comentarii

client


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
clientul alege prost - de stanescoo la: 15/03/2004 01:51:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Statistic vorbind, daca eu fac o lucrare si dau clientului mai multe variante sa aleaga, alege cele mai proaste imagini posibile; nu stiu daca asta se intimpla si la alti fotografi, dar la mine e lege."

Pot confirma situatii asemanatoare nu din fotografie, dar din publicitate. Totdeauna logo-ul cel mai comercial va fi preferat de clientul obisnuit unei lucrari subtile. Ex logo-ul Rompetrol, ales de client dintr-o multime de alte lucrari bune...macar astia sa se fi invatat minte, ca s-au ars tare cu acest logo (datorita asemanarii sale cu cel de la BP)
#12051 (raspuns la: #12022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poate va avea destui clienti - de Simeon Dascalul la: 15/09/2004 11:26:04
(la: Prima alimentara de lux din Romania)

Daca nu va avea clienti nu va fi din cauza preturilor. N-am intalnit vreun bogat care sa incerce sa-si mascheze cat de cat situatia baneasca, pe orice cai va fi ajuns la ea. Li se rupe lor de aia ce abia termina luna. La urma urmei singura justificare a existentei amaratilor alora e ca muncesc pentru oamenii inteligenti care stiu sa se descurce sa faca destui bani de foie gras.

Dar e destul de probabil ca o parte serioasa din cei ce formeaza elita noastra financiara sa nu aiba habar nici cum se pronunta "terrine", dar'mite sa stie ce-i aia si sa fie tentati sa cumpere.

Cred ca va avea destui cumparatori chiar din cauza preturilor. Daca se va impune ideea ca-i de bon-ton sa-ti faci cumparaturile acolo va avea o afluenta serioasa, chiar daca ar inlocui caprioarele din pateuri cu maidanezi. Dar ca sa atraga genul asta de clientela at trebui sa aiba un interior mai impresionant.
clienti? no pb - de dinisor la: 15/09/2004 19:22:45
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
nu vad de ce ar fi o problema abundenta de clienti?! e de ajuns ca x-ulescu si y-ulescu cu posibilitati sa mearga sa-si faca "piata" de acolo si sa inceapa sa se laude. snobismul, boala sigura a unora, va functiona instantaneu si iata cum cu mic si mare, toti cei cu posibilitati financiar vor purcede la a-si asigura proviziile de hrana de acolo. nu de alta, doar pentru ca va fi la moda!!pentru ca e bine ei sa fie vazuti acolo, le ridica statutul , vezi Doamne!
si statutul e imagine de capatai pentru unii si altii...
dau insa dreptate gazdei care zise ca nu e problema nimanui cum isi cheltuie fiecare banii. tu i-ai produs, tu dispui de ei. punct!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Clientul nostru.. stapanul nostru - de acna la: 26/10/2004 00:43:46
(la: Calitatea serviciilor)
Asa imi spunea cineva... dar de cele mai multe ori m-am lovit de aceeasi vanzatoare incruntata, suparata pe viata. Si nu numai vanzatoare... doamna de la ghiseu, la Posta, poarta o discutie deosebit de importanta cu o colega...cum ar putea ea sa se opreasca putin si sa ma intrebe politicos ce doresc... Dar mi se pare de-a dreptul strigator la cer atunci cand.. o vanzatoare... face o oarecare apreciere privind persoana ta, adica a clientului :"Sa stiti ca acest articol costa ..atat!"
Alte servicii... de exemplu... cei ce se ocupa de curatenia orasului... fac totul "de mantuiala"... asa.. ca sa fie... Asta e!...

Ancutzel
Ce vrea clientul... - de Vlad Mereuta la: 01/12/2004 19:39:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Se munceste la o felicitare de craciun, pentru o anumita firma. Se fac variante. Se trimit la client. Clientul nu este multumit. Se fac alte variante. Se trimit iar la client. La fel. Si apoi clientul spune: "vreau aia acolo, aia dincolo, aia de culoarea roz, cealalta verde, fontul ala" si asa mai departe. Nu are legatura cu identitatea firmei, cu fonturile folosite in alte pliante/logo/cataloage, dar cum clientul e stapanul, ce sa faci, asculti si executi. Clientul este acum multumit...

Ma gandesc ca tot asa se intampla si in fotografie de multe ori. Fotograful / art directorul vine cu idei creative si frumoase, dar clientului nu ii pica bine la stomac, si vine el cu o idee, de cacao evident, ca nu stie ce e aia fotografie dar ce mai conteaza, fotograful shuterizeaza si isi primeste maruntzishul si pleaca...

