comentarii

citadela saint exupery


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
iubirea ca experienta de a trai - de maria30 la: 13/06/2005 16:48:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
am aproape 30 de ani si am crezut ca stiu ce inseamna sa iubesti... am confundat insa iubirea cu un foc de paie, cu o orbire si cu o obisnuinta de colegi de apartament...
am fost casatorita mai multi ani, am inceput la un moment dat sa simt nepotrivirea din ce in ce mai acut, pana cand a devenit prapastie... si nu vorbesc aici de perceptia mea (subiectiva, deci posibil deformata), ci de realitatea confirmata de cei din jur...
iubirea tine de experienta... daca ne referim la iubire ca pasiunea aceea romantica, idealista si extremista, atunci, dupa parerea mea, iubirea nu exista, pentru ca nu e sustinuta in substanta, nu are stabilitate...
dar daca iubire inseamna o capacitate de a trai plenar, lucid, constient si nevertheless afectiv o relatie, in extremis capacitatea de a empatiza cu semenii, de a te ridica deasupra aparentelor si de a intelege ratiunile intime si individuale ale gesturilor sale, atunci pot sa spun ca aceasta e iubirea adevarata...
de-asta spun ca iubirea tine de experienta... tine de asimilarea greselilor, de intelegerea mecanismelor care au dus la rezultate nedorite in situatii similare, tine de deschidere si sinceritate, de acceptarea de sine si de cei din jur, de "to be at ease with the world"...
iubirea adevarata nu te face posesiv, nu-ti dezvolta aspectele negative ale personalitatii, pentru ca exista in ea puterea de a intelege lucrurile si din perspectiva celuilalt, si de a mentine astfel fragilul echilibru dintre "vreau", "pot", "trebuie"...
iubirea adevarata iarta si merge mai departe... ea nu depinde de "accidentele" de comportament ale celui drag, pentru ca oameni suntem toti si supusi greselii... iubirea adevarata priveste in zare, pe deasupra amanuntelor, si vede "drumul de caramida galbena" al lui Dorothy (Vrajitorul din Oz) si stie ca esenta ei este caldura si armonia, asa cum "esenta pasarii e zborul, esenta unei caravane e mersul ei prin desert catre o tinta" (Antoine de Saint-Exupery, "Citadela")...
va scriu din mijlocul unei iubiri adevarate... care nu-mi lasa loc pentru temeri, pentru indoieli, pentru jumatati de masura... este adevarat ca atunci cand iti intalnesti sufletul-pereche, simti asta din prima clipa...
si mai e ceva... eu cred ca iubirea incepe cu sufletul si se implineste in trup... noi asa am inceput sa iubim, intai simtindu-ne sufletele impreunate intr-un tango teribil de terestru, cu vise posibile, nu probabile, cu target-uri care se ating progresiv, fara sa ardem etapele si fara joc de scena... dupa care am inceput sa ne dorim unul pe celalalt...
dorinta de a ne uni, care se reflecta in senzorial... dar fara un tremur al sufletului, ramane o impreunare comuna... sufletul meu locuieste in spatele pleoapelor lui... ochii lui imi vorbesc fara cuvinte, cand ii vad incep sa se miste lucruri in mine, sa se disloce si sa se reaseze dupa patternurile lui...
iubirea fara incredere totala e ca o palma pe care ti-o tragi singur in oglinda, ca si cum ai spune "nu te cred pentru ca nu sunt in stare sa ma cred pe mine capabil de asta"... in mainile acestui barbat imi pun viata fara second-thoughts...
stiu ca sunt inclusa in deciziile lui si ca, desi nu intotdeauna timpul o permite, imi acorda atentie de o intensitate care vorbeste de la sine...
timpul petrecut cu el e quality-time, cu naturalete si substanta...
aud uneori oamenii indragostiti spunand "mi se pare ca visez... ciupeste-ma sa ma conving ca mi se intampla"... la noi nu-i asa... STIM ca nu visam si nu construim castele de nisip...
nu stiu daca el a mai iubit asa... dar stiu ca eu nu banuiam ca exista ceva atat de frumos si plin si lipsit de ambiguitati, fara cautari gen trial-and-error ("incercare si eroare") cum este ceea ce traiesc acum...
nu stiu ce am facut ca sa merit sa mi se puna dinainte o cupa plina cu rasarituri de soare si ape limpezi...

cu speranta ca m-am facut inteleasa si dorinta sa intelegeti ce va povestesc eu traindu-le la randul dvs, nu insirand cuvinte,
maria
Nu cred ca exista carte care - de Magul la: 03/09/2005 11:32:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu cred ca exista carte care sa nu-ti influenteze gandirea intr-un fel sau altul. Ca sa nu mai lungesc vorba,pe mine m-a influentat "Citadela" lui Antoine de Saint-Exupery(o adevarata filosofie a vietii), precum si ciclul "Dune" al lui Frank Herbert , care e cu mult mai mult decat o banala povestire SF ,e un adevarat Univers distinct.
pt Magul - de bloom la: 08/09/2005 12:00:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
bloom

Citadela este o carte foarte buna. Pacat ca Saint Exupery a murit intr-un accident aviatic inainte de a o finaliza.
#70571 (raspuns la: #69454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deocamdata am si eu trei auto - de Intruder la: 04/10/2005 14:20:46
(la: carti care v-au refuzat)
deocamdata am si eu trei autori care m-au refuzat:

Antoine de Saint Exupery- Citadela
Jean Paul Sartre- Caile libertatii (4 vol.)
Anatole France- Insula pinguinilor

Cu "Citadela" stiu ca am facut cunostinta prima data in clasa VIII-a...
Dupa ce am terminat clasa VII-a am avut-o ca "lectura de vacanta"...m-am strofocat putin, am avut toata bunavointa, degeaba! Tin minte ca trebuia sa trec pe un "caiet de lecturi" rezumatul cartii. cateva pagini bune!...eu am deschis cartea la-ntamplare si am copiat cuvant cu cuvant atatea pagini cate am crezut de cuviinta. norocul meu a fost ca profa de lb. romana nu s-a ''prins'' de schema...sau poate doar s-a prefacut...era totusi o carte destul de greu de digerat pentru varsta aia...am incercat si mai tarziu, degeaba...

"Caile libertatii" le-am primit cadou de la un prieten...huh, am incercat si n-am putut...
stie cineva de ce a refuzat Jean- Paul Sartre premiul Nobel pentru literatura? (1964)

Anatole France...prea sceptic pentru mine...

mai sunt, o sa-mi aduc aminte...
#76608 (raspuns la: #76556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
părerea mea - de popeasca la: 28/12/2006 23:20:27
(la: Gânduri de Crăciun ...)
"Femeia, de pildă, îţi va reproşa mereu ceea ce dai în altă parte decât ei. Căci omul crede că tot ceea ce e dat undeva e furat din altă parte. Aşa ne-au crescut uitarea Domnului şi consumul mărfurilor. Căci ceea ce dai în realitate nu micşorează, dimpotrivă, sporeşte bogăţiile pe care le poţi împărţi. Astfel, cel care iubeşte toţi oamenii iubeşte infinit mai mult pe fiecare dintre ei decât cel care nu iubeşte decât unul singur şi întinde asupra complicelui său câmpul mizerabil al persoanei lui. De asemenea, cel care înfruntă, departe, pericolele războiului dăruieşte mai mult iubitei, fără ca ea să o ştie, căci îi dăruieşte pe cineva care există, într-adevăr, decât cel care o leagănă zi şi noapte, dar a cărui existenţă nu înseamnă nimic."

Aş fi putut spune şi eu aceste vorbe, după o noapte în care aş fi citit o carte :). Dar a spus-o mai frumos Saint Exupery în "Citadela".

Şi cred că risipirea în rătăciri de-o zi sau de-un an este elementul de comparaţie fără de care n-am percepe statornicia. Şi nici iubirea n-ar fi deplină fără paralele cu astfel de iubiri fugare. Important e ca la final, privind locul gol de alături, să nu regretăm că am trecut pe lângă oameni lângă care ar fi trebuit să zăbovim preţ de-o viaţă şi ceva în plus ;).
*** - de picky la: 11/05/2007 15:14:33
(la: Pe cine n-ati reciti?)
1. Manualele de Biochimie.
2. Manualele de Patologie.
3. Manualul de Moneda si credit.
4. Manualul de Teoria generala a obligatiilor.
5. Manualul de Piscicultura.


1. Petre Salcudeanu - toate (inclusiv Biblioteca din Alexandria)
2. Breban - Drumul la zid
3. M.Preda - Ana Rosculet si Desfasurarea
4. Avantajul de-a fi caine - de Titi si nu mai stiu cum
5. Dragomir Horomnea - Cer cuvantul


1. Saint Exupery - Citadela
2. Pier Paolo Pasolini - Petrol
3. Coelho - oricare titlu
4. Italo Calvino - Castelul destinelor incrucisate
5. Simone de Beauvoir - Al doilea sex

Poate ma reintorc, cu adaugiri.
maan, - de Intruder la: 17/12/2007 12:55:24
(la: Povesti cu mine)
auci!...tu l-ai citit in limba franceza!
eu l-am avut la "lecturi de vacanta" si n-am putut sa-l citesc, nah!
trebuia sa facem rezumatul cartii pe-un caiet...n-am facut nici un rezumat, am copiat cuvant cu cuvant, doua pagini luate la-ntamplare!
yessss!...profa nu m-a prins, credea ca-s elev model!
asa am facut si cu "Citadela" de Saint-Exupery.
...francezii astia! :))
#266204 (raspuns la: #266200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Intruder la: 03/03/2008 14:50:29
(la: cea mai tare pacaleala data unui profesor)
...si cu toate astea, imi pari beton la biologie!

imi aduc aminte cand ni se dadeau "lecturi de vacanta".
intr-o vara, pac! ne-a pocnit cu "Citadela" de Saint-Exupery! ce s-o citesti? era crima! ...si m-am apucat sa copiez niste fragmente din cartulie, la intamplare...ca era musai sa facem rezumat! :)))
hehe, nici nu s-a uitat doar a dat paginile de caiet.
pe atunci nu exista referate.ro! :D
#290141 (raspuns la: #289999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey - de Intruder la: 22/10/2008 13:34:34
(la: Canonul occidental)
e "canon", nu lista. :D
imi aduc aminte de cartile citite obligatoriu in vacantele de vara...si de Citadela (nesfaramata)...de Saint-Exupery!
...si nu aveam internet dar bine ca existau recenzii si prefate! :))
#354464 (raspuns la: #354449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
Viitorul - de SB_one la: 13/03/2004 13:31:26
(la: Intelepciunea saptaminii)

-Viitorul ,ar trebui sa nu-l pronosticam, ci sa-l facem posibil.
(Antoine de Saint-Exupery)



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#11967 (raspuns la: #8483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru cireasa - de desdemona la: 23/04/2004 03:09:04
(la: Cine sunt eu ?)
Si eu am citit ceva din Coelho, si intr-adevar starea pe care mi-a dat-o cartea a fost de mare entuziasm si incantare. Desigur, momentele de euforie (chiar si cele provocate de literatura) nu sunt prin natura lor ceva care sa dureze, si 'revenim pe pamant' mai devreme sau mai tarziu.
Cand am vorbit despre constiinta iluminata ma referam la o stare intr-un fel asemanatoare cu acea incantare a vietii ce o simti dupa o carte de Coelho, dar care revine in fiecare zi, cand ai un moment de liniste/introspectie sa iti reaminteasca frumosul si 'magia' lucrurilor. E ceva foarte subtil, sa fii capabil sa vezi frumosul acolo unde altii vad doar cenusiul cotidian. Saint Exupery spunea (prin gura 'micului print') ca 'orice desert ascunde o fantana', si acest lucru da strlucire nisipului sub luna. Tot el spunea ca 'esentialul ramane ascuns pentru ochi, il vezi doar cu inima'. Daca in momentele de ezitare si pustiu iti amintesti acest adevar simplu, totul se schimba in jurul tau. Lumea e aceeasi, doar ca tu te bucuri de ea.
Sigur, in momentul cand nu mai esti la fel cu ceilalti (nu mai ai aceleasi probleme cu ceilalti) ei te vor acuza ca esti anormal, ca ai cazut intr-o extrema. De fapt eu un paradox actual, ca in momentul in care majoritatea oamenilor sufera si au probleme, cei ce sunt linistiti si echilibrati sunt 'anormali'.
Eu zic sa incerci sa gasesti starea de spirit care te satisface pe TINE si sa te bucuri de viata asa cum simti, ai incredere in tine si nu te pleca la judecata altora. Cine poate sa te cunoasca mai bine ca tu insati ?

Si eu simt deseori nevoia de revolta. Sunt atatea lucruri care nu merg cum trebuie si atatia oameni fac rau altora fara s-o stie. Daca ai ochi si intelegi ce se petrece e normal sa vrei sa intervii, sa faci ceva. Dar, in acelasi timp, din cand in cand e bine sa stai jos si sa privesti tot ce se intampla (inclusiv sentimentele tale) ca si cum ai privi o piesa de teatru cu o distributie foarte cunoscuta. Daca poti sa te opresti din alergat si sa te amuzi de toata agitatia din jur, ai sanse sa te reintorci in acest joc mai intelept si sa gasesti solutii. Pana la urma, nimic nu conteaza prea mult : ce e o ora la un an ? Si ce e un an intr-un mileniu ? Si cine pe Pamant e mai mare decat un graunte de nisip la scara planetei ? Si atunci la ce bun sa ne enervam atata pentru o furtuna intr-un pahar cu apa ?
#14379 (raspuns la: #14297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Story-urile tale imi inspira - de Daniel Racovitan la: 26/05/2004 04:56:11
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Story-urile tale imi inspira vag stilul din Citadela lui Exupery :)
Carti ce ne-au marcat existenta - de camyb1981 la: 22/09/2004 12:41:48
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
camyb1981

La fel de adevarat ca faptul ca unele carti ne marcheaza existenta e si acela ca fiecare carte are timpul ei, momentul ei... daca nu esti pregatit sau nu ai citit altceva anume inainte, pur si simplu nu merge. Acum citiva ani am incercat de doua ori fara succes sa citesc "Conditia umana" a lui Malraux, dar pur si simplu n-am putut continua, n-aveam nici o tragere de inima. Dupa aproape un an de la a doua incercare, am reluat lectura si nu m-am dezlipit de ea pina n-am ajuns la sfirsit, si asta fara nici un efort. Nu fusese timpul ei.
Sint multe carti dupa care n-am mai fost in totalitate aceeasi: "De veghe in lanul de secara"(J.D. Salinger), "Crima si pedeapsa" (Dostoievski), "Spuma zilelor" (B.Vian), "Un veac de singuratate"(G.G. Marquez), "Micul Print"(A.de Saint-Exupery)...si mai sint destule, nu neaparat in ordinea asta si nu in egala masura, dar din fiecare am ramas cu ceva pentru suflet, nu doar pentru creier, ceva de care-mi amintesc cu drag sau cu spaima, cu nedumerire sau cu dezgust, dar toate mi-au dat o lectie de viata...
books - de (anonim) la: 06/01/2005 00:34:29
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Bulgakov - Maestrul si margareta
Kazantsakis - Alexis Zorba
Vargas Llosa - Orasul si cainii
Antoine de Saint exupery - Le petit prince
Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Grey
Gustave Flaubert - Madame Bovary

I love books. Books deliver me from reality. The world is a huge twisted f**k. I am Madame Bovary living in a Bulgakov world.
rxnotta - de dianet la: 22/02/2005 22:01:14
(la: suflet ratacit)
As vrea sa-ti pot spune ca nu stiu prin ce treci. Si mi-e si mai greu sa recunosc ca am trecut si eu pe unde esti tu. Si mai e un mic secret: daca nu iti faci lectiile cum trebuie, adica nu inveti nimic din viata, istoria are un cinic simt al umorului prin simplul fapt ca tinde sa se repete. Pana si asta poate fi o recunoastere voalata a faptului ca nici eu nu sunt chiar "pe roze".

Dar nu vorbim despre mine aici. Stiu mult prea bine la ce te referi cand spui "Sunt seri in care aproape ca nu vorbim nimic, nu ne atingem,nu comunicam in nici un fel si, totusi ma vrea acolo.Stii care-i problema mea?Nu pot sa-l refuz niciodata!!!!!!!". Ca si atunci cand spui ca "Il iubesc dar nu sunt fericita decat atunci cand sunt cu el.In rest tot timpul imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri.". Si, intr-adevar, esti dependenta de el, adica una din cele mai periculoase lucruri, care pot avea consecinte neplacute. O sa te intreb ceva: daca ti-ar spune acum sa rupeti tot, ai face-o? Intuiesc raspunsul tau:nu, pentru ca il iubesti. Eu iti raspund altceva: nu, pentru ca esti dependenta, iar dependenta se confunda uneori fantastic cu iubirea. Desi varianta inversa e mai fericita, se gaseste foarte rar.

Un nene pe care-l chema Antoine de Saint-Exupery a zis candva o chestie, care suna cam asa: "Inainte de orice, iubirea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla. Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de ajuns ca ea doar sa existe.[...] Nu confunda iubirea cu delirul posesiei, care aduce suferintele cele mai cumplite (as indrazni sa adaug: sau cu dependenta; nu e prea mare diferenta). Caci, impotriva parerii comune, dragostea nu te face sa suferi. Te face sa suferi instinctul de proprietate, care este contrariul iubirii."

Si tot pe aceeasi tema, un alt nene, Cioran, a fost chiar un pic mai cinic. Una din ideile lui spunea ca noi iubim din egoism, pentru ca fie vrem sa fim iubiti ca rasplata (asteptam reciprocitate de la cel caruia ii oferim sentimente), fie de teama de singuratate; in ambele cazuri, iubirea devine sinonima cu egoismul. Si in ideea lui s-ar putea sa gasesti ceva adevar. Eu am gasit, si m-a ingrozit. De abia atunci am inceput sa invat.

Punand cap la cap ideile unor oameni ceva mai destepti decat mine (redate mai sus), am intrat in ceata complet. Solutii mi s-au oferit: sa gasesc pe altcineva, sa lupt pentru iubirea mea (alta dovada de egoism - a lupta pentru iubire), sa il regasesc pe Dumnezeu etc. Atunci am ajuns la intrebarea pe care ti-am recomandat-o anterior: cine sunt? Nu stiu daca am raspunsul complet, dar macar am ajuns la pace cu mine insami. Si am realizat ca nu persoana iubita, altcineva sau chiar Dumnezeu ma pot ajuta, ci reprezinta doar alte forme de dependenta, sau alti "colaci de salvare". Si atunci? Simplu: stiu cine sunt, si sunt singura persoana pe care ma pot baza indiferent ce se intampla. Si atunci lucrurile se rezolva mult mai simplu.

Nu zic ca e o solutie desteapta, sau un panaceu universal. In plus, e si cumplit de greu de realizat pana la capat. Insa poti incerca, treptat, sa aloci din timpul pe care il petreci cu "imi pun intrebari si ma chinui cu o gramada de ganduri" gandindu-te la tine ca individualitate, fara a lua in cosiderare nimic si pe nimeni din jurul tau. Ai ceva de pierdut daca incerci sa te iubesti un pic si pe tine? Eu zic ca nu. Poate ai putea avea o surpriza placuta sa descoperi ca esti o persoana pe care te poti bizui, un om leal, care are si mandrie (a nu se confunda cu orgoliu) si onoare, pe care nu l-ai schimba pentru nimeni si nimic. Asta nu va atrage dupa sine decat moartea iluziilor false pe care si le cladeste oricine, lasand in urma doar sentimentele reale. Te pup dulce.
#37250 (raspuns la: #37026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat mai costa o iubire - nimeni - de dianet la: 23/02/2005 08:25:35
(la: cat mai costa o iubire)
Vreau sa inteleg si eu un lucru. Nu e prima data, si probabil nici ultima, cand aud sau citesc ceva de genul acesta. Poate sunt doar ceva mai grea de cap. Iubirea costa? Iubirea se cumpara si se vinde? Iubirea e o marfa? Nu inteleg de ce optica generala asupra iubirii este exclusiv economie de piata, ceva de genul "freaca-ma pe spate, ca sa te frec si eu pe spate". Sau poate mentalitatea de comert cu orice e la moda. Insa nu am cum sa alatur cei doi termeni (comert si iubire; sau comert cu iubire), pentru ca sunt incompatibili. Sau cum zicea nenea Antoine de Saint-Exupery (citat aproximativ): "Prietenii se gasesc foarte greu in ziua de azi. Pentru ca oamenii s-au obisnuit sa cumpere lucruri de-a gata de la pravalie. Si inca nu s-au inventat pravaliile de prieteni.". Si eu cred ca cele de mai sus sunt foarte valabile si in iubire. Pana la urma, ce costa? Iubirea? Sau posesivitatea, confundabila foarte tare cu egoismul (dorinta de a primi raspuns la sentimentele tale)? Acelasi Exupery mai spunea: "Iubirea se ofera, fara a astepta nimic in schimb. Si este bunul cel mai de pret, deoarece nu poate fi furat. Cine ar vrea sa fure ceea ce oferi de bunavoie?".
Deci, va rog sa ma lamuriti: cum ramane? Iubirea e o marfa de vandut/cumparat sau nu?
Multe... le-am uitat... - de scouty_tam la: 04/04/2005 00:35:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am avut carti care m-au modelat atunci cand a venit vremea modelajului sau cand a venit vrema cititului. Una dintre cartile de care uitasem, este 'Maitreyi' de Mircea Eliade... si cartea aceea mi-a schimabt optica. Fiind la serviciu, si amintindu-mi de cartea aia, am cautat-o repede pe internet si am avut bucuria s-o si gasesc, pentru recitire.

