|
te provoaca sa gandesti
cmpunere ploaia
Ploaie de "stele cãzãtoare"
- de
Dinu Lazar
la: 10/08/2004 14:35:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã. Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard. Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi. E trista ploaia toamnei tarzii de afara care te absoarbe si pe tine. Ai redat veridic si cu iscusinta realitatea melancolica, apasatoare a plictisului exasperant dintr-o zi nesuferita de ploaie rece, persistenta. Aici imi place felul cum ai reusit sa o faci. Scrisa destul de bine, poezia de fata e reusita si-mi place.
de ce tuturor singuraticilor le place ploaia? sau toti pe care ii cunosc eu oricum...
in rest, intr-adevar, foarte frumos. Ploaia nu spala radiatiile si nu are nimeni interesul sa spuna adevarul ca toti au actiuni pe la hotelurile de pe malul marii si pe linga asta doar nu o sa fie doar unii care sa faca cancer mai tre sa vina si altii in vacanta.
Nu pot sa-i lase sa moara de foame pe cei de pe litoral, nimeni nu s-ar mai duce daca ar sti adevarul ce specialisti spun ca trec radiatiile batind din palme mai citeste despre asta Apa...de ploaie !;)) "Om" nu trebuie sa crezi tot ce scriu niste propagandisti ai persecutarii nationale nepriceputi in stiinta si tehnica. Adica energia unei baterii (sau acumulator) ar fi suficienta sa descompuna apa in hidrogen si oxigen, primul fiind ars intr-un motor banal de Dacie (fara sa-l faca praf prin difuzia moleculelor de hidrogen in structura cristalina a metalului)? Da-mi voie sa fiu sceptic. GE, BMW, Volkswagen, marile producatoare japoneze de automobile investesc sume uriase in combustibili alternativi si automobile electrice si la Dacia se stia de un astfel de proiect din '80?
Principiul motorului Rusetel se bazeaza pe un fenomen numit calefactie, adica transformarea stropilor de apa in abur la contactul cu o suprafata suraincalzita. De ex. apa din ulei turnat pe o plita. Exista motoare care folosesc 1/3 benzina si 2/3 apa. Problema este ca puterea motorului este mica, iar motorul este greu. Poate dezvolta o viteza de max. 40-50 km/hr. Practic, este un motor cu abur generat in situ in camera de ardere! ================= "- Dubito ergo cogito" "- Cogito ergo sum" Descartes
prietenii - o ploaie calda de vara
- de
oanalaur
la: 25/09/2005 21:23:58
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?) desi e greu de crezut dar la cei 32 de ani ai mei nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva. bineinteles, inca mai e timp, dar nu stiu cum se face ca mereu i-am depistat la timp pe cei care ar fi vrut sa profite de prietenia mea, sa mi se bage pe sub piele doar ca sa obtina ceva de la mine, pe cei care se simteau superiori mie, din indiferent ce motive, sau pe cei pe care eu ii simteau inferiori mie. am cautat mereu sa am prieteni care sa-mi aduca macar un zambet pe zi, oameni asemanatori mie: cu o gandire pozitiva, nepretentiosi, oameni cu care sa pot vorbi ceea ce simt fara teama permanenta ca s-ar putea sa-i ofensez, doamne fereste, cu ceva. oameni in preajma carora sa ma simt comfortabil. si daca au fost momente in viata cand nu am gasit astfel de oameni am preferat sa nu am prieteni deloc. la urma urmei ma simt destul de bine si singura. pana la urma urmei cred ca e vorba de comoditate. eu nu prea stiu ce sa fac atunci cand bunul simt imi spune ca acum ar fi momentul sa ma cert sau s-o rup cu cineva. si cum urasc situatiile complicate incerc sa le evit in felul meu: imi ia foarte mult timp sa consider pe cineva prieten (ultima oara a durat 2 ani) dar atunci cand o fac sunt aproape sigura ca e un prieten adevarat.
si nu stiu daca rolul prietenilor este neaparat acela de a ne ajuta la nevoie. stiu si eu proverbul "prietenul la nevoie se cunoaste" dar de cele mai multe ori intram in buclucuri singuri, deci de ce sa nu iesim singuri? cred ca prietenii sunt de fapt acele persoane in mijlocul carora te definesti ca persoana. sunt oamenii care reusesc sa-ti dea echilibru intr-o lume plina de falsitate, conveniente, obligatii. vorba unei reclame: sunt ca o ploaie calda de vara. eu prefer sa-i vad asa si nu ca asistenti sociali. evit sa le cer sa ma ajute. o fi din precautie?! cargo-"daca ploaia s-ar oprii"
--------------------------------------------------------------------- "uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
Oh.. am nimerit in ploaia de
- de
Honey in the Sunshine
la: 15/11/2005 14:16:46
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA) Oh.. am nimerit in ploaia de gloante aici :)
Care e totusi problema, ender, ca zau nu ma prind... Adica tu o simpatizezi pe Alice, o intelegi si ai vrea s-o ajuti... Si cine te opreste? Ia legatura cu ea si da-i toate sfaturile de care are nevoie. In fond, le stii pe toate si esti mereu gata sa "iei de urechi" (mai ales naivii, ignorantii fara copii). Asa cum tu esti indreptatit sa consolezi fata si sa faci pe avocatul, si noi suntem sa spunem ca nu ne intereseaza sau ca asta e in forum de discutii (discutia prin definitie e o inlantuire de idei lucide) si nu de aberatii puse pe hartie in care sa-ti demonstrezi hipersensibilitatea. Si cum a doua categorie are tot mai multi reprezentanti pe aici e normal sa incercam sa aparam "ce-i al nostru", adica un forum de discutii inteligente, pe toate temele, purtate nu de niste "elitisti" cum ne numesti tu, ci de oameni care sunt in stare sa argumenteze si sa poarte o discutie omeneasca... Pentru cei in care da pe dinafara eul liric exista sectiunea "poezie":) Si daca tot mai ai indoieli, citeste sus de tot, e scris "Cafeneaua, clubul de conversatie", adica nu e nici "suflete ranite", nici "confesiunile vaginului", nici "alcoolici anonimi". Despre a doua parte ("te face sa gandesti") nici nu mai indraznesc sa spun ceva. ______________________________________________________ "Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi Pictura e ca o ploaie de culori.
Ce e universul? ca la MTL,la tine acolo,parca as amina o partida de tenis:))Mai pun si-o umbrela deasupra!:))Fac orice numai luati-mi ploaia de pe cap ca m-am saturat.Ma deprima.:))
apa de ploaie si mucii de la nas.
- de
mazariche
la: 19/01/2007 17:51:01
(la: Conferinte: Ce vrei să fii atunci când o să fii mare?) Ma declar jecnita in onoarea mea de cocoana( fara malacof). M-am ridicat la gradu' de mazariche sperand sa nu bage nimeni de seama ca-i tot apa de ploaie.Of,ca nu ma mai invat odata sa ma fac ca ploua!...Vreau si io carpa aia.
in gradina ii o floare, ploaia o va face mare.....
- de
cosmacpan
la: 05/06/2007 22:42:50
(la: de unul singur........) In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotoare, Merg tinandu-se de mana, Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana, De sub vechile umbrele, ce suspina Si se-ndoaie, Umede de alta ploaie, Orasenii pe trotoare Par papusi automate, date jos din galantare In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana Nu rasuna pe trotoare Decât pasii celor care merg tinandu-se de mana, Numarand In gând Cadenta picaturilor de ploaie, Ce coboara din umbrele, Din burlane Si din cer Cu puterea unui ser Datator de viata lenta, Monotona, Inutila Si absenta. In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana Un batran si o batrana -- Doua jucarii stricate -- Merg tinandu-se de mana... pai sa vina ploaia!!...
iupiiiii..ca nu mai pot de cald:P ploaie rece si ciudata
parca in ciuda imi cata ! nu-i nici mare, nu-i nici mica uda-i doar si freza-mi strica:(
Proletarule, ploaia care va veni...
- de
ampop
la: 07/03/2009 08:42:11
Modificat la: 07/03/2009 08:44:51
(la: Criza economica si Romania lumii a treia) ...sa nu amestecam criza ceausista cu prezentul. Este vorba de cu totul altceva, economic era alt sistem, cel socialist.Acum, economia urmeaza un model capitalist al lumii a treia, regasibil in tari latino-americane sau asiatice slab dezvoltate gen Filipine, chiar daca spoiala este de economie europeana. Spui foarte corect insa ca ultimii zece ani au pus in evidenta mizeria umana de care suntem capabili.Te intrebi insa de ce? Eu as opina ca structurile mafiote ex-comuniste s-au consolidat pe deplin, iar increngaturile lor au pus stapanire pe intreg sistemul de stat. Mafia este institutionalizata. Nimic nu mai functioneaza fara EI.Ploaia care va veni, le va potopi pe toate. S-auzim numai de bine!