Probabil un alt motiv pentru care imaginile de la noi sunt cum sunt...ca deh, romanu' e bun in toate...
eu sunt clientul - de Muresh la: 13/06/2006 23:15:18
(la: Coruptia)
Altă poveste. I s-a întîmplat unui prieten pensionar, care mă ajută în interprinderea mea. Era în 2003 în vară. Îl rugasem pe prieten să plece în România (e născut acolo) pt. a mă reprezenta în faţa unui client, relativ important. Omul s-a cam codit dar pînă la urmă a acceptat. Ţinta călătoriei - Transilvania. Prietenul şi-a terminat treaba acolo mai devreme decît crezusem, şi a plecat spre Bucureşti. Pînă la plecare avea trei zile şi, la recomandarea unei cunoştinţe, a contactat o doamna care inchiria camere pt. 20 de dolari pe noapte. După o zi de odihnă, prietenul a hotarît să dea o raită prin Bucureşti. "Nu e necesar să acţionaţi "air conditioner" căci mă voi întoarce tărziu", i-a spus omul gazdei. "OK, mulţumesc (pt. economia de curent). Vreţi să vă confirm zborul?" "Da, doamnă, bună idee, deşi ar mai fi timp". Se intoarce omul mai pe seară şi gazda îl anunţă că e o problemă cu biletul de zbor. Gazda se oferă să telefoneze la aeroport pt. el ca prietenul să vorbească cu funcţionara de acolo şi să vadă cum şi ce. Şi să vezi mirare. I se spune că numele lui nu figurează pe lista călătorilor. După un control suplimentar i se spune că oficiul lui de călătorie a anulat biletul....! "Cum, ce, cum se poate?" "Asta este domnule. Avem un alt bilet pt. dv. peste o săptămînă. Vă sfătuim să vă grăbiţi să hotărîţi căci au mai rămas doar două bilete". Prietenul ăsta al meu nu e prost. "Doamnă, am o problemă", spune el funcţionarei. "Mi s-au terminat banii. Cred că soluţia e ca dv. să mă cazaţi, pe socotela dv. la un hotel, "cu masă şi casă" pînă la zbor şi să vă socotiţi după aceea cu oficiul meu de călătorie care, din greşeală, a anulat biletul. Vedeţi, doamnă, eu sunt clientul. Am plătit cu bani buni şi dv. şi oficiului meu de călătorie. Din punctul meu de vedere, dv. sau oficiul meu, una e". "O secundă, domnule. Cred că am găsit un bilet la data originală...."
O posibilitate:
Gazda nu a telefonat la aeroport ci la o prietenă. Motivul - încă o săptămînă cu 20 de dolari pe noapte, başca mesele.
Corupţie, abuz de încredere, "ospitalitate" trădătoare...Gust şi miros de mortăciune, gheşeft "neaoş" - original - made i_n [Smecherie ca sa nu scriu ÎN] [Nu pot sa scriu ÎN] RRo.
precizarea "client fidel al c - de Cri Cri la: 06/01/2007 21:33:52
(la: (pentru cineva care se stie, client fidel al cafenelei))
precizarea "client fidel al cafenelei" m-a dus cu gandul ca "se stie" de catre altii; e stiut.
dar probabil ca tu ai dreptate
of, romaneasca asta! :)))
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
#166821 (raspuns la: #166813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astept primul client. - de sami_paris75 la: 20/10/2008 13:11:16
(la: bixs banque cafe)
Primul client are dreptul la un cadou.
Un cadou la alegere.
am scris "lautari" Alice... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:47:17
(la: Prietenia si prietenii)
...ca Bazarca erau un lautar celebru pe vremuri, prin Valea Calugareasca.
Ionel Fernic a scris celebra romanta: "Iubesc femeia" pe drumul de intoarcere de la Ceptura la Ploiesti, intr-o dimineata de toamna tarzie...Ehei ce vremuri! Era o carciuma de-i spunea "Pisica Alba", cu clienti de soi, unde stateau birjele una dupa alta in sir lung, pentru ca atunci cand carciumarul da cep la butoi nou, isi anunta clientii din vreme. Si cheful dura zile-n sir. Cand se spargea cheful, lautarii mergeau inainte, cantand inghesuiti in prima birja, si celelalte birje ii urmau prin centrul orasului. Erau negustori de petrol, de carbune si stofe, care aduceau bani buni urbei lu' Nea Iancu. "Dusmani" in afaceri, dar prieteni la chefuri, vezi bine!
Asa imi povestea bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca.

sanjuro
#1531 (raspuns la: #1521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa ticalosita - de zabriski la: 18/10/2003 03:34:17
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Da, fara indoiala ca astea sunt parte dintre raspunsuri.
In plus, sunt prea multe, mult prea multe ziare. Uite, ma uit la revista presei si vad prezentate acolo, alaturi de ziarele care fac eforturi sa ofere, macar din cand in cand, si substanta, tot felul de gazetute cu tiraje de 5-6.000 de exemplare care-si spun “ziare nationale”. E o moda ca fiecare om de afaceri mai rasarit sa-si faca ziar sau sa finanteze unul din umbra. Presa e un instrument de negociere politica. Daca ai un ziar ti se poate face loc pe o lista pentru parlament, poti obtine contracte, poti manevra etc.
Ce vede cumparatorul pe taraba? Vreo 20 de cotidiene de informatie generala editate in Bucuresti (auzisem zilele trecute ca in toata Austria sunt 20 de cotidiene). Cel care nu cumpara in mod obisnuit presa e naucit. Alege la intimplare isi da seama ca a aruncat banii aiurea.
Dar mai cred ceva – ca presa s-a ticalosit, iar oamenii simt asta, chiar daca nu au acces in culisele. Cele 300 - 400 de cotidiene din Romania nu pot supravietui decat cu publicitate – iar clientii de publicitate au aflat repede ce putere au. Ziarele fara scrupule isi santajeaza clientii, ziarele mai decente le fac concesii, publica articole “caldute”, inchid ochii. Sunt putine care incearca sa se mentina si altfel pe linia de plutire – si nu se mai aud in zarva publicistica din Romania.
Ei bine, cititorii nu sunt prosti. Presa produce o singura “marfa”, si marfa aia e credibilitatea. Iar credibilitatea e fragila, se castiga in ani si se pierde repede, toata odata.
E grav. Ziaristii invata ticalosia si compromisul de la sefii lor si de la patroni, care acum domina deciziile editoriale. Vor trebui sa treaca vreo 30 de ani pana cand vor scapa de metehnele astea.
Da, Zabriskie Point. Am vazut filmul demult tare, ar trebui sa-l caut.
#1594 (raspuns la: #1569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aici ai dreptate. - de nanu la: 29/10/2003 14:47:52
(la: Unde a disparun forumul "Primul zid"?)
Si e dreptul tau sa raspunzi cum ai raspuns.
Dar e si dreptul meu sa gfiu de data aceasta sigur ca "miroase urat".
Am fost convins de ultimul tau mesaj.
Nu degeaba-ti aperi "clienta" cu atat indarjire.Parerea mea personala.
Nanu.
#2585 (raspuns la: #2583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prezenta pe Internet - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 09:10:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru piatza romaneasca efectul e zero. Imensa majoritate a clientilor sunt inculti si vor o fotografie ieftina, nu una buna. La noi ideea ca "merge si asa" are valente nefaste in fotografia profesionala.
Pentru piata de afara, desi Ro e intr-un spatiu neinteresant si mai ales necunoscut, calitatea conteaza; am avut surpriza unor contracte venite in urma vizionarii sitului meu, ceea ce cu romanii nu am pomenit si nici nu mai cred ca e posibil. Mereu va fi ales sa faca poze pentru nea directorul nepotul portarului care are si el un digital sau soferul sau un angajat care face pe un colt de masa si felicitarile sau materialele publicitare ale firmei.
#4141 (raspuns la: #4136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf cu umor fin!!! - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 02:00:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Chestia cu talentul e o intrebare capcana.
Pentru un fotograf comercial, talent inseamna sa convingi clientul ca orice rahat e de calitate si se potriveste scopului urmarit; sa faci cit mai mult cit mai ieftin si sa ai abilitati de comunicatie si de marketing, sa scoti banul din piatra seaca. Din pacate, conteaza mai mult sa stii sa vinzi sau cum sa vinzi, decit ce stii sa faci in imagine sau sa arati cit de bun fotograf esti - asta e valabil deseori si in fotografia artistica, faci o bauta sau o discutie cointeresata cu cineva care sa-ti faca niste prefetze si gata albumul, gata expozitia.
De prea putine ori simpla calitate a artei sau a imaginii unui fotograf se pune in balanta cind se discuta de talentul lui; mai trebuie si noroc si abilitati financiare si sociale si tot asa.
Si de obicei daca ai tras niste expozitii si niste albume lumea zice ca esti talentat, nimeni nu se intreaba daca esti si bun... asta e treaba cu talentul.

