ciripesc

Derbedeii cu aere de inteligenti se vor crede intotdeauna niste artisti neintelesi.

Ei picura ceara pe o batrana in noaptea de inviere pentru a-i arata cat de habotnica e. Ii face un bine.

El comenteaza in gura mare pe strada o femeie: "ba ia uite ce cracanata e aia!". El de fapt considera asta un gest de arta, un comentariu despre estetica feminina.

Imbranceste intentionat oamenii pe strada, "pentru a-i trezi la realitate" zice el. Un gest artistic, coregrafic aproape.

Derbedeul intra intr-o expozitie de arta (a altuia, bineinteles) cu picioarele murdare de noroi si fecale. Pentru debedeu asta e un act de arta: el "picteaza" dusumelele expozitiei, care prea stralucesc de curatenie, si proprietarii ar trebui sa fie recunoscatiori ca un asemenea artist le murdareste "artistic" podelele...

Daca pana la urma lumea se satura de mitocaniile lor si incepe se ia de ei, derbedeii raspund "va erijati in criticii nostri pentru ca nu respectam regulile impuse de voi! n-o sa ne intelegeti niciodata arta de a imbranci oamenii pe strada..."

Oricum ai intoarce-o un derbedeu ramane un derbedeu, indiferent pasarele de artist i-ar ciripi prin cap.

Si daca te-ai nascut acolo unde nu trebuia? Sau daca intr-o viata anterioara erai nascut intr-o alta tara?

Spui ca integrare perfecta nu exista? cata experienta ai in alta tara?
cati ani din viata ta ai trait in occident? si cati in tara?
daca esti in occident, te mai intorci in tara?

hai sa dau ocazie nationalo-românilor sa urle.. :)

Sunt plecata din decembrie 1965 din RO, si nu ma mai intorc de loc, drept sa-ti spun nici nu ma tenteaza...
casatorita? de cateva ori..(nu de zece ori chiar, doar de 3 ori :) nici o data cu români..

limba romana? am reinvatat-o incepand de acum 2 ani, cu forumul colegi.ro... ca la epoca un cuvant romaneste, 5 frantuzite si 4 franceze...
studii? le-am uitat pe alea din Ro, am facut altele prin occident...

daca am prieteni romani pe aici? da, multi, dar toti au "jumatatea" franceza, asa ca "ciripim" tot timpul pe frantuzeste
Prieteni francezi? da si mai multi si de la inceput..

ce simt? ma simt "acasa", ma simt in tara mea...asa cum m-am simtit intotdeauna, pe unde am trait...

ce crezi, Sarmi? sunt integrata?

vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !

Salut Athos ! Raspunsul la intrebarile tale e foarte simplu:

Armele sunt ascunse in desertul sirian si vai de capul tanarului ASSAD daca Saddam deschide gura.

La a doua intrebare sunt trei posibilitati si ca sa fiu inteles mai bine, am sa merg cu metoda elimanarii:

1. Tribunalul de la Haga.
2. Tribunalul American.
3. Tribunalul Irakian .

1. cade pt. ca ar insemna ca Saddam sa ramana in viata si acest fapt v-a aduce la noul "sport national " al musulmanilor radicali.. Liga Eliberarii lui Saddam. Sa vezi ce multe echipe se vor inscrie in aceasta liga!
2. cade pt. ca atunci Saddam am avea drepturi de aparare ca orice cetatean american, iar constitutia americana o sa-l salveze de la moarte....aceasta e cauza secestrarii lui in Golf si nici macar in Quantanamo.
3. doar irakienii il vor judeca ( cu ajutor international probabil ) la moarte si in asa fel americanii vor iesii cu basmaua curata si irakienii cu consecintele sentintei date de ei insisi.

In concluzie, Saddam e deja un mort viu si totul e in functie de cat de repede v-a ciripii !!

Fac pariu pe o lada de bere.

Regards,

Leon.

se pare ca tanarul de la Damasc le va crea necazuri iancheilor,daca
Saddam va ciripi...si personal nu cred ca Assad Jr. va fi atat de tampit incat sa se puna cu iancheii,am mai vazut exemple...

Ai spus:
__________________________________________________
....ma duci la psalmi,la betie,la cocaine,uneori taci....
__________________________________________________

Rareori vezi cuvintul "psalmi" in aceeasi propozitie cu "betie" si "cocaine". Dar de la tine venind nimic nu ma surprinde. Totusi sint foarte ingrijorata de starea ta. Ai scris atitea despre unul si altul (artisti, muzicieni, cintareti) care si-au facut viata de gunoi din cauza substantelor care le-au abuzat. Nu stiu ce bun gasesti in aceste lucruri? Nu-i destul sa te uiti la un rasarit de soare si sa te umpli de senzatii de fericire? Nu-ti ajunge sa te uiti la cerul indigo plin de stele si sa te simti ca plutesti in univers? Nu-i nimic mai senzational decit sa te scoli inainte de a rasari soarele sa iesi afara si sa respiri aerul proaspat si racoros de afara, sa vezi cum roua de pe iarba, flori si frunze licareste ca niste diamante in bataia primelor raze de lumina. Sa umbli cu talpile goale in iarba uda; sa auzi ciripitul pasarelelor; sa asculti forfotul lenes al primilor oameni mergind la munca. Ah, viata, drogul cel mai adictiv! Iubesc natura, imi place sa ma sui pe culmile cele mai inalte, si sa privesc imensitatea acestui pamint. Tot asa imi place sa ma cobor cu urechea linga pamint si sa privesc imensitatea detaliilor, un fir de iarba, o furnica, un bob de nisip. Ce rost are sa-ti minjesti creierul cu iluziile unei substante?

PS: Nu am P.O.Box. Am email.

Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.

chiar daca e vineri si sint la serviciu, chiar daca lumea ma considera ciudata si de multe ori ma ocoleste, chiar daca nu am un iubit care sa imi spuna ca sint frumoasa si sa ma tina de mina, chiar daca prietenii reali pot sa ii numara pe doua degete, chiar daca , chiar daca,...pot sa iti spun cu mina pe inima ca dimineata, cind ma trezesc si ma uit pe fereastra si vad ca soarele e la locul lui si straluceste, ca pasarelele ciripesc nestanjenite, ca vecina isi uda muscatele din fereastra, copiii mergand spre scoala...adica altfel spus ca e pace in jurul nostru...daca toate astea continua sa ma inconjoare, atunci stiu ca voi avea o zi senina.

Nu ma cramponez nici de revelion la Paris (cu toate ca Parisul este un oras superb, crede-ma!), nici nu am dorinte iesite din comun. Imi doresc doar sa fie liniste, pace pe pamant si oamenii sa isi aminteasca de bunatate. caci binelui cu bine i se raspunde.

Pai, daca ma gandesc bine, unii aleg, altii se lasa alesi...
Eu , personal, ca celibatara convinsa, nu prea am chef sa aleg sau sa ma las aleasa. Nu-mi prea convine nici una din perspective...adica sa aleg...adica merg asa, pe strada, sau prin birou, sau viata oamenilor si aleg: intind degetul si zic: hei, tu, de colo, baietasul cu camasa albastra, nu tu, cheliosule, ci tu, blondu' cu parul cret si camasa albastra, te aleg! ...il aleg si fie el nu vine, fie vine si pleaca, fie vine si sta ca tontu' iar eu ma intreb de ce e asa belg si nu alege si el?!
sau invers: el ma alege pe mine din gramada de animalute de la gradina zoologica, din gasca de exponate vesel - ciripitoare?! oh, m-as simti cumplit de umilita sa tot stau si sa aleg, sau sa ma aleaga un nasol, nu un fat frumos...
adica, asa, ca in clasa a 4-a: vrei sa fii prietenul meu? iar tu zici: da/nu...chiar daca vrei sau nu, numai ca sa nu rada copii de tine ca tu n-ai gagic/ gagica....
daca lasati putin sa cada masca asta de tipi care scriu frumos, stiti cu totii ca nu alegeti si nu sunteti alesi in sensul celor de mai sus... inselatii, dominatii, castratii, anulatii, victimizatii etc. au ales asta?! or fi ales, da' saracii erau nitel legati la ochi, sau au fost pcalati, amagitit, momiti...
Stim cu totii ca toata amarata asta de existenta e o necontenita alegere: musc/nu musc din marul... si care mai de care dupa umilele noastre puteri ne straduim sa alegem ce e bine pentru noi, in fiecare secunda... si-apoi, daca gresesti, ce se intampla? daca alegi gresit? eu cred ca numai greseala de a muri te lasa fara alegere, in rest, poti oricand sa o iei de la capat. Toti gresim, toti ne inselam, toti trebuie sa invatam experimentand.... alegem fieacre cum 'om crede si noi ca ne e mai bine.
si-acum inapoi, marsh la obiect: eu aleg, in acest moment, prin eliminare!!!

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.

Mircea Cartarescu

5 minute piua ;)
ma bucur ca ti-au placut bancurili, in special cel de pe canalul 2, m-a amuzat dis de dimineata si mi-am inchipuit ca o sa ti se para haios
's obosita, n-o sa ciripesc prea multe acum

...descrii "barfitorii"...de parca ar fi comite crime impotriva umanitatii...

Si cand ma gandesc ca-mi place sa stau la o barfa cu cei dragi si sa ciripesc vrute-si-nevrute...as vrea sa zic ca mi-e rusine de asa comportament..dar nu mi-e:).

Dupa standardele mele comunicarea, asta super-flue e ca o joaca si devine condamnabila doar cand e facuta veninos, cu oarece scopuri tenebros de "absconse".

e prezent la datorie...si citeste si foarte repoede, nu-i problema sa prind din urma conversatiile:)

numai ca eu tot cu sarmaua in gat sunt, asa ca mi-a murit cantatoarea...de-aia nu mai ciripesc nimic:)

a plouat cu pietre, cred ca mi-a omorat plantele si florile...

in rest, hei rup, la munca acusica..

o zi buna tuturor.

ps: ati nimerit-o cu ghiocelul, cam al fix:):):)

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

atat ati ciripit peste capul meu ca s-a auzit pana la mine si-am venit sa vad ce prostii faceti ... e si vina mea ca-s pozitionata chiar la mijloc din punct de vedere geografic, adica de la vest la est suntem cam asa: fefe, horia, eu, jimmy si athos, deci la mijloc

deci... what did I miss?

dilimmache - imi da puterea de a ma trezi in fiecare dimineata... altceva. Spre exemplu, in dimineta de azi, aceasta mi-a fost conferita de vocea unei persoane dragi... in alte dimineti, cel putin in ultima vreme, de ciripitul unei pasari sau de o raza de soare...Si probabil ca numitorul comun al acestora este VIATA, FIINTA, EXISTENTA...

lasa scaunul in pace si uita-te mai bine la flori...
la copacii infloriti...
bucura-te de primavara, de soare.... de ciripitul
pasarilor, du-te si te plimba intr-un parc, priveste in
jurul tau...
.. si sus moralul :))

m-am gandit astazi din nou la intrebarea ta. .."ce ne da putere?" si am realizat ca puterea de care pomenesti poate fi privita si din alt unghi.

puturoasa fiind, m-am infasurat intr-o patura groasa de lâna si am dormit pe veranda, intr-un sezlong, cam o jumate' de ora. cand m-am trezit, mi-a venit in minte gandul: uite, asta imi da putere (in sensul de "ma revigoreaza, imi incarca bateriile"): aerul curat, ciripitul pasarelelor, mirosul de vara la un colt de cotitura, suierat de vant in surdina. e o altfel de putere. poate ca nu cea care ma face sa vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata. dar cea care ma face sa ma simt din nou gata de lupta :)

1. Care este cuvantul favorit
Frumusete
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
"Plafonez" din expresia "Simt ca ma plafonez"
3. Ce va face placere in mod deosebit
O carte buna
4. Ce va displace cel mai mult
Injuraturile
5. Care este injuratura favorita
Imi bag picioarele
6. Ce sunet va place
Ciripitul pasarilor
7. Ce sunet/zgomot va displace
Alarmele auto
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
Educatoare/Ingrijitor copii
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
Agent comercial
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
Te asteptam, draga mea!
__________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

1. Care este cuvantul favorit

in romaneste -- fefelina in engleza -- bliss

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit

in romaneste -- taci (din expresia taci din gura) in engleza -- work

3. Ce va face placere in mod deosebit

cind ma trezesc pupata si mingiiata

4. Ce va displace cel mai mult

cind cineva tzipa la mine

5. Care este injuratura favorita

shaise, foshisenet, feketesh

6. Ce sunet va place

cind ma duc la riu si nu se aude decit ciripitul pasarelelor, apa curgind usor si frunzele in vint

7. Ce sunet/zgomot va displace

Simbata dimineata daca se aud masini, avioane, masini de taiat iarba, ciocanituri, si alte forfaituri care ma trezesc cu senzatia ca tre sa ma apuc si eu de munca.

8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati

Psyhoterapist

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului

Lucrator pe banda rulanda. (am zis bine)

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.

FEFELINOOOOOO!!!!!!!!!!!! Uite aici ti-am adus pe iubitelul tau si toata gashca trancanitorilor, iar acolo aveti pe masa toate bunatatile de la Retete Aristocrate.

1. Care este cuvintul favorit
Dragoste
2.Care este cuvintul cel mai putin favorit
EU
3.Ce va face placere in mod deosebit
Sa stau de vorba cu prietenii.
4.Ce va displace cel mai mult
Ipocrizia
5.Care este injuratura favorita.
Cum p-masii ?
6.Ce sunet va place
Ciripitul pasarelelor dimineata
7.Ce sunet/zgomot va displace
Cele stridente
8.Ce alta profesie v-ar place sa practicati.
Scriitor ( daca as avea talent adevarat)
9.Ce alte profesii nu ati practica in ruptul capului
Multe(dar nu poti spune niciodata"niciodata")
10.Daca Raiul exista , ce ati dori sa va spuna Domnul
cind ajungeti la Portile Raiului
Iar ai venit? Mai intoarcete pe pamant si termin-ti treburile.