cititul

Povesti pe care le-am citit, a naibii sa fiu, de o mie de ori, si le tot aud.
In SUA si...etc, exista barbati politici. Ca poate ar trebui sa pun majuscule la "barbati". Ei, aia cladesc din piatra. Astilalti, ai nostri, inalta niste esafodaje, cum vazui odata eu pe capul unui clown trist.
Stii ce cred c-ar trebui? Sa se termine naibilor cu "fratia" searbad-sentimentala dintre romani! S-o schimbam intr-un simt de UNITATE, acceptand a priori, toate urmarile de solidaritate si de truda-mpreuna!
Suntem un popor care sufera pentru ca n-am gasit inca in noi puterea de-a respinge suferinta. Asa zicea un mare om de stat.
PS.Si daca subscriu acu’ pe situl asta: "Nu Nastase si ai lui", ce castig eu sau cei ca mine? Nimic, tata, prafu’ de pe toba care-i canta lui osanale! Sa-i convingi, sau sa-i aburesti p-alde Nea Cutare ca micii nu-s gratis, asta-i lupta!
Sa mi se explice si mie simbolistica ozeneurilor (mie, OZN mi-au sugerat, desi pot fi orice!) de pe un sit anticoruptie.

Am citit lista laureatilor pentru ultimii 40 de ani si cred ca am un posibil raspuns: multi dintre recipienti si-au riscat pozitia sociala si adesea viata pentru sustinerea ideilor lor, cel putin in aparenta.
Se poate sa fi fost cazul si pentru actualul Papa, poate-n tinerete, nu stiu...cat despre atentatul nereusit din anii '80, well ...
Oricum, sunt de acord ca Papa ar fi fost un candidat bun, dar mi se pare-ok alegerea facuta anul asta.

a aparut de fapt in 2002, dar cred ca nu exista ceva scris de Gabriel Liiceanu, care sa nu merite a fi citit.
Si ca sa completez cu o "spusa" de-a lui:
"Prostia omeneasca este incremenirea in proiect".

din cate am citit pe net si auzit in massmedia, cele doua abrams distruse in Irak au murit de mana lu' RPG-7 :)

n-am citit, da' am gasit mai demult pe net citatul de mai sus si mi-a placut :))

(il gasisem pe pagina lui de la Sony music)

trimise de un prieten ...habar n-aveam ca s-a tradus la noi.
O cumpar maine.

Asa-i, muzica aia te ..."trece" ...frumos cuvant.
N-am citit inca nimic de Cohen in romaneste ...

Cand ai timp, povesteste-ne ce-ai inteles din "Frumosii invinsi".
Cohen are o viziune aparte despre lume ...aceeasi, pe mine ma socheaza prin nuante.
Nu sunt de acord insa cu ideea pe care a exprimat-o intr-un interviu, cum ca lucrurile ar trebui neaparat NUMITE, ca sa-si poata manifesta prezenta ...ca si cand daca n-am lanterna in intuneric, inseamna ca-n jurul meu nu-i nimic! Ei, asta ...n-o cred!!!
Dar poate n-am fost suficient de atenta la nuante ...si-n engleza nu-s tocmai specialista!:))

C.S.Lewis... Ai citit "Mere christianity"?
As vrea sa citesc "Narnia Chronicles" am auzit ca e faina.

Shefule,
Se vede ca ai citit cam mult "carticica comandantului de cuib".
Te rog sa-mi arati oriunde in istorie ca niste oameni au fost omoriti doar pentru "vina" ca au apartinut unei nationalitati anume?
Evreii au fost omoriti in masa doar pentru "vina" ca erau evrei.
Nu conteaza ca au fost omoriti 10 sau 1000 a omori e o crima.
Si de ce nu se recunoaste ca si romanii au omorit evrei sau tigani doar pentru ca au fost evrei sau tigani.
Un popor caruia ii este greu sa se impace cu istoria si sa-si recunoasca criminalii isi mistifica atit prezentul cit si existenta ca popor civilizt.
Asa ca-ti place sau nu in Romania afost holocaust si doar oportunismului "maresalului" mult adulat si ridicat in slavi care si-a dat seama ca razboiul epierdut si a incercat sa-si construiasca un alibi nu a condus ca in Romania sa nu fie un holocaust complet.
Apropo holocaust inseamna - ARDERE COMPLETA.
Dupa teoria ta doar daca n-ar nai fi ramas nici un evreu pe pamintul Romaniei ai fi fost de acord ca a fost hoocaust, asa doar cind au fost exterminati "doar vreo 200.000 de evrei" n-a fost nimic ci doar o intimplare istorica.

hai sa va spun eu:
am citit undeva( o carte cu tendintze psiho)
sau mi-a spus cineva( un amic, psiholog) ca nu exista femei curve, ci numai femei necajite. i-am dat dreptate.

pe urma:
sint doua feluri de femei:cele cinstite(care se culca numai cu barbatzii lor) si cele sfinte care "se-ntind" pina la Dumnezeu.

si o intrebare:
-de ce femeia gindeste cel mai bine in timpul sexului? pentru ca atunci e legata la calculatorul central.
...si inca una:
de ce barbatzii nu suporta bancurile cu blonde? Pentru ca nu le intzeleg!

Eu n-am citit decit Alchimistul si gindul nu m-a dus pina la Micul print, am ramas pe la noi, pe la basmele cu Fat-Frumos cel truditor pe la diverse babe. Dupa cit zgomot auzisem despre el am fost sleit-dezamagita.

FOOD FOR THOUGHT
"[...]Un text scurt şi cît se poate de modest, uşor paradoxal, de coloratură umoristică, parcă pentru a pune accentul mai mult pe umorul lui Cioran decît pe celebrul sau pesimism. În sală se afla un tînăr cititor al editorialului cu pricina, care îmi impută cu vehemenţă că l-am prezentat pe Cioran într-un fel nedemn (de Cioran). Ceva mai tîrziu am primit o scrisoare de la o cititoare a articolelor mele care îmi reproşa pur şi simplu că scrisesem despre Cioran. Epistola se termina cu această frază ciudată: "Nouă, unor bieţi cititori care ştiu doar să citească, ne e greu să-l apărăm pe Cioran de cei ce scriu despre el fel şi fel de lucruri - adevărate ori nu, totuna. El nu mai este ca să-i pedepsească cu pana pe cei ce l-au trădat... iar noi nu putem face nimic pentru el... sîntem cititorii din umbră... capabili doar de a-i purta lui Cioran un respect nemărginit, o recunoştinţă eternă... dar neputincioşi în a-l proteja... uneori mă simt o trădătoare...". Într-o zi am fost căutat de către o studentă trimisă de un coleg care voia să o convingă să renunţe la lucrarea de diplomă despre Cioran, deoarece fata avea tendinţe suicidare. Nu cunosc de altfel nici un student (sînt puţini la număr, ce-i drept) care să dorească să-l studieze pe Cioran pentru a-şi astîmpăra o curiozitate intelectuală sau pur şi simplu stimulat de un viu interes: întotdeauna este vorba la început de o legătură imediată, din sfera experienţei personale. Unul dintre ei mi-a scris că vrea să facă o lucrare despre Cioran deoarece acesta i-a "salvat viata".Pentru aceşti cititori (sau mai degrabă pentru cititorii săi, cine ştie dacă nu formează o majoritate?) a vorbi despre Cioran este un lucru ilegitim, pentru bunul motiv că el ar fi în mod irevocabil imposibil de prins în vreo formă de comentariu. A vorbi despre Cioran este o profanare, este ca şi cum l-ai atinge. Cioran nu trebuie atins. Noli me tangere. Criticii lui Cioran sînt ca negustorii din templu, care răstălmăcesc şi înjosesc cuvîntul Domnului. Cioran este pentru cititorii săi, care nu pot fi decît discipoli, un fel de întreg inviolabil pe care non-discipolii nu pot decît să-l profaneze. Critica nu-l cunoaşte pe Cioran, l-ar face să "urle de rîs", după spusele lui G.M., sau Cioran însuşi, cum spunea cititoarea citată mai sus, "n-ar aprecia" să fie comentat. Numai el, cititorul, deţine accesul iniţiatic la opera lui Cioran, pe care refuză cu îndîrjire să-l împărtăşească şi criticului. Textul lui Cioran este unul care acţionează, care salvează vieţi, provoacă schimbări (un alt cititor: "Omul acesta, a cărui operă este chiar viaţa sa, m-a ajutat să depăşesc o perioadă cumplită"). Un text miraculos, făcător de minuni. Dar, de fapt, care text? Bine spune cititorul, nu putem disocia opera de viaţa acestui om. Cititorii nu iau opera lui Cioran drept text, aşa cum fac, în mod nevrednic, criticii. Pentru ei ea este cuvînt. Iar acest cuvînt este teribil.Astfel, "formula" cioraniană nu consta, pentru aceşti cititori, în stil sau scriitură, ci în perfecta ei adecvare la concizia adevărului pe care în realitate nu face decît să-l formuleze. Sînt formule revoluţionare a căror frumuseţe constă înainte de toate în eficienţa lor asupra lumii. Pentru a o transforma radical, după voinţa revoluţionarilor, pentru a transforma radical viziunea asupra ei, după Cioran. De asemenea, scrierea fragmentară nu poate corespunde decît unui mod ermeneutic de a transmite cuvîntul, care ar fi reversul sau umbra cuvîntului evanghelic. Criticii nu au cum să-l înţeleagă pe Cioran, căci îl citesc pur şi simplu; numai cei ce au trăit opera lui Cioran, cei ce-i poartă încă urmele, stigmatul, numai aceia au dreptul de a-l revendica. Numai ei ştiu cu adevărat ce ar fi spus Cioran şi resimt în locul lui un dispreţ de neiertat pentru orice comentator.
Trebuie lăsat Cioran în seama cititorilor săi? Ajunşi la capătul răbdărilor şi socotind orice dialog imposibil, criticii ar trebui să-şi vadă de alte treburi? Sau ar trebui să-l recitească pe Cioran, pentru a deveni şi ei la rîndul lor, mai ştii, nişte fanatici?"(norbert dodille--"cioran cel teribil"--DILEMA NR.545)