comentarii

claie de paie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine conduce lumea? - de Paianjenul la: 21/09/2004 10:42:04
(la: Cine conduce lumea?)
- E fapt incontestabil ca, in general, nivelul de trai al populatiei din tarile puternic industrializate, este superior nivelului de trai al populatiei din tarile mai putin, sau deloc industrializate. Dar cind zici industrie, automat zici materie prima, adica resurse naturale. In alte cuvinte, bunastarea materiala a unui popor depinde in mare masura de disponibilitatea acestor resurse naturale. Mai departe... cu cit industria unui stat este mai puternica (,) cu atit viteza de epuizare a resurselor sale naturale creste.

CE se intimpla deci cind aceste resurse naturale incep sa se imputineze, compromitind astfel industria tarii respective si implicit prosperitatea materiala a populatiei... (astazi cind nu mai e la "moda" sa ai colonii - vbv...)?...

Fireste, politicienii respectivei tari se uita peste "gard" in "ograda" vecinului, si daca "ocheste" "stuff"-ul de care au nevoie, pasul urmator e... cum sa puna mina pe el. Incearca prin comert. Daca nu "tine", incearca prin vre-o forma sau alta de manipulare/trisare. Daca nu "tine", incearca prin santaj - o forma fiind, in unele cazuri, sanctiunile economice. Daca nu "tine", gaseste pricina de gilceava cu vecinul... se duce, il omoara - pur si simplu - si ii ia "stuff"-ul.... Dar pentru ca asta nu prea se armonizeaza cu "valorile crestine occidentale".... si nu poate functiona la nesfirsit... ce-ar fi sa nascoceasca ei... o noua ordine mondiala... un "global village"... in care toti locuitorii planetei traiesc "claie peste gramada, toti in pace si buna intelegere"... neseparati de granite... cind nimeni nu mai stie cum il cheama... nici ce mai e al lui si ce nu mai e al lui... cind - vorba lui John Lennon in al sau "Imagine" - oamenii nu-si vor mai scoate ochii unii altora, pentru ca nu vor mai avea(!)... pentru ce... Si uite-asa, multinationalele - proprietati ale "reprezentantilor elitei economico-financiare" - se vor misca in voie... (necicalite de sindicatele muncitoresti ramase acasa...) nestinjenite de nesuferitele granite care "despart popoarele"... fara sa mai fie nevoie sa-si omoare vecinul ca sa-i ia "stuff"-ul din "ograda"... pentru ca "stuff"-ul va fi atunci al... tutulor...

Deocamdata insa, instaurarea Paradisului Global (geo-comunism?!...) este zadarnicita de "obstinenta" posedatilor de teroristi islamici... Dar pina la urma occidentul "CRESTIN" va triumfa... si - gratie stim noi cui... - toate problemele omenirii isi vor gasi definitiv solutia....
Pentru Tudor - de artevet la: 31/03/2005 10:32:58
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Tudore,ma intreb oare care cuvant nu l-ai inteles din intrebarea aia.E foarte interesant modul tau da a te invarti in jurul cozii cand de fapt nu ai nimic de spus,fie pentru ca nu stii despre ce e vorba,sau esti prea inhibat de subiect.Nu vreau sa fiu rautacios,dar se pare ca asa a iesit.Mai bine gandeste-te de doua ori inainte sa-ti arunci claia de idei sa le vada si altii...
#41352 (raspuns la: #41278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A te integra inseamna - de dorinteodor la: 13/11/2005 11:04:48
(la: Arde Parisul?)
Daniel Racovitan zice: "ma ia cu groaza"

Daniele, Franta a fost facuta de francezi dupa chipul si asemanarea lor. Daca vrei sa traiesti normal in Franta trebuie sa fi francez sau sa te comporti ca un francez. Este foarte daunator pentru imigranti sa vie in Franta fara a se integra in mediul francez.

Atit SUA cit si Canada, de exemplu, aplica aceasta metoda: integrarea sau nu ai ce cauta acolo. Exemplul "didactic" este Canada: statul nu ajuta pe nimeni dar accepta pe ORICINE prezinta garantii ca va fi acceptat de societatea canadiana (se vede clar, pentru cine stie sa citeasca, aceasta politica in formularul lor).

