comentarii

citate despre munca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
„Asa frumos vorbim despre munca” - de Simeon Dascalul la: 08/07/2005 13:33:27
(la: Munca)
Halucinant de-a dreptul. Entuziasm şi profesionalism – eu n-aş reuşi să scot expresii din astea nici la un chef la care-aş fi amestecat berea cu vin şi ţuică până mi s-ar fi rupt filmul.
În fine, frazele citate probabil sunt de la cei căraţi dincolo care au cunoscut alte condiţii.
Aici nici măcar nu se presupune că munca ar fi ceva bun, vreo menire, mai degrabă e ca plata pentru păcatul originar. Dacă eşti deştept şi te descurci – norocul tău, dacă nu - la muncă cu tine. Ce concluzie putem trage eu şi surorile mele comparându-i pe părinţii noştri care au muncit în comparaţie cu alţii care s-au orientat? Că munca e hărăzită ne-deştepţilor, bineînţeles, numai dacă au chef de subzistenţă. Uneori n-o garantează nici măcar pe aia.
Partea cu pasiunea mi s-a părut cea mai haioasă. Aici se cugetă multă vreme la alegerea unei meserii cu care să fii sigur că poţi plăti măcar cheltuielile de bloc. În primii mei ani de liceu părinţii se frământau mult ce facultate să aleagă. Pe baza experienţelor altora au picat dreptul şi economicele – nu prea utile dacă n-ai pe cineva. La fel şi medicina. Băiatul, mult mai mare decât mine al unei cunoştinţe a absolvit ceva pe la agronomie şi acuma se pare că are salariu destul de bun în ţara cangurilor. Dar mi-am dat şi eu cu părerea şi am zis că prefer să mă stresez cu limbajul Java decât cu bolile vitelor, aşa că am rămas pe partea tehnică. Totuşi Australia e departe şi noi sperăm încă, destul de ilogic, că în timp o să ajungă ţara asta un loc în care să se poată trăi acceptabil.
Mai particip din când în când la nişte proiecte, dar singura perioadă de muncă-muncă am avut-o două luni întregi în vacanţă, la negru bineînţeles. Pe de o parte era distractiv –am luat parte şi la şedinţe – destul de dese, partea proastă-i că erau după program. Am mers şi în delegaţie cu ordinul de deplasare făcut pe numele unui coleg „alb” şi mă gândeam câtă şpagă o să trebuiască să dea patronul şi la poliţie şi la inspectorii de muncă dacă buşesc maşina firmei pe-acolo.
Nu mă enervau comentariile de genul „ce nerecunoscători sunt studenţii ăştia pe care-i las să câştige experienţă în firmă, ba le mai dau şi un ban”. Era să las însă experienţa şi banul baltă când m-a trimis patronul la el acasă că-l sunase pruncul lui că nu-i mai merge duelmasters şi să-i trimită pe cineva de la firmă să vadă ce-i cu calculatorul.
Există şi munci mai simpatice – când avem timp merem să lucrăm grădina neamurilor din care o parte-i a noastră. Ne place la toţi, dar nu ştiu dacă am gândi la fel dacă ar trebui să trăim din asta. Parcă totuşi cei ajunşi la oraş au nimerit un pic mai bine.
Ar mai fi ceva exemple încurajatoare, dar mă gândesc la etimologie. Muncă vine dintr-un cuvânt slav care însemna tortură, schingiuire.
http://www.cotidianul.ro/eveniment/even1824aug.htm - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
a munci/a gandi - de Catalina Bader la: 05/11/2003 04:35:59
(la: "Nu exista intelectuali")
Ce-ar fi sa muncim gandind?
si sa gandim muncind?
#3308 (raspuns la: #3307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce spune noul cod al muncii, proaspat legiferat - de sanjuro la: 10/11/2003 08:04:53
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Art. 5. - (1) În cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
(2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, vârsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa.
(3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
(4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decât cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.


Prin urmare orice femeie careia i se cere acest test de sarcina de catre angajator, trebuie sa prezinte judecatorului dovada acestui lucru, (inregistrare video, etc), si poate cere despagubiri insemnate acuzandu-l de discriminare.




sanjuro
Citat din articolul lui Corne - de Ingrid la: 16/11/2003 14:15:14
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
Citat din articolul lui Corneliu Cosmin, aparut in Lumea magazin(http://www.lumeam.ro/nr10_2002/millenium.html}
si intitulat:
Arta dezinformarii
Ziarul si cartea au ajuns rapid sa consacre un principiu in spatele caruia dezinformarea putea lua orice forma sau dimensiune: Este adevarat, fiindca am citit cu ochii mei! Ziarul si cartea, intrand in toate caminele in care cel putin o persoana stia sa citeasca, aveau sa priveze rapid puterea regala de monopolul deciziei, iar puterea ecleziastica de monopolul cunoasterii. Pe de alta parte, prin intermediul acestor doi vectori, autorii sau cei care stateau in spatele lor puteau sa manipuleze in voie constiinta publicului cititor, oferindu-i informatii unilaterale, "adevaruri" prefabricate si conceptii contaminate de ideologii partizane. Un exemplu tipic dat de autor este acela al asa-ziselor "Protocoale ale Inteleptilor Sionului", text publicat de un oarecare Serghei Nilus la Moscova, in 1905, care acredita ideea ca el contine concluziile secrete ale primului Congres Sionist de la Basel. In esenta, aceste concluzii erau:
-atatarea popoarelor la discordie;
-exterminarea nobililor si a marilor proprietari de pamanturi;
-provocarea de tulburari printre muncitori;
-organizarea unor actiuni de dezagregare sociala prin intermediul presei;
-raspandirea confuziei in randurile opiniei publice;
-instigarea tineretului la depravare;
-subminarea justitiei
-lupta contra religiei.
Autenticitatea documentului este mai mult decat dubioasa, dar el a cunoscut un larg rasunet dupa ce a fost tradus in numeroase limbi. Impactul a fost imens, iar ideile vehiculate l-au inspirat, printre altii, si pe Hitler in elaborarea politicii sale.


#4441 (raspuns la: #4425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mentalitatea muncii.. - de Jimmy_Cecilia la: 27/11/2003 03:06:50
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Mgroza,
fiecare tara are specificul ei, cu o mentalitate a muncii proprie tarii.
Cand nu ai nici o experienta de lucru intr-o tara, indiferent de experienta dobandita in alta parte, esti considerat debutant!
timp de 1-2-3 ani, si platit cu un salariu de debutant.

Nu numai in Franta, dar in toate tarile din lume.

Insa nimeni nu te opreste, ca dupa ce ai un certificat de lucru de 3 ani, sa schimbi de intreprindere, de loc de lucru pt avantaje superioare salariale,
sau sa negociezi chiar in cadrul acelei intreprinderi.

Totul depinde insa de valoarea profesionala, daca poti dovedi ce stii si ce esti capabil sa faci (mai mult decat ceilalti) ce poti aduce in plus intreprinderii.
Depinde de capacitatea profesionala de a face lucruri noi, sa descopere, sa inventeze, sa depuna brevete, sa aiba un bun contact si o integrare perfecta intr-o echipa.

Franta, la fel ca alte tari din Europa sau Occident, da posibilitatea sa-ti faci propria ta intreprindere, sau daca esti medic, sa-ti deschizi cabinetul tau sau sa te asociezi in alte cabinete.

Dar si aici, se va pune problema integrarii, cunoasterii mentalitatii domeniului respectiv si al valorii profesionale, al formatiei continue, al capacitatii de munca.

In Franta, sunt multe exemple de romani-patroni, care au facut ceva fara sa aiba bani, doar cu valoarea lor profesionala. Banii ii gasesti la banci, daca ai un proiect valabil, care se incadreaza intr-o cerere a pietei..

Daca poti dovedi ce stii si de ce esti capabil, chiar si in calitate de salariat poti ajunge sa depasesti pe localnici...

Dar totul este legat de o alegere personala, sa stii ce vrei si sa lupti sa reusesti.

Reusita este legata intotdeauna de sacrificii personale, de multa munca... nimic nu-ti cade din cer...
#5303 (raspuns la: #5294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Yitzac Rabin - militant pentru pace - de Catalina Bader la: 20/01/2004 02:26:02
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
iar Vadim Tudor - risca 3 ani de inchisoare

Directorul adjunct al Oficiului Roman pentru Drepturi de Autor, Eugen Vasiliu: “Dezvelirea bustului lui Yitzhak Rabin, in conditiile in care organizatorii nu au avut consimtamintul familiei acestuia, este o fapta penala”
Gestul lui Vadim Tudor de a ridica un monument in memoria primului-ministru istraelian Yitzhak Rabin a depasit deja cadrul moral ajungind in pragul penalului. Vadim a incalcat dreptul familiei Rabin de a hotari folosirea imaginii fostului premier israelian, ceea ce constituie infractiune, sustin reprezentantii Oficiului roman care vegheaza la respectarea dreptului de autor. Pentru ca nu a avut acordul familiei lui Yitzhak Rabin pentru ridicarea statuii, asa cum cere Legea dreptului de autor, Corneliu Vadim Tudor a incalcat o lege, pentru care risca inchisoarea.
Directorul adjunct al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor - ORDA, Eugen Vasiliu, a anuntat, ieri, ca liderul PRM Corneliu Vadim Tudor a incalcat legea dreptului de autor, ridicind statuia lui Yitzhak Rabin fara acordul succesorilor acestuia. Potrivit lui Vasiliu, initiatorii acestui eveniment, prin urmare si liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, sint pasibili de pedeapsa cu inchisoarea de la trei luni la trei ani. “Dezvelirea bustului lui Yitzhak Rabin, in conditiile in care organizatorii nu au avut consimtamintul familiei acestuia, este o fapta penala”, ne-a comunicat directorul ORDA, Eugen Vasiliu. El a explicat ca acest lucru este prevazut in articolele 88 si 142 (la capitolul sanctiuni) din Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. “Conform acestor articole, expunerea publica a unei opere de arta reprezentind portretul (bust, pictura, fotografie) a unei persoane fara consimtamintul acesteia sau a succesorilor ori mostenitorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la trei luni la trei ani”, a precizat directorul Oficiului pentru protectia dreptului de autor. El a mentionat ca, pentru aceasta fapta, Parchetul general trebuie sa se sesizeze din oficiu si nu trebuie sa primesca o plingere prealabila. “Cerem Parchetului sa se autosesizeze si sa ancheteze acest caz de incalcare a dreptului de autor”, a mai spus reprezentantul Oficiului roman care urmareste respectarea dreptului de autor.