Mario
Gabriele D'Annunzio - Ploaia din pinet
- de
Honey in the Sunshine
la: 20/05/2009 23:29:10
(la: taci) Taci. În pragul
pădurii nu aud cuvinte pe care le spui umane; aud cuvinte mai noi care vorbesc picături şi frunze îndepărtate. Ascultă. Plouă din norii spranjiţi. Plouă pe cătinile sărate şi arse, plouă pe pinii solzoşi şi-mpliniţi plouă pe mirţii divini, pe ginestrele lucioase cu flori îmbrăcate, pe ienupării deşi de mângâieri înmiresmate, plouă pe feţele noastre silvane, plouă pe mâinile noastre nude, pe veşmintele noastre subţiri, pe proaspetele gânduri ce sufletul întredeschide ca nou, pe plăsmuirea frumoasă ce ieri te-a amăgit, ce azi mă amăgeşte, o Hermiona. Auzi? Ploaia cade pe solitară verdeaţă cu un şuier ce dăinuie şi diferă în aer după ramuri mai dese, mai rare. Ascultă. Răspunde la plânset cântecul greierilor căci australul vaiet nu înspăimânta, nici cerul cenuşiu. Şi pinul are un foşnet, şi mirtul alt foşnet, şi ienupărul încă un altul, instrumente felurite sub nenumărate degete. Şi scufundaţi suntem în spiritul silvestru, traind din viata padurii; şi faţă ta îmbătată şi înmuiată de ploaie ca o frunză, şi coama ta înmiresmează ca dalbele ginestre, o creatură terestră ce ai nume Hermiona. Ascultă, ascultă. Acordul gingaşilor greieri încet, încet mai surd se face sub plânsul ce creşte; dar un cântec se varsă mai limpede de jos se ridică, din umeda umbră trecută. Mai surd şi mai înăbuşit se domoleşte, se stinge. Doar ultima notă încă tremură, se stinge, renaşte, tremură, se stinge. Nu se aude cântecul mării. Se aude peste coroane şuieratul ploii de argint ce limpezeşte, şuieratul ce diferă după ramuri mai dese, mai rare. Ascultă. Fiica văzduhului e mută; dar fiica mâlului departe broscuţa, cântă în umbra profundă, oare unde, oare unde! Şi plouă pe genele tale, Hermiona. mi-am tras revolta peste cap, iar sub barbie-am innodat maree, am stins sub pleoapa luna, si-am suflat si s-o dus toata ploaia...hat... mai vine-un viscol si-o mai da o ploaie si m-oi trezi sa ghiocesc sub soare... pai am zis ca mai bine o ploaie la vreme de seara decat o burnita si-o chiciura la vreme de noapte
@amari > Ploaia de toamnă
- de
Anahoret
la: 25/11/2010 21:40:22
(la: Confa lui juli si a lui Anahoret) Deci ploaia de toamnă.
În primul rând, toamna este anotimpul meu preferat. Îmi pac mult culorile toamnei. Şi liniştea serilor de toamnă. În tinereţe am lucrat o perioadă la Constanţa. Puţini ştiu cât de frumoasă-i marea în octombrie. Şi-mi place când se cerne ploaia mărunt şi calm, ca amintirile de la marginea de sus a maturităţii. Îmi place să mă plimb prin pădurea de stejari cu trunchiurile umede şi cu rădăcinile acoperite de frunzele veştede, murate; stejari cu trunchiurile îmbrăţişate roşu de iederă. Îmi place să mă plimb prin parc pe aleile pustii, printre băltoace, şi îmi place să mă plimb noaptea târziu prin ploaia cernută din cerul negru. Atunci neoanele taie conuri prin aerul saturat de picături iar luminile semafoarelor se reflectă pe asfaltul ud, lucios. Câte un automobil despică noaptea (şi liniştea) iar farurile se văd în acelaşi asfalt ud de parcă ar luci de undeva de dedesubt. Să zicem că în viaţa asta am să mă întâlnesc cu Juli. Va fi neapărat într-o seară ploioasă de noiembrie. Să mergem împreună, braţ la braţ, sub aceeaşi umbrelă, potrivindu-ne paşii în cadenţă. Să mergem tăcând, să merg ascultând zgomotul tocurilor ei pe asfalt, rar, în ritm de metronom. Apoi mi-ar plăcea să mergem într-o ceainărie să fim singuri, numai cu barmanul. Să avem în faţă ceşti mari cu ceai fierbinte amestecat cu rom. Cu mult rom. Să ne încălzim palmele cu porţelanul ceştii şi să sorbim ceaiul privindu-ne în ochi şi să vorbim. Să vorbim mult despre noi, despre ai noştri, despre orice. Apoi să ne despărţim în faţa uşii. Juli să-şi deschidă umbrela şi să meargă cu paşii ei rari iar eu s-o privesc topindu-se în ploaie până când tactul tocurilor ei se va amesteca în zgomotul surd al oraşului. Apoi eu, ca-n finalul unui film poliţist al anilor '50, să-mi trag pălăria pe ochi, cu degetele ude, să-mi ridic gulerul până aproape de urechi şi să mă înfăşor în fulgarin. Să-mi strâng cordonul şi, cu mâinile în buzunare, să mă îndrept spre celălalt capăt al lumii, unde mă aşteaptă ai mei, eu păstrând în amintire urma unui parfum ca nostalgia unei camaraderii neîncepute.
|
 loading... |
(la: Cat cantareste un nor?)
Iti spui ca vei mai avea o sansa fara hrana dar numai apa sa ai...incepe sa ploua. Iti iei palaria de pe cap si o transformi in galeata culegatoare de stropi...Te uiti la cer si ploaia iti atinge buzele insingerate si umflate de sete iar intre timp cu minile pe palarie incerci sa nu-ti perzi echilibru si aduni fiecare strop pretios in ea.
Numai apa de ploaie de-as avea......