In Europa doar Germania a aplicat aceasta metoda: nu ajutam pe nimeni sa se integreze dar nu ii impiedicam sa o faca. Cu toate ca obtinerea cetateniei germane este exclusa pentru oricine, o gramada de imigranti traiesc bine mersi in Germania din cauza politicii lor corecte.

In Franta s-a mers pe idea ajutorarii imigrantilor. Le-au facut scoli in limba lor, i-au ajutat sa-si faca locasuri de cult etc. Rezultatul este ca nord-africanii traiesc in Franta ca in tarile lor de origine (claie peste gramada in case platite de stat....) iar tendinta de compatibilizare (am evitat cuvintul "integrare" care pare sa te deranjeze), deci tendinta de compatibilizare cu mediul cultural francez nu exista. Asta este rau pentru ei ( si-o fac cu mina lor) dar si pentru statul francez care ajuta sa traiasca in Franta persoane incompatibile cu mediul cultural francez.

Este clar ca daca nu te potrivesti cu mediul cultural european NU TREBUIE sa te duci acolo.

Ce inteleg putini este deci contrariul a ce se sustine: statul francez le-a creat conditii ca sa NU se integreze! (aia cu pasapoartele si cu nerecunoasterea statutului minoritatilor este de suprafata; turci nascuti in Germania de 4 generatii, adica din mosi stramosi, au pasaport turcesc...)

Europa va trebui deci sa ia o decizie dura in viitor pentru ca s-a ajuns prea departe.

Nici Romania nu este ferita de pericole. Se stie de compania de recruti din Covasna care au ajuns la Craiova si au trebuit sa invete limba romana inainte de a incepe instructia. Asta este rezultatul politicii de ne-integrare (vezi vreo solutie pentru ca problema se va agrava ?).
Acest punct de vedere l-am vazut prima data la o parlamentara olandeza de origine africana, care l-a ajutat pe Theo van Gogh la filmul Submission (pentru care Theo van Gogh a fost ucis de un cetatean olandez, nascut in Olanda deci dar de origine africana). Aceasta parlamentara a zis ca imigrantii trebuie fortati se invete limba olandeza si sa fie descurajati in a-si apara treditiile, inclusiv religioase, deoarece altfel, cu bataie lunga, se vor izola de societate si vor intra in conflict violent cu ea. Este clar ca in mediul cultural olandez nu poti trai normal prin multiculturalism deoarece exista doar singur model cultural care a generat modelul economic. Schimbarea mediului cultural de la cel olandez la multiculturalism va produce schimbari in structura economica cu rezultate total imprevizibile (sw poate intimpla ca in Afganistan in timpul talibanilor cind soferii de pe transportul in comun opreau autobuzul in mijlocul strazii, se dadeau jos si se rugau lui Alah si nimeni nu putea face nimic).
dorinteodor
#87181 (raspuns la: #87117) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix (rimeaza cu asterix si intruderix) - de Intruder la: 03/12/2005 01:50:01
(la: voi ce cautati?)
da, eram in anii 80-82 dar nu eram (inca) la scoala...am prins si eu o zapada mare, eram in clasa I-a sau II-a...greva n-am prins!
stiu ca eram mare mester la facut igluuri, era fain...ne inghesuiam intr-un ''iglu'' din asta vreo 5-6 copii, claie peste gramada si odata mama ne-a adus un termos mare cu ceai fierbinte si cani de plastic...eu, daca puteam mai bagam si cate un caine langa noi si ma visam vanator! :)))))
deh, pe vremea aia nu era calculator...

___________________________________
semper idem...
#92460 (raspuns la: #92406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
George Toparceanu - În jurul unui divorţ - de laura_ la: 15/12/2005 12:37:10
(la: Cele mai frumoase poezii)
Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.

Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!

Unii spun că Mişu singur e de vină,

Că la ei în casă n-a fost zi senină.

Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie

Şi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,

Care-i rabdă toate de când l-a luat.

Că desigur alta nu l-ar fi răbdat

Nici măcar o lună, însă biata fată

Este bunătatea personificată!

Că-nainte Zoe până nu-l luase

A respins partide mult mai serioase:

Jorj Athanasiu, cînd era flăcău...

Goldman de la Credit... Guţă Popândău,

Angrosist de vinuri, — o partidă rară

Şi cu care Mişu nici nu se compară —

Toţi cu situaţii şi destul de "bine",

Refuzaţi de dânsa, ca să ia... pe cine!

Că săraca Zoe când l-a cunoscut

Era fără slujbă şi dator vândut.

Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,

Că el n-are-n casă nici o manieră,

Nu respectă seara orele de masă,

Rareori cu leafa nimereşte-acasă,

Frecventează cele mai de jos localuri

Şi se ţine noaptea numai de scandaluri...

Dar mai e un lucru mai fenomenal:

Mişu St. Popescu este imoral!

Parcă ea nu ştie că, de-acum un an,

Dumnealui se ţine cu madam Vârlan?

O caricatură... un chibrit... o aia

Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia,

O mahalagioaică... Afectată... rea, —

De se miră lumea: ce-a găsit la ea?

Alţii spun că totuşi nu-i de vină el,

Că din contra, Mişu e un soţ model,

Însă ea, Popeasca, este o ingrată.

C-ar fi stat şi-acuma tot nemăritată,

Dacă din păcate nu s-ar fi găsit

Un neghiob ca Mişu, un îmbrobodit...

C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui

Unde se dusese la un văr de-al lui

Care-avea la dânşii casă cu chirie.

Că vorbeau adesea la bucătărie,

Mai cu seamă ziua când trecea la masă.

Că duduca Zoe scutura prin casă

Şi — nu zice nimeni că era bigotă —

Însă franţuzeşte nu ştia o iotă!

Că găsind odată nişte cărţi franceze,

A rugat pe Mişu "s-o iniţieze"...

(Promitea fetiţa!) Tot aşa mereu,

Azi o sărutare, mâine... mai ştiu eu?

Ba cu franţuzeasca, ba cu scuturatul,

Până când la urmă a-ncurcat băiatul!...

Toate astea însă la un loc denotă

C-a luat-o goală, fără nici o dotă.

Trei perechi de case? Ştie Dumnezeu...

Trei perechi de mofturi! — N-o spun numai eu.

Întrebaţi pe Lambru, pe madam Palade

(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)

Şi pe toată lumea care-o cunoştea,

C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...

El putea desigur altfel să se-nsoare, —

Dar în loc să-i fie recunoscătoare,

Să-l respecte-n casă şi să-l menajeze,

Dumneaei, din contra, ţine să dicteze!

Mişu nu e liber nici măcar un pas,

Toată lumea vede că l-a dus de nas.

Dar în schimb, fireşte, ea, de la-nceput

Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut,

Seara, când o cauţi, pleacă la cucoane.

Ziua se ocupă numai cu romane,

Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)

Are tot pe mână, până când şi cheia

De la magazie şi de la dulap, —

Care va să zică şi-a făcut de cap.

Alţii spun că Zoe, la madam Lipan,

A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —

Flutur de saloane, mare puşlama.

Că-ntre ei desigur exista ceva,

Fi'ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate

A scăpat o vorbă la madam Stamate:

"Ah, ma chere, ce nobil şi distins băiet!..."

Iar madam Stamate n-a ţinut secret,

Şi-i destul să afle câteva persoane...

Tot atunci, se vede, una din cocoane

I-a făcut pesemne lui o anonimă

Unde iscălise doar atât: ,,Cu stimă..."

Şi-i scria acolo — spun din auzite —

Că ,,madam Popescu prea se compromite..."

Dar el n-a citit-o, nefiind francată.

Şi-a trecut şi asta.

În sfârşit, odată

Trebuind să plece Mişu la Vaslui

Pentru nişte case, — un amic de-al lui,

Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila

Să ia trenul numai până la Chitila

Şi să stea acolo tocmai timpul strict,

Ca să-i poată prinde în flagrant delict...

Că venind Popescu şi văzând lumină,

A intrat în curte tocmai prin grădină

Şi bătând la uşa care dă-n salon,

Cineva din casă i-a strigat: "Pardon!"

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta

(Că era devreme... zece şi ceva)

Şi crezând că-i mâţa sau vrun alt ecou,

Când văzu că-i Mişu, a rămas tablou,

El păru deodată foarte încântat.

— Mă iertaţi — le zise — că v-am deranjat!...

Puse-apoi paltonul peste geamantan

Şi venind cu-ncetul către Damian

Care sta să plece, zise: — Bună seara.

(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)

Nu mai staţi de vorbă? Poate că ţi-e somn...

Te grăbeşti prea tare, mult stimate domn!

Şi zicând acestea cu o voce calmă,

Vru să-l ia de guler şi să-i dea o palmă.

— Domnule Popescu... nene! stai un pic...

Pe parola noastră că n-a fost nimic!...

Damian, săracul, nu ştia ce zice, —

Dar găsind la urmă un moment propice,

Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,

A fugit...

Iar soţii se certară furcă.

Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "dragă",

Socotind că astfel va putea s-o dreagă,

Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,

A-nceput să facă, ea, pe supărata.

Că odinioară l-a iubit un pic,

Dar nu-l cunoscuse chiar aşa mojic...

Şi-ntorcând o clipă capul îndărăt,

I-a strigat din uşă: — Te-ai prostit di tăt!...

*

Toate astea însă n-au nici un temei,

Că nu ştie nimeni ce-a fost între ei.

Vineri toată lumea a putut să-i vadă

Amândoi alături, braţ la braţ, pe stradă...

Ei, şi ştiţi, aseară, după ce-a stat ploaia,

Ce-a aflat Tănţica de la Procopoaia

Când s-a dus să-i ceară un model de şorţ?...

Că madam Popescu nu mai dă divorţ.

a propos de golitul pivnitei, - de Calypso la: 10/02/2006 22:55:44
(la: Ce cadou ati refuza?)
a propos de golitul pivnitei, zaraza...

eu ceea ce am prin pivnita (cand mai triez ce-i pe acolo, asta 1 data /an) pun totul claie intr-o cutie de carton si le duc la Secour Catholique; asa, poate or fi de folos la careva...

in ceea ce priveste subiectul: eu nu refuz nici un cadou si ma bucur chiar daca ceea ce mi se ofera nu-mi trebuie; in final, gestul conteaza
ce ma enerveaza? nici nu stiu - de Calypso la: 31/03/2006 21:46:35
(la: ce va enerveaza?)
ce ma enerveaza? nici nu stiu...
daca stau sa ma gandesc ma deranjeaza (dar nu pot spune ca ma enerveaza) sa fie haine aruncate prin casa si sa n-am pe unde calca(oamenii mei din casa arunca hainele care incotro:));
asa ca eu le iau si le arunc claie peste gramada intr-un dulap sau in masina de spalat;

in rest chestii de genul firimituri, lucruri nepuse la locul lor, pasta de dinti pe chiuveta etc(citez din ce a mai scris lumea pe-aici), pot spune ca n-am nici o treaba cu ele, nu ma enerveaza deloc, poa' sa fie morman;

ce daca persoana X are sosete rosii si pantofi maro? sa fie sanatoasa...
buna ziua am dat, belea mi-am - de om la: 19/04/2006 23:19:54
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
buna ziua am dat, belea mi-am capatat cu voi ;)) Chiar asa claie peste gramada trolati aici?...noroc cu Andre29 care a scris ceva ce m-a uns pe suflet "...e numai bine pentru intrebari de genul afectivitate pe internet, de ce avem nevoie de ea si inca multe altele..."! Hai Andre, ai smoooch smooch (ca alea date de Guinevere) de la mine :)))
Recunosc ca sunt luat pe nepregatite...deci cine incepe rubrica de speculatii filozofice legate de afectivitate ?
#118063 (raspuns la: #117912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oh, da... - de ondine la: 01/05/2006 15:13:50
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
Nu de o reforma in sensul protestantismului, dar macar de un...refresh. A nu se face confuzie intre Biserica si Dumnezeu.

In primul rand, o mai mare implicare in chesiunile sociale. Biserica ortodoxa nu numai ca practica la greu pasivitatea (reflex de autoconservare mostenit probabil de pe vremea comunismului), dar o mai si incurajeaza. Sa ne retragem cu totii in turnuri de fildes si sa ne rugam, lumea ve deveni automat mai buna. Imi amintesc de pilda lui Steinhardt: mai multi calugari se rugau in aceeasi incapere, la un moment dat se stinge lumina; incep toti sa se roage sa se aprinda lumina la loc; numai unul se ridica si schimba becul. Asta era!

Nu cred ca esenta religiei se pastreaza prin mentinerea in vocabular a unor cuvinte care nu se mai folosesc de sute de ani, a unor cantari de la anul 1100 toamna (de parca de atunci ar data izvoarele crestinismului), sau prin repetarea acelorasi rugaciuni, de parca alte motive de rugaciune nu ar mai exista.

Admir biserica catolica (cel putin cea din Vest) pentru: simplitatea slujbelor (bazate nu pe repetitie ci pe puterea mesajului), simplitatea cantarilor (toata lumea canta in biserica), contemporaneitatea rugaciunilor (azi ne rugam pentru victimele cutremurului din Pakistan, fiindca a fost cutremur acolo), implicarea sociala (azi facem cheta pentru victimele din Pakistan, nu ca sa ne aflam in treaba) si implicarea in educatie (catehismul, grija pentru educarea copiilor, de mici, apropierea de familii etc). Si nu in ultimul rand, pentru accesibilitatea ei (ti-e usor sa te apropii, nu stai la cozi interminabile claie peste gramada etc.).

Biserica ortodoxa merge pe principiul putini dar buni. Eu nu cred ca Isus a venit pe Pamant numai pentru cei 12 apostoli. Si nici ca esenta crezului se mentine doar prin rituri sau practici. In toata istoria religiilor se vede ca riturile au evoluat de la o epoca la alta; ca si limbajul, ele sunt doar o forma de exprimare. Si de adaptare la timpul prezent. Nu mai sunt comunisti, de ce sa nu condamnam pe fata atatea si atatea abuzuri care se petrec in societatea romaneasca? De ce sa nu ne implicam organizat in ajutorarea celor din jur? Nu cu trei monezi aruncate cersetorului de la colt, nu asta rezolva problema. Ne-am dus sa tinem slujbe la sinistratii de pe Dunare, dar ca sa le refaca cineva locuintele il asteptam probabil tot pe Gigi Becali...

Sunt multe pe care le putem invata de la altii. Convingerea ca un rit sau o religie anume sunt superioare reprezinta piatra de temelie a puterii pe care o poate exercita orice biserica. Dar sunt si calcaiul lui Ahile. In completa autarhie nu poti progresa ca institutie, ignorand practic cui i te adresezi. Izolarea e pentru calugari si asceti, dar nu pentru Biserica in ansamblul ei. De aceea nu Ioan Botezatorul, care striga in pustie fara sa se uite in urma, a fost fondatorul bisericii, ci Petru, care calatorea, vorbea cu oamenii si le scria epistole despre cum sa se comporte in viata de zi cu zi. Cred ca apostolii au fost oameni foarte moderni in vremea lor. La ei ar trebui sa ne raportam in primul rand, si nu la traditiile bizantine de imediat de dupa marea schisma.
M-atzi inebunit... - de Jimmy_Cecilia la: 22/09/2006 22:13:46
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
ce poze faine... sa mor de oftica...:))
am pus si eu 3 de ale mele, 2 facute chiar azi la Nissa...am o claie de par.. ca fac frica...abia luni o sa vad coafeza...
#147075 (raspuns la: #147060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-am dus, am vazut, m-am ofticat... - de Jimmy_Cecilia la: 22/09/2006 22:20:29
(la: Pozele cafegiilor)
da, asa-s de faine, ca m'am ofticat...:)
am pus si eu 3, una din categoria "la chef" intalnire liceu din 30.06.2006 si alta la categoria "muma padurii" cu o claie de par netaiata.. ;)
#147077 (raspuns la: #147047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
terorism si saracie - de Cassandra la: 14/10/2006 15:39:35
(la: Ati participa la un miting (mars) anti-terorism?)
Saracia materiala este un element care IMPIEDICA formarea de organizatii teroriste cu o activitate globala, pentru ca terorismul “eficient” are nevoie de multe milioane de dolari pe an ca sa-si sustina activitatile, asa cum doar ministrul de finante al Iranului sau organizatiile “de binefacere” saudite ar putea sa ne detalieze. Saracia de idei, da, este o conditie necesara.
Cauze?
1. Coranul si Hadith-ele sint impregnate, textual, de nenumarate “comenzi” si “recomandari” de violenta, dispret si ura pentru “pagini” si “necredinciosi”, iar metoda cea mai laudata si “rasplatita” este “martirajul”, adica sa mori ucigind.
Un adevarat credincios, adica unul care nu selectioneaza doar partile ne-violente, nu are nici cea mai mica indoiala ca “micul jihad”, adica razboiul impotriva necerdinciosilor, este una din cele mai importante datorii fata de Alah.

2. Societatile musulmane in majoritate au esuat in a produce o patura intelectuala care sa promoveze valorile umane universale si umanismul laic in general.
In asa masura izolarea si provincialismul mintal sint regula in lumea araba, ca numarul total de carti traduse din alte limbi in toata lumea araba din secolul 9 si pina cum abia egaleaza numarul de carti traduse in spaniola in Spania intr-un singur an. In timp ce restul de populatii practicante ale celorlalte 2 monoteisme abrahamice au renuntat la aplicarea ad literam a comenzilor violente fata de “necredinciosi”, lumea musulmana a preferat sa stagneze intr-o forma literalista de a-si practica religia, cu toate consecintele ei.

3. “Globalizarea”, care a rupt orice bariere de distanta fizica si izolare informationala ne-a
inghesuit pe toti, amestecati claie peste gramada, oameni, vaci nebune, pui gripati si asa
mai departe, pe aceeasi planeta din ce in ce mai mica si mai fragila. Azi putem avea cu
totii, ca urmare, placerea de a experimenta pe propria piele ceea ce sufereau la inceputul
secolului 20 “necredinciosii” care aveau ghinionul sa traiasca in vecinatatea imediata a
“fratilor musulmani” egipteni, de exemplu, sau la granitele in general “insingerate” ale
islamului. Realitatea este ca societatile occidentale/occidentalizate se infrunta cu forte
ideologice care au impetuozitatea si cruzimea secolului 12 dar au acces la arsenalele
militare ale secolului 21.

Pentru cine intelege engleza si vrea o mostra din ideile care se vehiculeaza in lumea
musulmana cu mijloacele de telecomunicatie ale secolului 21, va recomand:

http://www.memritv.org/
cum sint "educati" copiii:
http://www.memritv.org/Search.asp?ACT=S5&P1=165
clickati si delectati-va



ghionoaie - de jeniffer la: 25/01/2007 22:53:11
(la: Versuri la comanda)
Paru-n claie azvirlit,
toala cu un mare petic
la un glas bolborosit
zeita a devenit,
ce-i schimbat poate schimba
spune-n mine cineva
ce-i de nevazut, vreodata
nici ca se poate vedea.

lipici
#171250 (raspuns la: #171247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sancho Panza - de vikip la: 05/06/2007 23:34:22
(la: Concurs)
Cum nu am mila, v-am dat toate indiciile posibile :) Biineee, va dau una de liceu :)))

"…cand aparu in usa o silueta neasteptata. Era o fiinta marunta la limita intre pitic si omul de statura joasa, cu un nas mare si niste ochi extraordinar de vii in care fierbea ceva excesiv. Imbracat in negru, purta haine care pareau foarte uzate, cravata si camasa cu pete, avand in acelasi timp ceva rigid in felul in care le purta, amintind de domnii din fotografiile vechi care par prizonieri in costumele lor apretate si palariile stramte. Putea sa aiba orice varsta intre treizeci si cincizeci de ani si purta o claie neagra de par uleioasa care-i ajungea pana la umeri. Ne facu o reverenta si cu o solemnitate la fel de neobisnuita ca propria-i persoana se prezenta astfel:
- Vin sa va fur o masina de scris, domnilor. V-as multumi daca m-ati ajuta. Care din astea doua e cea mai buna?"
#203256 (raspuns la: #203156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma duc si eu sa-mi gasesc - de Intruder la: 31/07/2007 01:26:05
(la: La o bere, cu baietii...)
claia de fan sa ma culc...dar inainte, ma duc la fete sa fur ceva de mancare!
poate au salata de vinete si ardei copti, ah!
#221670 (raspuns la: #221668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de latu la: 31/07/2007 01:30:39
(la: La o bere, cu baietii...)
da, saracele, ai dreptate...
Da' io am fost deja pe la depozit, asa ca acuma te las sa te duci singur si apuc claia mai faina pana-ti pui tu burta la cale:-))
#221676 (raspuns la: #221674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de Intruder la: 31/07/2007 01:37:08
(la: La o bere, cu baietii...)
dar la le mot A. Nelu te-ai gandit?


deci e clar, vrei sa dormi cu mine pe claie!
doamne, ce am ajuns! :)))))))))))))))
#221680 (raspuns la: #221678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
niculaie - de anisia la: 04/09/2007 20:56:35
(la: Primul nume)
de la claie balaie? :))
#232566 (raspuns la: #232557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de maan la: 04/09/2007 21:44:04
(la: Primul nume)
de la claie balaie?
nuuu
#232581 (raspuns la: #232566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: