comentarii

circ%255D


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce Este Un Vis? - de Pavel Campeanu la: 05/07/2004 21:09:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Preotul Iulian Nistea a abordat problema Visului dintr-un punct de vedere nestiintific. Nu spun ca interpretarea dansului este complect eronata, dar spun ca pe langa interpretarea Bisericii, mai exista si o interpretare stiintifica. Ambele pozitii ar putea fi puse in acord.
De exemplu, parintele Nistea ne spune ca "visele trag sufletul omului in jos, spre pamant," si ca "visele fac parte dintr-o sfera nebuloasa in care noi nu mai suntem in stare sa facem discernamantul intre BINE si RAU." Cu tot respectul pe care i-l datorez parintelui, eu sunt in total dizagrement cu interpretarea sa.
In mintea mea eu cred ca Dumnezeu, cand a creiat Omul, a creiat si Visul (posibiltiatea omului de a visa vise). Probabil ca Visul a fost pus in om nu ca sa-l confuzeze, ci ca sa-l ajute cumva.

Asa dar, ce este un vis?

Visul este nimic altceva decat o forma simbolica de comunicare a omului inteligent. Subiectul este foarte complex, dar daca aveti putina rabdare si vreti sincer sa stiti pozitia stiintelor, dati-mi voie sa va explic mai "pe romaneste":

Creierul este intr-o activitate constanta, fara pauza, manifestate electric prin asa numitele unde cerebrale, care se pot examina direct pe hartie. Diferitele stari de constiinta, cum sunt starea de veghe, somnul, starea de alerta, somnolenta, agitatia, plictiseala, visarea cu ochii deschisi, concetratia mentala, toate astea cauzeaza diferite unde cerebrale. Activitatea noastra constienta foloseste numai circa 10% din activitatea cerebrala. Alte activitati (respiratia, bataile inimii, simtul vederii si al auzului, echilibrul mersului etc.) reprezinta si ele un mic procentaj. Exista in creier o arie speciala care controleaza IMAGINATIA. Stiinta abia acum descopera cum functioneaza. IMAGINATIA este ceva mai mult decat atunci cand visam ca suntem la volanul unei masini noi sau cand "vedem" pe cineva in pielea goala care ne atrage sexual! Este la fel ca atunci cand privim norii si vedem diferite forme ciudate. Este tendinta noastra naturala de a desparti "ordinea de haos." Mintea noastra nu prea agreaza haosul, de fapt i se opune si alteori incearca sa faca ordine din haos. Asta este foarte important in procesul de visare. Procesul acesta ia si el un procentaj destul de mic din activitatea cerebrala. Dar mai exista si MEMORIA. Memoria este vasta! Memoria ocupa un mare procentaj din activitatea creierului! Mai mult decat va imaginati dumneavoastra.

Si apoi, avem VISUL. Eu personal cred ca -- intr-un grad mai mare sau mai mic -- toti visam, zi si noapte. Visam chiar cand suntem la serviciu, sau cand conducem masina pe freeway, sau cand ne bem cafeaua, sau cand facem dragoste. Procesul are loc in subconstient, nu in realitate. Poate ca din punct de vedere technic nici nu putem sa spunem ca visam, dar activitatea este foarte apropiata de vis.
Cand dormim, dupa un numar oarecare de cicluri de activitate cerebrala, incepem sa "vedem" aceste vise cu mintea noastra constienta si sa "inregistram" cu ajutorul memoriei (asa se intampla ca ne aducem aminte de ele uneori).

Bine, bine, nene Pavele, dar...ce sunt visele? ma veti intreba.

Pai, din cele ce v-am explicat mai sus (in special chestia cu despartirea ordinei de haos), incercati sa va imaginati urmatoarele:
Creierul vostru, constiinta voastra si spiritul vostru, in timp ce se odihnesc, "revizuiesc" si "analizeaza" (in felul lor special) datele inregistrate in memorie. Undeva in culisele memoriei, se gasesc toate tendintele naturale ale vietii voastre, ale credintei voastre, fie ca le-ai violat sau nu, toate informatiile pe care le-ai castigat prin intuitie psichica (NOI TOTI avem asta in noi) si bineinteles, toate formele de comunicare cu Dumnezeul nostru.
TOATE ACESTEA, la fel ca si "citirea subconstienta printre randuri" a ceiace stim dela alti oameni ca si noi, sunt procesate, prelucrate de catre noi. Toate datele vin ca un HAOS, iar mintea noastra (la fel ca atunci cand privim norii si vedem forme) pune totul la un loc si restabileste o oarecare ORDINE sub forma unor scenarii vizuale, ca intr-un spectacol de sunet si lumina. emotie si activitate imaginara.
Rezultatul este...Ati ghicit, este VISUL!

Dar vai, ce bine ar fi fost daca ar fi fost atat de simplu!

Visele noastre sunt influentate de factori din viata noastra si din spiritul nostru, si toate aceste influente creiaza "categorii" infinite ca variatate. Uneori avem tendinta sa "categorisim" visele noastre ca "profetii" sau ca "vise obisnuite" sau "fizice" sau "cosmare" (ca sa amintim numai cateva). Si incepem sa le studiem pe fiecare in parte cu speranta ca vom gasi ceva in ele care sa ne fie de folos.
Iata cum vad eu problema: Mintea si spiritul nostru, impreuna cu creierul fizic, constituie de fapt cel mai mare computer care a fost creiat vreodata. Ca sa-i intelegi "bucataria" trebuie mai intai sa inveti despre tine insuti, despre Dumnezeu, despre viitorul nostru, si despre ceilalti oameni. Avem multe de castigat din vise, de exemplu o sanatate mai buna (fizica si mentala), o calitate de viata superioara, sau chiar cum sa castigam mai multi bani (de exemplu cand visezi o inventie sau o ideie mare).
Acum, pentruca aveti o ideie de baza despre vise si visare, stiti acum ce este un vis din punct de vedere teoretic, puteti acum sa intelegeti mai bine si sa decideti cum sa folositi visele voastra spre folosul vostru propriu.
#17342 (raspuns la: #17075) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Datul in gat sau delatiunea - de ampop la: 06/07/2004 12:47:42
(la: Apropo coruptia)
My dear friend...daca "datul in gat" sau delatiunea ar fi o solutie impotriva coruptiei din Romania, fii sigur ca de vreo 15 ani am fi fost pe primele locuri din lume ca natiune necorupta dupa "transparency international"...Delatiunea, my dear, este sportul nostru national. Numai Ceausescu se mandrea cu vreo circa un milion de informatori ai securitatii. Acum ei functioneaza pe alte planuri. Cum crezi altfel ca un nenorocit de hot de gaini este prins dupa cel mult doua zile. Politia, prin "mijloace specifice" (recte delatiune) afla unde salasluieste nenorocitul de gainar. Povestea mai demult o femeie ca s-a dus sa se spovedeasca la o manastire, unde erau preoti cu "har". Sotul ei, gainar, se ascundea de executarea pedepsei. La o saptamana a fost ridicat din cuibar. Altii, cum ar fi spre pilda Gregorian Bivolaru, nu sunt de gasit, nici in gaura de sarpe. Nu ca nu ar fi yogini dornici de delatiune ci insusi sistemul il prefera in stare de libertate. Si exemplele ar putea continua, Ioana Maria Vlas, Sever Muresan (care a fost adus de la granita fara a i se pune la dispozitie un avocat, ca mai apoi sa se poata specula pe acest viciu de procedura pentru a fi pus in libertate si a pleca din tara) etc.
Nu delatiunea este solutia, ci un sistem judiciar independent (realmente, si nu doar in noile lozinci "europene"), judecatori si procurori incoruptibili, depolitizare administratiei etc.
Mario
Am o Intrebare... - de Dinu Lazar la: 14/07/2004 05:19:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Nu stiu daca Domnul Lazar l-a fotografiat vreodata, dar daca nu, cred ca ar fi o ideie buna."

Mie imi sta pe chelie cam de 25 de ani sa fac portrete cu oameni care inseamna ceva pentru natie.
Cit am lucrat in presa a fost excelent, ma trimitea redactia sa fac diverse reportaje si am portete grozave din acea perioada.
Pe urma, in ultimii ani, am dat-o in bara cu toate proiectele.
Intii, am vrut sa fac un album ilustrat cu toti marii pictori si graficieni si sculptori de la noi - adica cu portretele lor; era un proiect cu Tudor Octavian.
A facut el o lista, mi-a dat telefoanele lor, eu am mers pe la ateliere o vara intreaga, si pe urma totul a cazut - dupa ce facusem mai mult de un sfert din acea lista.
Se pare ca nu a fost gasit un sponsor - desi eu nu am cerut si nici primit nici un ban, trebuia tiparita lucrarea, si pentru asta, nu a fost gasit nici un editor interesat.
Apoi, am auzit acum citiva ani ca la organizatia UNITER condusa de Caramitru, ar fi ceva posibilitati sa fac un album cu actorii mari mai in virsta - si am facut o dezvoltare a unui proiect de vreo 80 de pagini scrise marunt, de ce ar trebui, cum ar trebui, ce expozitii si ce s-ar putea face - era o idee de arhiva de aur a actorimii romanesti, fotografii lucrate si care sa aiba ceva din personalitatea fiecarui actor.
Dupa lungi si complicate discutii a fost ales un fotograf englez sa faca treaba, a luat si niste fonduri comunitare europene - citeva zeci de mii de euro - si de proiectul arhivei actorilor romani s-a ales praful, nu s-a facut nici un album, nu e nici un sit cu actori, si ce portrete au actorii pe Internet - ce mai vad si eu -, vai de mama lor.
La ministerul culturii sau la editori pe urma nu m-am mai plimbat cu proiecte; nu sunt in jocuri; altii au luat premii pentru proiecte prezentate, fara sa il si faca, si altii au luat bani exceptionali pe proiecte de albume pentru care nu cad pe spate - bravo lor.
Cam asta e cu fotografia de portret la oamenii de cultura romani.
Chiar zilele astea fac niste fotografii pentru un proiect editorial care sta sa apara in toamna asta - o noua revista de cultura.
Toti cei pe care ii fotografiez, stele ale culturii romane, au impresia ca portretul e ceva asa, de buletin, fa-l nea repede ca tre` sa plec la gara - cind pun lumini si masor contrastul si incerc sa fac o atmosfera mi se zice cum dom`le, pentru o poza atita circ trebuie facut? Fa o poza ca tot nu se uita nimeni.
De...
Eu tot sper ca o sa prind cindva un proiect sa fac asa, ca la carte, fotografii mari unor oameni mari.
Cum din asa ceva nu iese pe faleza un mertzan, nu intereseaza pe nimeni.
Altfel bani pentru cultura nu e adevarat ca nu exista.
Sunt, dar se dau azi pe proiecte de care miine nu mai stie nici dracu`.
#17832 (raspuns la: #17767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Mie imi sta pe chelie cam de - de andrei p la: 14/07/2004 10:42:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mie imi sta pe chelie cam de 25 de ani sa fac portrete cu oameni care inseamna ceva pentru natie."
Pai sa inteleg ca nu a venit inca timpul. Aveti inca parul bogat si negru ca pana corbului...
Bravo domnule Dinu, ca ati incercat.
Dar nu este de lauda ca n-ati dus pana la capat un proiect personal.

Raspunsul este simplu.
O carte se publica numai daca editorul este SIGUR ca isi va scoate banii.
Nimeni nu vrea sa ia riscuri, mai ales editorii. Si mai ales cu carti de fotografie, care sunt cele mai scumpe. Mai ia riscuri cate un fotograf sau un arhitect, care isi scoarte cartea pe banii lui. Un exemplu ar fi Fane Jeg, care a fost puternic sustinut de Evenimentul Zilei.
In 2003, si-a luat riscuri cu succes, domnul Cosmin Bumbutz.
Domnul arh. Leahu, talentat desenator, publica anual un album cu desene si acuarele cu cladirile vechi din Bucuresti, pe propriile sale cheltuieli. Circa 15 mii Euro un volum serios. Pe care il desface cu mijloace proprii.
Cu beneficiu de 200%, imi spunea dansul, avand relatii in diaspora. Cladirile vechi din Bucuresti sunt o amprenta a memoriei; aceasta intereseaza si pe romanii plecati departe.

Cu fotografia, mai ales de autor, este mult mai greu.

Iar Ministerul Culturii este o institutie aproape sclerozata.
Proiectele onorate in capitalismul de Cumetrie, sunt doar cele ce aduc profituri si acelor care le aproba. Iar proiectele personale sunt foarte greu de sustinut pe termen lung, mai ales pentru fotografii cu personalitati. Care nu se lasa pe “mana” unor “necunoscuti” lor.
De ce nu sunt albume cu arhitectii romani? Cei mai buni prefera sa creeze alte cladiri, decat sa plateasca din buzunar niste albume prost facute.
Cam asa. Andrei

#17845 (raspuns la: #17832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna Ly - de Florin si atat la: 17/07/2004 10:42:08
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Si mie mi-a placut mesajul pe care l-a scris Carmen. L-am citit de mai multe ori.
M-a indignat insa faptul ca a scris: "Eu cred ca nu mai apuc alte timpuri".
As intreba: Pina cind se tot renunta la ceea ce fiecare vrea pentru a lasa pentru generatia viitoare?
Cei care dau mita cu scopul de a-si dobindii avantaje personale...ii condamn dar accept felul lor de a fii.
Cei care insa dau din inertie, sa nu fie in minoritate, sustin de fapt systemul actual din Romania. Nu le place, dar dau...:)

Cred ca putina vointa in viata de zi cu zi nu ar strica. Personal chiar daca as sta intr-o vama 10 ore nu as da mita. De ce? As arata disrespect pentru cei din fata mea. Dereglezi sistemul temoporar si uite la ce se ajunge (Romania)- devine cronic. Apoi mi-as calca principiile.
Cred ca as lua avionul daca autocarul este asa mare bataie de cap.

De ce reactia mea? Acum 5 ani mi-a murit mama...si am fost in tara sa o inmormintez. Ce experienta!
Cu o zii inainte de inmormintare m-am dus sa mi se semneze niste acte la primarie (nu mai tin minte cum se numea). Mi s-au refuzat pe motiv ca aveam nevoie de inca ceva- mi s-a dat de inteles ca daca dau se rezolva pe loc.
N-am vrut sa dau nimic. Am plecat si am luat hirtia necesara.
A doua zi (ziua inmormintarii) am stat la coada si apoi am ajuns din nou la semnat. Am dat actele si mi s-a spus ca mai am nevoie de o hirtie.
Am explicat ca nu prea stiu sistemul si trebuia sa mi se spuna cu o zii inainte (stiau ca venisem din Anglia) tot ce ii lipsea.
Am inceput sa ma inervez pentru ca mai erau 2 ore pina la inmormintare si nu aveam actele ca o ingrop pe mama.
La disperare i-am spus fuctionarei ca este incompetenta (trebuia sa-mi spuna cu o zii ininte ce imi lipsea o intrebasem: Asta este tot?). Din nou mi s-a dat de inteles ca era mai usor daca as da ceva si am spus ca daca nu mi se semneaza actele si trebuie sa platesc, am destui bani sa platesc pe cineva pentru ca ea sa-si piarda slujba.
Mi-a semnat imediat cerindu-si scuze ca nu a vrut sa ma supere. Mi-a spus ca ea doar respecta sistemul si nimic altceva si de fapt se poate si fara hirtia aia...:)
Era ca la circ: Toti se uitau. Desi nu aveam timp unii m-au felicitat- dezgustator. Pentru mine nu a fost un triumf- a fost un cosmar.
Dar nu mi-a trecut prin cap nici o secunda sa dau ceva.
Insa cosmarul nu se terminase...:)
Eram foarte trist, ma dusesem sa-mi ingrop pe mama. Din pacate am intilnit multe animale.
Si acei oameni amariti, care muncesc greu, ii hranesc. Doar ca nu fie in minoritate...

N-am avut o zi grea la munca. Doar mi s-a amintit de experienta de mai sus.
#17999 (raspuns la: #17992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crenvusti cu Usturoi pt. Maryland - de LMC la: 21/07/2004 23:30:21
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Nu stiu care a fost efectul acelor crenvusti cu usturoi care te-a facut sa rizi, dar sa stii ca n-am sa uit si cu prima ocazie am sa incerc sa vad cum sint crenvustii cu usturoi. :) Noi folosim usturoi in aproape orice, spaghete, pilaf, tocanita, vegetale stil chinezesc, etc. Cind am fost in Romania si Austria am mincat langose cu usturoi. Nebunie curata! Ce sa-ti spun.

Din ce ai scris am inteles ca si tu ai locuit pe-aci prin California. Unde te duceai sa culegi clams? Poate mergem si noi, ca si noua ne plac. Chiar zilele astea vorbeam -- ca am vazut la televizor pe Emeril cum facea niste spaghete cu clams si ne-a facut pofta -- de unde sa facem rost de niste clams proaspete. Alea de la magazin nu-mi inspira prea multa incredere.

Gamalie sa stii ca-i mindru de numa. Toata lumea care l-a intilnit pina acuma, toti ma-ntreaba de el. Toti copii care se joaca cu el merg acasa si-si bat parintii la cap sa le cumpere iepuras. Cind vin inapoi la noi acasa, primul lucru ma-ntreaba daca se pot juca cu Gamalie. Apoi imi aduc sau imi trimit desene cu Gamalie. Ce sa-ti spun, nici Michael Jackson nu are atitia fani citi are Gamalie, si Gama nici un cintec n-a cintat. De fapt nici un sunet nu scoate. Ba, stai asa ca gresesc, stie sa faca galagie. Si sa-ti spun o faza faina.

Gamaliutza de cind era micut ii placea sa se bage in seama cu noi. Mai ales Simbata dimineata cind ne trezim mai tirziu si nu mergem la el la ora la care este obisnuit el sa ne vada. Daca vede ca trece timpul si nu mergem la el, si stie ca sintem in aproprierea lui, ia orice obiect care il dau eu sa se joace si-l zvirla in sus si-apoi iara il ia si iara il zvirla, numa' sa auzim noi ca el e acolo si vrea atentie. Deci stie sa faca galagie. :) I-am dat o cutie de plastic, care cite-odata o ia si-si baga cap'sorul lui in ea si fuge cu ea in cap ca un bezmetic, apoi cind ii pica din cap o ia o pune in picioare si se invirte in jurul ei de parca e la rollercoaster. Chestia asta o face pentru cite 5, 10 minute si cind ma vede pe mine fuge fuguta si se aseaza linga talpa piciorului meu ca sa-l mingii. Ma distrez de el ca la circ.

N-as vrea sa fiu un obiect de invidie pentru nimeni, ci mai degraba as vrea sa fiu o inspiratie. Secretul vietii mele nu este altul decit dragostea si harul de la Dumnezeu care in fiecare zi ne poarta de grija. Tot ce am nu mi s-a dat pe o tava de argint de nimeni, ci am muncit si-am agonisit iar Dumnezeu a binecuvintat. Daca iti spun ca acum sapte ani in urma cind ne-am casatorit nu am avut nici macar o farfurie din care sa mincam si-un pat in care sa dormim. Am facut nunta si-adoua zi ne-am mutat intr-un apartament. Ne-am culcat pe jos pe o duna care am luat-o de la ai mei, pina cind cu banii care i-am primit la nunta ne-am dus si ne-am luat cite ceva prin casa. In sfirsit, povestea e lunga, dar ce vreau sa-ti spun este ca numai prin mila si dragostea lui Dumnezeu sintem aici.

Stau de multe ori si ma gindesc cum am reusit noi sa facem atitea lucruri, si sincer iti spun nu pot sa-mi dau seama. Pentru mine este un miracol. Acum 10, 12 ani in urma tin minte ca am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa nu-mi dea nimic altceva decit fericire si putere sa ma bucur de viata. Acum pot spune ca rugaciunile mi-au fost ascultate, pentru ca gasesc placere si in fluturasul care in momentul acesta zboara printre florile din fata geamului unde sint acum. Nu ma intelege gresit, nu vad lumea prin lentile roz, din contra sint foarte realista, dar in acelasi timp imi fac timp sa apreciez frumosul care ma inconjoara.

Cind eram la universitate am aflat ca Leornardo da Vinci gasea inspiratie si in zidul unde se duceau animalele si oamenii sa urineze. Statea si se uita la acest zid, ma gindesc ca in acelasi timp se tinea si de nas, si in murdaria imbibata cu muschiul si umezeala vedea tot felul de forme si culori care le folosea ca o sursa de inspiratie pentru tablourile lui. Acest lucru m-a indemnat si pe mine sa ma uit la orice lucru si sa-i gasesc frumusetea ascunsa. Tot la fel ma uit si la situatii sau evenimente care la suprafata par a fi lipsite de importanta sau sint chiar nasoale rau de tot, dar care intr-un fel sau altul joaca un rol important.

In Biblie am gasit un verset unde spunea ca felul cum iti traiesti viata sau calitatea vietii tale este determinat de gindurile tale si felul cum gindesti. De aceea in rugaciunea mea intotdeauana cer Domnului o minte clara, o gindire pura, si intelepciunea venita de la El. Ma uit la viata mea si dau slava Domnului ca am un sot minunat, ca am o casa ca-n povesti, ca-l am pe Gamalie sa-mi descreteasca fruntea, si nu ajung sa ma mai pling. "Count your Blessings" este o vorba la Americani, si pe cind termini de numarat iti dai seama ca celalalte nu mai au importanta. Si daca Crenvustii cu Usturoi ma face sa rid si sa ma bucur de viata, atunci si daca o sa trebuiasca sa ma spal din ora in ora pe dinti fac tot posibilul sa mii pun la pachetul vietii mele.
#18187 (raspuns la: #18153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...ipotetic - de mya la: 23/07/2004 18:45:41
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
As alege USA din motive personale, nu intru in amanunte.
De ce nu Romania? Oricat de multi bani as avea in Romania nu as putea sa fiu cu adevarat fericita atata timp cat vad mizeria morala din jur. Motivele: politica (vezi optiunea electoratului), "modelele" de la televizor, starurile de genul Gigi Becali/, retrocedarea proprietatilor (ce gluma buna!), atitudinea de genul "Sa moara si capra vecinului", mitocania si stupiditatea crase. Mai vreti ai alte exemple sugestive? Pot sa scriu aici pana maine...Din pacate, prevaleaza aberatiile acolo, e cam greu sa ai o viata fireasca in mediul respectiv. Ce educatie sa le dai copiilor tai cand vad in jur cum "smecherii" - sunt de invidiat. La ce-ti folosesc banii...cand daca iesi pe strada te intalnesti cu semeni de-ai tai..., sora medicala, casierita de la Posta, functionarul de la ghiseu...etc? Romani si ei...deh, care-si "fac treaba" numai cu un mic "impuls". Acumaaaa, ce vreti domne'...doar traim vremuri greeele, nu?
"Cine fura azi un ou - e un bou!", "Sa dai un tun!". Astea sunt devizele zilei pe meleagurile mioritice. Crunt! Nu - mersi!
Banii sunt nesemnificativi in fond...depinde ce-ti doresti in viata. Daca pentru unii - banii sunt totul, pentru altii - viata inseamna mai mult: demnitate, corectitudine, adevar...Stiu, stiu, vorbe mari, texte. Sunt fumate toate...au trecut decenii de cand toate astea sunt incalcate. Ma gandesc ca daca Ceausescu "ne dadea" o paine in plus si ceva carne lunar + ceva circ la televizor...nu mai era nici o revolutie. Nu se mai rascula poporul asuprit...
E selectie naturala in Romania...ai bani - traiesti, nu - te cureti! Nu intru in amanunte...spitale, operatii, medicamente. Sa fim seriosi...zau.
Poate e socant ;-) ...da' nu toti oamenii gandesc la fel. Slava Domnului!
A propos...si tatal meu a fost dat jos acum cativa ani dintr-un post fiindca nu a vrut sa intre in PSD. Nu a ajuns in postul respectiv "pe pile" cum sugera un cititor taaaare indignat (roman de-al nostru - mare patriot dealtfel!)...ci "prin sudoarea fruntii lui" ca sa zic asa. Noi astia, urmasi mai mult sau mai putin ai fostilor "mosieri, intelectuali, chiaburi" (dusmanii de clasa!!!)...care s-au curatat pe la Canal...suntem facuti din alt aluat. Nu inghitim toate rahaturile, nu mersi!
Poate sunt unii mai destepti care vor sa-si decida singuri viitorul si pot sa o faca (multumesc Doamne!), de ce sa le punem pumnul in gura?! Stiu, acolo gloata decide...da' nu si pentru viata mea.

Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Da, ai dreptate...Jimmy Cecilia - de ampop la: 04/08/2004 09:25:17
(la: Nedumerire (despre perioada comunista de dinainte de '89))
"generatia actuala viseaza doar la emigratie, bani si lupta pt o viata mai buna
romanii au devenit europeeni, fara a avea mijloacele si nivelul de viata european" si din pacate "in ministere mai sunt din vechii activisti? comunisti?"...
Mai mult, astia din urma s-au constituit in clanuri mafiote si ii invata pe romani "economia de piata", despre care habar n-au si mai dau din cand in cand "prostimii" cate un ciolan cu urme de grasime...
Probabil nostalgia dupa comunism rasare fie la vechii activisti si securisti alungati de la ciolan de hienele mai agere, fie la nenorocitul de "proletar" care trebuie sa-si hraneasca copiii cu salariul minim pe economie, de circa 70 de euro.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar "rezerva de cadre" a partidului, respectiv plozii acestor cleptocrati, chiar daca sunt scoliti in vest, nu vor fi in stare decat sa perpetueze aberatiile taticilor si mamicilor lor bolshevic-de piata.Atata-i duce mintea pe majoritatea...Dumnezeu cu mila!

Mario
#18951 (raspuns la: #18916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Trist dar adevarat - de mya la: 04/08/2004 10:50:29
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Trist e faptul ca oamenii din zilele noastre sunt atat de NESIGURI pe ei (tot din cauza complexelor, clar) incat incearca sa pareze treaba asta prin impresie artistica, de suprafata (tatuaje cool, freze date cu gel, fuste scurte/stramte si exemplele pot continua). Asta mi se pare trist.
Fiecare e liber sa gandeasca cum doreste, eu mi-am spus parerea.
Ideal ar fi sa fii self-confident in primul rand (la cap adica!!!)si apoi aspectul fizic vine de la sine (normal si nu de circ, la fel ca alti 100 din jur...cica modern), e ceva firesc in fond, poate sa fie original chiar, special, interesant, nu e musai sa fie ridicol, grotesc, "tare" ca sa-ti sara in ochi.
Daca ar fi ...ipotetic...sa aleg intre a avea self-confidence sau aspect fizic placut, asa alege clar prima. Daca le-as avea pe amandoua - si mai bine!
Sa fiu sincera mi-ar fi si rusine sa recunosc ca o vizita la coafor imi creste siguranta de sine. Siguranta de sine nu vine din fizic ( in cazul meu in orice caz) ci din psihic.
Degeaba ajustezi fizicul daca psihicul ramane la fel de labil.
Sper ca am fost destul de clara.
#18953 (raspuns la: #18904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alegerea a fost deja facuta ! - de (anonim) la: 05/08/2004 15:38:03
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu sunt de circa 20 ani in occident, impreuna cu familia, adica sotia si 2 copii care acum deja nu mai sunt copii, fiecare a ajuns la meserie si traiesc pe picioarele lor. Deci, noi suntem acum "acasa" ca sa fie clar, orice ar zice cineva ca nu se poate, ca tara unde te-ai nascut etc etc. Asta este realitatea daca place unora sau nu, noi ne simtim foarte bine, avem prieteni si romani ca noi si straini de pe aici, nu facem vreo diferenta, calitatea omului in primul rind si pe locul 2 originea.. cred ca este normal asa. Desigur cind ne intilnim cu romani avem alte subiecte de discutat, poate unele mai aproape de sufletul nostru, amintiri de pe vremea copilariei care sunt intotdeuna frumoase dar si altele neplacute de pe vremea comunismului, dar atit. Totul este de domeniul trecutului !.
Asadar, daca asi cistiga ceva in plus, cu atit mai bine, asi avea mai mult de cheltuit aici !!!
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
perversitate romaneasca - de kikih2o la: 11/08/2004 02:20:19
(la: La ce-s bune filmele porno?)
Kiki H2O va prezinta:

Romanul romanesc pervers
- dupa un roman de Mateiu Caragiale -


Stimati cititori si stimate cititoare,

Intr-un cuvant, va propun un roman scandalos. Scandalos de indecent, scandalos de comercial, scandalos de brutal, scandalos de actual. Ceea ce imi doresc de la dumneavoastra este sustinerea si promovarea cartii, inclusiv pe caile nebatute de catre industria de carte. In mod ideal, spectacolul (sau, de ce nu, “circul”) din jurul cartii ar fi o intregire a atmosferei dinauntru. Metoda de marketing a romanului este una de factura noua pentru Romania: el este in mare parte oferit in format digital in mod gratuit, mizand pe curiozitatea voastra de a va procura din librarii textul integral si dorinta voastra de a impartasi si altora ce ati mai citit amuzant, inteligent, made-in-romania, despre vama veche, scandalos, indecent, tabu.

Dupa ce ati fost pe la www.RomanulRomanescPervers.tk, adica, in sfarsit, in urma lecturii, pot sa spun numai ca...

...nu stiu daca v-a placut mult, foarte mult, putin, sau deloc ce ati citit pana aici. Dar stiu sigur ca nu v-a lasat fara o reactie, ca acest text nu intra la categoria "literaturii plicticoase". Este un text cel putin scandalos, sper eu, iar scandalul sper sa se traduca in succes editorial. Va spun verde in fata ca romanul a fost scris avand in cap o idee de marketing, anume ca scandalul provocat sa faca publicitate neplatita textului. Strategia este de a va oferi 50% din text in mod gratuit, mizand pe faptul ca veti vorbi cu prietenii, cunoscutii, amicii despre Romanul Romanesc Pervers, fie pentru ca v-a placut, fie pentru ca v-a dezgustat.
Pe voi, celor carora v-a placut, sau vi s-a parut interesant textul, sau ca merita sa se vorbeasca despre el, va rog un singur lucru: rapiti un minut pentru a transmite link-ul catre roman celor din agenda voastra care ar putea fi interesati de el.
Eventual, adaugati in lista voastra de link-uri favorite Romanul Romanesc Pervers, intrucat restul romanului va fi disponibil pe web dupa cum urmeaza:
- 30 septembrie 2004, continuare Coitum (sectiunile 100-150)
- 30 noiembrie 2004, continuare Coitum (sectiunile 200-250)
- 1 ianuarie 2005, cel de al treilea capitol, Post coitum (sectiunile 380-400)

(A propos: tineti minte sa va uitati dupa textul integral - adica dupa carte - prin librarii incepand cu 1 octombrie 2004.)

Special pentru cei care vor sa dezbata, sa lupte si sa combata, sa deconstruiasca, sa injure sau sa propuna una alta, sau sa fie la curent cu ce mai zice lumea despre roman, sau sa auda cum altii sunt si mai pudibonzi sau si mai perversi decat autoarea sau chiar decat cititorii (hm...), va pun la dispozitie grupul de discutii al Romanului Romanesc Pervers la yahoogroups.

Kiki H2O
opinia din Polonia - de filek la: 16/08/2004 00:36:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu de multa vreme de acuma in Polonia a aparaut cartea lui Stasiuk titulata "Calatorind la Badabag" - cartea este manifestul dragosteiei fata Romaniei contemporane. In Polonia, in jurul cremei tinere, Romania a devenit o destinatie turistica nebanala, rafinata, pentru individualisti cei vreau "ceva mai mult". Fara indoiala Romania este cea mai frumoasa si adevera tara Europe de Est, este un loc la care nimeni n-a construit nici o metafora si cind tu te duci acolo trebuie sa-l folosesti pe creierul tau, este locul pentru omanei cu ambitie estetica, mentala, orice.

Nu se aude ceva asa prea frecvent din gura unui Roman. E rar. De ce ? De ce noi, Polonezi, apreciam asta si Romani nu ?

Eu sunt Polonez si am locuit in Romania numai 8 luni, in Cluj-Napoca, atunci limba romana mea a ramas pe nivel jos si elementar, scuzati-ma atunci, posibil ca sun copilaresc sau pompatic.

Asta ce-i cel mai mare socul pentru mine este mentalitatea Romanilor in virsta mea: fiecare vrea sa plece. Si energia cu care vorbeste despre faptul aceasta are ceva din patologie. Evident plecarea pare telul principal Romanului dupa facultate: daca ai reusit sa pleci inseamna ca ai un succes de viata. Ce paranoia. Ce jenant. Emigratie a devent un snobism cel mai ieftin.

Eu locuiesc in tara unde somaj este circa 30 % (in general 3 ori mai mare dacit in Romania), unde salariu mediu este 150 % - 200 $, unde preturi sunt extrem de piperate, unde climatul este crud si legume arat jalnic. Romania pentru mine, ca si pentru alti Polonezi, este tara de minune, tara unde tot are gust, miros, unde s-a conservat asa de mult bun, tara cu culori. De fapt exista numai una-unica problema: Romani, Romani tineri - daca ei au fi fosti coscienti de ce valori au in de mina ! Romani au mai, mai , mai mult decat Polonezi dar noi, avind putin, cumva apreciam asta fara "prostituindu-ne" mental. Cind vorbesc cu Romani dupa ceva de timop am sensatie de vomitare: aceasta melodie de emigratie mai devreme sau mai tirziu face un acoperis de tot restul si dupa este ca una catarina: vreau sa plec, vreau sa plec, vreau sa plec. Dezgustator.

In Polonia este mare voga la Romania acum. Pentru noi satele din Ardeal sau Moldova arat ca luate din basme. Polonia ca o tara este trista, montona, gri si cu climatul depresiv.
Eu, ca si citva prieteni mei, astept pana Romania va intra in EU sa vind imi garsoniera si sa ma mut in Romania.
#19840 (raspuns la: #17276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incasii si telenovelele... - de mya la: 19/08/2004 14:11:49
(la: De ce scriu ziarele doar tampenii)
Buna,

Pe oameni ii pasioneaza senzationalul asa ca vor cumpara mereu reviste de scandal, ziare de duzina...ca sa mai iasa din cotidianul lor cel gri, banal si anost. D-aia absorb pe nerasuflate si emisiunile de genul..."Vip", "Viata vedetelor" si altele...stiti ca sa-si mai scalde privirea observand viata altora ca de a lor sunt satui pana in gat. Norocul fotografilor de scandal ca exista "gloata" care cere revistele ca altfel ar muri de foame toti (inclusiv trusturile de presa respective).

Aici lucreaza legea cererii si a ofertei. Ia sa nu mai cumpere nimeni reviste de handicapati...sa vezi cum se reorienteaza si trusturile. Dar traim in epoca de piatra inca, nu vezi ca oamenii se ghideaza mai mult dupa instinctele grosiere (sex, circ si mancare in gura cat mai multa...un fel de substitute ale fericirii).

Nu am pretentia acum sa citeasca toti "Dilema Veche" zi si noapte...aia care vor, o fac si nu au boala televizorului, prefera sa puna mana pe o carte (a propos, nu ti-a raspuns nimeni la subiectul despre carti - tipic!). Iluminarea maselor se face in secole lumina...asa ca o sa mai dureze.

Eu personal ma uitam la televizor relativ putin cand eram in tara. Ma calasem mai mult pe CNN, Discovery, Animal Planet, TV 5, Pro 7 si History Channel. Imi mai aruncam cate un ochi si la Fashion TV (ca fetele, deh...). Cum dadeam la romani cum ma apuca durerea de cap. Ma distra Dinescu, Stelian Tanase ma facea atenta si Iosif Sava (regretatul) ma atragea in mod deosebit, din cauza invitatilor. Varstele pelicului era alta interesanta iar Memorialul Durerii era de neratat (da-l dadeau tarziu in noapte, comunistii nenorociti!). Era nasol ca trebuia sa ma duc la birou a doua zi. Ce era insa interesant era faptul ca multi dintre fostii mei colegi urmareau emisiunea si puteam sa comentam cu orele/zilele (ce vremuri...eheiii!).

Acum...de cand umplu prin lume am ajuns sa ma uit din ce in ce mai putin la televizor. Prefer sa ascult posturile de radio (si imi aleg ce vreau, pe gustul meu...paleta e extrem de variata). Ideea de baza e ca invati limba noua (a tarii respective) mult mai repede daca o auzi mereu in creier...asa...televizorul iti distrage atentia, te ia valul cum s-ar zice).

Daca vreau sa vad ceva anume la tv - vad pana la urma fiindca sunt sute de posturi, gasesc ceva daca imi pun mintea. Continui...culmea sa urmaresc documentare mai mult (istorice, despre animale si de calatorie). Dar de regula prefer sa-mi umplu timpul iesind in natura, e mult mai relaxant. Daca e sa aleg intre cele doua natura castiga de fiecare data.

Televizorul/radioul/calculatorul ajung pana la urma sa fie ca niste gauri negre...iti pierzi orele/zilele/viata cu ele fara sens. Tre' sa stii cand sa te opresti ca sa nu ajunga dependente. Astea fiind zise...te las si ma scol de la computer, pauza a luat sfarsit. La munca tovarasi!

Bafta si sper ca ti-am fost de folos macar asa...ca idee. Sunt gusturi si gusturi. Una care se uita cu placere la telenevele s-ar plictisi sa caste ochii la ... "Viata incasilor" de exemplu, clar!

;-)




PETROM - de Crisa_ la: 19/08/2004 22:37:06
(la: PETROM, vinzare tip PSD)
Eu una n-as fi asa de sigura ca a fost o miscare corecta. Oricum, a fost o privatizare "politica". Si dau doar exemplul directorului de la PetroBrazi, Antoneta Manea, nepoata ministrului Dan Ioan Popescu si ferventa simpatizanta PSD.
Ziceai RSI de faptul ca alte companii renumite nu s-au inghesuit la licitatie. Asta pentru faptul ca, asa cum stia lume care cat de cat avea legatura cu acest domeniu, ca jocurile sunt deja facute, ca Shellul si Lukoilul "tzin" doar fatza, la fel este de presupus ca au stiut si marile companii petroliere. In alta ordine de idei, unele dintre marile firme din domeniul prelucrarii petrolului nu sunt interesate de piata din zona asta de glob ( a se vedea retragerea Amoco din '96).
Din pacate, exemplele de rafinarii pe care le-ai dat nu-s chiar cele mai fericite. Faptul ca sunt construite pe vremea comunistilor nu e o eticheta valabila in cazul acesta. Arpechimul a fost intotdeauna printre cele mai inzestrate rafinarii ale noastre, iar Brazii, dupa o perioada moarta, au inviat si merg foarte bine.
In SNP PETROM problema nu era de fapt prelucrarea titeiului si productia de produse petroliere, ci statul. Litrul de benzina iese la poarta rafinariei la pretul de 3500 lei, iar la pompa romanul il cumpara la circa 28000 lei. Diferenta o reprezinta accizele si taxele luate de stat. Fapt care, desigur, nu se va schimba prin preluarea companiei (care nici macar n-a fost facuta in totalitate, treizeci si ceva de procente raman totusi o treime, chiar daca au posibilitatea sa creasca pana la 51%). In felul acesta insa, Romania, tara cu traditie in domeniul exploatarii si prelucrarii titeiului, ramane fara sistem propriu de prelucrare si distributie a produselor petroliere.
Normalitate "anormala". - de mya la: 23/08/2004 12:54:13
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Da, am intalnit (da' nu e meritul meu, va asigur!). Erau calugari sau calugarite.

Nu e vorba de nimic paranormal aici, e ceva firesc ce oricine poate sa faca daca o ia pe drumul asta din dorinta puternica si iubire pentru Dumnezeu, chemare adica (sa citeasca gandurile, sa traiasca fara mancare si apa, din energie mai mult, sa vada in viitor si alte chestii care la prima vedere par ceva fantastic, scrieri de Asimov). Pur si simplu exista oameni avansati spiritual (precum sfintii) care au ajuns pe scara evolutiei spirituale destul de sus.

Nu o sa cititi despre ei in ziare si nici nu o sa-i vedeti la tv, pentru ei capacitatile respective sunt ceva intim, personal...mult mai profund, nu fac circ din asta, nu simt nevoia sa faca! Modestia si umilinta lor pentru Dumnezeu si tot ce e in jur e caracteristica de baza la ei. Apoi...lumea nu e pregatita inca sa auda si sa vada asa ceva, mai e drum lung pana atunci. Peste sute de ani or sa fie mai multi de genul asta pe pamant, fara dubii!

Asa ca ...da, exista si sunt foarte speciali. Oricine poate sa ajunga precum ei, sa vrea numai! Atentie - tre' sa vrea la modul neegoist...stiu e mai subtil decat pare la prima vedere.

Si cand te gandesti ca omul ordinar ("vai steaua lui"....ca sa folosesc o expresie ce-mi coboara nivelul ;-) )se crede buricul pamantului...cateodata.

cica n-am stiut unde sa public asta - de Belle la: 23/08/2004 20:07:45
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O selectie de convorbiri “curioase”, dar autentice(!!) din dintre piloti si turnul de control.


Tower : ‘Pentru a evita poluarea sonora, virati 45 grade spre dreapta’
Pilotul: ‘Ce poluare sonora putem produce la 7.000m altitudine?’
Tower : ‘Cea rezultata din coliziunea voastra cu 727-le care vine spre voi!’

Tower : ‘Sunteti un Airbus 320 sau 340?’
Pilot: ‘Un A 340, desigur!'
Tower : ‘Sunteti in acest caz amabil ca inaintea startului sa porniti si celelalte doua motoare? '

Pilot: ‘Buna dimineata, Bratislava.'
Tower: Buna dimineata. Pentru informatia dvs.: Aici e Viena.'
Pilot: ‘Dar eu aterizez in acest moment la Bratislava.'
Tower: ‘Aici e intr-adevar Viena.'
Pilot: ' Viena?'
Tower: ‘Da.'
Pilot: ‘Dar dece? Doar voiam sa mergem la Bratislava.'
Tower: 'Okay. In acest caz degajati si zburati spre stanga.'


Tower catre un pilot, care a efectuat o aterizare deosebit de dificila: ‘O aterizare nu trebuie sa fie un mister. Pasagerii trebuie sa stie cand au aterizat.'
Pilot: ‘Nu-i nimic, ca oricum aplauda!'


Pilotul unui zbor Alitalia, caruia un fulger i-a stricat jumatate din instrumentele din cockpit: ‘Am ramas fara instrumente! Nimic nu mai functioneaza! Pana si altimetrul a renuntat sa mai indice ceva ........'
Dupa circa 5 minute de lamentari se aude comentariul unui pilot de pe un alt aparat:
‘Taca-ti gura si mori ca un barbat!'

Pilot: ‘S-a aprins o lampa indicatoare!'
Tower: ‘Pai speram ca sunt mai multe aprinse.'
Pilot: ‘Da, dar numai asta scoate asa mult fum!'


Pilot: ‘Mai avem foarte putin combustibil. Asteptam urgent instructiuni.'
Tower: ‘Care va este pozitia? Nu va pot vedea pe ecran.'
Pilot: ‘Stationam pe pista 2 si asteptam cisterna de o eternitate!'


Tower: ‘Aveti probleme?'
Pilot: ‘Am pierdut busola.'
Tower: ‘Dupa cum zburati, credeam ca ati pierdut toate instrumentele.'

Tower: ‘Dupa aterizare, mergeti spre Taxiway Alpha 7, Alpha 5, Whiskey 2, Delta 1 si Oscar 2.'
Pilot: ‘Unde e asta? Noi nu cunoastem organizarea aeroportului.'
Tower: ‘Nu-i nimic. Si eu sunt doar de doua zile aici.'

Pilot: ‘Rog sa ne permiteti decolarea.'
Tower: ‘Regretam, N-avem planul vostru de zbor. Incotro zburati?'
Pilot: ‘Spre Salzburg, ca in fiecare luni.'
Tower: ‘Da, dar azi e marti!'
Pilot: ‘Cum? Pai in cazul asta avem liber.'

Tower: ‘Inaltimea si pozitia?'
Pilot: '1.80m si stau asezat pe scaunul din stanga-fata.'

Tower catre pilotul amator: ‘Cine e la bord?'
Pilot: 'Pilot, doi pasageri si un caine.'
Tower, dupa aterizarea ‘jumulita’ a pilotului amator: ‘Si totusi, de ce ati lasat cainele la comenzi?'

Tower: ‘Aveti sau nu aveti destul combustibil?'
Pilot: ‘Da!'
Tower: ‘Da, ce?'
Pilot: ‘Da, Sir!!!'

Tower: ‘Comunicati ETA-ul (estimated time of arrival).'
Pilot: 'Hmmmm... Marti mi-ar conveni cel mai mult.'




Florin:) - de AlexM la: 23/08/2004 23:36:58
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
l-am recitit si eu acum. E destul de "normal" pentru mine. Dar daca tot sintem acolo, itsi dau un sfat. Nu-tsi lua papagal sau daca iei, nu lua o oratanie din aia mare. Dom'le, astia pot sa tsipe de nu crezi ca poate fi adevarat. Stii cum? E groaaaaaaaazzzzz-nicccccccc! Problema e ca o face la suparare si atunci cand i-e foame ( si foamea asta e si ea tot un fel de suparare cateodata, suparare de foale, ce mai!). Noa, si dimineatsa cand e mai frumos de dormit, cand se ingâna ziua cu noaptea, se intampla marele bucluc. Care-i baiul ? Pai e asa. Prima data se trezeste Pushi. Pushi fiind un papagal mic albastru, din aia care-i aveau tsiganii pe la noi care trageau cate un loz sa-ti spuna cu cine te insori sau cum ti-o fi norocul in viatsa. Rasa lui pe româneste nu o stiu ca eu acasa am avut numai pasari domestice si din alea, in afara de bibilici, de tot neamul. In Germana se numeste Wellensittich. Ma rog, ala se trezeshte si incepe sa se uite in oglinda si-l apuca crizele de narcisism. Asa-i place lui de cum arata ca incepe sa alinte imaginea din oglinda sa o gangureasca , sa o ciuguleasca si deisgur, sa scoata sunete -in a lui opinie- dragastoase. Si aici e aici. La sunetele alea se trezeste Hugo. Hugo e tot un papagal. Papagal adevarat insa, chiar daca micuts pentru ca amaraciunea de Wellensitich nu e de fapt papagal adevarat, nu stiu cum se numeste exact familia din care face parte. Noa bun. Si asta, Hugo deci, asta e un "Unzertrennlicher". E o rasa de papagai care se numesc "Nedespartitii" pentru ca formeaza o pereche si asa stau de lipiti unu de latul de numa numa, de aici li s-a tras si numele de "Nedespartitii". Ma rog, e unu mic si verde, cu capul maro si daca chiar vrei, o sa ma uit in carte sa vaz cum il cheama dupa marca de identificare latineasca. Deci Hugo se trezeste la gangurelile lu Pushi si crezand probabil ca ele sint adresate lui incepe sa raspunda pe un ton ciudat si strident. Si de aici incepe balamucul ca cu zgomotele lui se trezesc aia 3 Nimpfensittichen. Astia sint nishte papagai superbi si blanzi care iti mananca de pe buze si zboara si intinzi mana si vin iar la tine pe mana, se urca pe masa, stau pe umar, se freaca de parul tau, ma rog, e un intreg circ cu ei. De fapt numa doi sint blanzi, barbatusii. Curiozitatea aia de femeiushca ce e cumparata mai recent de nevasta-mea, abia abia de s-a invatsat sa vina la mâna luand barbatusii de exemplu, dar la inceput era salbateca rau de tot, cum te apropiai de ea, cum se infoia si deschidea ciocul de ziceai ca mai are putin si da ochii peste cap. Ma rog, astia fiind mai mari decat Pushi si Hugo, au si vocea mai puternica si incep sa faca scandal a la "Gata bai, astai doi acolo, iubertilor. Mai lasati galagia ca mai vrem sa dormim". Si bineintseles, fiecare pe tonul si frecventsa lui. Si incepe scandalul intre astia 5. 3 intr-o colivie contra a 2 intr-o alta colivie. Si dupa cateva minute de ciorovaiala se trezeshte amicul Robert. Mama lui de ordinar !!! Stii ce glas are? Ce sunete poate sa scoata din gusha lui aia nenorocita? Vai de capul si de zilele mele. Nu ajuta nici o usha inchisa, nu ajuta nici perna pe urechi. Tot il auzi. Ei bine, se trezeste cumatrul Robert si fiind "al mai mare" face liniste. Si sa stii ca face. Dar cu ce prets! Tipa el 5 minute de incremenesc "cocosii batausi" din celeleate colivii. Dar incremenesc si eu si-mi vine sa-l iau la omor de scandalul care-l face. Un câine e mic pitic in comparatie cu o astel de huiduma de papagal.
Deci daca vreodata o sa doresti, asculta la un om trecut prin necazuri din astea si ia-ti ce soi de papagal doresti, dar evita sa iei din astia mari ca te-ai nenorocit si tu si pe vecinii din imediata apropiere.

Revenind la iepuri, io tot nu-i spal. Nu l-am apucat io odata cum trebe pe Coco de urechi si cand s-a incordat odata si a facut un arc de cerc cu picioarele din spate, uite asha mi-a tras nishte brazde pe antebrats ci si azi mai am urmele de la zgarieturi. Sa-l spele cine o vrea, io nu ma bag la chestiuni la care nu ma pricep. Ca nici ala micu nu vroia sa-l spal cand era mititel si tipa ca in gaura de sharpe ca-i intra apa in ochi cand dadeam cu dushul. Da i-am zis nevesti-mi ca am o cunostinta care are tot asa , o oratanie cu urechi lungi si ca ea il spala. Nevasta-mea s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca-i banc. I-am zis ca nu-i , cel putin persoana respectiva spunea serios ca-si spala chestia aia cu blana si ca ma mir de ce ea nu si-o spala. A inpceut sa rada si mi-a zis ca nu-s zdravan. Cinstit sa fiu, are dreptate de fapt. Cel putin cand e vorba de modul exprimare al meu (cateodata), trebuie sa-i dau dreptate la femeie:-))

AlexM
#20195 (raspuns la: #20190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
J.F.Kennedy si Romania - de ampop la: 24/08/2004 08:05:30
(la: Tot romanu' stie)
"Intrebati nu ceea ce tara voastra poate sa faca pentru voi, ci ce puteti sa faceti voi pentru tara"...este un citat frumos, dar...usor politicianist...si sa nu uitam esecul lui JFK in the Bay of Pigs, M.M. etc...om si el, iar pe de alta parte...Romania in nici un caz nu poate fi comparata cu US, care este un stat atipic, incomparabil si cu cele avansate din Europa...
Nu sunt atat de pesimist incat sa cred ca lupta nu are rost iar calaii care sunt la putere de circa 60 de ani vor mai fi inca pe atat. Lupta merita, macar de dragul luptei, chiar daca ai 0.001% sansa. Esti tanara si ai vrea sa candidezi la Senat...Stii oare ce "cotizatie" este necesara pentru un loc eligibil pe o lista? Si pana la urma nu asta este problema...ca si in alte locuri reprezentarea este in oarecare masura usor censitara. Problema nu este banul ci calitatea oamenilor. Astia de aici au ajuns la bani de la starea de deseu social,fiul gunoiului satului, degenerat fara avere a intrat la comunisti si securitate si "s-a ajuns". Managementul averii acumulate le lipseste tovarasilor. Vezi draga ca un imbecil si-a tras un ranch si un turn Eiffel...cand putea sa-si investeasca banii in ceva ce produce. Romania are mai multe masini de lux gen Grand Cherokee si Toyota Landcruiser decat Norvegia sau tarile vecine dar are si Dacii rable corodate la refuz. Managementul este baiul, nimic altceva. Si constientizarea faptului ca averea trebuie pastrata si sporita INCET, temeinic. Daca Rotschild ar fi avut ritmul de crestere al securistilor magnati romani, azi intreaga lume ar fi fost proprietatea sa privata. Din obiala insa nu poti face om de afaceri, cel mult "sef de trib" (fara suparare pentru cei adevarati). E o chestiune de origine sociala pana la urma...o inversare a scarii valorilor facuta de tovarashi...Nu vezi oare ca promovarea in orice domeniu este inevitabil guvernata de principii de acest gen? Cu cat esti mai prost ajungi in pozitii de conducere ca sa fii santajabil de cei mai mari. Ori...corupt. Poate ca integrarea in UE va jalona calea Romaniei...sa mai respecte si tovarasii regulile unei adevarate economii de piata si sa invete management. Ca la scoala, cu creionul in mana, ca de nu...gata averea, fundul gol...si parnaia...

Mario



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...