beletu?",si mai ales care opera,ca nu e!-cel putin nu peste tot)” Da, nu te-ai legat de profesionismul performantilor si de frumusetea caselor de opera dar din textul anterior unde te plingeai ca in America nu poti merge la opera ca n-ai unde mi-a dat de inteles tocmai lucru asta: ca te duci la opera des si America nu-ti ofera posibilitatea asta si nici nu prea ai ce vedea ca nu sint piese reputabile. Eu ti-am dat un link unde sa vezi nu numai cum arata o sala de opera dar unde poti de asemenea vedea lista de piese care se pot urmarii intr-o anumita perioada. Eu nu stiu unde ai fost tu cind ai venit in America, dar oricare oras care are o populatie de citeva zeci de mii are access la opere si performance arts de orice culoare vrei tu. Aduti aminte ca America este construita pe ideia capitalismului, ce se cere aia se da. La momentul de fata reconstruirea, renovarile si instalarea celor mai frumoase centre de arta sint in plina forta in cele mai ascunse orase din America. Asa ca ma indoiesc sa nu ai access la o seara culturala oriunde ai fi in America.

#6. Care este diferenta intre voyeurismul Romanesc si cel American? Raspund tot eu, ala Romanesc e de gust prost si cu intentii malicioase, iar ala American e pe fatza si acceptabil. Imi place cind ma plimb seara pe strada, si vad prin geamurile vecinilor (care fara nici o rusine nu-si trag obloanele) cum stau la masa si maninca, cum stau pe o canapea si citesc sau se uita la televizor, cum este decorata casa, si asa mai departe. Nu ma ocup de voyeurism, departe de mine, dar ca orice sursa de lumina care provine din spatele unui geam, privirile iti sint atrase. Poate daca as avea o luneta si-as locuii intr-un penthouse in New York as sta si eu cu luneta pe vecinii mei, la urma urmei daca n-au perdele la geamuri cu ce ma opreste pe mine sau ce lege calc ca stau si ma uit la ei? Cine nu vrea sa fie vazut sa-si puna obloane.

#7. Ce ma distreaza remarcile cu “cine va pune sa trimiteti bani” sau “trimiteti bani ca sa reconstruiti ce-ati distrus in razboi”. La care din razboaie te referi??? La Razboaiele Mondiale? La razboaiele civile? La razboaiele astea mai recente din Iraq si Afganistan? Mama mia cite stii!!! Hai sa analizam problemele atunci. Razboaiele Mondiale: daca nu veneau Americanii Europa era o tara germana, si daca nu trimiteau Americanii bani la Europeni, Parisul, Londra, Praga, si toate celelalte capitale ar fi fost capitalele sobolanilor. Razboaiele Civile: (adica alea ca in Romania din 89) ca vrei tu sa admiti ori nu, Americanii au fost primii sa ajute Romania, la fel si tarile Africane, la fel si cele Asiatice, ca sa nu mai spun de ajutoarele umanitare care sint trimise de Americani si care niciodata nu vor fi mai putin decit toate ajutoarele trimise de celalalte tari adunate la un loc. Razboaiele din Iraq si Afganistan: inainte de a veni Americanii sa-i cotonogeasca pe Sadamisti si pe BinLadenisti, si Iraq-ul si Afagnistanul erau niste ruine de tari. Americanii au venit numa sa faca curat, si sa construiasca ceea ce nu era si n-a fost niciodata. Ca exemplu: in Afaganistan acuma gasesti scoli nu numai pentru baieti dar si pentru fete, gasesti cit de putin un spital cu niste paturi curate, o cladire de primarie, si binenteles drumuri, aeropoarte si intr-o oarecare masura libertate. In Iraq la fel. Dar nu merita sa stau acuma sa fac politica din asta ca iara imi sar in cap Anti-Americanii.

Doamne fereste ca mult am mai scris. Macar de data asta am numa 7 puncte. Scuze gazdei care a deschis subiectul si care a scris destul de frumos in textul de la inceput. Promit sa ma limitez aici, las si pe altii sa comenteze ca sint destui care se inghesuiesc. Ma duc acuma sa-mi continui munca, ca la Americani se munceste nu se luzareste :))

In privinta ramasitelor comuniste din noi, am incercat deschid o discutie cu ani in urma, scriind un articol cu titlul "Ceausescu din noi insine" (in 1990). Dar atunci toti scriau si nimeni nu citea, lucru usor de inteles. Nici acum o asemenea discutie nu ar fi inutila: ma refer la faptul ca reactia romanilor la parada a fost ca la Moscova si nu ca la Paris, deci inca credem ca "Lumina vine de la Rasarit", desi ne vrem occidentali. Dar si "festivalul national cantarea Romaniei" de sub comunism este viu si bine mersi: ideea centrala a lui a fost ca fiecare sa faca ceva la care nu se pricepe. Guvernantii au facut munca de psihiatrii cand au decis legile in 1996; Agathon a facut munca de gradinar cand a plantat palmieri la Mamaia, preotii fac munca de profesori in scoli si asa mai departe. Parca am merge in continuare "spre comunizm in zbor". Dar e vorba de multe altele.

In privinta scandalului romanesc cu parazile, e acelasi scandal ca la Moscova sau la Varsovia, ca doar am apartinut la acelasi tratat. Parerea ta nu cred ca e corecta: Eugen Ionescu spunea despre lansarea pieselor sale: "La inceput a fost un mic scandal intr-un teatru de cartier; apoi cand au fost prezentate la un teatru mai insemnat, scandalul s-a marit, pentru ca in cativa ani scandalul sa treaca Marea Manecii si sa devina un imens succes!" Asa se intampla si cu parazile astea cand se mai trezeste lumea. Asa s-a intamplat peste tot, chiar si la Melbourne!

Totusi as dori sa-mi explici care sunt prejudecatile care te fac sa crezi ca homosexualii nu au dreptul la acelasi lucru ca si heterosexualii, de exemplu la uniune civila daca nu la casatorie?

Apoi in privinta cresterii copiilor din "foster care": in America exista atat de multe cazuri de copii considerati initial dejectii umane -pentru ca erau copii de drogati si alcoolici, bolnavi de SIDA, pe care nu-a adopta nimeni dar care in final au fost crescuti de cupluri homosexuale si au devenit oameni intregi, de succes! Unii mi-au fost vecini si am avut posibilitatea sa-i cunosc personal! Azi, majoritate sunt evident heterosexuali.

Romanii au o responsabilitate colectiva imensa in problema aurolacilor, care au ajuns azi niste epave umane pentru ca nimeni nu s-a ocupat de ei cand trebuia. Mai bine e ca au ramas in stare animalica decat sa fi fost crescuti in familii, fie ele si homosexuale?

In SUA desi a existat un curent religios contra adoptiilor gay, cand a existat o criza in sistem, cand nimeni nu voia sa adopte copii care pareau pierduti, sistemul a cedat si azi se analizeaza rezultatele: mult mai bune decat se astepta lumea.

Ca sa intelegem de ce s-au saturat de citit pustii, ar trebui sa vedem de unde a inceput totul. Tot aud ca se spune ca inainte de caderea comunismului cititul era ceva ce face parte din viata oricaruia dintre copii, numa' ca multe opere au fost interzise... Ma rog asta nu conteaza. De ce azi nu mai se citeste la fel de mult (si cu aceasi placere) ca acum 15 ani? Pentru ca atunci nu exista calculatorul, exista teve-u, singurele mijloace de informare erau cartile, ziarele si rar radioul. Acuma, de ce sa mai stai sa citesti Morometii cand dintr-un click poti poti afla totul in 5 minute? Au aparut alte mijloace de informare care incetul cu incetul le inlocuiesc pe alea vechi.
Sincer imi pare rau, ca se pierd atatea opere din cauza asta, ca s-a pierdut farmecul cititului. Da' nu tre sa generalizam prea mult: mai exista inca pusti care citesc cu placere niste poezii d-ale lui Lucian Blaga sau niste piese d-ale lui I.L. Caragiale.

Nu esti scorpie...

Alaltaieri,
"Am ras n-am zis nimica"
dupa cum zicea Eminescu in Floare albastra.

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare –
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
..............................

Aseara, l-am auzit iar pe greierash. Chiar am iesit in usa. M-am minunat/intrebat, cum poate un prichindel atat de mic sa faca o zarva atat de mare in noapte. Am zis ca-i o minune . Acum sunt si mai satisfacut ca i-am scris poezie. Aceasta fiind perdeaua Nr. 3 in versiune redusa.

Uita-te ce frumos canta Lucian Blaga, asemeni unui greieras:

......Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea....
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
.....dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -...........
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
......căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte........

Adaug eu, transant si arhivat pe nivel sugestiv: căci eu iubesc - ce mintea mea cuprinde.Aici apare "impleticirea picioarelor mele" Normal ca poezia are nevoie de dans si atunci bucata de perfectiune este completa in versiunea lui. Problema este ca am inceput sa invat si eu pasii dansului :) ce-i drept! inca timiditatea picioarelor mele se observa. Dar, cresc eu mare !! Sa vezi ce flashuri de break-dance trag, sau ce elegant voi valsa prin palatele aurite a poeziei moderne.Of doamne! iar visez.Muza pe care am avut-o la poezia "Femeie trandafir" acum doi ani imi zicea ca-s visator. Ciudat, si-a schimbat parerea.Cand vreau sa ma amuz; mai nou citesc poezie post-modernista . Cateodata zambetele mi se transforma in hohote de ras sau chiar isterie.

Citate din poezii moderne:

Ca un magnet, tu ma atragi = :))))) poetul acesta e mare! Mare!! Mare!!!
......
eu am o rochie roşie
făcută din buzele bărbaţilor care m-au atins, = :))) Eu am o bluza portocalie pe care colectionez lacrimile fetelor
..............

................................
sora, da-mi bisturiul, sa-ncepem sedinta de cosmetica!
acopera-ti genunchii cu un halat mai lung; nu ma pot concentra!
asaaaa...
= asaaaa... Hai sa aducem sabiile de samurai sa ne facem salata ninja.
................
Pun ceaşca
Pe farfurioară A fost bună
Fierbinte şi amară.
= arta curata, neinteleasa de mine :)
....
Vedeti ca si eu pot face haz!. Dar, eu macar incerc sa ... "NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII"


.........................................

ce mai stii de Ilie Stepan de la Pro Musica?

hai sa-ti dau o poveste de citit, o gasesti aici:

http://www.stepanproject.com/biografie-inceput.html


"Eu sunt nascut in 24 noiembrie 1953 la Caransebes ... primul impact puternic cu ghitara a fost dupa ce am vazut aici, aproape, la fostul cinematograf Victoria, filmul "Tinerii" cu Cliff Richards si The Shadows .. ala a fost "declickul" .. asta era prin 1963 cred .. '62 - '63 .. cam acolo.

Atunci am stiut ca vreau sa invat sa cant la ghitara, si dupa scurta vreme parintii mei mi-au adus primul meu profesor de ghitara, Adrian Popescu. Totdeauna vorbesc despre el cu ganduri bune; este omul care mi-a pus instrumentul in mana .. mai are elevi cu care se mnadreste: Nicu Covaci a facut cu el, Dan Ionescu (chitaristul de jazz care canta acum prin Canada) are cativa elevi cunoscuti chitaristi ..

Cu profesorul Popescu am facut 1 an jumatatea ghitara cu pana, deci am invatat sa cant la ghitara cu pana, tehnica asta care se foloseste si in rock ... Apoi, dupa un an jumatate, le-a zis parintilor ca nu mai are ce sa ma invete .. ca am invatat multe de la el ... repet foarte bun pedagog si dascal pentru ceea ce se face la inceput la ghitara ..

Ghitara clasica am inceput sa o invat singur pentru ca nu existau forme institutionalizate de invatat. Mi-am facut rost de niste carti, am citit partituri, am studiat niste metode, iar apoi, cand am stiut sa cant la ghitara clasica .. am avut bucuria vietii mele sa il intalnesc pe profesorul Eduard Pamfil, care este si a fost o mare personalitate a culturii si a vietii medicale.

Mi-a placut sa cred ca este un renascentist intarziat (profesor doctor, eminent psihiatru, a creat Scoala de Psihiatrie la Cluj). In '56, la revolutie, a cantat in balconul casei in care locuia studentilor care s-au revoltat; l-au deposedat de titlu ... a ajuns la Timisoara ca simplu medic. Aici a reurcat pasii carierei in psihiatrie, a fost un eminent spihiatru, a ajuns sef de clinica ... A studiat ghitara clasica la Paris, la Conservator, in perioada interbelica alaturi de Emilio Pujol (un mare compozitor si pedagog) ... era chitarist, muzician, poet, eseist, pictor foarte bun .. deci tot ce era in domeniul artei ii era cunoscut. Un adevarat om al Renasterii in plin sec XX.

Cu dumnealui am avut bucuria sa invat niste lucruri foarte importante despre ghitara si muzica .. in perioada asta in 1967 mi-am infiintat prima formatie .. la scoala generala era asta .. formatia "MARTIENII" .. apoi in liceu (bacovian petru mine, ca un cimitir a fost, si liceul ... si comunistmul) in clasa a IX-a am infiintat trupa "RIVOLI GRUP 4" cu care cantam muzici experimentale .. cantam si la reuniuni .. interesant e ca nu cantam cover versions, cantam compozitii .. lumea mai dansa pe compozitii .. era o atmosfera foarte "hippiota" daca stau sa ma gandesc.

1972 .. stai sa imi amintesc exact .. mai '72 .. am inceput sa ma gandesc intens la un grup pe care sa il infiintez asa dupa toate regulile infiintarii unui grup .. in toamna m-am gandit tare si am inceput sa lucram .. toamna '72. Numele trupei era Pro Muzica (un Sprite cald. Nu este? Un pepsi cald - n-ea intrerupt ospatarul n.a.) ...intr-o ora de chimie se intampla asta .. mi-a venit ideea de trupa .. era numele mai lung (deh, teribilismul varstei) .. "PRO MUSICA EXPERIMENTAL SUPER GRUP" .. dupa cateva saptamani a ramas PRO MUSICA

Am inceput sa repetam si primul concert a fost pe 15 ianuarie 1973 .. de fapt eu asa am oferit informatia, ca data infiintarii coincide cu primul concert. A fost la sala festiva a Liceului Eftimie Murgu (Carmen Sylva, Liceul Pedagogic). 15 ianuarie e ziua de nastere a lui Mihai Eminescu .. PRO MUSICA avea piese in concert numai pe versurile lui Eminescu.

Muzicienii care au fost pe scena: Doru Iosif ("Castravete"), Doru Apreotesei a fost la pian atunci, Liviu Butoi la oboi si flaut si alti colegi de generatie ..."