comentarii

cine s-a fript cu bors sufla si in iaurt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
COMENTARIU - de (anonim) la: 13/09/2004 18:18:14
(la: Existenta divinului?!)
Omul nu numai cand este fara speranta are nevoie de divin, ci insasi credinta este singura speranta si alinare, restul sunt pofte, orgolii, trufii, suflare de vant...Divinitatea, prietene, nu are nevoie de explicatii si faptul ca incerci sa le gasesti indica o mare deruta...Cu zeii nu s-a intamplat nimic, ei pur si simplu nu au existat, au reprezentat- si mai reprezinta inca pentru unii- doar o perioada intermediara in dezvoltarea spirituala a omenirii.
Tratezi destul de lejer subiectul daca te intrebi:"cun s-a putut trece de la o credinta la alta, din comoditate?" si totusi ma incumet sa incerc o lamurire :crestinismul reprezinta singurul raspuns complet la toate angoasele, nelinistile metafizice caracteristice omului.Prin aparitia cerstinismului ochii spirituali s-au dechis atat de firesc incat imbratisarea noii credinte a fost un act aproape involuntar, ca si respiratul ,sa zicem...Nu te-a convins nimeni sa respiri, nu e asa ?
Ideie - de LMC la: 15/09/2004 19:28:19
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Personal nu pot sa-mi fac planurile atit de mult timp inainte. Dar hai sa va dau niste idei extraordinar de bune, as zice eu. In Romania daca m-as duce la intilnire m-as duce la Garana, un sat mic nemtesc, foarte curat, si foarte pitoresc care se afla un pic mai sus de Resita. Tot satul este amenajat cu tot felul de locuri de dormit. Nu costa mult si te simti ca acasa pentru cei care locuiesc si in Romania si in strainatate. Cineva care locuieste in apropiere poate sa mearga oricind si sa tatoneze terenul.

Un alt loc, care este de fapt in Austria, si unde m-as duce intr-o suflare se afla intr-o localitate imediat in afara orasului Graz.

http://cms.graztourismus.at/cms/ziel/41949/EN/

http://www.zehenthof.at/urlaub_am_bauernhof/graz_steiermark/haus.htm

Mai sus aveti linkurile la doua pensioane unde stai ca si in paradis. Sint foarte ieftine si foarte confortabile, mai fain loc nici la 5 stele nu gasesti, plus de asta iti da si mincare pina pleznesti.

Cineva care vorbeste Germana, deci AlexM, poate sa faca rezervatiile, dar sint sigura ca se vorbeste Engleza daca suni si intrebi. Noi cind am mers in Austria am mers la primul local, si va spun ca niciunde nu am dormit mai bine sau mincat mai bine ca la familia asta. Sint niste oameni foarte cumsecade. A doilea loc nu am fost acolo dar urmatoarea data cind mergem in Austria o sa mergem la ei. Piinea aia din poza si potolul de mai jos mi-au facut pofta de anul trecut. Ce-i fain iara este ca Graz este foarte aproape si acolo se gaseste tot felul de chestii mistoace de tot. Preturile din nou sint mult mai bune decit in Viena sau alte orase mari din Europa. Stiu si un restaurant super fain unde maninci o mincare de te lingi pe degete. Este restaurantul unui prieten foarte bun care se afla chiar aproape de Jakominiplatz adica centrul orasului numit Cosa Nostra, aici gasiti informatiile

http://cms.graztourismus.at/cms/beitrag/10001452/109635/

cel din poza este chiar prietenul nostru. Graz are si aeroport international, asa ca oricare sinteti in Europa puteti zbura direct, iar cei din America pot zbura la Munich, Germania si din Munich sint zboruri de citeva ori pe zi la Graz. Din Romania iti ia cam 8 ore cu masina, asta daca nu te pierzi prin Budapesta, ca aia nu stiu sa puna semne de directie cum trebuie pe drumuri.

Sper ca am facut o fapta buna acuma ca v-am impartasit secretele mele excursioniste.
Destin, - de Denysa la: 15/09/2004 23:07:40
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Acest minunat subiect ma fascineaza,credinta in Dumnezeu si dragoste face ca viata noastra a oamenilor sa fie un dar minunat de la Creator.
Am venit cu aceasta poezie a marelui poet national Eminescu.


Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

#22434 (raspuns la: #22333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
beeeeeeeeeeeeeeeeei - de dinisor la: 16/09/2004 23:40:17
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
...cum zice un clasic in viata! pleaca omul pentru cateva ore la o cafea cu fetele si voi va conversati asa fara mine....???
IKO ! - FELICITARI !!! stii de ce? pentru ca dupa O'Malley esti primul barbat ce percuteaza. Ce s-o fi intamplat cu masculii de pe aici? ca in alte subiecte se laudau ca ei sunt gata oricand in 10 minute :)))))) ?!

ideea cu intalniri regionale nu e rea. sa incercam insa pana la ultima suflare sa ne adunam cat mai multi, caci asta era ideea initiala. eu sunt cu dosarelu' in brate :D

sis, imi place ca esti pe pozitii. ma intorsei si ma alatur :)

incercati si mai raspanditi zvonul. poate ca titlul invitatiei nu a fost destul de concludent?

deschisa dialogului,
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22569 (raspuns la: #22560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 21/09/2004 13:50:17
(la: Ateu convins!)
Vrei sa-ti spun si eu ceva? Astazi, cand abia incepusem sa citesc ultimele tale mesaje pe care mi le-ai adresat, chiar inainte de a ajunge la marturisirea ta cum ca ai plans de fericire, am fost si eu la un pas de a-mi da lacrimile. Cauza n-a fost nici interioara, nici exterioara, ca sa zic asa. Doar mi-am amintit o pilda care se potriveste ca o manusa prietenei tale si, de ce nu, noua tuturor.

Asadar era odata un mare pustnic, un om caruia i se dusese vestea in toata tara despre cat de devotat era lui Dumnezeu in tot ce facea. Si se invrednicise nu numai de bunatatile raiului inca din viata, dar de cate ori mergea la lucrul sau zilnic vedea alaturi de urmele pasilor sai si un alt rand de urme care, prin vedenie ingereasca, i se descoperise ca fiind ale Domnului. Asa isi petrecea zilele si parea sa urce din treapta in treapta cu fiecare clipa.

Dar uratorul pacii si al binelui, vrajmasul diavol, ca sa-l faca sa cada din treapta aceasta a desavarsirii (fac o paranteza: "sub cel ce sta pe creasta muntelui se casca o prapastie"!- aluzie la cat de usor poti cadea in abisurile mandriei) l-a ademenit cu o oarecare ispita si el s-a lasat prins de pacatul desfraului cu o femeie nerusinata. Dar abia petrecuta fapta aceasta ca imediat a inceput a boci cu disperare, a-si cere iertare de la Dumnezeu ca insusi Ap. Petru dupa lepadarea cea de 3 ori. Si plangea mai cu amar fiindca acum nu mai vedea cele doua randuri de urme, ale lui si ale Domnului, ci doar pe ale sale. Asa ca vazand ca plansul lui nu are nici un raspuns imediat, a inceput a carti intreband aproape deznadajduit:

-Doamne, de atatea ori ai fost cu mine, ai umblat langa mine in toate zilele vietii mele si m-ai tinut de mana ca pe un slujitor vrednic ce ti-am fost; iar acum, cand am cazut in aceasta mare a pacatului, in loc sa-mi fii aproape si sa ma sprijini, Tu nici macar nu Te mai apropii de mine? Unde este randul tau de pasi? De ce ma lasi singur sa ma zbucium fara nici un folos si fara vreo mangaiere?

Intr-un tarziu Dumnezeu ii trimise prin ingerul sau acest raspuns:

-In toate zilele vietii tale am fost cu tine, te-am aparat, te-am sprijinit, te-am indreptat, te-am tinut de mana. Spui ca te-am parasit acum fiindca nu mai vezi cele doua randuri de urme? Nu poti sa le vezi, pt. ca Eu acum te port in bratele Mele, te duc la sanul Meu ca pe oaia ratacita!!!

Din acea zi, acel pustnic nici n-a mai picat vreodata in asa inselare draceasca.

SI pt. ca tot am ajuns la capitolul pilde, mi-a mai venit una in minte chiar in timp ce-ti scriam cele de sus. Un inger statea in genunchi, aplecat peste spuza unui foc ce parea stins, si sufla din rasputeri in timp ce se gandea: "poate a mai ramas vreo scanteie"! El este ingerul pazitor ce insoteste pe fiecare om in parte tot timpul vietii pamantesti. Spuza aceea este sufletul omenesc, care e nepasator la mesajul Domnului si care se lasa cuprins de patimi.

Ma bucur si eu pt. tine, ca si pt. prietena ta. Ramai totusi cu picioarele pe pamant si nu te astepta la cine stie ce schimbari radicale. Acestea nu vin deodata si se varsa in om. Ele se cultiva, daca au samanta cea buna, apoi dau rod (dar la vremea cuvenita!). Si ai grija, pazeste-te de mandria pe care ai putea-o numai si gandi, in cazul in care ai spune ca TU ai adus-o la credinta. Dupa cum stii, noi nu putem face de la noi insine nimic fara ajutorul cel de sus.

Astept raspunsul si la cea de a doua intrebare pe care ti-am pus-o in mesajul anterior.

OK, mai vorbim. Imi pare rau dar sunt cam obosit si nu vreau sa scriu prostii.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22953 (raspuns la: #22797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
era pe cand nu o vedeam.... - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:51:36
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Am picat ca “Neo” urmarind “the white rabbit” in tot acest amalgam si stau si ma intreb : pe ce lume sunt?
Din cate stiu eu ai doua posibilitati: sa mori traind in trecut sau sa traiesti murind in fiecare zi ; caci numai atunci cand vei trai fiecare zi ca pe o noua zi, ca pe un dar, vei intelege ce inseamna viata. Imi pare rau de toti cei care incepand cu Arlekyn au crezut ca El Dorado se afla la poalele Ceahlaului sau ale Feleacul ui. (fac o paranteza amintind tuturor ca Romania nu este nici cea din descrierea Arlekinului si nici nu este Elvetia, este o tara la fel de saraca sau de bogata ca multe tari care au traversat comunismul, ca stare si mentalitate, deci este tara care ne merita si pe care o meritam). Imi pare rau si pentru cei care inca mai cred ca « imi trimit copilul la facultate sa invete si nu sa cheltuiasca banuu pe …ce mai conteaza ». Mi-am trimis copila la facultate pentru ca acolo se putea pregati pentru ceea ce-i place ei (nu ceea ce-mi place mie). Am inteles ca, si a inteles si ea ca, facultatea este doar o treapta din lunga scara numita « viata ». La scoala si la facultate profesorii nu te invata sa stii ce inseamna viata, te invata sa fii doar un bun angajat si daca se poate fara pretentii prea mari. Dar este sufient sa inveti ce sa cauti si unde sa cauti (lucruri ce se pot invata si de unul singur, dar mai greu). A fi student inseamna o treapta in dezvoltarea ta si se poate spune ca de fapt nu inveti nimic - inveti sa te cunosti, inveti sa cauti, inveti gustul nedefinit al libertatii, caci studentia este o stare de spirit.
Revenind la intrebarile puse, ce inseamna « o forta » ? societatea romaneasca intre cele doua razboaie era o forta, un clocot, o rabufnire. De ce trebuie sa fie studentimea o forta ? poate fi mai bine « un motor » care sa traga sau sa impinga dar intrebarea care ramane este ce sa traga ? ce sa impinga ? Dupa momentul « mineriada 90 » ramai cu un gust amar de-a dreptul cand te gandesti ca niste oameni pot bate, schilodi sau ucide un tanar pentru ca studiaza. (mai poate fi vorba de « o forta » ?). Cum te simti cand gasesti laboratoarele sau amfiteatrele sfaramate si zdrobite cu bate ? Mesajele subliminale sunt terifiante pentru ca sunt ascunse ca sa poata manipula. Bata este terifianta pentru ca ea distruge pentru a manipula. De ce oare imi amintesc de speech-ul lui Al Pacino din Parfum de femeie (vis a vis de educatie?). De ce imi vine in minte oare atitudinea profesorului (Robin Williams) din « cercul poetilor disparuti » ? de ce viata trebuie sa o ia inaintea filmului sau vice versa ? Ce ne lipseste pentru a oferi cu DRAGOSTE ceea ce stim ceea ce detinem ? (ma refer la profesori) De ce trebuie sa asteptam ca « studentimea sa devina o forta ? » si facem ceva noi insine pentru a le fi exemplu si pilda ? Sa fie oare vorba de lasitate, comoditate, oboseala ? ce ne trebuie ca sa-i intelegem (pe ei, pe studenti, pe co[pii nostri ?) ce le trebuie ca sa ne inteleaga ei pe noi ? de ce trebuie sa ne oprim mereu in acel prag al « generatiilor » ca intelegere? Atata timp cat fiecare om este unic este clar ca fiecare are ceva de oferit. Deci valori au fost si or fi inca….indiferent daca le vom agrea, accepta sau distruge. Din cate stiu un lider nu se creeaza el se recreaza se naste si renaste. Un conducator spune « du-te » ! un leader spune « urmeaza-ma » ! intrebare » unde ? catre ce ? ce li se ofera ? cata intelegere ? cati dintre noi este mandru ca niste tineri au avut curajul sa experimenteze lansarea unei rachete in poligionul de la Midia ? si in antiteza cati dintre noi cei de atunci se bucurau cand vedeau studenti de la Arhitectura sau Universitate cu capetele sparte si cu spinarile zdrentuite ? A venit cineva sa-si ceara scuze in public pentru acest lucru ? A venit cineva sa le explice studentilor de ce vor gasi numai « porti si usi » inchise, la care vor bate pana cand vor renunta si vor pleca catre alte zari ca pasarile calatoare ? Durerea este ca nimeni « nu-i vrea » pe studenti si atata timp cat nu esti iubit nu ai de ce sa-ti para rau ca pleci.
Si sufla vantul rece,
Imprastiind cenusa,
Si iesi stingand lumina,
Si pleci inchizand usa…..
(inainte de 89 se spunea ca ultimul care va pleca din tara sa nu uite sa stinga lumina….)
va veni oare si clipa asta ?
pt dinisor - de camyb1981 la: 11/10/2004 14:41:59
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Vin dintr-un oras foarte mic unde nu se intimpla niciodata nimic si unde nu as fi putut sa fiu decit profesoara la tara pt ca in oras nu erau locuri (sint absolventa de franceza-engleza); in Bucuresti locuiesc de un an, dar venind aici, in doua saptamini m-am angajat, iar acum sint la a doua slujba unde raportul timp/bani este mai bun, dar nu are nici o legatura cu ce am studiat si mi-ar placea sa fac.

Evident ca e usor sa privesti in urma, respectiv in jos si sa vezi ca e mai bine decit in punctul de plecare, dar daca ramii la asta, procesul de evolutie inceteaza; stiu ca tot timpul o sa-mi doresc mai mult, dar fiind la inceput, in momentul asta "mai mult" nu inseamna decit o viata decenta si relativ confortabila (financiar si emotional). Fac o multime de lucruri care sa-mi umple timpul intr-un mod destul de placut, dar e ca un foc de paie si ma gindesc ca mi-ar fi mai bine cu unul mocnit, dar care sa dureze.

Eu nu sint de parerea fratelui tau in ce priveste locul de munca, m-am gindit la schimbare, dar din punctul meu de vedere Bucurestiul ofera cele mai multe optiuni in tara, deci singura varianta pe care mi-o doresc si pe care as accepta-o e o alta tara; dar nu e usor deloc sa obtii cit de cit o certitudine in sensul asta, pentru ca nu am prieteni, rude, cunoscuti plecati care macar sa ma indrume intr-o directie.

Ca sa nu mai zic ca in situatia asta toate formalitatile sint foarte costisitoare pentru cineva care e la inceput de tot si care nu are nici un fel de suport financiar din partea parintilor, de exemplu. Crede-ma ca am tocat marunt o mare parte a variantelor posibile si fac asta in continuare, nu renunt, nu cedez, o s-o iau de la capat de cite ori va fi nevoie, chiar de-ar fi sa fac asta cu ultima suflare; nu sint o plingacioasa, mi-am permis sa va impartasesc voua lucrurile astea pentru ca am simtit o atmosfera de prietenie si de "acasa", o sa ma zbat cit pot ca sa reusesc, o sa muncesc, o sa astept, doar ca e al naibii de greu, nedrept de greu, asta nu inteleg!

Multumesc mult.
Numai bine si tie!
#24691 (raspuns la: #24638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poate iluzia unei vieti marete.. - de camyb1981 la: 11/10/2004 16:24:56
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
N-am visat nici sa schimb istoria, nici sa ma marit cu un print, nici macar sa cistig la loterie... dar am visat ca va fi cu totul altfel, intimplari care sa-mi umple viata, sa ma bucure din cind in cind, nu atit de rar si atit de putin... Poate am asteptat prea mult si de la mine si de la ceilalti si astept in continuare; e adevarat ca nu am facut chiar tot ce mi-a stat in putinta, intotdeauna poti sa faci mai mult, dar de fiecare data am ramas cu un oarecare gust amar...
In ultimii citiva ani am tot avut asa, momente in care trecut pe linga ceva foarte important pentru mine, dar stii cum, nu la milimetru, mai putin de-atit... si nu din nepasare, neglijenta, indiferenta, a fost chestie de...(urasc sa recunosc) noroc. Daca am 5% sanse sa mi se intimple ceva nasol, cu siguranta mi se intimpla...

Am avut recent o saptamina "nemaipomenita": o despartire, e drept, civilizata, de iubitul meu, un accident cu taxi-ul, un furt din poseta in unul din minunatele cluburi bucurestene, o pierdere de bani, riscul unui accident cu metroul, iti spun a fost groaznic. Nu stiam ce sa cred, daca sa ma sperii sau sa ma bucur, ca desi am fost in pericol, am scapat cu bine. Pina la urma am preferat sa caut partea buna a lucrurilor, faptul ca sint sanatoasa si am forta sa merg mai departe, si ca, doamne fereste, exista lucruri foarte grave care mi s-ar putea intimpla.

Cu toate astea, nu pot sa nu ma compar cu alternativa fericita a copilului de miliardari care s-a saturat sa-i sufle maica-sa in... chiar si la 30 de ani, ce greu o fi, bietul de el.

Eu nu prea am problema lasitatii, nici macar fata de sefi, dimpotriva; acea principialitate de care-ti vorbeam nu ma lasa sa fac chestii de-astea, desi uneori mi-as dori... nu sa pup in fund pe cineva, nu ma intelege gresit, dar sa am forta necesara sa trec cu vederea anumite lucruri si, de exemplu, sa pun mina pe acel miliardar de 30 de ani care-ar putea sa-mi fac viata mai usoara, sau cel putin mai confortabila; pot sa sugerez asta cuiva, insa in ce ma priveste lucrurile stau cu totul altfel, mie mi se pare ca vind o bucatica din mine si atunci cind accept o cafea sau o cina din partea unui barbat, cu atit mai mult daca m-as marita cu el.

Consider ca merit mai mult, nu si ca mi se cuvine totul, dar nu asa, trebuie sa fie meritul meu in totalitate, sau oricum, in foarte mare masura.

Si intr-adevar, nici eu nu sint de acord cu adaptarea in sensul fatarniciei si minciunii fata de tine insuti si fata de ceilalti, adaptarea da nastere unei multumiri care te face sa nu mai doresti si sa nu te mai revolti; cind nu mai ai lucrurile astea, nu mai ai nimic, stagnezi si mai apoi regresezi, redevenind un simplu animal de povara...

Solutia nu o am, stii bine ca eu insami am cerut-o de la voi, pot doar sa te asigur ca n-are cum sa fie asa la infinit, trebuie doar sa invatam sa cautam altfel...
#24702 (raspuns la: #24677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intelepciunea data de D-zeu p - de ovidiu lehmann bargu la: 11/10/2004 22:54:11
(la: Theodorakis)
Intelepciunea data de D-zeu pt a fi o cale de urmat pt celelalte popoare s-a transformat in viclenie folositoare unui grup restrans...Din lectia Holocaustului nu s-a invatat ca toti suntem egali in fata lui D-zeu ci s-a transformat intr-o solutie imediata aducatoare de venituri...
Noi si ....restul....goimii(pt cunoscatori) curcanii fripti de ziua recunostintei...care este aproape in fiecare zi....Acuzatie : esti antisemit....tr sa demonstrezi acum ca nu esti!
Admin - de Axel la: 14/10/2004 20:39:45
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Stii, nu ma pot abtine de la un raspuns, chit ca e impotriva politicii forumului raspunsul asta.

Tolerati expresii de mahala, tolerati jigniri si atacuri la persoana, tolerati calomnii. Am vazut destule.

Dar nu tolerati sinceritatea opiniilor, fie ele si exprimate intr-un limbaj mai dur - dar nu vulgar.

Nu vreau, nu vreau sa te acuz de partinire; nu sint de nici o parte a "baricadei" - asa ca nu va grabiti sa-mi sariti in cap, nici unii nici altii - dar parerea mea e ca exagerezi. Si ti-o spun la modul cel mai onest posibil, eu unul nefiind implicat in discutiile astea.

Dar mergi pe o linie extrem de subtire, ce desparte atitudinea moderata de cea partizana.

Spui ca utilizatorii au dreptul la transparenta. Care transparenta? Ca la discutiile transparente nu au dreptul. La transparenta masurilor administrative? Who cares, in cazul asta?

Sa-ti spun unde ai gresit? Ai reusit sa dai satisfactie unui utilizator deosebit de agresiv si ai ofticat alti 10 care chiar ca nu aveau nici o treaba cu conflictul asta. Nu aveau, caci acum au.

I-ai facut sa se indoiasca de justetea masurilor luate si, implicit, sa adopte o pozitie care ma tem ca nu e nicidecum in favoarea ta - ca functie, nu ca persoana.

Daca chiar vroiai sa le-o tragi alora care se certau ca chiorii, aveai la dispozitie alte masuri, ca de pilda:

- fie sa le tai accesul pentru o perioada la toti

- fie sa creezi o conferinta speciala, numai pentru ei, unde numai ei sa aiba acces si sa-i lasi, neica, sa se porcaiasca acolo pina le pierea suflarea. O sa spui ca ii pierdeai din forum. Din nou, who the heck cares?


Se spune ca omul n-are nevoie de sfaturi pentru ca poate sa greseasca si singur.

Ia, te rog, mesajul meu, exact asa cum este, fara interpretari si citiri printre rinduri. In ceea ce ma priveste, am spus intotdeauna ce aveam de spus, placut sau neplacut - e adevarat, incercind in acelasi timp sa nu jignesc pe nimeni.

Asa ca, din nou, sper sa nu te simti jignit de cele de mai sus.


Cu sinceritate.

Axel.
#25090 (raspuns la: #25088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle, frumoasa ... unde-i bestia ? - de desdemona la: 15/10/2004 16:09:45
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Draga Belle,

Ti-am citit mesajul si vad ca te-au cam suparat ultimele evenimente. Nu lasa sa te doboare impresiile neplacute, chiar daca sunt cativa care fac galagie si se cearta pe unele subiecte, si chiar daca altii isi arata muschii (de la degetele tastatoare) totusi majoritatea cafegiilor sunt simpatici si merita cunoscuti si in realitate. Mie mi-ar placea chiar si sa-i vad pe cei mai certareti, si pe carcotasi, si pe cei care dau sfaturi la toata lumea, si daca se incinge o discutie aprinsa, intre altii, o sa vedem cat de departe vor merge (se vor opri la insulte, sau ajung si la lupte 'greco-romane'?). Serios, e atat de mult de invatat, mai ales de la cei ce gresesc. Si totul ar fi o comedie excelenta, trecerea in realitate a unei comunitati virtuale. Eu de exemplu sunt foarte curioasa ce impresie imi va lasa infatisarea cafegiilor, poate imi place foarte mult de o persoana vazuta prin mesajele schimbate dar in realitate nu imi place cum isi piaptana parul sau cum isi sufla nasul. Cred ca nu avem decat de castigat din asta.
Stiu ca lumea nu se inghesuie cu sugestii. Nu fiindca nu i-ar interesa, ci fiindca sunt de acord cu cele facute inainte. Daca vrei intr-adevar sa vezi cati sunt dispusi sa vina, creeaza un poll cu optiunile : romania, austria, franta, SUA, europa, etc. E mai usor sa votezi decat sa scrii un mesaj. Dar cred multa lume nu se agita acum, caci daca e sa fie anul viitor, unde-i graba ?

Sunt mirata ca tocmai tu, Belle, care ai imblanzit o bestie cu ochi frumosi (nu ma pacalesti fiindca te-am vazut in film!) te-ai suparat de zarva altor bestiutze de pe aici. Sunt convinsa ca ei nu sunt asa de fiorosi cum era bestia din castel (chiar daca avea ochi frumosi), numai ca stiu sa strige tare pe clape (de se zguduie tastatura).
Hai, revino la sentimente mai optimiste, vorbeste cu cestile de ceai si tacamurile din bucatarie ca, sub comanda lui 'Lumiere' sa te invite la masa si sa te amuze! (Mi-a placut tare mult filmul, asa de mult incat am investit intr-un DVD).

Desdemonita
#25179 (raspuns la: #25081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul - de ueit la: 25/10/2004 10:05:38
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"- ce este "sufletul omului" ?... (definitie va rog!...)"

