comentarii

clinchet de zurgalai


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Aho, aho copii si frati Stat - de latu la: 01/01/2006 12:57:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Aho, aho copii si frati
Stati un pic si nu mancati
Ascultati intai urarea
Ca-i mai buna ca mancarea...:-)))

Un pahar, plin ochi de vin
Spre anisia inchin!
Vinu-i vin cand e si rosu:
Cand s-o destepta cocosu
Sa-mplineasca el, destinul,
Tot ce ti-ai dorit. Veninul
sa ramana-n prag de usa
sa-l manance o capusa.
Si sa intre inauntru
tot ce-n lume e ne-sumbru:
Dragoste cum ti-ai dorit
Soare mandru neumbrit
Tot ce face fericit
Pe un om adanc, cinstit!
Bica - stii tu, filozoful -
Sa gaseasca-n fine osul
Care nu s-o termina
Oricat la el ar rodea...

Ia sunati din zurgalai
sa gonim pe toti cei rai...

"M" e - luand-o alfabetic -
Dupa "A". Deci suna logic
Sa inchin acum cu maan
Inainte de chiolhan...
Ridic paharu-n a ta casã,
(Cã stã pe margine de masã...:-))))
Nu, nu de aia! Ci mi-e bine
Sa stiu ca-n text ca si in rime
De-o iau cumva pe aratura,
Sau pe-o absconsa scurtatura,
E cineva ce stie bine
Sa fie chiar "mai rau" ca mine..:-)))
Deci hai si-n anu' care vine
Sa dam de-a dura text si rime
Lasand sextant si vant de-oparte,
Hranind trairile ne-moarte
C-un mix din azi si altadata.
Ce zici? Te prinzi in joc surata?

Ia sunati din zurgalai
Sa rasune culmi si vai...

Nu ca-s in leat cu-analfabetzii,
Dar m-am tinut si de conventzii:
De-aceea "ladys first" gandind,
Intruder vine-acum la rand...
Exista clipe care dor,
Insa si vorbe ce nu mor,
Acorduri scrise-n mi minor
Si oameni ce le prind din zbor...
Pe fondul vorbelor "din zbor"
Aorta prieteniilor
Pulseaza-n ritm linistitor
Un elixir nepieritor...
Si nu-s atoatestiutor
Dar stiu ce pretios izvor
E cel al elixirelor...

De-aceea-un gand multumitor
In clinchetul paharelor
Inaltz si-nchin golind o cupa
Pentru Intruderul din trupa!
(Si pentru budigaii lui...
Ti i-ai luat din papushoi?..:-)))..)

Ia sunati din zurgalai
Zurgalaii cei de soi...

Si in incheiere-as vrea
Sa trimit in cafenea
Un gand bun cu sanatate,
Fiecaruia in parte.
Bucurie, fericire,
Bunastare, implinire
Anul Nou sa iti aduca.
Norii faca-se naluca,
Soarele sa straluceasca,
Iar cafeaua cea domneasca
Ce-i servita-n cafenea
Sa ramana tot asa:
Calda, aburind si buna,
Antidot de matraguna
Ce din cand in cand destinul
Ne-o mai picura in vinul
Denumit conventional
"Viata mea" sau "Ideal"...

LA MULTI ANI! Si zurgalai
Sa rasune peste vai...
*** - de cosmacpan la: 30/12/2007 20:46:01
(la: Digest)
Vitza veche mai produce
Coarde noi de ajutor
Boabele sclipesc la luna
Amagirilor din noi.

Nici Cezarul n-a putut
Ca sa-ti ia ce nu i-ai dat
Razele de matraguna
Oglindesc nameti pudrati.

Vezi si stii, simtirea-ti scuturi
Zambetu-ti pictat e-n fluturi
Bucuria-ti se revarsa
Pe-o atrofiata masa.

Crezi? Cred Doamne, si-mi ajuta
Da-mi puterea sa dezbrac
Toata carnea-mi inghetata
Chiciura pe suflet spart.

Si-mi spuneam: De-ar fi lumina
Si-n lumina am venit
Sprijinind visarea lumii
Din sfintit in rasarit

Clownii? Cu-a lor tichie
Mai ascund-a lumii frica
Zurgalaii sa-ti colinde
Sufletul sa ti-l ridice.

Rau pe rau in suferinta
Se-nveleste, se-a amageste
Vinul plange, se prelinge
Lacrima pe timpul tau.

Zambetul? e doar o vorba
Ce se naste, creste, moare,
Impecabil, din oglinda
Rictusul se scurge-n zare.

....................

Ce pacat, ce pacat, ca piticul a ratat
Cand sa cada in ibric,
Ce clocotea la foc mic
Pe sapun s-a asezat si la sfada s-a luat:

Anul nou cu bucurie! veselie, jucarie
Mancare si bautura, pe masa, si-n batatura
Musafiri si musai fire
Ce marionete tzine
Toane bune sa se-adune
Bube rele sa se spele.
Cate boabe in hambare
Atatea strofe-n pahare
Cate paie in capitza,
Atatea cartzi pe ulitza
Iuzerii sa te-nconjoare
Sa tzipi dupa ajutoare
Iuzere sa te ajute
Sa faci conferinte multe

De urat am mai ura,
Dar s-o gatat cerneala
Doar o strofa sta sa ninga
Agata-n cui pe-o grinda
Manati, manati iuseri noi
Si tocmiti din zurgalai
Clinchete ca de pahare
Cu sampanii sclipitoare
Stelutze si artificii
Licaresc prin orificii
(am vrut orfice sa spui,
dar mi-am pus pofta in cui)...

Gand hai-hui, nastrusnic pui,
Oare cui o sa te spui?
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce nu-mi place mie de Craciun - de zabriski la: 11/12/2003 15:58:43
(la: Un Craciun perfect)
Divaghez.... dar parca de vreo cativa ani, pentru mine, Craciunul si-a pierdut ceva din farmec – vorbesc de emotia acea muta, incordata, pe care o traiam an de an, facand pregatiri febril, dar cu sfiosenie, cu discretie, cu retinere, ca sa ma pot bucura bine in seara de Ajun.

Dar cum Craciunul incepe de la sfarsitul lui noiembrie, clinchetele de clopotei, mos-craciunii de peste tot, reclamele, brazii, colindele, sclipiciurile, toate astea imi cam strica bucuria. E totul prea strident, prea ostentativ, prea "in gura mare".

Da’ suparare mai mare decat buletinul meteo totusi n-am – tot aud c-o sa avem aici, in Romania, un Craciun noroios.

Cat despre soare, bananieri si plaja de Craciun – nu stiu ce sa zic... Varianta traditionala ramane pentru mine preferabila, cu tot cu frigul asta nesuferit, cu colindatori mici si incotosmanati, cu fularele spanzurand aiurea la gat. Trebuie sa fie amuzanti totusi oamenii in tricou si pantaloni scurti cumparand brazi, incarcati de pachetele poleite si primind in case cate un Mos Craciun congestionat, exasperat de transpiratia care i se prelinge pe sub barba.

amfiteatru - de Eda la: 06/04/2004 11:27:35
(la: Marea Neagra, amintiri)
sa stii ca cercurile mari din sticla galbuie din care sunt facute candelabrele mai exista inca si au exact acelasi sunet. de cate ori mergeam la olimp intram in hotelul amfiteatru de dragul de a auzi clinchetul cercurilor galbui.
marea ma face sa-mi aduc aminte de zilele copilariei cand mergeam zilnic la plaja si mancam biscuiti bulgaresti (cum n-am mai mancat demult), de sora mea care nu iesea din apa o zi intreaga, de plansetul meu de mic copil caruia ii era frica de valurile enorme care se spargeau in fata mea si imi dadeau senzatia ca o sa ma prinda si nu o sa mai scap din stransoarea lor.
#13375 (raspuns la: #13188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda.... - de Ly la: 20/04/2004 21:07:14
(la: cum iti asterni...)
Nimic impotriva reclamei pt. job-uri in Dubai. De ce nu ? Si da Dubaiul importa forta de munca.

DAR povestea cu Parma, Grecia, golf si cricket plus modul de vorbire al romanei imi sugereaza ca povestea personala nu este tocmai reala.

Sarmale in greaca = DOLMADE , domnul cel grec ! Mincare traditionala greceasca. E drept ca sunt in frunze de vita nu in frunze de varza.

Apropo - ai autorizatie de baut ? (ca pe acolo, pe la Dubai, iti trebuie)

As fi apreciat mult mai mult o reclama onesta decit chestia asta poleita care suna exagerat, adica are zurgalai in codita.... (trebuie sa traduc in italiana, greaca sau engleza ?)
bun adus ce dat la schimb? - de Alice la: 28/06/2004 10:16:00
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.
Copilarie imi amintesc... - de DESTIN la: 27/07/2004 06:25:18
(la: Amintiri din Copilarie)


...mirosul de otel incins, ulei si aburi fierbinti al locomotivei cu roti
uriase in Gara de Nord.
Pufaitul dublu al pompei de aer a locomotivei
Mecanicul cu fata manjita rezemat in brat in ferastra locomotivei
Fasii de fum trecand
Nu va plecati in afara
Campiile rotindu-se ca spitele unei roti uriase in fereastra rapidului.
Gogosile cu dulceata, imense, pudrate cu zahar din gara
Sarmele de telegraf alunecand in sus si-n jos, in sus si-n jos.
Mirosul fumului de locomotiva.
Cantonierii saluta trenul ce trece
Sunetul cand trece trenul pe un pod
Copiii goi unsi cu noroi pe malul raului
Sunetul gaurii din toaleta vagonului. Nepas, -se penker, -ende, -
HORRRSSS!
Mirosul sapunului lichid.
Clinchetul ciocanului cu maner lung pe roti dedesubtul vagoanelor
Branza Lica
Teiul aprins de trasnet la marginea drumului
Padurea de pe dealuri...
Bunica, cumparand stergare inflorate de la coperativa.
Taranii cantand in carciuma
Virtuosii la dramba si tambal vioara si ea prezenta...
Latrina din fundul ograzii
Gramada de balega din dosul grajdului, langa usita
Seara in carciuma, sub lampa de gaz din tavan, povesti ,fum si rachiu...
Indopatul gastelor seara in bucatarie
Berzele de pe stalpul de telegraf, care mananca tot timpul fin'ca se caca
tot timpul.
Strabunica de 96 de ani, ce trebuie sa bea ceai de dude, ca e constipata.
Are odaita
ei in ograda, langa cuhnia de vara.
Fragi cu smantana
Pui la frigare (prins din ograda, hranit pe ulita, cu rame, baligi,
samd)
Ploaie de vara, fulgere, tunete, trasnete.
Mirosul aerului dupa ploaie.
Hrighi parfumati culesi in padure dupa ploaie
Hrighi prajiti pe plita cu burta in sus, cu mujdei in ea, ca in
Calistrat Hogas
Ladita cu cas framantat, iute la gust, de mancat cu ma'liga si scrob
Cotcodacitul gainilor, cantecul cocosilor, cardul de gaste de pe linia
satului
Pui, pui, pui! Bunica, chemand seara gainile de pe ulita.
Pisicile miorlaind dimineata sa le dea paine cu lapte
Cei doi caini jegarati ce numai ploaia ii spala...
Soarecii duruind nucile in pod
Hai sa ne jucam pe toloaca
Du-te si vezi pe unde s-au ouat gainile sub cerdac! Ce loc plin de
gainatzi!
Culege niste porumbi. Incearca-i cu unghia, sa aiba lapte!
Du-te si spune-i lui Mos Ilie sa puie zitzul la caruta, mergem la
moara...
Dimineata la mos Ilie, ciorba de fasule pestrita cu ma'liga rece
Scroafa cu purcei tavalindu-se in glod
Trecem cu caruta si oprim la balci...
Radioul cu baterii multe. O cutie intreaga. Baterii late
Vocea Moscovei in idis: Fiecare picatura de sange evreesc va fi
razbunata...
Cei 12 pruni dela gard si cazanul de facut rachiu...
Tare mai e spinarea calului, cum sa-l pot calari?
Crupa lata a calului lepadand baligi in mers
Norul gros de praf ridicat de o masina intrecandu-ne
Kaisersemmel (chifle crestate) proaspete la Itcani
Se lasa bariera, trece trenul
Taranusii in pielea goala calarind in apele limpezi ...
Zornaitul prundisului in apa raului
Jules Verne citit dupa amiaza pe cerdac...
Batranul si maretul pom cu ciresi negre, mici si amare dela potcovarie
Sina fierbinte potrivita pe roata de potcovarul negricios
Potcoava fierbinte pe copita ce fumega si sfaraie
Fetita potcovarului, tinuta strans intr'un cotlon, ferindu-ne de o
ploaie de vara
Sunetul indepartat al trenului trecand noaptea pe vale...
Te-ai tras cu trenul? Te-ai tras cu tramvaiul?
Nucul mosului de peste drum
Manualele de fizica din grinda ale baiatului dascalitei
Fantana cu lant din fata curtii dascalitei
Sunetul caldarii lovind fata apei, sunetul lantului
Mustata pe oala a lui badea Stefan morarul cel posac
Mirosul de malai proaspat, de moara si tacanitul pietrelor de moara
Batoza cu cureaua lunga de transmisie si oamenii indopand-o cu spice la
treierat
Mirosul de curatenie in odaia mare si sunetul pendulei
Trenul departe in vale la Burdujeni vazut dela fereastra
Zgomotul asurzitor al ciocanelor lovind tinicheaua
Izul usturator si lacrimogen de amoniac in pisoarul public de sub
tinichigerie
Mirosul de masinarie noua, mirosul cauciucurilor
Muzeul militar, toate sunt de culoarea prafului. Dece?
Duminica a.m. la Cismigiu. Sirop cu sifon. Chefir la Buturuga. Cu barca.
Pestisorii rosii
Scranciobul. Tata, m-a batut ala! Descurca-te singur, pocneste-l si tu.
Duminica p.m. Miting aviatic la Baneasa. Papana, Bazu Cantacuzino
Luna Bucurestilor. Belinograful transmite poze prin telefon.
S'a deschis Muzeul Satului. Circul Medrano



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

aproape de necrezut... - de Jimmy_Cecilia la: 12/08/2004 19:55:54
(la: Sunt români în YEMEN ???)
uite o tzara fara români :))
mai ca nu-mi vine sa cred...

sper totusi, ca in lipsa de români, sa nu am surpriza sa aud cantand "sanie cu zurgalai"..:))
servus Belle - de Jimmy_Cecilia la: 13/04/2005 14:48:15
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
deschide canalul 3 ca-ti mai trimit niste poze
cu bijuterii, sa te mai delectezi un pic.. :))

este una, o bratzara de argint yemenita,
este antichitate, are mai mult de 1000 de ani..
toata lucrata in filigram..
si centura pt pantaloni are cateva sute de ani, vine
dintr-un trib de munte yemenit
la origine avea agatzate la catarama tot felul
de zurgalai, dar i-am luat jos...
#43305 (raspuns la: #43304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
clopotzei, talangutze, zurgalai... - de cico la: 13/08/2005 06:02:26
(la: "Academia Cafeavencu")
Sincer, gasesc de-a dreptul remarcabile pasiunea, munca si textele d-lui PARAU. Fara vreo rea intentie, indraznesc sa fac doar o scurta lista (sic!) a multiplelor referinte la aceste obiecte, de la profilul dumnealui http://www.cafeneaua.com/user/view/8492 (doar sa vedem cum ... suna :)) :

· Clopotele mele
· Clopote şi clopoţei din Asia.
· Clopote şi clopoţei din Africa.
· Clopote şi clopoţei din Europa.
· Clopote şi clopoţei din Lumea Nouă.
· Clopote şi clopoţei din lut şi piatră.
· Talăngi.
· Clopoţei sferici (zurgălăi şi Tiger bells).
· Clopoţei decorativi.
· Clopote ale bisericilor din România.
Cap. 1 - Clopote: - (75) poeţi români;
Cap. 2 – Clopoţei - (20) poeţi români;
Cap. 3 – Talăngi - (11) poeţi români;
Cap. 4 – Zurgălăi - (7) poeţi români;
· Confesiunea unui clopot
- listă utilizări clopote
- listă utilizări clopoţei
Cap. 2 – Povestiri şi adevăruri despre clopote
2.1 – Clopotele României
2.2 – Clopotele Asiei
2.3 - Clopotele Africii
2.4 – Clopotele în Europa creştină
2.5 – Clopotele în Lumea Nouă
2.6 – Clopote ale Păcii şi Libertăţii
2.7 – Clopote pe ape şi sub ape
2.8 – Clopotele în literatură
Cap. 3 – Clopotele în muzică sau muzica clopotelor
Cap. 4 – Clopoţeii sferici
4.1 – Zurgălăi
4.2 – Tiger Bells
proud - de om la: 25/10/2005 20:42:34
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
loredana cred ca este cantareata, eu aveam ochi pentru altii ;))
Coloana sonora a filmului are in compozitie Ionel Ionelule, Sanie cu zurgalai, etc...parca vezi micul paris dintre razboaie ;).
Andy Garcia joaca de regula in filme cu mafioti si este pe planul doi. In acest film este super, dupa parerea mea!

Un alt film cu muzica romaneasca (tiganeasca) este "omul care a plans" cu johny deep, dar acest film nu mi-a placut!
#81392 (raspuns la: #81388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok - de Honey in the Sunshine la: 03/12/2005 00:48:09
(la: sa facem un film!)
Vede cafeneaua in vanzare si se opreste in loc ca sa o admire. Brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

De cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul?
Femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau.

______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#92451 (raspuns la: #92440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un personaj pentru irma... - de Intruder la: 03/12/2005 12:27:14
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate...isi tine tamburina cu zurgalai la piept si matura cu privirea clientii de la mese...se duce la bar si cere un pahar de vin rosu pe care-l bea in picioare, pe nerasuflate...in urma ei, Chitaristul isi acordeaza instrumentul si Dansatoarea se urca pe platforma rotunda...muzica se revarsa, cei de la mese isi indreapta privirile spre ringul de dans...femeia isi tzacane tocurile si tamburina se agita in ritm de flamenco...cineva ii arunca un trandafir rosu si Dansatoarea si-l agata-n par...

to be continued...

___________________________________
semper idem...
#92541 (raspuns la: #92536) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 03/12/2005 15:13:47
(la: sa facem un film!)
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...


***


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
(: - de maan la: 04/12/2005 11:12:08
(la: primul colind)
asta-i ultim colind, intrusule!
nu ma pac'lesti tu!(:

desi-i atat de real-evidenta tristetea pe care-o aduc sarbatorile, uneori.
ioooh, ce ma-ntristasi.
si-asta cu-atat mai mult fiindca m-asteptam sa-mi creasca-n suflet niste rasete-zurgalai...

bre, sa faci una cu aho-aho, neaparat!
d-aia sprintara.
rectific - de maan la: 04/12/2005 15:14:05
(la: Cum va place sa cititi)
gerul crapa obrajii muntilor, luna abia se-nfige intr-un varf de brad, zapezile scartaie sub pasii fiarelor si lupii-si trimit chemari tanguite-n vazuh.
in cabana mea de barne, pandita de ecouri, troznesc busteni in milionul de zgomote imprevizibile ale tacerii.
ma-nfund jumatate-n fotoliul cel larg acoperit de blana mitoasa de oaie, frumos argasita.
miroase-ncet a seu, a rasini si-a abur de cescuta de lut, a vin fiert si-a mirodenii.
in ast decor, in suflarea caruia se fac misterioase alegeri si se petrec nemaivazute impliniri, citesc “cot alb” cu calcaiele pe un bustean.
la picioarele mele un puiandru de ciobanesc mioritic suge-n somn, scancind din meleagurile apuse ale copilariei lui cainesti.
de-odata, crivatul incepe-a urla la ferestre si-mi trimite nebun, pe supt use, racoarea eliberarii.

aud clinchete de voci micute semanand asa fluid cu mine, si-asa solid cu El.

*in miezul noptii, faceau cu tatal lor un om de zapada in curtea noastra fara gard si iata ca mi-i goneste crivatul in casa.

nici in creierul muntilor nu poti in liniste citi, doamne-dumnezeule!
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: