comentarii

ciocarlie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Kusturica, ciocarlii si viori - de Cri Cri la: 28/04/2008 10:11:08
(la: Sounds)
Drang Nach Osten
http://www.esnips.com/doc/89d8e76b-3cd7-4f0d-ad8f-437bf81d7c4f/No-Smoking-Orchestra_Drang-Nach-Osten

Ciocarlia
http://www.esnips.com/doc/0b66cf07-0c7d-48d5-b89e-6d5be52fe0d0/Jocuri_Populare-Ciocarlia

si altfel, sau "o vioara mica de-as aveaaaa..." :)

http://www.esnips.com/doc/316bfedb-02d6-4323-9e4c-aa5eefc882c6/CIOCARLIA
ciocarlie deghizata - de Sancho Panza la: 28/07/2008 09:42:39
(la: Iluzie)
Domnule Iona, cred ca poezia asta sufera doar din pricina unei ortografii fanteziste si (parerea mea) nepotrivite; parca am lipi unei ciocarlii coada pasarii lira.
Adevarurile nu au nevoie de multe cioburi colorate in care sa se reflecte, nu credeti?
am citit-o astfel:

Iluzie pare gîndul
şi totuşi cauţi
ce nu poate fi
numit

...orient gîndului
este orice durere
dar
cît de adînc
adevăr?

...alteori
cauţi purificarea
în vis
unde ascunsă
rămîne dorinţa
cît timp nu devine urmă
spre altă durere
pentru inima ta
încercată
de toate îndurările
pentru inima ta
încercată
de toate căutările
prin care
tu încerci să devii
ceea ce
eşti

sau tu
nu devii
ceea ce eşti
decît prin durere

dar
cît de adevărat
dar
cît de adînc
tu însuţi?


si m-am gandit la ce spunea (scria) Eliade : "Libertatea interioara este aproape intotdeauna irecognoscibila."
Salut Florin! - de (anonim) la: 25/12/2003 13:59:39
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Salut Florin!

Numele meu este Cristian Radulescu si am fost elev la scoala nr. 197 unde ai terminat si tu,cu un an inaintea mea.
Imi aduc aminte foarte bine ca aveam ca profesor de desen-eu fiind antitalent-pe domnul Ciocarlie,iar sora mea Liliana a fost colega de clasa cu tine.
In plus de asta stiu ca aveai un talent remarcabil si te felicit ca ai reusit in viata.Profit de ocazie sa iti urez Craciun fericit,multa sanatate si la multi ani.

Cristi
Copilaria e plina de "talente remarcabile"....nu m-am simtit nici o clipa "talentat," desi altii mi-o spuneau. Dupa o vreme, incepi sa o crezi. Nu pot uita Scoala 197 si pe domnul Ciocarlie. Un om nemaipomenit. As fi bucuros daca as putea fi pentru studentii mei macar 10% din ceea ce a fost maestrul pentru mine. Mi-a fost nu numai un mentor, mi-a fost ca un parinte. Avea un atelier undeva prin preajma Lipscanilor, prafuit, misterios, fascinant. Am crescut in atelierul acela, printre "Pasarile" din ceramica sau metal. Ce n-as da sa am una dintre lucrarile acelea! Cind aveam 15 ani, mi-a facut o cheie, si acolo mi-am petrecut multe duminici. Dimineata ne duceam in Piata Unirii, unde angaja tiganci drept modele. Am ascultat prima simfonie acolo, cred ca "Neterminata" de Schubert, apoi Mahler, etc. Am baut prima mea berea cu el, in ziua cind mi-a anuntat ca se va casatori. Apoi a murit absurd, neasteptat. Din fericire, cei pe care-i iubim traiesc intotdeauna in noi prin dragostea si respectul nostru.

Multumesc pentru urari. Craciun fericit si toate cele bune.
#7360 (raspuns la: #7255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lia, ciocarlia - de ionel la: 12/02/2004 09:20:53
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Nu numai ca boborul ruman n-o place ca-i venetica, dar din unghiul meu, doar prin asocierea cu Bush Jr si republicanii, are de pierdut puncte multe intr-o tara cu tendinte de stanga.

Iar daca asocierea ei cu Magureanu este catusi de putin adevarata, atunci Lia nu-i decat o alta marioneta creata de acest Richelieu al Romaniei post-puciste, asemenea Tapului, a lui CVT, samd. Pe meleagurile mele, candidatura Liei alaturi de alte paiatze magurene, se cheama "stacking the deck". Singura ei misiune de la centru este probabil sa "fure" voturile de centru-dreapta de la un adevarat candidat centru-dreapta din Romania, pentru a asigura o alta runda finala PSD/PRM.

Palaria jos, dom' Virgil!
Lia ciocarlia - de (anonim) la: 07/03/2004 17:47:41
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ce ma surprinde in discutia asta (si nu numai) este gandirea bipolara infantila a multora: ca daca nu-i alba atunci e neagra. Adica, vezi ca daca Lia n-a fost securista/comunista, atunci e sigur Messiah Romaniei. Pe dracu! Ca sa nu zic ca nici partea cu secu' nu-i clara...

io
Intruder - de latu la: 11/01/2006 23:23:32
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Ganduri se-ntrevad nebune
Cum se-alunga-n ceas nocturn
Vor ramane cum sunt: bune,
Incuiate intr-un turn.

Va veni lumina iara,
Raul il vom fi ucis
Si cand vorba iara zboara
O s-o prindem cum ni-i scris...

Iar cand dor ti-o fi vreodata
De-a canta la unison
Da-mi de veste si de-ndata
Prelua-voi al tau ton...

Nu-ti fa ganduri pentru fete,
Ele stiu a falfai
Stiu sa rada, sa se-mbete
Dintr-un tril de ciocarlii...

Viata-i un peron de gara
Viata-i asteptare grea
Nu m-oi face de ocara
Daca am inima grea

Stii Intrus? La despartire
Omul moare cate-un pic.
Insa la reintalnire
Poti renaste! Tot un pic...

Mergi cu bine, ai de grija
Nu-ti uita principiile
Nu privi 'napoi cu frica,
Ia cu-asalt campiile

Si cand le-ai trecut cu brio
cred ca fi-vom toti aici,
maan, anisia de-asteapta
Am s-astept si eu. Ce zici?...
alex andra - de picky la: 30/01/2006 12:12:28
(la: Plată)
Adrian Fuchs :
Nu-i rau, surioara !
Aduce nitel cu Ispirescu, dar si cu Marin Preda.
Ar putea fi luat chiar si drept un Steinbeck mioritico-carpato-dunarean.
Parca nici Zola nu e absent. Si nici chiar Nabokov.
Nu reusesc sa-i dau corespondenta in muzica.
Ciuleandra ? (Parca nici gazda de la Dealu Mare nu-i straina !)
Ciocarlia ?
Ma mai gandesc ...
Pasagerul - de picky la: 15/02/2006 09:41:56
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
Adrian Fuchs :

Iti multumesc pentru Renaud.

Preclasicii sunt pe primul loc.
Imi plac si Chopin si Mozart si Liszt.
Si bolero-ul Ravelului.
Dar si Ciuleandra si Ciocarlia si Maria Tanase.
Si, foarte mult, balada Ciprianului.
Homo Stultus - de picky la: 06/04/2006 19:51:20
(la: Intertext)
Adrian Fuchs :

La Romulus Vulpescu.
Le pastreaza pentru cand va sa vie ...

Cantecul de ciocarlie ... cel care spulbera puful de papadie (Taraxacum officinale).
#115693 (raspuns la: #108945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
guinevere :))) fara legatura cu ceva - de Cri Cri la: 29/04/2006 02:57:54
(la: Tarancuta, tarancuta...)
...poate cu muzica, doar.
Stii ca era bancul acela...
Trecea Stefan cel Mare pe langa un lan de grau, din care se auzea un cantec (cu sau fara virgula) ca de ciocarlie, inaltandu-se spre soare. Impresionat, isi trimite scutierul sa afle cine canta.
-Maria Ta, e un baiat... zice ca-l cheama Petrescu Gica.

Chiar, ce-o mai fi cu el? :)
#119505 (raspuns la: #119496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
munteanu rodica - de picky la: 29/05/2006 14:17:08
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Adrian Fuchs :

Sunt per ansamblu (nu, nu "Ciocarlia") mahnit ca ascendenta-mi slava a fost deconspirata ... Ascendenta atat de bine escamotata si disimulata de generatii intregi. Si eu, in netrebnicia mea, sa o dau in vileag ...Mde, riscurile devenirii de persoana publica !

Dar curiozitatea scientologica (Tom Cruisorul are si el participatiunea lui, in cota - 1400 - parte) imi da ghes sa incurajez tinerele tulpini mladioase si stiintifice, sa ipotezeze. In alte cuvinte, astept cu inmarmurire (Rushchitza, Carrara , Rhodos etc), sa aflu meandrele gandirii rodice si, de ce nu ?, sa pot impleti cu ele, doua pe fatza - doua pe dos, esarfele abrupte, dar atat de aspru amagitoare, ale gnoseologiei imberbe si auctoriale.

Concluzie, care se trage (la deal e greu de-mpins ! ) cu de la sine ardoare, nu poate fi decat : "Epilog - linistea locului, / alba, / neajunsa de revenirea luminii." Aceasta concluzie atrage in mod firesc un curent de porti deschise si o tromba de praf, adica un fel de piatra filosofala ...
Desigur ca descatusarea unor atari energii, nu poate decat sa doara acolo unde durerea si asa nu conteaza ... adica la adversarii cu glasuri arhanghelice (atentie, nu vin de la Arhanghelsk ! ) ...

P.S.1 Spasiva.
P.S.2 Vala lepa.

#125057 (raspuns la: #125055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri - de alex andra la: 30/07/2006 05:42:16
(la: Viata nu glumeste cu darurile)
iar eu ciocarlie

Lost without music in a world of noises
#136528 (raspuns la: #136524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Cri Cri la: 30/07/2006 09:05:18
(la: Viata nu glumeste cu darurile)
Nice try.
Ciocarliile inca-mi plac :))))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#136541 (raspuns la: #136528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisu - de alex andra la: 07/08/2006 22:36:17
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
Drept in sus, precum ciocarliile:))

Lost without music in a world of noises
#137885 (raspuns la: #137877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho - de alex andra la: 09/12/2006 07:30:38
(la: Cateva randuri pour mon petit lis)
O sa-mi schimb si eu radical stilul de acum incolo!

Poti schimba macaz de vrei,
Sa scrii versuri de doi lei
Nu stii tu, orice ai face,
Ca talentu' nu-ti da pace:))
De ai scrie si manele,
Te ridica pan' la stele:)
Stai mai bine-n poezie,
Ca-ti sta bine ciocarlie:)

Lost without music in a world of noises
#162257 (raspuns la: #161659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de picky la: 20/01/2007 00:13:27
(la: Versuri la comanda)
Adrian Fuchs :

Pe o fresca d-alabastru
trei cocoane in albastru
s-au fript tare cu un astru
ce credeau ca e sihastru.


Ciocarlia.
#169851 (raspuns la: #169847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o apucasera iar pandaliile. - de zaraza la: 20/01/2007 00:49:54
(la: Versuri la comanda)
o apucasera iar pandaliile.
i-am zis: draga, vrei un extraveral?
nu, mai bine da-mi o palma,
dar ai grija ca nu cumva prin ricoseu
sa-ti zboare ciocarliile.


propunere: apa plata.

zaraza

#169855 (raspuns la: #169851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de marcuse la: 20/01/2007 00:50:22
(la: Versuri la comanda)
Ciocarlie
de hartie
canta dintr-o papadie
puf caldut pe la chindie
una mie si una tie
las sa fie!

propunere: arhetip



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...