Cuvantul "suflet" provine de la suflare, respiratzie. In antichitate oamenii corelau viatza cu respiratzia (in mod eronat) pe care o considerau o fortza vitala misterioasa. In prezent mecanismul shi rolul respiratziei au fost elucidate, dar oamenii au simtzit nevoia de a completa golul ramas, de a spera ca moartea nu este sfarshitul. Astfel sufletul a devenit un concept abstract, fara corespondent in plan real shi lipsit de o baza logica, prin urmare indefinibil. Se incadreaza daca vrei alaturi de cuvinte ca Dumnezeu, corp astral, energie vitala, etc. Definitzii se pot gasi insa la o analiza atenta se dovedesc a fi intemeiate pe un ratzionament circular.

"- poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului?

- este muritor sau nemuritor?"

De vreme ce este un concept abstract este absurd a vorbi despre caracteristicile lui.

"nu discutam la acest capitol despre sensurile:

suflet = individ, persoana, etc.
suflet = suflare de viata, energie vitala care mentine pulsul inimii, etc....

ci exclusiv despre acea a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana!..."

Se pare ca ai shi dat o definitzie, "a doua componenta care impreuna cu trupul material defineste o fiinta umana".

Pe ce itzi bazazi afirmatzia ca "trupul material" in sine nu poate "defini o fiinta umana"?

Numai bine.
suflet nemuritor - de (anonim) la: 27/10/2004 00:22:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pana la urma tot ceea ce crezi despre nemurirea sufletului este direct legat de ceea ce constituie baza pe care iti cladesti parerea. Exista atatea variante si atatea raspunsuri si atat de multi oameni care sunt gata sa iti garanteze ca ceea ce spun ei este adevarat incat daca nu ai un punct de referinta clar stabilit te pierzi si nu afli decat "mort" ce se intampla cu tine dupa ...

Daca ar fi sa ceri o parere cuiva despre nemurirea sufletului ai din punctul meu de vedere doar doua optiuni>
1. sa il intrebi pe creatorul tau
2. sa intrebi o creatura

in primul caz singurul mod in care o poti face este sa "accesezi " invatatura biblica care este sursa informatiilor pe care le avem despre Dumnezeu si despre ce ne-a transmis El noua. In primele capitole din biblie poti citi ca Dumnezeu l-a luat pe om din tarana, a suflat suflare de viata peste el si astfel omul a devenit un suflet viu.

Tarana + suflare de viata = suflet viu.
Suflet viu - suflare de viata = tarana.

Este tot asa cum ai lua cuie si scanduri si ai face o lada. Fara cuie sau fara scanduri lada nu mai e lada. poate exemplul este mai nesofisticat dar este cinstit.

aceasta varianta este insa foarte nepopulara. Daca moartea nu este decat un somn cum spune Biblia (v. invierea lui Lazar, v. eclesiastul,etc) atunci prin moarte pierdem prea mult. Pierdem sansa de a repara ceea ce am stricat in viata. Nu mai putem sa traim oricul pentru ca nu mai avem ocazia sa indreptam ceea ce am facut

Nu e de mirare ca cei mai mari filozofi au fost atat de preocupati de aceasta problema si ca au aparut atatea teorii depre acest subiect.

Vreau insa sa-ti spun ca cea mai veche teorie a aparul tot in Eden: satana ispitind-o pe Eva. Eva ii raspunde: Dumnezeu mi/a spus ca voi muri daca voi manca din fruct. Satana are deja raspunsul pregatit: Negresit nu veti muri ci veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul.

intr-o forma sau alta acesta este mesajul pe care il transmite si astazi. este acelasi autor cu acelasi scop: sa te faca sa te concentrezi asupra formei in care iti vei petrece existenta dincolo de moarte si sa nu te concentrezi asupra felului in care iti traiesti viata astazi.

recomandare: fa-ti rost de o fundatie pe care sa cladesti ceea ce crezi. daca alegi sa-ti cladesti credinta pe cuvantul lui Dumneyeu, creatorul tau, care stie cum ai fost creat si cum trebuie sa traiesti, vei fi foarte linistit ca soarta ta este in mana lui si te vei preocupa de ceea ce este nu de ceea ce vei fi. Si vei fi astfel UN INTELEPT

rezultatul cautarilor de raspuns oriunde altundeva te va epuiza si te vei trezi ametit de atatea variante, obosit, si poate nepregatit pentru clipa in care vei adormi...
Basescu, Nstase si Stolojan - de SB_one la: 29/10/2004 19:01:17
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Adrian Nastase intreaba Radio Erevan:
Un barbat poate sa aiba mai mult de 2 oua? Chiar 4??.
Radio Erevan îi råspunde:
In mod normal nu, dar daca totusi te apleci in fata si numeri exact 4, atunci sa stii ca opozitia a venit puternic din urma, Båsescu’ti suflå’n ceafå.
Dacå atunci când numeri, numeri un sungur ou, însemnå cå ai fost la vânåtoare cu cel mai mare vânåtor din tarå, cu nåstase si te cheamå Sârbu.

Nastase, Stolojan si Basescu naufragiaza pe o insula pustie. O iau toti trei prin desisuri, cautand ceva de mancare. Dupa vreo patru ceasuri de cautare sterila, Nastase da peste Basescu, care-si facea tacticos un gratar.
-Nea Traiane, sa stii ca, de fapt, eu totdeauna te-am admirat. Esti un tip tare. Si Stolojan asta, vrei sa ti-o spun p-a dreapta? Nu mi-a placut niciodata, da’ niciodata!
La care Basescu:
-Nu-ti place, nu mananci.

#26813 (raspuns la: #26275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemece-icule - de anisia la: 29/10/2004 23:09:58
(la: Trancaneala Aristocrata)
cu mult bors si cu patrunjel mult si cu ardei iute.....ce imi place!!!! haideti la mine sa facem miine un bors de peste!!!
#26898 (raspuns la: #26894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemecicule - de anisia la: 29/10/2004 23:20:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
eu ma gindesc sa asteptam pina se intoarce horia de la pescuit si apoi ne punem pe treaba si facem un bors de peste....
fefelinelor va invitam la masa
iar pentru belle facem o ciorbita de burta!!!
#26906 (raspuns la: #26903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In Sfirsit - de LMC la: 01/11/2004 19:03:37
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am ajuns si eu! Mama mia da ce activitate?!?! Vad ca Anisia si-o facut pofta si-o pus-o pe mamica sa-i faca bors de peste, sint sigura ca a mincat cu gindul la noi. Belle, cum ti-a iesit ciorba de burta? Ivy, cum a fost party-ul tau? Horica, cum ti-o mers pescuitul?

Eu ma bucur ca am mai dormit o ora in plus, acuma ca s-o schimbat ceasul, desi as mai fi dormit o tzira ca iara m-am visat urit si-apoi o fost o noapte c-am zbuciumata pentru mine. Ma enerveaza cind visez urit noaptea!! Noa, sper sa-mi treaca. Simbata mi-am facut aprovizionare de zahar, unt, nuci, si oua si cred ca ma apuc diseara sa mai fac ceva prajituri si alte minunatii din alea faine. Vreau sa incerc niste retzete noi, si binenteles citeva din cele care le faceam pe vremuri cind eram mica. Da problema e ca nu stiu cu ce sa incep. Eu cred ca mai intii de toate imi fac niste clatite, si dupa aia fac Savarine, ca al meu nu mai poate dupa ele. Voi, ce planuri aveti?
4 conjugari - de (anonim) la: 09/11/2004 02:59:36
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
academia romana si toata suflarea puterii incearca sa ne stearga cu buretele apropriindu-se d uniunea europeana si membrii ei ,academia distruge astfel limba cu cea mai mare mostenire latina.. incearca sa stearga istoria cu buretele desi nu au un motiv serios decat lingusirea uniunii .. neintelegand ca suntem un popor unic nu o mare masa cu un singur creier .. neintelegand ca totusi daca ei sterg cu buretele istoria ramane daca nu consemnata spusa daramand monumente comuniste distrug o buna parte de istorie ce ne-a marcat 50 de ani tara refuzand in a recunoaste cele 4 conjugari distruge ceea ce nu intelege ca un om cu stereotipuri bine infipte in cap ei ar trebui sa inteleaga ca uniunea trebuie sa ne accepte cum suntem nu sa ne spalam sa ne punem la 4 ace si odata ajunsi inauntru sa fim aceleasi persoane sarace ce nu au ce pune pe masa trebuie uniunea ori sa ne accepte ... ori sa ne respinga din motive greu de inteles.. cu subintelesuri mii ... cat despre aromani sunt de parere ca guvernul nu intelege importanta acestui popor raspandit peste tot in lume...ce isi arata deschis suportul fata de fratii lor romani si aromani din romania.. pana la urma suntem cel mai primitor popor din europa avem putin dar punem ce e mai bun din putinul acela pentru fratii nostri aromani ,megleno-romani , istro-romani si vlahii din toata lumea
#28138 (raspuns la: #14280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...