In copilarie am avut o slabiciune pentru 'Ciresarii'. Daca era dupa mine, as fi continuat seria volumelor lui Constantin Chirita.
Tot la serii m-am oprit asupra Dune de Frank Herbert
Am continuat cu o diversitate de carti si autori... printre care Romanul adolescentului miop de Miercea Eliade, Lorelei de Ionel Teodoreanu, Idiotul de Dostoievski, Luni de fiere Pascal Bruckner, Paulo Coelho, David Lodge, Milan Kundera.

Imi va face deosebita placere sa recitesc ori de cate ori voi avea ocazia, exact ca atunci cand asculti o melodie de care nu te mai saturi sau te uiti la acelasi film de zeci de ori, gasindu-i alte amanunte... Alexis Zorba de Nikos Kazantzakis si Micul print de Antoine de Saint Exupery.

Sunt convinsa va vor mai fi!
__________________________
Surreal but nice
spinroz - de OmuletulGoma la: 12/05/2005 00:01:01
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cateva cuvinte:
"Nu vreau să te flatez ironic cum făcea Socrate cu interlocutorii săi..."
Atunci nu o face! Cand flatezi pe cineva il pui intr-o situatie ridicola indiferent daca o faci sau nu cu malitie.
Daca o faci cu ironie, asta implica rautate deci n-ai decat de pierdut.
Daca o faci cu buna credinta, atunci il pui pe celalalt in situatia de a accepta(dovada lipsei de modestie) sau de a se "dezvinovati"(dand impresia de modestie falsa).
Sper ca nu mi-o iei in nume de rau...

Omuletul era al lui Gopo, nu Goma. Era "Omuletul Gopo". Adica o proiectie simplificata la esenta ideilor Omului Gopo.
Goma este de la Paul Goma, scriitorul, necompromisul, bunul Paul Goma.
OmuletulGoma - o caricatura simpla care se incearca a fi o umbra/proiectie a verticalitatii Omului Paul Goma. Munca grea!

Acum revenind la comentariul dumitale:
"...în baza celor două categorii potrivnice: raţiunea şi iubirea. ..."

Da, poate.... Dar la un alt nivel cele doua se completeaza, iar si mai departe, la un al treilea nivel daca vrei, ele sunt identice. Cred eu.

Cat despre rugaciune, sa ne aducem aminte ce ne spune de Saint-Exupery: "rugaciunea este exercitul tacerii". Au mai spus-o si altii, iar aici lipsa mea de cultura ma tradeaza iarasi - imi aduc aminte ideea, dar nu si cine a spus-o:
"Muzica universului o auzim numai atunci cand invatam sa ne amutim mintea", sau "Dumnezeu ne vorbeste numai atunci cand tacem"

Si ca un zambet, mai trebuie sa adaug - cu oamenii, in schimb, e altfel:
(cand ce e spus nu e just, eu...) - nota personala
..."NU TAC!" Paul Goma

"I am only one; but still I am one. I cannot do everything, but still I can do something; I will not refuse to do something I can do."
Edward Everett Hale
#48207 (raspuns la: #47875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Don, - de Hypatia la: 12/05/2005 22:00:13
(la: cand veti fi mari cine ati vrea sa fiti?)
Apoi vad ca ai mutat gradinita aici..:))
Uite, eu cand eram mica, imi alegeam numai modele masculine: primul, era Dan Deleanu din "La Medeleni", al doilea era Fred Vasilescu, din "Patul lui Procust" si o data cu el a inceput seria pilotilor de avioane.
( Antoine de Saint Exupery a fost idolul adolescentei mele). Drept pentru care, hotarasem sa ma fac aviator, dar s-au opus parintii. (tata fusese aviator in tinerete, si hotarase ca un aviator in familie ajunge),asa ca am revenit la "virusul" instalat in primii sapte ani de viata de maica-mea si am devenit profesoara. Daca m-as intoarce inapoi,la varsta la care sa pot lua o decizie in acest sens, mi-ar fi foarte greu sa aleg.
Regret ca nu am formatie inginereasca, dupa cum regret ca nu stiu mai multa matematica. Daca l-as fi intalnit pe Matei Alexescu la o varsta mai frageda, cred ca l-as fi luat de model. N-a fost sa fie...
Hypatia
#48387 (raspuns la: #48372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: