comentarii

cit de mare este libertatea mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Libertatea este - dupa cate c - de latu la: 03/11/2005 20:57:39
(la: Tunning sexual)
Libertatea este - dupa cate cred eu - un deziderat fundamental al umanitatii. Poate vreodata va deveni si una din laturile fundamentale...

Trebuie sa toleram chiar orice, doar pentru ca ne ascundem in spatele unor slogane eliberatoare?
Nu.
Perceptia este un proces bazat pe subiectivismul individual. Pentru unii un spectacol de opera este o sarbatoare, pentru altii nu. Pentru unii, a folosi prezervative este o dovada de responsabilitate, pentru altii nu.
Libertatea de care vorbeam, se referea la libertatea industriei de marketing de a-mi oferi produsele sale prin spoturi precum si la libertatea mea, de a schimba postul de televiziune la vederea spoturilor.
Asta nu presupune nici ca ma ascund, nici ca sunt adeptul unor slogane eliberatoare. Pur si simplu este un aranjament intre mine si industria amintita, care poate fi extins pana la cumpararea sau ne-cumpararea produselor oferite.
Intamplator, dumneata vorbesti despre prezervative. Poate ca mai sunt si alte exemple...

Domnule, publicistica este singurul domeniu actual, care desi lucreaza cu omul, nu are absolut nici o etica!
Sa ramanem la produsul cu pricina: Uneori, a folosi un prezervativ poate simboliza si un anume grad de etica.
Publicitatea, bazata de obicei pe studiul datelor statistice dupa criterii definite in functie de un anumit grup al societatii (barbati intre 18 si 30 de ani ar fi un exemplu), este un element de baza in strategiile de marketing, concepute cu scopul de a lansa un product pe piata de consum.

Sigur ca aceste masuri starnesc ecouri diferite la oameni diferiti.
A concluziona de aici lipsa de etica mi se pare a fi un pic pausal.
Cealalta fata a medaliei ar fi, ca din momentul in care conservatorii s-ar impune si ar interzice emisiunile publicitare, s-ar introduce televiziunea cu plata lunara.
Iar asta n-are nimic cu etica, ci cu afacerile.

Fabricile de dorinte iti spun ceva, inainte de a imparti lumea in consumatori conservatori si consumatori inovatori?
Am pus degetul pe vreo rana?
Daca da, imi cer scuze.
#84444 (raspuns la: #79678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
problema libertatii - de proletaru la: 07/02/2006 19:36:27
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
ca de obicei, o expunere frumoasa! Problema nu e forma scrierii, care demonstreaza inca o data un inalt nivel de acuratete ci continutul. Nu am facut eu afirmatia ca "... libertatea mea se termina unde incepe a celuilalt" (sunt departe de a fi inteligent) dar cred cu tarie in ea. Daca libertatea individuala e benefica spiritului, fericirii, etc., la nivel social aceasta trebuie sa se raporteze la alte legitati. A ignora o anume ordine sociala echivaleaza cu o lume haotica. Asta nu inseamna a merge in extrema cealalta: discriminare, ura, blamare.
Mie mi se pare ca sunt un pic amestecate mai multe categorii de concepte in doar cateva fraze expuse de tine: discriminarea, libertatea individuala, liberul arbitru, elemente de paganism, in sensul doctrinar al paganismului si nu in cel comun (care e asociat frecvent cu islamismul sau necrestinatatea, ateismul, etc.).
Ca sa exemplific afirmatia anterioara, daca la nivel individual functioneaza liberul arbitru, la nivel social lucrurile sunt mult mai dure: cu toate ca romanii se considera un popor primitor, ospitalier, cald, prietenos, ne numaram printre natiile cele mai putin tolerante din Europa. O spun studiile sociologice care masoara gradul de etnocentrism, distantele sociale fata de cei diferiti de noi. La nivel comun poti sa faci un test simplu. Intreaba-ti vecinii daca ar fi de acord ca in aceeasi curte sau scara de bloc cu ei ar fi fericiti sa aiba ca vecini pakistanezi, arabi, homosexuali, persoane infectate cu HIV, tzigani.....
Vei vedea ca sociologii nu se insheala. Nu suntem chiar asa de toleranti precum credem despre noi. Iesirea din utopie.... Popper.
Subiectul e incitant. MAi vreau!
#104488 (raspuns la: #103576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
libertatea - de tuxedo la: 17/11/2009 15:04:36
(la: manual practic: libertatea)
*libertatea mea consider ca se intinde pana acolo unde nu incalca libertatea altuia.
*Libertatea cred ca inseamna intai de toate cuvant, opinie- pe care le pot spune. oriunde. oricui, oricum aleg.
*cred in libertatea de a actiona, gandi,de a fi- exact pana acolo unde nu incalc libertatea altcuiva.

Orice manifestare a libertatii poate avea riscuri logice: poate eu ma simt liber sa omor pe unu, ii incalc astfel libertatea lui de a fi viu :) si in consecinta ma duc la inchisoare, am libertatea sa imi insel nevasta/barbatu dar imi asum riscul inerent de a fi prins, parasit lasat in derrieru' gol pe strada. Chestiile astea tin de auto cenzura.
Posibilitatea de a ma autocenzura este de fapt libertatea mea de a o face.

*nu exista libertate absoluta. Nu exista adevar absolut.
Conditionarea este implicita fiintarii efective.
Faptul ca sunt si sunt om implica automat ca sunt limitat, limitarea poate fi privita ca ne-libertate. asa ca...

Asadar, care Libertate?



ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Pt Belle, - de Jimmy_Cecilia la: 05/10/2004 12:30:09
(la: Reorganizare)
Belle, de unde stiu? pai din comentariile celorlalti... ca nu e mare vrajitorie...
Personal nu ma deranjeaza ca ai chef sa râzi sau sa glumesti, dar ai latitudinea s-o faci în subiecte de la "palavre"... fiecare la locul lui, pestru asta adminu a deschis mai multe forumuri...

Ce ma deranjeaza este cand sunt interesata mult de un subiect si as vrea sa-l urmaresc, iar subiectul este "trollat" cu replici care n-au nimic comun cu conferinta initiala...

Este dreptul si libertatea ta, Belle, sa palavragesti, sa râzi, sa glumesti...

Dar este si dreptul si libertatea mea , când ma duc la forumul de "Politica" (este un exemplu) sa nu cad intr-un chat...

Te simti vizata, de ce?
Este un minimum de a cere ca subiectele interesante sa nu fie înnecate?

Belle, tu scrii :
sincer, n-am vazut unde scrie in regulile cafenelei cum ca trancaneala intre gagici ar fi interzisa. unora poate li se pare de prost gust dar si asta e chestie de gusturi in final. altora li se pare binevenita relaxarea de a sta de vorba pur si simplu, fara sa-ti bati prea mult capul cu ce se mai intampla cu automobilul romanesc, cat sunt sau nu de stoarfe femeile din diaspora si alte subiecte la fel de "filozofice".

"trancanelile" :)) la forumul de trancaneli... (palavre)
unde scrie in regulile cafenelei???

mai reciteste un pic "nu hraniti troll-ii"...
http://www.cafeneaua.com/node/view/456



#24227 (raspuns la: #23998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obligatoriu? - de ReevahBoae la: 27/10/2004 03:10:24
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ultima oara cand m-am uitat in jurul meu la o ora de religie (acum vreo 2 ani), trei sferturi din colegii mei lipseau. Si asa a fost de cand am inceput orele de religie in liceu. In scoala generala.. sa zicem ca se faceau, intr-adevar, ore. Pai sa vedem...
Masura nelegala nu cred ca e, si nici lipsita de etica.
In primul rand, pe mine de ce m-au pus sa studiez chimia ? Ca doar libertatea mea e garantata prin Constitutie si personal nu am fost de acord cu obiectul asta niciodata. Si nici nu mi-a fost de folos pana acum. Ce vreau sa spun e ca putem foarte bine sa consideram religia un obiect de cultura generala. Crestinismul este, totusi, o religie principala in lume. Si da, ma refer la orice ramura a crestinismului, pentru ca nu cred ca in scoala generala se aprofundeaza studiul religiei in asa masura incat elevul sa poata face diferenta intre ele. Eu nici pana acum nu stiu cu ce se diferentiaza religia mea(ortodoxa) de cea catolica. Si am facut religie in scoala generala, si in liceu, si am idee cine ce Sfant a fost si ce a facut si cam ce zice Biblia. Vedeti, e cultura generala. N-ar fi stricat, intr-adevar, sa studiem si Coranul un pic asa, dar 1)nu sunt destui profesori si 2) cine credeti ca o sa aprobe studierea Coranului ? ha!
Deci religia e predata cu caracter de cultura generala
In al doilea rand, nu vad cum libertatea religioasa ar fi afectata de orele de religie de la scoala. Asta ar insemna sa insinuam ca profesorii de religie sunt primii in viata unui copil care ii definesc apartenenta religioasa. Oare chiar asa e ? Copiii romani iau primul contact cu religia la scoala ? Ma indoiesc.
Asadar, solutia ar fi, daca ar exista posibilitatea de alegere, sa existe pentru toate materiile. Liberal arts. Fiecare studiaza ce-i place. Dar, deoarece la clasa a 5-a copilul inca nu stie ce-i place sau daca stie, nu e o hotarare definitiva (uneori nici la 20 de ani nu e!), singura solutie e sa lasam lucrurile sa evolueze ca si pana acum.
Toate bune!
Apropo de drepturi - de (anonim) la: 10/12/2004 15:33:12
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Pentru florin-d

"Fiecare are dreptul sa-si aleaga preferintele.Asa ca...daca are o mare pasiune pt. filmele porno e dreptul lui sa poata gasi si acest lucru pe internet! Nimeni nu te obliga sa cauti si tu! Ma insel cumva??????????"

La sigur te inseli, Florine! Producerea filmelor porno este ilegala, deci si vizionarea lor ar trebui sa fie considerata ilegala, pe langa faptul ca este recunoscuta de opinia publica ca fiind amorala. Intr-o tara civilizata, binrinteles. Exista mai multe motive pentru aceasta:
1. Producerea filmelor porno este insotita de exploatarea sexuala, ceea ce constituie o incalcare flagranta a drepturilor si demnitatii omului;
2. Insesi existenta filmelor porno este o insulta din cale afara de umilitoare la adresa femeilor (inclusiv pentru mama, sora, sotia sau iubita ta, Florine);
3. Promovarea filmelor porno constituie o propaganda a imoralitatii si contravine intereselor societatii si statului, deoarece persoanele imorale sunt susceptibile de incalcare a drepturilor si demnitatii altor membri ai societatii, de corupere a minorilor etc.
Oricare dintre aceste motive este suficient pentru a interzice difuyarea acestei productii pe Internet. Apropo, ce zici de copii si adolescentii, care sunt foarte curiosi din fire si care isi baga nasul pestetot? Cum ii vvei controla, sa nu capete aceasta pasiune?

Libertatea mea se termina acolo, unde incepe libertatea altor oameni
#31318 (raspuns la: #16946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum va simtit cand va intoarceti...pur si simplu - de ondine la: 13/01/2005 18:20:21
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
La fel cum m-as simti daca m-as intoarce la o veche pasiune, la un vechi hobby, in casa bunicilor sau in bancile scolii...Multe amintiri, dar nimic care sa ma mai tina acolo...Si asta probabil ca nu tine de loc, ci de timp, adica de o anume perioada din viata mea pe care am lasat-o in urma. De aceea, a ma intoarce in Romania echivaleaza pentru mine cu a ma intoarce in trecut.
Probabil ca acum se intampla pe acolo lucruri mai interesante decat cu ani in urma, dar pentru mine nu mai conteaza. Si nu cred ca va mai conta vreodata.
Nu cred, o spun din nou, ca problema se pune in limite de spatiu (cum ma simt cand trec din nou frontiera...), ci de timp (cum ma simt cand ma intorc la ceva ce am lasat in urma in trecut). Si, daca frontierele raman tot acolo, acel moment din trecut la care m-as intoarce nu s-ar mai putea repeta. E vorba de momentul cand am decis ca ar fi prea tarziu pentru libertatea mea personala sa ma mai supun atator asteptari si conditionari, si asta numai pentru simplu fapt ca eram acolo si nu in alta parte...Momentul cand mi-am amintit ca patria unui om care gandeste este lumea...nu asa zicea Democrit?
Eu am plecat ca sa ma eliberez de niste constrangeri, si nu am privit "instrainarea" mea ca pe o constrangere. E o diferenta de punct de vedere, dar e esentiala pentru atitudinea de dupa. De fapt, cred ca asta face toata diferenta de puncte de vedere.
A ma intoarce, a privi inapoi, eventual cu manie, ori cu regret si nostalgie...Nu. Romania e o tara pe care o mai vizitez doar de dragul unui numar foarte restrans de persoane; altfel, am vizitat-o destul...Si exista prin alte tari cel putin tot atatea persoane de care mi-e dor si pe care imi doresc sa le vad. Mi-e la fel de dor si de locurile in care n-am fost niciodata, de oamenii pe care ar merita sa-i cunosc...
De ce sa ma intorc, daca pot merge inainte?
moment de sinceritate - de maria de la medgidia la: 07/11/2005 08:43:50
(la: cu masca si fara masca)
am stat in fata unui barbat cu care am impartit candva, in vreo alta viata, acelasi trup, atat de intima era relatia dintre noi... imi relata un context in care atinsese o alta femeie... "atinsese" inseamna tot ce cuprinde apropiere fizica...
fara amanunte penibile, fara umiliri... nu astepta iertare, relata pentru a-si descarca sufletul de povara unei minciuni intre noi...
ascultandu-l, lumea mea se destrama piramida cu piramida, caramida cu caramida... si se reconstruia altfel, in alta parte de minte, cu alta culoare de suflet... tabu-urile mele se reformulau... peste durerea unui adulter s-a pus deodata lumina increderii... transparenta unui suflet care e perechea mea geamana...
am inteles atunci ca el n-a gresit, pentru ca "greseala" e definita din punctul meu de vedere... el a ales in acel moment, asa cum a ales in mii de alte momente... il iau asa cum este...
in acest moment de transparenta al lui, am inteles ca problema se punea daca libertatea lui raneste libertatea mea...
continuarea nu e relevanta, am vrut doar sa va impartasesc un moment de sinceritate care lasa in urma lui o intelegere superioara si respectul pentru cel care ramane om si isi asuma un gest cu toate consecintele lui...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Probabil ca nu as scrie daca - de gabriel.serbescu la: 16/02/2006 22:51:32
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Probabil ca nu as scrie daca nu as simti ca mi se ia o piatra de pe inima, caci va citesc, ma uit la stiri, va mai citesc odata si mai ascult alte opinii, si mi-e rusine.
Si as tace din gura, sau nici nu as accesa conferinta asta daca nu as avea contact direct cu tot felul de persoane arabe - marocani, algerieni, senegalezi, o palestinianca, si daca nu as fi vazut/ascultat multe alte marturii.

Intimplarea face atunci ca si eu sa fi publicat o conferinta pe forum, cu acelasi subiect, caricaturile, si care, tendentioasa in felul ei, nu avea alt scop decit provocarea, dar si justetea informatiei, a evenimentului, asa cum s-a petrecut el.
Si intrebam in conferinta aia, ascunsa de pe forum, nu inteleg prea bine de ce, ce mi s-ar intimpla mie, daca as declara ca, in opinia si in libertatea mea de o avea, Isus si apostolii sai sint erau niste semiti nespalati...

Cit de lezate se pot simti domniile voastre?
Cit de jigniti va puteti simti in cazul in care as cita o melodie spaniola, creatie a unui dj obscur, si publicata anul trecut pe net si care spune: ¨ma cac pe voi romanii, am sa va rup mainile¨?
Cum va simtiti ca tigani ai Europei? Dar ca in propria voastra capitala maidanezi sar la jugulara strainilor, iar in iluminarea sa, ortodoxismul roman exorcizeaza pina la moarte?

Mi-e rusine cind aud catalogari extreme ale arabilor, venite din partea unor trogloditi. De ce? Pentru ca arabii nu se simt insultati doar de la niste caricaturi, ci pentru ca arabii se simt insultati de cateva secole incoace, de cind tarile lor faceau obiectul ¨colonizarilor¨, iar teritorile cucerite nu serveau decit ca culoar catre bogatele exploatari asiatice. Asa s-a facut canalul de Suez de pilda, si doar cunoscind un minim de istorie se poate sti cind a a aparut Palestina. Insa e mai usor sa citezi articole intregi, pe nemestecate, facind parada de intelect, ca o prostituata de carnea ei.

Premiile Nobel, invocate la inceputul acestei conferinte, avertizasera de la inceput: ¨a nu se intra in Irak, nu exista nici arme nucleare si nici sprijin guvernamental acordat teroristilor, insa daca intrati cu siguranta vor apare¨. Dar nu s-a facut nimic, si atunci nu le-a mai ramas sa constate decit ca ¨terorismul se transforma intr-o marca inregistrata¨ prilej bun, nu-i asa, ca vehementele dumneavoastra persoane sa gesticuleze tot felul de sigle: 11S, 11M...

Eu imi aplec capul cu smerenie, si am sa va intreb daca prin capatzina vreunui unchi de-al dumneavoastra, i-a trecut asa recent, vreun glont. Sau daca macar la vreun var i-a zburat piciorul de la o mina antitanc, sau macar daca ati vazut explozii prin imprejurimi.
Imaginati-va: noaptea, pana de curent, intuneric si cite o explozie in jur... Imaginati-va ca seara asta poate va intra o patrula militara in casa, sau un obuz.
Fain? Nu-i fain.

¨Terorismul a existat inintea lui 11S¨... Evident ca a existat. Irlanda, Spania sint exemple concludente. Fanatici exista in chiar propriile tari Occidentale, ii vad inclusiv printre noi. Deocamdata fiti multumiti ca arabii se omoara intre ei in frenezia gestului de a arde ambasade si steaguri. Pentru ca sint raniti si mugesc. Ca e o masinatie politica? Evident ca e si o masinatie politica, una eficienta de altfel, care pune in garda orice tara capitalista. Anglia si Germania spre exemplu, au folosit excelent ocazia, pentru a tace din gura. Alte tari au raspuns unei aberatii cu altele.

Deocamdata nu pot decit sa rasuflu usurat auzindu-l pe Zapatero ca primeste pe liderii islamici la Moncloa, si cum Solana a inceput un tur in Orientul mijlociu.
Ma declar partidar britanicilor cind inaspresc legile antiteroriste, dar aplaud orice gest ce indeamna la dialogul intre moderatii musulmani si cei occidentali, pentru ca un fenomen ca terorismul, nu se combate cu invazii armate ci cu schimbari de ideologie.

¨Toti sintem americani¨a declarat Le Monde, mai tine cineva minte? cind Turnurile Gemene s-au prabusit. Acum insa mai tot Globul e de acord ca Statele Unite pericliteaza prin politica lor agresiva, pacea intregii lumi. Eu asa vad lucrurile: ori vorbim coerent ori ne bagam principiile in gaura curului (via Sfincterul Carpatin)... Si vorbim despre exact acelasi cur pe care gura il bate cu obstinenta.
____

ps. Stiati de pilda ca iranienii au protestat inclusiv cind a aparut filmul ¨Ultima tentatie a lui Isus Cristos?¨

_____

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

Probabil ca nu as scrie daca - de gabriel.serbescu la: 16/02/2006 22:54:21
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Probabil ca nu as scrie daca nu as simti ca mi se ia o piatra de pe inima, caci va citesc, ma uit la stiri, va mai citesc odata si mai ascult alte opinii, si mi-e rusine.
Si as tace din gura, sau nici nu as accesa conferinta asta daca nu as avea contact direct cu tot felul de persoane arabe - marocani, algerieni, senegalezi, o palestinianca, si daca nu as fi vazut/ascultat multe alte marturii.

Intimplarea face atunci ca si eu sa fi publicat o conferinta pe forum(http://www.cafeneaua.com/node/view/8201), cu acelasi subiect, caricaturile, si care, tendentioasa in felul ei, nu avea alt scop decit provocarea, dar si justetea informatiei, a evenimentului, asa cum s-a petrecut el.
Si intrebam in conferinta aia, ascunsa de pe forum, nu inteleg prea bine de ce, ce mi s-ar intimpla mie, daca as declara ca, in opinia si in libertatea mea de o avea, Isus si apostolii sai sint erau niste semiti nespalati...

Cit de lezate se pot simti domniile voastre?
Cit de jigniti va puteti simti in cazul in care as cita o melodie spaniola, creatie a unui dj obscur, si publicata anul trecut pe net si care spune: ¨ma cac pe voi romanii, am sa va rup mainile¨?
Cum va simtiti ca tigani ai Europei? Dar ca in propria voastra capitala maidanezi sar la jugulara strainilor, iar in iluminarea sa, ortodoxismul roman exorcizeaza pina la moarte?

Mi-e rusine cind aud catalogari extreme ale arabilor, venite din partea unor trogloditi. De ce? Pentru ca arabii nu se simt insultati doar de la niste caricaturi, ci pentru ca arabii se simt insultati de cateva secole incoace, de cind tarile lor faceau obiectul ¨colonizarilor¨, iar teritorile cucerite nu serveau decit ca culoar catre bogatele exploatari asiatice. Asa s-a facut canalul de Suez de pilda, si doar cunoscind un minim de istorie se poate sti cind a a aparut Palestina. Insa e mai usor sa citezi articole intregi, pe nemestecate, facind parada de intelect, ca o prostituata de carnea ei.

Premiile Nobel, invocate la inceputul acestei conferinte, avertizasera de la inceput: ¨a nu se intra in Irak, nu exista nici arme nucleare si nici sprijin guvernamental acordat teroristilor, insa daca intrati cu siguranta vor apare¨. Dar nu s-a facut nimic, si atunci nu le-a mai ramas sa constate decit ca ¨terorismul se transforma intr-o marca inregistrata¨ prilej bun, nu-i asa, ca vehementele dumneavoastra persoane sa gesticuleze tot felul de sigle: 11S, 11M...

Eu imi aplec capul cu smerenie, si am sa va intreb daca prin capatzina vreunui unchi de-al dumneavoastra, i-a trecut asa recent, vreun glont. Sau daca macar la vreun var i-a zburat piciorul de la o mina antitanc, sau macar daca ati vazut explozii prin imprejurimi.
Imaginati-va: noaptea, pana de curent, intuneric si cite o explozie in jur... Imaginati-va ca seara asta poate va intra o patrula militara in casa, sau un obuz.
Fain? Nu-i fain.

¨Terorismul a existat inintea lui 11S¨... Evident ca a existat. Irlanda, Spania sint exemple concludente. Fanatici exista in chiar propriile tari Occidentale, ii vad inclusiv printre noi. Deocamdata fiti multumiti ca arabii se omoara intre ei in frenezia gestului de a arde ambasade si steaguri. Pentru ca sint raniti si mugesc. Ca e o masinatie politica? Evident ca e si o masinatie politica, una eficienta de altfel, care pune in garda orice tara capitalista. Anglia si Germania spre exemplu, au folosit excelent ocazia, pentru a tace din gura. Alte tari au raspuns unei aberatii cu altele.

Deocamdata nu pot decit sa rasuflu usurat auzindu-l pe Zapatero ca primeste pe liderii islamici la Moncloa, si cum Solana a inceput un tur in Orientul mijlociu.
Ma declar partidar britanicilor cind inaspresc legile antiteroriste, dar aplaud orice gest ce indeamna la dialogul intre moderatii musulmani si cei occidentali, pentru ca un fenomen ca terorismul, nu se combate cu invazii armate ci cu schimbari de ideologie.

¨Toti sintem americani¨a declarat Le Monde, mai tine cineva minte? cind Turnurile Gemene s-au prabusit. Acum insa mai tot Globul e de acord ca Statele Unite pericliteaza prin politica lor agresiva, pacea intregii lumi. Eu asa vad lucrurile: ori vorbim coerent ori ne bagam principiile in gaura curului (via Sfincterul Carpatin)... Si vorbim despre exact acelasi cur pe care gura il bate cu obstinenta.
____

ps. Stiati de pilda ca iranienii au protestat inclusiv cind a aparut filmul ¨Ultima tentatie a lui Isus Cristos?¨


jennifer - de doctors la: 08/04/2006 10:26:38
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Sunt crestin ortodoxa si crede-ma ca nu am simtit in viata mea nici o interdictie pana acum.S-o luam pe rand:
1.Recunoasterea existentei unei forte divine,superioare mie,ma determina sa recunosc ca nu eu sunt cea mai mare si mai tare pe pamant,ca nu sunt perfecta,ca nu am dreptul sa dau dovada de trufie nejustificata,ca libertatea mea se intinde pana acolo unde atinge libertatea celui de langa mine,ca poate exista cineva care este mai presus de mine,ca nu suntem creati pentru a fi sefi sau persoane intru totul independente.
2.Ritualul spovedaniei ma invata ca trebuie sa-mi asum niste responsabilitati si sa respect niste reguli,ca trebuie sa-mi recunosc greselile si sa-mi asum responsabilitatea pentru ele,ca uneori trebuie sa spun "am gresit" si "iarta-ma",ca trebuie sa-mi corectez din mers greselile si ca uneori trebuie sa fiu admonestata,pedepsita pentru greseli.
3.Faptul ca am trait in mijlocul unor oameni de religii diferite am invatat sa le respect ideile si convingerile atata vreme cat nu ne jigneam unul pe altul si ne respectam reciproc,fapt care s-a petrecut in marea majoritate a cazurilor.
Daca tu esti atee si nu crezi in divinitate,cred ca este optiunea ta si nu o poti impune celor din jurul tau in mod fortat,dupa cum nu poti spune ca ateismul este filosofia perfecta de viata.
#116085 (raspuns la: #116013) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Intruder la: 31/10/2006 22:37:43
(la: Altruism? Egoism?)
iata o mostra clara de egoism. cum s-ar zice: "daca tu nu ma vrei, eu te vreau."
un caz tipic de CRAMPONARE in numele lui Eros.
"dar AM NEVOIE sa te simt aproape". (sublinierea imi apartine.)
EU AM NEVOIE nu "AVEM NOI NEVOIE UNUL DE ALTUL?"
fara echivoc.
se pune problema:
renunt eu la libertatea mea pentru un om pe care nu-l iubesc?...pentru ca e vorba de libertate.
cum de accepta el/ ea (...nu-mi este clar din text) MILA mea?...ce fac? ma multumesc sa vad campul de la fereastra sau sa ies afara si s-alerg cat vreau pe camp?
pentru amandoi este o situatie penibila: pentru unul- ca cere MILA, pentru celalalt ca o da.
este un compromis ENORM si GRATUIT, nu altruism.
altruismul intervine cand "avem nevoie unul de altul" nu cand "eu am nevoie..."

"nimic decat sa primesti tot ce ofer...sa am grija de tine"...ha-ha.
cu alte cuvinte, "nimic, decat sa stau tot timpul sub rasuflarea ta, sa fiu prezent/a si omniprezent/a in viata ta intima, sa te am mereu in fata ochilor, sa-mi accepti toane si fasoane, sa-ti fiu umbra zi si noapte"...asta, pentru ca EU, EU SI NUMAI EU am nevoie de tine si daca sunt langa tine prin marea-ti mila ta, MIE mi-e bine si ce-mi pasa MIE cum te descurci cu mine in viata sau daca ma suporti si cum ma suporti?
______________________________________
"The sun is shining. But the ice is slippery."

..........................................................................
NOTA:

s-ar putea ca acest comentariu sa mai apara o data sub semnatura anonim.
am dat click pe "trimite comentariul" si apoi am observat ca sunt delogat.
depinde daca gandesti cu usil - de Intruder la: 02/02/2007 08:27:32
(la: "L'enfer c'est les autres")
depinde daca gandesti cu usile-nchise sau nu.
"infernul sunt eu", s-ar putea sa gandeasca altcineva.
poate tu, care citesti ce-am scris aici...sau ala care se amageste ca-i liber dar, isi revendica libertatea mea crezand ca n-are loc sa-si plimbe bocancii noi prin buruienile unde eu merg descult...
este egoismul in starea cea mai pura, este gestul idiotului care-si pune in farfurie mai mult decat poate sa manance, este instinctul de supravietuire deformat la nivelul viermelui.

"infernul sunt ceilalti"?

da, daca ceilalti zboara si eu abia ma tarasc!

da, daca ceilalti pot articula cuvinte si eu abia am invatat sa cioplesc o piatra cu alta piatra!

da, daca ceilalti rad la lumina zilei si eu imi adun lacrimile ca pe niste pietre de moara, in crucea noptii!

da, daca ceilalti sunt capabili sa iubeasca si eu scuip ura in ochii altora!

da, daca ceilalti isi deschid ferestrele sa le intre soarele-n casa si eu zavorasc orice lumina pentru ca ma cred soarele tuturor!

da, daca ceilalti stiu sa-ntinda mana catre mana altcuiva si eu nu pot, decat sa-mi inchid inima in propriul pumn!

da, daca ceilalti intra si ies pe usi si eu sunt portar pe viata!

da, daca ceilalti pot intelege cate ceva si eu ma prefac ca-nteleg tot, dar de fapt nu-nteleg nimic!

da, daca ceilalti pot muta muntii si eu nu-s in stare sa sap o gaura!

da, daca ceilalti ma accepta asa cum sunt si eu nu ma pot accepta nici pe mine!
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



lady G - de maan la: 31/03/2007 19:21:34
(la: Dati-va cu parerea: link de stergere subiect)
da' cu libertatea MEA de-a face CE VREAU cu PROPRIILE COMENTARII ce facem?

#182918 (raspuns la: #182915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de sirotlica la: 28/11/2007 12:29:38
(la: Deschide mi ochii)
"CREDE SI NU CERCETA" sau "CERCETEAZA SI NU CREDE",si in acest fel am evita aceste discutii contradictorii :)
Eu cred in Dumnezeu. E libertatea mea si nimeni nu cred ca poate sa-mi demonstreze rational inexistenta sa...
#260450 (raspuns la: #260444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...si libertatea mea - de Intruder la: 28/11/2007 12:40:50
(la: Deschide mi ochii)
e sa cercetez!
#260453 (raspuns la: #260450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de iancu-samson@orange.fr la: 22/01/2008 00:53:43
(la: tiganii,aurul si diamantele)
"Nimic nu este cu neputinta:sant cai care duc la toate lucrurile.Daca am avea atat vointa,am avea intotdeauna si destule mijloace" (Fr .De La Rochefaucault) 30 de km pe jos,pamantul pe care calc e lipicios.Prin ceata inserarii vad haurile,le ocolesc atent.Am tipat pe marginea unei prapastii: Maaa numesc Saaaamsooooon ,nu mai plang,nu mai plang ,nu mai plange!Ce dracu am,doar nu sant femeie?Ma mir si eu cum de pot sa ma prostesc in halul asta si strig asa de tare pe marginea unei prapastii!!!)"Regele Midas are urachi de magar"Mi-am zis :prea mult zgomot pentru nimic.Se spune ca regele Midas avea puteri nemarginite,orice obiect atingea ,se transforma in aur.Puteam sa ma dau de gol!eram intre doua frontiere.Urme proaspete de roti,mi-au dat de inteles ca zona era patrulata.Dorinata mea este sa ajung la Paris,orice dorinta a devenit pentru mine ca o constrangere.Sant liber sa plec unde vreau,sa fac ce doresc cu mine!Ce libertate poate fi libertatea mea,daca n-ar exista drumuri intre care sa pot alege?Am trecut si pe la comoara mea,am luata tot ce-a mai ramas.Incerc sa estimez timpul cand a fost ascunsa!parea mea este:ca a fost ascunsa in periopada primului razboi mondial.1914-1918.O parte din monezile de aur dateaza din perioada lui Napoleon 1 si Napoleon al -3-lea.Mai erau monezi de aur si argint ,datate cu anii 1845 si 1905.Potrivit cele spuse de Asclepsois,un zeu grec din antiqitate,spune:daca vrei sa fii bogat,un om bun are nevoie de'o minte rece si-o inima calda."Le-am indesat pe toate in ruxacul meu jerpelit,acolo,unde Robert baiatul meu ce-l mic i'mi tinu'se companie cateva saptamani.Ruxacul avea doua gauri,asa ca m-am reintors cateva sute de metrii,cu impresia ca pierd cate ceva la fiecare pas.Am bagat intreaga comoara in patura,am rasucit-o ,si-apoi am legat-o strans cu o sfaora.Poteca pe care cobor acum este destul de noroiasa si alunecoasa.Chiar si la coborare,ruxacul parca devenea din ce in ce mai greu.Gàfàiam,eram transpirat si parca auzeam cateva zgomote in jurul meu.M-am oprit decat o singura data,n-am mai respirat cateva secunde,eram pregatit,cutitul era in mana mea.Teribila tacere!am pus cutitul la loc si-am inceput sa merg mai repede.Sper sa nu am o imagine bolnava?Am 39 de ani si o constitutie de fier.Ma gandeam la o specie de serpi care traiesc in Afrique.Mamba.Mamba este un sarpe care depaseste 3 metrii,ce-l de culoare verde!este intradevar periculos,iar pentru tratament urgent, exista serul antivenin ,de specia asta se mai poate scapa cu viata.Dar de mamba neagra nu poate sa mai existe nici'o sansa.Nu exisita tratament pentru veninul lui.Saritura lui poate sa depaseasca 10 metrii,fata de mamba verde,acest mamba nu are frica de nimeni ,nu fuge niciodata din fata oricarui pericol.Moartea desparte sufletul de trup in cateva minute.Am alunecat cativa metrii,la naiba cu mamba asta!!!)aici in Europa n-are ce sa caute.
#277236 (raspuns la: #277125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sami - de mazariche la: 22/01/2008 15:43:45
(la: tiganii,aurul si diamantele)
"Ce libertate poate fi libertatea mea,daca n-ar exista drumuri intre care sa pot alege?"

mijto! mai ai un cititor.
#277379 (raspuns la: #277236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...