“Nu ma intereseaza legea lor mizerabila”
“Nu ma intereseaza legea lor mizerabila, astia cu Oficiul lor al dreptului de autor sint niste infractori in frunte cu Razvan Theodorescu, sint niste ticalosi”, a reactionat, Corneliu Vadim Tudor, aducind acuze calomnioase reprezentantilor Oficiului Roman pentru respectarea dreptului de autor. Intrebat de ce nu a respectat Legea dreptului de autor, Corneliu Vadim Tudor a spus ca el nu cere aprobare nimanui. “Eu nu cer aprobare nimanui, nici lui Iliescu, nici lui Nastase, nici Partidului Muncii din Israel, pentru a face ceva in conformitate cu vointa lui Dumnezeu de a promova pacea”, a declamat liderul PRM. Desi este senator in cel mai inalt for legislativ, Corneliu Vadim Tudor se considera mai presus de lege si admite, indirect, ca nu vrea sa o respecte. El a invocat faptul ca avea un raspus afirmativ sub forma electronica din partea Centrului Yitzak Rabin din Tel Aviv. Cu toate astea, Corneliu Vadim Tudor a recunoscut ca nu a solicitat nici un raspuns personal din partea fiicei sau familiei fostului premier israelian.

Familia fostului premier nu si-a dat acordul
La inceputul anului, Dalia si Yuval Rabin, copiii fostului premier israelian, au protestat public fata de ceea ce ei au numit “eforturile lui Vadim Tudor de a folosi memoria lui Rabin pentru propriul beneficiu politic”.
Fostul ministru adjunct al apararii din Israel, Dalia Rabin, fiica lui Yitzhak Rabin, fratele acesteia, Yuval Rabin, si fostul director general in cabinetul actualului premier, Shimon Sheves, au trimis, pe 8 ianuarie, un comunicat Ambasadei Israelului la Bucuresti in care dezminteau ca si-ar fi dat acordul pentru construirea unui monument inchinat fostului premier “de catre o persoana cu vederi de extrema dreapta”.
Citat de Mediafax, Vadim Tudor s-a lansat in afirmatii aiuritoare: “Nu copiii lui Yitzhak Rabin sint autorii lui Yitzhak Rabin, ci Yitzhak Rabin este autorul copiilor”.

Parchetul General: Actiunea penala incepe dupa plingerea familiei
Biroul de presa al Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie ne-a comunicat ca Parchetul General nu se poate autosesiza in acest caz. “Conform Art. 88 din Legea 8/1996, privitoare la drepturile de autor, declansarea actiunii penale contra persoanei care difuzeaza sau expune o opera ce contine un portret poate fi facuta doar in cazul in care acea persoana ori urmasii sai, depun plingere penala contra celor care au incalcat acel paragraf de lege”. (Vasile Surcel)

“Nu-i cunosc pe copiii defunctului om politic, am tot respectul pentru ei, dar dati-mi voie sa nu le cer aprobarea pentru a omagia memoria unui Erou al Pacii, care nu le mai apartine nici lor, nici Israelului, ci lumii intregi”, scria Vadim Tudor ambasadorului Israelului la Bucuresti, recunoscind astfel ca a ignorat dreptul acestei familii la imaginea lui Yitzhak Rabin.

ORDA s-ar putea autosesiza
Directoarea ORDA, Rodica Parvu, a conchis, ieri, ca exista posibilitatea ca Oficiul sa se autosesizeze. “Este treaba familiei interpretarea consimtamintului. Insa exista posibilitatea sa ne si autosesizam. Vom vedea ce vom face in zilele urmatoare”, a declarat Rodica Parvu. Ea a spus ca autoritatile vor reactiona in momentul in care urmasii lui Yitzhak Rabin vor veni cu o plingere la ORDA sau la Ministerul Culturii si Cultelor (MCC).

Si Theodorescu sustine ca n-a dat vreo aprobare
Razvan Theodorescu, ministrul culturii si cultelor, institutie care coordoneaza ORDA, a declarat ca “niciodata, nimeni n-a cerut Ministerului Culturii si Cultelor vreo aprobare pentru constructia si amplasarea acestei statui”. “Orice monument construit in Bucuresti sau in oricare oras sau sat din aceasta tara trebuie sa fie aprobat de Ministerul Culturii si Cultelor, la Comisia monumentelor de for public”, a declarat Theodorescu. Si ministrul culturii a adus aminte de posibila incalcare a Legii 8/1996. “Exista - si aici sint foarte mirat, pentru ca domnul Vadim Tudor este inconjurat de niste avocati foarte buni - binecunoscuta Lege 8/1996 care stipuleaza, alaturi de dreptul de autor, si dreptul la imagine. Acesta din urma prevede ca nici o persoana nu poate fi reprezentata fara acordul succesorilor acesteia, timp de 20 de ani dupa moartea sa”, a amintit Razvan Theodorescu.
sau sa-i cucerim noi pe ei? - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:57:09
(la: Metoda sigura pentru a nu (mai) fi rapiti de extraterestri :))
Batalia pentru cucerirea spatiului a reinceput. Protagonistii sunt rivalii eterni, SUA si Rusia, care intra in competitie pentru o miza mai mare ca oricand: Luna si Marte. IRINA CRISTEA

Americanii au fost primii care au aruncat manusa. Presedintele George W. Bush a anuntat ca SUA vor trimite din nou un om pe Luna in jurul anului 2015 si ca pregatesc misiuni umane si pe alte planete din sistemul nostru solar. Ce vor rusii Replica Moscovei a venit la doar o zi dupa mobilizatorul anunt. Prin vocea p r i m - v i c e d i r e c t o r u l u i Agentiei Spatiale Ruse, Nikolai Moiseiev, rusii au aratat ca nu se lasa mai prejos si ca 2015 e si tinta lor pentru un proiect spatial nu mai putin ambitios decat cel american. „Pana la sfarsitul acestui an vom avea un program de dezvoltare a sectorului spatial, care ar putea include explorarea Lunii si a planetei Marte“, a spus oficialul rus, citat de presa internationala. Moiseiev a mai explicat ca Agentia Spatiala Rusa are deja o multime de propuneri de la oamenii de stiinta ce vor fi implicati in proiect. Agitatie la Moscova Mobilizarea exceptionala a rusilor a inceput chiar in ziua anuntului facut de presedintele american. Pe membrii Agentiei Spatiale Ruse nu i-a infierbantat doar gandul ca americanii le-ar
lua-o din nou inainte in spatiu, ci si gandul ca Washingtonul ar putea abandona proiectele comune pe care le desfasoara cu astronautii rusi. Bush a anuntat, in discurs, ca actualele navete spatiale vor iesi din serviciu in 2010 si, tot atunci, se vor incheia lucrarile de la Statia Spatiala Internationala (ISS), unde colaboreaza americanii, rusii si chinezii. Imediat dupa discurs, directorul Agentiei Spatiale Ruse a avut intrevedere de jumatate de ora cu directorul NASA, pentru a primi asigurari ca SUA nu-i vor lasa pe rusi sa duca singuri greul pe ISS. Barfele Subitul interes al lui George W. Bush pentru misiunile din spatiu nu a putut scapa de ironiile comentatorilor straini. Multi apreciaza ca SUA au acum ocazia sa trimita „de-adevaratelea“ un om pe Luna, dupa zvonurile recente privind „primii pasi“ ai celebrului astronaut Neil Armstrong. Gurile rele spun ca imaginile cu primul om pe Luna au fost, de fapt, rezultatul unei impresionante munci in studiourile si laboratoarele americane de film.

munca in strainatate - de Catalina Bader la: 21/01/2004 04:19:42
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Legalitate si bani multi

Anul trecut, peste 46.000 de romani au plecat la munca in strainatate prin Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca (OMFM) si prin Patronatul ACORD. Alte zeci de mii de persoane au plecat pe cont propriu. Salariile pe care romanii le castiga in strainatate sunt mult mai mari decat cele pe care le-ar primi in tara. Numai cei care au plecat prin intermediul OMFM au castigat, in total, in 2003, aproximativ 101 milioane de euro. Banii, care in majoritate se intorc in tara, au doua tinte: familia si diverse investitii. Lipsa locurilor de munca din tara si salariile mici i-au determinat pe zeci de mii de romani sa isi caute norocul in strainatate. Daca la inceputul anilor ‘90 oamenii plecau “la risc”, ajutati de cunostinte sau in baza unor promisiuni, aparitia firmelor care intermediaza gasirea unui loc de munca in straina tate a modificat piata. Roma nii, care isi gasesc un job in strainatate prin Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca sau prin firmele private, au asigurari medicale, contracte si venituri sigure. Diferenta dintre salariile primite in tara si cele din strainatate este foarte mare. Astfel, in tara, salariul mediu lunar este de aproximativ 5 milioane de lei, echivalentul a 120 de euro, in timp ce in strainatate, salariul mediu pe care il primeste un roman este de aproape 1.000 de euro.

Germania si Spania sunt in top

Ofertele de locuri de munca in strainatate sunt foarte variate, in functie de firma care intermediaza plecarea. Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca, institutie aflata in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, a intermediat anul trecut locuri de munca atat in industrie, agricultura, gastronomie, cat si in domeniile hotelier, sanitar si construct ii de masini. Germ a n i a , S p a n i a , Elvetia, I t a l i a , Q a t a r , Ungaria si SUA sunt tarile in care au plecat roma nii anul trecut prin OMFM. Suma totala pe care au castigat-o in 2003 cei peste 40.000 de romani care au plecat prin Oficiu este de 101 milioane de euro. La preselectiile organizate de OMFM, romanii care isi doresc sa plece la munca in strainatate formeaza cozi uriase, ajungand uneori sa doarma in strada, doar pentru a nu pierde randul. Pentru 2004, in perioada 27-30 ianuarie, OMFM organizeaza preselectie pentru locuri de munca in agricultura spaniola. Potrivit ofertei angajatorilor iberici, vor fi selectate 600 de persoane.

Peste 6.000 de medieri ale ACORD

“Lucram cu persoane calificate, cu oameni pentru care putem negocia salarii bune”, sustine Roxana Prodan, presedintele Patronatului Agentilor Economici Acreditati p e n t r u Ocuparea si Plasarea Fortei de M u n c a (ACORD). Anul trecut, prin Patronat au plecat la munca in strainatate peste 6.000 de persoane.