Trei calitati indispensabile unui artist fotograf... nu stiu care ar fi, dar ca sa reusesti pe bune in bransa trebuie sa ai noroc, sa faci bani sau sa ai bani ca sa fai fata tuturor imenselor cheltuieli, si sa cunosti bine arta vizuala in general si sa te preocupe cultura plastica, ce s-a facut, ce se face, care e trendul, sa stii unde esti in ce se face, dar mai ales sa ai puterea sa creezi si facind abstractie de orice, inclusiv de cele amintite aici. Cam asa stau lucrurile cu cele trei calitati care sunt poate citeva zeci sau numai una, cea din final...

Sublim, vulgar, desuet, granite. Si aici ar fi de discutat.
Exista cam 3 categorii mari de arta fotografica; exista fotografia clasica, de sorginte editoriala poate, cu compozitie, stil, istorie, (poate si viitor), cea promovata de marile scoli ale secolului 20 - americana, frantuzeasca, ruseasca .
Exista apoi fotografia academica, salonarda, practicata de milioane de amatori si profesionisti care participa la saloanele de fotografie si incearca sa se exprime dupa alte reguli decit imaginea de sorginte editoriala anterioara.
Si in final, exista fotografia grafica, instalationista, modernista; faci o poza, o rupi, o mizgalesti, o refotografiezi, si iacata marea opera; sau faci poze rupinduti-se de compozitie, sau de reguli de perspectiva, sau cu subiecte considerate de obicei tabu, sau fara naratiune in cadru, care e pentru babalici, si gata expozitia.
BIneinteles ca adeptii acestor scoli se ciomagesc si se scandalizeaza cind se aduce vorba de celelalte curente; e ca treaba cu insula lui Guliver si ele doua popoare care se razboiau de generatii pe motiv ca oul fiert trebuie spart ba la capatul ascutit, ba la capatul rotund.
Asa e si in fotografie.
Cunoscind aceste notiuni sumare, e simplu de dedus ca ce e vulgar si desuet pentru unii e sfint pentru altii, si ce e de bun simt pentru altii e scandalos pentru cealalta tabara. Arta e arta... ce ziceau ziarele cind au aparut Impresionistii, acel grup vulgar de inculti care nu stiu culoare? Nimic nu-i nou sub soare.
#4196 (raspuns la: #4185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



Sic transit - de Florin M la: 04/12/2003 12:33:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Este intr-adevar mare pacat ca nu exista fotocluburi functionale. Sunt totusi o multime de entuziasti care fac sau doresc sa faca fotografie. Si chiar as fi curios cate persoane viziteaza zilnic www.fotomagazin.ro. Pentru ca site-ul este interesant si atat timp cat se vinde destul de bine Responses Photo sau Chasseurs D'Image bag seama ca sunt multi care au aceleasi preocupari si ar putea din cand in cand sa se adune, sa mai imparta din experiente, sa mai fure cate ceva de la cei mai consacrati. Pentru ca cei amatori nu fac poze pentru bani, fac pentru ei, in cea mai mare parte, in Romania. Si pentru cativa cunoscuti care suint prin jur. Ma bucur ca un Cosmin Bumbut a reusit sa stranga pe langa el cativa (chiar si fotografi romani!!!) si sa faca o "unitate de creatie". Dar este nevoie si de lucruri de baza. Numai cati se invart pe langa magazinul f64. De fiecare data ma distrez. Ar putea face un club bunisor, acolo numai din clientii care ii intra zilnic :-)
Chiar, mai stiti si altceva de existenta unor cluburi care sa aiba un program sau sa fie cu adevarat functionale?

#5999 (raspuns la: #5837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sistemul sanitar din romania lasa de dorit - de (anonim) la: 05/12/2003 11:15:21
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Sunt perfect de acord si sa mai vorbim de conditiile ce le au clientii ce sunt internati in spitale. Dar unde sunt cei care au astfel de obligatii? Pana cand romanul este obligat sa moara deoarece nu are nici un venit sau cel care-l are nui permit sa plateasca conditia sanatatii?
concursuri foto - de (anonim) la: 10/12/2003 15:56:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Valoarea imaginilor cistigatoare la aceste concursuri organizate de diverse companii, trebuie judecata din alte puncte de vedere decit cele obisnuite in domeniul fotografic.
In acest caz, aceste concursuri au scopul unic si declarat de a promova imaginea firmei respective in domeniul in care actioneaza si cu tinta, masa de clienti actuali si de perspectiva. De aici, concluzia este clara: valoarea imaginilor fotografice propriu-zise nu va fi criteriul primordial in acordarea premiilor, ci intarirea perceptiei firmei in masa de cumparatori formata nu din fotografi profesionisti, avansati ori amatori neaparat.
Deci ca sa discutam despre valoarea acestor concursuri din punct de vedere pur fotografic, mi se pare inutil. Fotografia in perceptia acestor firme [Orange, Ursus, etc.] nu este decit un alt mijloc de a face reclama produselor proprii. Iar participantii cu pretentii de profesionisti si amatori avansati nici nu ar trebui sa participe, pt. ca sint pusi din start in dezavantaj [imaginile lor fiind clar superioare estetic] fata de masa de amatori care sint preferati ca "audienta" pt. aceste firme si din care in mod sigur se vor alege "cistigatorii" acestor pseudo-concursuri.
#6402 (raspuns la: #6390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Estetica de dragul esteticii. - de Dinu Lazar la: 11/12/2003 12:09:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Totul depinde de cine a fost in juriu; apoi si cum s-a jurizat, cit s-a jurizat, ce dorinta poate sa fi avut clientul, si tot asa.
Totul e relativ, impresia mea superficiala e ca juriul nu a fost format din fotografi si daca a avut si fotografi in componenta cred ca cuvintul lor nu a fost singurul; oricum prin amploare si buget a fost unul dintre cele mai mari daca nu cel mai mare concurs de fotografie din Ro, si importanta lui depaseste anumite bariere.
E ca un mare eveniment social, asa ceva fara sa vrea poate stabili noi trenduri in imagine sau noi viziuni, poate decide cariere sau provoca drame.
Pina una alta felicitari cistigatorilor si sa auzim si alte pareri ale lunetistilor, ar fi foarte interesant de vazut parerea unui public care are simt critic si cultura dar nu e foarte atasat de fotografie si care poate privi mai putin partinitor decit mine sau alti fotografi.
Personal nu pot spune ca ce am vazut m-a incintat foarte tare, si pe ansamblu vorbind, sunt si lucruri bune dar si ceva ciurucuri, dar povestea asta poate fi confundata cu chestia cu strugurii la care nu ajungi si de aceea sunt acri.
Privind insa cu detasare, cred ca s-a dorit o imagine mai putin ancorata in fotografia elaborata si mai mult referitoare la fotografia pe care o poate face oricine, s-a dorit ca un numar cit mai mare de privitori si de participanti sa se regaseasca intr-o estetica mai apropiata poate de lomografie decit de imaginea academica, desi sunt si citeva astfel de imagini prezente.
Fiind o companie de telefonie, poate s-a dorit un stil general mai apropiat de estetica imaginii care sa poata sa fie facuta de oricine cu telefonul cu camera digitala.
Ar fi aici extrem de importante parerile lunetistilor...
#6434 (raspuns la: #6413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La hotelurile Formule 1 se po - de Daniel Racovitan la: 15/12/2003 03:25:13
(la: Metroul treisprezece.)
La hotelurile Formule 1 se poate sta in conditii decente si relativ ieftin.

Poti rezerva online (si e chiar indicat s-o faci din vreme, ca sunt solicitati):
http://www.hotelformule1.com/formule1/index.html

Despre restaurante: evita cu orice pret restaurantele din zonele prea turistice, gen Quartier Latin, unde serviciile sunt execrabile, fiindca proprietarii stiu ca oricum vor avea clienti, si nu le mai pasa. Cauta un bistrou mai spre marginea orasului. Exista la buralisti o cartulie, "Paris pas cher" unde ai adrese de resto-uri dragute si nu foarte scumpe, si vei gasi si unul cu specific francez.
Principiul cel sanatos e "daca vezi multi turisti atunci evita-l" :)

Ia-ti o harta buna. Nu folosi hartile gratuite pe care le gasesti peste tot, fiindca sunt putin detaliate si prost facute. Ia-ti o harta Michelin, costa vreo 10 euro dar merita, este detaliata pana si cea mai mica straduta. Gasesti in principiu la orice buralist sau in librarii.
#6575 (raspuns la: #6536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...