Cu sau fara comision

Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca nu percepe nici un comision pentru inscrierea in baza de date sau pentru medierea unui loc de munca in strainatate. Comisionul perceput de firmele care fac parte din Patronatul ACORD pentru inscrierea in baza de date este de aproximativ 600.000 de lei. “Dupa ce este platita taxa pentru procesarea datelor, omul nu mai trebuie sa dea nici un ban pana nu este semnat contractul, adica pana nu ii gasim un loc de munca. Noi ne ocupam de traduceri si de legalizarea actelor, iar comisionul platit de roman in momentul in care pleaca este de 300-400 de euro, in functie de fiecare tara si domeniul in care urmeaza sa munceasca”, spune Roxana Prodan. Cel mai greu de obtinut este primul contract. Dupa aceea este mult mai usor. Perioada pentru care sunt semnate contractele variaza in functie de tara, de domeniul si de firma care intermediaza. Perioada minima este de trei luni, iar cea maxima este de doi sau trei ani.

Venituri inzecite fata de cele din tara

Salariile romanilor care pleaca in strainatate sunt, in medie, de 1.000 de euro. Acestea depind insa de domeniul si tara in care lucreaza fiecare. Cele mai mici salarii sunt cele pentru muncile necalificate in agricultura si in industrie, adica in jur de 1.000 de euro lunar. Persoanele calificate, care lucreaza in domeniul sanitar, petrolier sau industrie, pot castiga lunar sume de pana la 3.500 de dolari. Saptamana aceasta, peste 5.000 de persoane s-au adunat in fata Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca pentru a se inregistra in baza de date a institutiei. Chiar daca miercuri OMFM trebuia sa inregistreze doar femei care doreau un loc de munca la cules de capsuni, la preselectie s-au prezentat femei si barbati care indeplineau doar partial cerintele.

Conditii de munca si cheltuieli

Conditiile de munca si de cazare difera in functie de domeniu si de tara. Daca unii sunt multumiti de ceea ce gasesc in tara in care urmeaza sa lucreze, unii dintre capsunari, dezamagiti de Spania, spuneau ca locuiau in baraci din tabla .n care ploaia intra prin zeci de gauri, cu gratii la usi si la ferestre. In Spania, romanii cheltuiesc lunar, in medie, 50 de euro pe mancare si telefoane. Costurile cazarii sunt fie suportate de firmele straine, fie sunt platite de catre lucratori. Daca romanii nu isi respecta obligatiile contractuale, angajatorii au dreptul sa ceara incetarea contractului; daca nu se intorc in Romania dupa incetarea contractului, lucratorii primesc interdictie intre un an si cinci ani pentru spatiul Schengen.

Documente obligatorii

Acte necesare pentru inscrierea in baza de date a OMFM si a Patronatului ACORD:
- copie legalizata dupa cartea de munca si/sau contractul de munca in original si copia acestuia;
- copie legalizata dupa certificatul de calificare profesionala;
- copie dupa buletinul sau cartea de identitate
(cu o valabilitate de cel putin 6 luni);
- copie dupa pasaport (cu o valabilitate de cel putin 6 luni);
- adeverinta de la medicul de familie care atesta ca cel in cauza este apt de munca din punct de vedere medical;
- cazier judiciar valabil;
- curriculum vitae;
- fotografii tip pasaport;
pentru inscrierea in baza de date a Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca mai este nevoie de recomandare de la ultimul loc de munca si fisa individuala (dupa modelul aflat la Oficiu).
Hypatia#8844 - de anita47 la: 04/02/2004 03:17:21
(la: A existat holocaust in Romania?)
Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi!
Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!!
Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural:
==============
**************
A fost holocaust in Romania?


Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei.
Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana.

Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale.
La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale.
Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania.
La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale.

Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala.
Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale.
Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective.

Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1.
La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire.
Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“.

Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“.
Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“.
Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“.
Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust?

Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare.
Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar.
Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi.
De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii.

Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni.
In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu.

La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare?
In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren.
Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu.
Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica.

Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme.
Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943.

Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia.
Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“.
Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu.

Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974.
Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia.
La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani.

Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002.

________
1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002.
2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991.
3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002.

=============================
P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza!
anita47



#8851 (raspuns la: #8844) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Adevarul" - de anita47 la: 04/02/2004 07:12:52
(la: Evreii impotriva lui Sharon? Anita unde esti?)
Stirea,in intregime,ciatat in presa romana:
=================================



Premierul israelian Ariel Sharon vrea sa decolonizeze Fasia Gaza
In maximum doi ani, 17 colonii evreiesti din regiune, in care locuiesc circa 7.500 de persoane, vor fi evacuate
*
Premierul israelian Ariel Sharon intentioneaza sa evacueze cele 17 colonii evreiesti din Fasia Gaza, in care traiesc circa 7.500 de persoane, planul urmand sa devina operational din iunie sau iulie 2004. Sharon a apreciat, ieri, ca Israelul va avea nevoie de 1-2 ani pentru a finaliza acest plan, subliniind, in acelasi timp, hotararea sa de a duce pana la capat proiectul. "Voi discuta cu colonistii. Acest lucru nu va fi usor, ci dimpotriva. Este vorba despre mii de persoane, dar stiu ca acest plan este crucial pentru supravietuirea Israelului si a poporului evreu", a declarat Sharon. El este dispus ca, pentru punerea in aplicare a planului, sa accepte trecerea sub suveranitate palestiniana a unor localitati arabe israeliene, in cadrul unor viitoare schimburi teritoriale. De asemenea, Ariel Sharon are in vedere acordarea de compensatii pentru colonistii evrei, compensatii care - potrivit unor economisti citati de cotidianul israelian "Maariv" - ar putea ajunge la 500.000 de dolari de familie. Mai mult, Sharon este dispus sa formeze o alta coalitie de guvernare in cazul in care actualii sai parteneri vor decide sa paraseasca Executivul, in incercarea de a bloca acest plan. Iar unul dintre parteneri, Partidul National Religios, de extrema-dreapta, a anuntat deja, prin ministrul Infrastructurii, Efi Etaim, ca va parasi coalitia daca premierul va pune in aplicare planul de evacuare a coloniilor evreiesti. In schimb, Partidul Muncii, liderul opozitiei parlamentare, a anuntat ca i se va alatura premierului Sharon daca acesta decide sa evacueze coloniile. Reactii de dezaprobare au venit si din partea colonistilor, care nu sunt de acord cu aceasta expulzare. "Transferarea unor oameni din propriile lor case nu reprezinta o solutie pentru reinstaurarea pacii in Orientul Mijlociu", a declarat purtatorul de cuvant al grupului de colonii evreiesti Gush Katif, Debbie Rosen. "Poporul lui Israel nu trebuie expus la o noua catastrofa, prin expulzarea evreilor din propiile lor case", se arata intr-un comunicat al Consiliului regional al coloniilor din Fasia Gaza, in care i se cere premierului Sharon sa revina "imediat" la vechea sa pozitie. Mai mult, reprezentantii colonistilor ameninta Guvernul Sharon cu inlaturarea de la putere in cazul aplicarii planului. In schimb, palestinienii sustin evacuarea coloniilor, dar se tem ca aceasta promisiune ar putea fi doar "un exercitiu" pentru imaginea publica a Israelului. Cei aproximativ 7.500 de colonisti evrei traiesc, de peste trei generatii, in mijlocul a peste un milion de palestinieni, intr-o zona cu una dintre cele mai mari densitati de populatie din lume - 2.300 de locuitori pe kilometru patrat.




#8865 (raspuns la: #8861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ziarul "Azi" - de anita47 la: 05/02/2004 05:50:46
(la: Evreii impotriva lui Sharon? Anita unde esti?)
De data acesta si pe romaneste!
+++++++++++++++++++++++
Sharon amenintã cu alegeri anticipate
*
Ariel Sharon ar putea organiza alegeri anticipate în iunie sau iulie, dacã, din cauza absentei unei sustineri în cadrul Guvernului, nu va reusi sã punã în aplicare planul de separare unilateralã de teritoriile palestiniene, ce implicã si evacuarea a 17 colonii din Fâsia Gaza.
Aceste alegeri ar putea lua forma unui referendum cu privire la proiectul premierului de la Ierusalim.
Confruntat cu posibilitatea unei demisii în masã a ministrilor de dreapta, Sharon a sugerat o eventualã colaborare cu opozitia. „Dacã ministrii vor face greseala sã pãrãseascã acest Guvern, voi crea o nouã coalitie, deoarece tara trebuie guvernatã", a explicat Sharon, citat de cotidianul Maariv.
Cele douã formatiuni de extremã dreaptã aliate în Guvernul condus de Sharon, Partidul National Religios si Uniunea Nationalã, au amenintat, la rândul lor, cã se vor alãtura opozitiei, iar liderul Partidului Muncii, Shimon Peres, si-a luat angajamentul de a sustine planul de separare, dacã acesta va fi pus în practicã.
Potrivit unui sondaj recent, 59 % dintre israelieni aprobã planul lui Ariel Sharon, fatã de 34 % care nu sunt de acord cu aplicarea acestui proiect, în timp ce restul de 7 procente nu au nici o opinie în acest sens.


+++
anita47


Codex Rohonczi - de (anonim) la: 07/02/2004 10:40:39
(la: Codex Rohonczi)
http://www.racovitan.com/luneta/comment/reply/311/6657

In legatura ca polemica legata de Codexul Rohonczi

„Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990."

"Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. "


Aceste citate provin dintr-un text belicos de Dan Ungureanu. Nu le-as fi reprodus daca aceste rinduri compuse de o persoana despre care, recunosc, nu stiu nimic in afara de faptul ca publica in „Observatorul cultural” (20.10.2003), nu ar fi dovada unei atitudini care mi-au provocat deopotriva indignarea, tristetea si mila nekatartica.

Textul prezinta, intr-un stil jignitor prin agresivitatea sa de vodevil, mizind pe gustul pentru gluma rabelaisiana al unui anumit public, traseul si continutul unui volum publicat de dr. in istorie Viorica Enachiuc Mihai.

Nu stiu care sint meritele stiintifice ale lui D.Ungureanu si nu ma grabesc sa le cercetez; daca acestea ar exista, m-as feri de clasificari, notatii plus neologisme idiosincratice si bulevardisme precum cele de mai sus.

Probabil autorul acestui text care se doreste igienic (prin risul sanatos obtinut cu orice chip), din nefericire descoperit intr-o publicatie onorabila, este un om foarte tinar; poate chiar este cineva care ar fi mers sa lapideze dupa avertismentul lui Iisus.

O parte din observatiile, de bun simt, notate de D.Ungureanu pierd prin tonul neadecvat.

Tineretea numai ar putea explica insailarea sprintara, intr-un tot mai pretios (pentru autorul sau) decit aprecierea corecta a anumitor elemente constitutive. E drept, jurnalistul e mereu in cautare de subiecte. Iar subiectele, spun unii, ispitesc. Indiferent de virsta. Tineretea numai ar putea explica recursul la sablon, stereotipii si identificari penibile intre regim si omul de stiinta; contextul temporal amintit nu reprezinta (trebuia sa o amintesc ?) o garantie a imposturii (aceasta implica D.U.) celor care s-a intimplat sa fie nevoiti sa-l suporte o buna parte din viata lor.

Am retineri in privinta atitudini daco/traco/etno-centrice manifestata de anumite persoane (publice), iar megalomania patriotarda imi repugna, ca oricarui om de bun simt.

Textul propus de dr.Viorica Enachiuc-Mihai reprezinta un efort de o viata; polemica pe care a stirnit-o in rindul (ne)specialistilor este o dovada a interesului (sic!) pe care il provoaca parerile sale. Istoria stiintei a mai cunoscut asemenea cazuri. Daca, printre altele, prin sofisticarea sa, traducerea propusa contravine legii economiei mijloacelor lingvistice – e o alta problema. Iar daca argumentul istoric ale supozitiilor doamnei V.Enachiuc-Mihai nu convinge, sa vorbeasca specialistii.

Vad, pe linga curajul si graba uluitoare a lui D.U. in a aborda o chestiune pe care nu pare sa o fi cercetat altfel decit ca jurnalist, si o atitudine pe cit de incorecta pe atit de periculoasa: prezumtia de necunoastere (de catre slavistii citati – sa nu ascunda aceasta specialitate un pericol potential pentru autorul textului?) a latinei. Or, educatia in liceele din provincie si din Bucuresti era inca, chiar si dupa 1945, o educatie clasica.

Periculoasa este, in acest text, denigrarea unor titluri academice acordate, chiar si in perioada comunista, lucru inacceptabil, din partea oricui ar veni. Are D.Ungureanu stiinta care sint meritele lingvistilor mentionati, aportul lor la dezvoltarea invatamintului filologic din Romania (chiar si Republica Populara, apoi Socialista !), la prestigiul stiintei romanesti in strainatate? Ce il indreptateste ca sa implice lipsa rectitudinii in fata adevarului, care se cere cautat uneori si o viata intreaga? Are D.Ungureanu stiinta cita munca si ce fel de sacrificii, niciodata afisate, a implicat, in speta, activitatea profesorului A.Vraciu? Bagatelizarea numelui unor oameni de stiinta este inadmisibila. Cautati, Dan Ungureanu, Dictionarul de ligvisti si filologi romani, aparut si el, e drept, in deceniul sapte din secolul trecut. Treceti pe la Biblioteca Academiei. Intr-un alt secol ati fi fost provocat la duel. Incorecta si inadmisibila este, de altfel, calificarea parerilor profesorului Vraciu prin cuvinte precum „florilegiu” (v. articolul lui Ovidiu Pecican in aceeasi revista, „Observatorul cultural”, nr. 5 din iulie 2003.)

Iar daca un autor de articol nu-si poate stapini fervoarea in apararea unui adevar stiintific sau in incercarea de rasturnare prin ridiculizare a unei munci de o viata, oricare vor fi fost premisele pe care a fost cladita aceasta munca, nimic nu ar trebui sa-l opreasca sa-si caute mijloacecele in zona urbana. Apelul la bunul simt este una dintre misiunile jurnalistului, nu-i asa, D.Ungureanu?


Marina Vraciu
cadru didactic la
Universitatea „Al.I.Cuza” din Iasi,
fiica profesorului universitar doctor Ariton Vraciu
(1927-1987)

vmarina@uaic.ro

P.S. Din nefericire, nimic nu poate opri citarea (si citirea) nepotrivita. Regret ca aflu atit de tirziu despre implicarea numelui tatalui meu in diverse polemici. Numai faptul ca nu mai este in viata ma face sa vorbesc.








Holocaust in Romania ??? - de (anonim) la: 09/02/2004 09:34:54
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Adrian,
Susti ca pogromurile in romania au fost facute fara participarea autoritatilor sau poporului. A ucide cateva mii de oameni in cateva zile fara partciparea poporului si a autoritatilor mi se pare cam greu de realizat practic. O mana de legionari nu ar fi fost in stare sa faca singuri asa ceva dca nu ar fi avut cel putin simpatia populatiei locale. Ca nu tot poporul a participat e cu totul altceva. De fapt daca te uiti atent pogromurile au reusit numai in zonele unde legionarii si antisemitismul se bucura de o popularitate larga (Bucuresti si Moldova). In nici un oras din Transilvania nu au indraznit legionarii sa ucida evrei. La Arad trenul leginar a fost asteptat in gara de catre populatia orasului inarmata cu bastoane si pietre asa ca nu a indraznit nici macar sa se opreasca. Sa ne rezumam insa mai mult la masurile luate de oficialitati. Toti (repet, toti) evreii din Bucovina si Moldova de dincolo de Prut (Basarabia) au fost deportati in mod oficial si organizat in lagare "de munca" de catre autoritatile romane. Actiunea a fost executata de catre armata romana (nu bande de legionari). In acele lagare de "de munca" (arbeit macht frei!) au murit in marea lor majoritate iar aici e vorba de sute de mii de oameni. Daca vrei sa sustii ca nu asta a fost intentia vezi citatul lui Dindelegan din comentariul meu anterior "obsesia evreilor". In concluzie autoritatile romane au participat activ la Holocaust. Poti sa sutii ca actiunea a fost facuta la presiunea Germaniei naziste si e adevarat, dar si aici daca romanii ar fi fost ca bulgarii asupra carora au fost exercitate aceleasi presiuni nu ar fi murit un singur evreu. In Bulgaria in ciuda presiunilor naziste populatia nu a lasat deportare unui singur evreu dupa ce autoritati religioase ca arhiepiscopul Sofiei si episcopul Plovdivului au cerut populatiei sa boicotze prigoana evreilor si au anuntat ca trenul ce va duce evrei in lagare va trece peste corpul lor (ca urmare muncitorii feroviari au refuzat pur si simplu sa conduca trenurile).
Acuma daca vrei intr-un fel sa justifici antisemitismul cu chesti de genul :indemnurile "intelepte" ale unora dintre rabinii lor: "daca nu este de credinta ta, este cinstit sa-l pacalesti, sa-l trisezi / sa-l omori" ???? (a se vedea tot ce s-a publicat despre doctrina francmasoneriei si ai lor doctrinari, intelepti, mentori !!!!), vreau sa iti dau de gandit. Ti-ai pus vreodata intrebarea daca cei care sustin aceste chestii despre evrei spun adevarul? Te-ai gandit un pic ca poate toate aceste lucruri sunt in cel mai frumos caz "iexactitati" iar in cel mai urat caz calomnii si minciuni sfruntate? Te-ai gandit vreodata daca tot bullshitul asta cu francmasoneria are vreo logica sau chiar crezi ca evreii vor sa puna stapanire pe lume cand nu reusesc sa stapaneasca o mana de palestiniei? Tu pornesti cred de la idea ca pe de o parte, acuztiile inpotriva evreilor sunt adevarate , iar pe de alta acuzatiile evreilor (in cazul asta la adresa Romaniei) sunt false. Gandeste-te ca poate totusi lucrurile stau altfel.
#9206 (raspuns la: #9178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Filip Antonio, daca te apucasi cu citatele... - de Jimmy_Cecilia la: 10/02/2004 05:36:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
daca te-ai pornit pe citate, Filip Antonio, precum si la epoca lui Antonescu,
poate gasesti vreun citat despre acordul Filderman-Antonescu din 1941 si eventual ce scriu Filderman si Manuila despre aceasta..
amandoua fetele oglinzii, nu-i asa?
Despre permisul de munca in Irlanda - de (anonim) la: 14/02/2004 19:30:33
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Din pacate niciuna.Nu ti se aproba schimbarea tipului de viza in IRLANDA,adica din cea de turist intr-o viza de munca.Singura sansa si cea mai sigura cale este de a-ti gasi un angajator irlandez care sa-ti trimita in romania contractul tau si in acest fel Consulatul Irlandei la Bucuresti sa-ti acorde o astfel de viza.Multa bafta!
#9634 (raspuns la: #9548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cum o plecare la munca, in s - de Daniel Racovitan la: 25/02/2004 02:53:23
(la: Romani in strainatate)
"Cum o plecare la munca, in strainatate, poate starni "oprobiul public"? Eventual poate starni invidie"

Ei na, bineinteles ca e invidie. Orice copil de cinci ani isi da seama.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10520 (raspuns la: #10517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am pus un citat imaginar a un - de ikoflexer la: 13/03/2004 18:45:09
(la: Romani in strainatate)
Am pus un citat imaginar a unei persoane care ar gindi in felul asta, nu am spus parerea mea despre asta. Cu toate ca e greu sa-mi imaginez ca o vacanta la Mangalia e mai scumpa decit o vacanta pe Coasta de Azur. Corectati-ma cei care stiti mai bine.

Mersi totusi de sfatul cu dusul in tara.
- ikoflexer
#11989 (raspuns la: #11979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citat: "Preclasicismul, bunao - de Daniel Racovitan la: 17/03/2004 07:19:44
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Citat: "Preclasicismul, bunaoara, a "expirat" de mult, conform teoriei enuntate de dumneavoastra, insa Bach continua sa fie cel mai actual mare compozitor cu maxima audienta."

Desigur, valorile autentice sunt confirmate de timp, si Bach tocmai de aceea este in topul audientei. Asta nu inseamna ca muzica actuala, comtemporana noua, ar trebui compusa in stilul lui Bach.

Fiecare epoca isi are curentele ei, deteminate in primul rand de contextul istoric, social, politic, economic, etc.


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12246 (raspuns la: #12236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...