comentarii

coasă


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Miros de coasa - de zaraza sc la: 09/09/2007 15:50:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Adrian Paunescu

aranjata pe versuri dupa cum se cinta la cenaclu

E amurg si mai ramin,
Linga foc si amintire,
bis: Ma adun din risipire
Si incep sa cint pagin.

Refren:
Parc-as sta, parc-as pleca
Parca sint altcineva.

A fi fire si nefire
Nici nu stiu ce mai ingin
bis: Umbla cineva la fin
Simt venind miros subtire.

R.

Taie cineva lucerna
Cu o coasa veche, grea,
bis: Ca si cind si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.

R.
"si s-o rog sa-mi coasa nasturii si ce mai e rupt" - de cosmacpan la: 18/06/2008 19:12:14
(la: Orientale...orientative )
Da ce te faci daca-i ata putreda? ca doar nu toata lumea coasa cu atra chirurgicala, d-aia da sa soarbe adica resoarbe...adeca intra-n tzesatura
#318955 (raspuns la: #318952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E fie prieten... - de papadie67 la: 28/10/2003 00:16:46
(la: Ganduri in zero, ganduri in unu)
...fie ardelean.
Astia mananca poezii pa pita cu unsoare, mai bag-o ceapa si o slana, ca de drum, infunda Neuronu' n perina si mere'...cata casa, or' la deal, la coasa!

Sa nu plangi pentru nimenea, de-i ardelean sau nu,
Sa n-ajungi sa plangi pt tine, ca atunci ii BAI! Ma crezi?
Sau nu?
Ci sa ma crezi!
Cand tremuri intrebandu-te de-au suflet altii..
e timpul sa-l ingropi intr-un beton pe-al tau!

sau cum zicea nea' Ceashca:
"punetzi mana toti pe-o sapa
sa mai inaltzam o groapa!"
#2330 (raspuns la: #2303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vasile si calul sau - de SB_one la: 30/11/2003 14:12:27
(la: banc)
Intorcandu-se de la coasa, cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul. In faptul serii fiind isi biciuia bidiviul din ce in ce mai tare. La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum, se intoarce catre Vasile, si cu o privire plina de expresivitate ii spune:
-Mai Vasile, da-o ma-n aia ma-sii de treaba! Dai in mine ca intr-o vita. Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm. Ce dracu'ma Vasile...
Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la fuga peste fanete livid la fata. Credinciosul lui caine ii urma indeaproape. La un moment dat, obosit, Vasile se opri
si se aseza pe o piatra. La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse:
-Ba Vasile, sa fiu al dracului, ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca
#5541 (raspuns la: #4987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o femeie de 76 de ani - de (anonim) la: 05/12/2003 07:34:05
(la: Preot de 73 de ani, violator si tata nelegitim...)
si-a rupt picorul din sold
pensionara de meserie
dupa o viata muncita in camp
pe soare si pe arsita
cu coasa
nu a avut de unde sa dea spaga...
7 milioane acu 2 ani in iarna
medicul senin a spus:
se vindeca singura
nu trebuie operata
se sudeaza...
la 76 de ani?
a plecat in mormant
cu coapsa rupta
zambind amarnic...

#6025 (raspuns la: #6024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ion - de Belle la: 18/06/2004 18:52:13
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
ion la coasa; apare un ozene si se deschide o trapa, iese o bila bing-bing-bing sare langa ion
ion se uita la bila, bila scoate un gat, in varful gatului un cap si se
uita la ion
ion se uita la bila, bila mai scoate un gat, in varful gatului un cap si
se uita la ion
ion se uita la bila, bila mai scoate un gat, in varful gatului un cap si
se uita la ion
ion se uita la bila, bila mai scoate un gat, in varful gatului un cap si
se uita la ion
ion se uita la bila, bila mai scoate un gat, in varful gatului un cap si
se uita la ion
ion se uita la bila, bila mai scoate un gat, in varful gatului un cap si
se uita la ion
bila isi retrage fiecare cap pe rand, bang-bang-bang sare in ozene, se
inchide trapa -vjjjjjj - si ozeneu se ridica si pleaca....
ion spune meditativ, rezemat in coasa: "tu-tzi gätzii mä-tii!"

(scuazti limbajul da' asa am primit poanta pe e-mail)


pe poteci uitate si de lupi.. - de AlexM la: 03/08/2004 23:14:14
(la: Cum gandim?)
.. mai gasesti cateodata un cioban care s-a dat jos din creierii muntilor numai cand a fost abolut necesar. Omul acest, este un om simplu, viata lui se desfasuara intr-o monotonie (ptr noi) interminabila: trezit, spalat, dat oile la usa, dat drumul la turma, plecat la pascut. Aici, daca-i locul bun , cainii pazesc turma, omul pune mana pe coasa, coseste iarba, sau ciopleste lemn sau se uita in zare. Vine amiaza, inotrs la stâna, dat oile la usa , lasat sa doarma oile putin, dormit si el putin, iar plecat cu oile.Seara, iarasi aceasi procedura ( branza o face alt cioban care ramane la stâna) . Aprinsa focul facut mancare, mancat, baut, hai la somn. O viata fara nici un Dumnezeu in opinia noastra. Si totusi , cine e oare mai fericit? Cei care cauta peste tot, isi imbogatesc cunostiintele, cara un bagaj fenomenal stiind asta si asta dar care vai, nici macar sa faca singuri drojdie pentru paine nu mai sint in stare , sau acel om care nu stie multe?
De multe ori mi-am pus aceasta intrebarea. Poate ca de fapt drumul omenirii este un drum fals. Mecanica si fizica mecanica a fost si este stiinta cea mai usor de deslusit prin observatii. Omenirea a apucat-o de mii de ani pe un drum al progresului prin materie, prin stapanirea materiei. Poate ca e drumul fals, poate ca neintelegand sau neavand "en gros" acces la lumea spirituala, acest drum a fos preferat de marea masa si a devenit drumul cel care s-a impus. Astazi ne uitam neincrezatori cand citim de impoderabilitate, telekinezie, telepatie, dedublare, dezintegrare, fortse neexplicabile unde indivizi stramba lucruri doar cu gandul, muta locuri de colo colo cu privire, bioenergie, nenorociri pe care lumea nici nu le mai incape. Multe dintre ele s-au repetat au fost "inregistrate" sint cunoscute de lumea stiintifica si raman deocamdata ca "fenomene inexplicabile". Inexplicabile. Inexplicabile prin prisma noastra, prin modul logicii noastre, prin ceea ce am invatat ca trebuie explicat un lucru. Omul.. omul recunoaste numai ceea ce cunoaste, in rest e un miop.
Poate ca intradevar am luat-o pe o cale limitata sau mult mai grea dusi in eroarea de simplitatea ei initiala..

AlexM
#18926 (raspuns la: #18840) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
românul din noi - de AlexM la: 05/08/2004 00:44:22
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?)
varianta care se lipeste din ce in ce mai mult de mine este: go back to the roots. Adicatelea ma intorc acasa. Când? Cand o sa poata sa-mi zboare puiul pe aripile sale. Inca 10-12 ani de stat pe aici si dupa acea gata. Anul trecut a murit tata. Cand am plecat de acasa si m-am intors aici, in momentul in care am pus lacatul pe poarta parca am simtit ca mor si eu. Daca nu as fi avut baiatul atat de mic nu mai m-ash fi intors. E pamantul care striga dupa noi, acel pamant unde ne sint ingropate carpele, acel pamant caruia ii apartinem. Multi dintre noi nu-l mai aud, multi dintr noi nu-i mai percep frecventa strigatului, multi dintre noi, chiar daca-l aud, pun mainile la urechi si fug cat pot sa nu se mai intoarca la el uitand ca in el o sa se intoarca sau neavand importanta unde in el or sa se intoarca.
De ce ma intorc? Pentru ca in adancul inimii mele am ramas un tsaran. Da, vreau sa modernizeze casa facuta de bunica, da vreau sa am conditiile care le am aici. Nu e prea dificil, sint lucruri care o sa le pot face. Daca o sa ma inteleg cu oamenii de acolo? O sa o fac. M-am intseles cu ei 20 de ani , o sa ma inteleg mai departe cu ei. Mi-e dor de taiatul la vie, mi-e dor de a trece grâul prin palme, mi-e dor de a merge cu corpul gol prin lanul de porum, simtindu-i atingerea taioasa a frunzelor. Mi-e dor sa-mi bat porumbul toamna, sa-mi fac glugile de coceni, sa-mi mulg vaca si sa-mi tsesal calul. Mi-e dor sa imi iau porumbeii pe mâna si sa le gânguresc cat sint de frumosi, mi-e dor sa vad paparudele, sa vad fetele cand lasa caloianul pe apa, mi-e dor sa aud seara zgomotele satului cand totul se pregateste de somn, cand mugetele animalelor devin din ce in ce mai rare lasand loc tsaraitul greierilor si oracaitului broastelor.
Mi-e dor sa ma scol dimineata si sa scot vârsha din apa , si sa incing jarul in cuptorul de caramida de afara, sa ma uit la rosiile si vinetele mele, sa bag varza la murat, sa fac zarzavatul si bulionul pentru iarna, sa curats pomii, sa repar plugul si sa-mi bat coasa in gura ....
De aia stiu sigur ca daca nu o sa mor in astia 10-12 ani, o sa ma intorc acasa. A C A S A, unde imi sint mortii.

AlexM
Muzeul Satului - 18 decembrie - de Dinu Lazar la: 19/12/2004 08:55:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost interesant la Muzeul Satului.
Convocate de prin tara, au fost aduse pentru teveurile care nu se duc pe acolo citeva formatii populare - mai curind, citeva grupuri de tarani care au jucat cu toate accesoriile, obiceiurile, si datinile, o seara si o dimineata de Craciun, cu naturalete si buna voie.
In anumite limite atmosfera a fost grozava si s-au putut face imagini foarte interesante, pe care altfel e foarte greu sa le aduni, mincind cauciucele pe drumurile mocirloase ale patriei.
Nelipsiti de la aceste evenimente, fotografii amatori, cei profesionisti si posesorii de aparate, au exersat si ei cum au putut o viziune sau alta.
Fotografii profesionisti ii recunosti de la o posta; fie noapte fie zi, ei pun blitul indreptat in sus - de parca in aer liber ar veni ceva lumina inapoi pe subiect din cerurile blitzuite - si se baga la gramada, nenorocind unghiurile mai interesante, fara sa le pese ce e in spate sau daca cumva incurca pe unu` care e in alt loc; sa-si faca el treaba, ca restul e o adunare de muci cu aparate si nu conteaza.
Fotografii amatori romani fac aproape la fel; cum majoritatea nu au decit aparate fara teleuri si se baga aproape, acopera orice posibilitate a altuia de a face ceva din aceiasi directie, se gindesc mult, vreo doi ani, se uita prin aparat inca o glaciatiune, asteapta sa le vina o idee, fac o poza, se uita inca o mie de ani la ecranul CCD - dar tot de acolo, sa nu credeti ca se da la o parte - si intre timp dansu` s-a terminat.
Privind din exterior, pe un tapsan de o mie de metri patrati cu mai multe formatii populare, vezi momente cind cirdul, cioporu, gasca de fotografi merg ca ulii intr-o parte si in alta, deranjindu-se reciproc, si facind riguros aceleasi imagini. Cei care se intreaba mai care e parerea mea, ce fac eu aici, ce vreau sa arat, cu ce vreau sa ramin, se vede ca sunt mai putini.
Extrem de multe aparate digitale, adica peste 95% din ce era acolo, dar si doua Leica s-au vazut ( un 3G si un M3) si cam putine teleuri pentru bogatia de subiecte care erau.
Subiectul a fost dificil de acoperit; foarte mult public peste tot, megafoane, turta dulce, moartea cu coasa si capra si calutii se miscau brownian, cele citeva unghiuri posibile erau rezervate tevereurilor, ce mai era liber era plin de fotografi care nu se miscau de la punctu` fix nici mitraliati, si in acest balamuc totusi domnul Dipse a reusit sa faca citeva imagini foarte personale ( poate putin cu umbrele prea duse in subexpunere?) si sa realizeze o povestire cu stil aparte a unor cadre care categoric arata altfel decit ce facura altii.
O sa pun si eu pe un server azi ceva imagini; acum imi pare rau ca nu am fotografiat si atmosfera reala, cablurile de microfon si toata nebunia cu lumea si ce mai era acolo; data viitoare...
#31945 (raspuns la: #31937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dezgustator... - de ampop la: 24/01/2005 14:11:52
(la: La 67 ani o prea distinsa doamna a nascut o copila)
Doamna profesor universitar dupa o viata dedicata probabil "carierei" universitare si foarte probabil expulzarii pe garla avortului a mai multor copii conceputi prin "the good old time four letter method" si-a adus aminte ca un popa spunea ca o femeie se mantuieste dand nastere unui copil. Si cum doamna cu coasa sta si asteapta, baba s-a gandit la "sufletelul" ei ce este pe calea damnarii eterne. Si hopa...hai la nenea doctor! Fara sa se gandeasca o clipa la biata fiinta pe cere o va naste, daca va ramane orfana la cativa anisori...Doar sufletul babei! Shit! Macar de ar castiga bietul copil ceva intrand in Guiness Book of World Records...Cat despre etica si "morala" medicului...ce sa mai spunem, cand el ucide zilnic cateva fiinte umane prin avort.No comment! Era de la sine inteles sa faca experimentul cu baba.
Mario
getuto` hai sa-l lasam fa nai - de Honey in the Sunshine la: 14/04/2005 20:21:14
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
getuto` hai sa-l lasam fa naibii pe gigi, porcu` ala betiv..
adicalea..multa se mai imbata el ca porcu` si vine acasa sa ne bata?ce mama ma-sii, ca doar suntem femei de femei!

Vino fata la mine, ne mai vedem de copii impreuna, mai coasem un goblen, ne mai uitam singuratatile.
Te astept cu drag si dor, a ta prietena , Vasilica.

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
#43624 (raspuns la: #43461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
26octombrie - de Intruder la: 16/04/2005 19:29:09
(la: Umorul)
Sunt de acord si eu ca umorul nu tine neaparat de studii si pregatirea profesionala...tine de firea omului...Pentru mine un om fara umor este ca un televizor alb-negru...sau ca un calculator neconectat la internet...
Am intalnit oameni simplii care nu stiau decat sa dea cu coasa, dar cu un umor extraordinar si persoane titrate avand 2-3 diplome universitare la activ insa fara nici un pic de umor...Nu-i nici un merit pentru primii si nici o vina pentru ceilalti...
Cine are umor inseamna ca are si discernamant cand glumeste cu cineva sau despre cineva altfel devine obraznicul care mananca praznicul...
Partea proasta cu cei fara umor este ca devin plictisitori in primele 30 de minute...au prieteni la fel ca ei, preocupari plictisitoare sau prea multa raspundere...Ca sa ai umor iti trebuie inteligenta, imaginatie si prejudecati cat mai putine (n-am zis deloc, am zis putine..)
Si cand glumesti, trebuie sa stii pana unde mergi...si mai ales CAND o faci...se poate glumi cu amabilitate, cu tupeu sau cu nesimtire...
- de DINUTA ELENA la: 20/04/2005 21:53:08
(la: Cronica regretelor)
ELLADONA
Povestirea pe care o pot numi un scurt eseu al morţii, este de un cumplit realism .Lecturarea ei face ca cititorul să fie cuprins de fiorii reci ai morţii şi să-şi amintească pentru a n-a oară că este un biet muritor, o simplă marionetă în ghearele Doamnei cu Coasa.
Dramatismul povestirii este amplificat atât de luciditatea de care dă dovadă eroul în ultimele clipe ale vietii cât şi de neliniştea lui de a nu-şi săruta iubita înainte de a trece în lumea tacerii.Ne naştem din iubire şi murim iubind.Numitorul comun al începutului şi al sfârşitului este deci iubirea.Atunci de unde vine atâta ură în efemera noastră existenţă?
Traiesc in Israel de 12 ani - klein ioan - de (anonim) la: 23/04/2005 00:19:11
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Uite asa patriotism! Cel mai bine este ce fiecare sa traiesca acolo de unde se trage si unde se simte atras de pamintul stramosilor. Si eu as fi putut sa plec, dar nu m-a lasat inima. Am vazut multe tari straine si nu m-a atras nici una. Ce sa fac eu cu clopul meu si sumanul latzos pe strazile New York-ului??? Am fost chiar si la Moldova da nici acolo nu m-am potrivit.
Tot la mine in virful muntelui e mai bine. Mai ales ca acum am trasnaia asta de "ordinatoire", asa s-o chemat cind la cumparat di la Paris, care imi umple zilele si noptile, citeodata.
Mai rau este ca vine vara si trebuie sa scot oile pe pasune... si trebuie sa trag la coasa... or sa mi se aspreasca miinile, si degetele or sa devina mai tzepene... asa ca sa ma iertai daca o sa mai bat cite un cuvint gresit... Pina si presa centrala mai face greseli de tipar...

Grigorescu

======================================
"Daca apa din fintina s-ar preface in Cotnar
As lasa limba romana si m-as face fintinar"
#45054 (raspuns la: #44934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintiri - de carapiscum la: 20/05/2005 14:15:16
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"omul invata cat traieste- si cand moare tot prost este";
"singura data cand tiganul e om e atunci cand il vezi de departe, spui: uite-un om!"
"gura lumii n-o astupa nici pamantul";
"s-a gatit(terminat) iarba de coasa";
"decat sa ma duc sa lucrez pe banii aia, mai bine merg la Brodina la scos cioate";
"vrabia malai viseaza si calicul praznice";
"cand pisica nu-i acasa joaca soarecii pe masa";
"trag feciorii la frumoase ca mustele la...dulceata";
"te invarti intr-un loc ca musca in tilindru(derivat de la cilindru, cred)- sau: ...ca un...testicol in caldare";
"te bagi in seama ca musca in fundul calului";
cica "isi da aere"- chestiunea asta e destul de interpretabila, depinde in ce sens percepi;
"si nashul isi gaseste nashul";
"teoroaia ca teoroaia, da' praftica ne-omoara"- mai pe intelesul lumii: teoria ca teoria, dar practica ne omoara;
"a vedea cai verzi pe pereti";
"cine are timp de vorba n-are timp de lucru";
"speranta moare ultima";
"cine te imprumuta se asteapta sa primeasca inapoi cu dobanda";
cica: "il/o doare in...dos/cot de ceilalti"- oameni buni, nu uitati ca aceste dureri sunt cele mai insuportabile din cate exista! :}
"boala indelungata- moarte sigura";
"omul nu e niciodata multumit, ba e prea frig, ba e prea cald..."
"omul cu multi bani are si multi prieteni"- cu alte cuvinte: "ai bani, i love you; n-ai bani, i'm sorry!";
"nevasta si masina nu se imprumuta niciodata";
"dupa tren sa nu alergi niciodata";
"cine nu face armata nu e barbat intreg"- nu stiu cine a scornit prostia asta dar mie tare imi suna a propaganda;
"pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti";
"daca te scumpesti la faina dai pe tarate".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Dar ei, stiu cine sunt eu? ;) - de George Avramescu la: 02/06/2005 05:37:07
(la: cine sunt eu?...ci)
In cine am putea sa ne incredem mai bine decat in noi? Acesta pare sa fie logic raspunsul, dar fara nici o logica, iata ca naste o alta intrebare, cu mult mai grea… Caci, draga mea, cine suntem noi? Un reper pe care-l regasim intre nimeni si ceilalti. Alternativ, abandonand pozitia noastra de mijloc, oscilam noi insine intre astea doua. Ne confundam uneori cu multimea, alteori cu lipsa ei cu desavarsire. Din ambele ipostaze ne descoperim la fel de impersonali. Ne miram de noi, fugim de astea doua si nimeriti in miezul lor cum ne regasim? La fel. Goi de noi, inauntrul nostru inconjurati de ceilalti care afiseaza o plinatate de ei, dar in definitiv, simtind la fel.
La ce mi-as rade de vorbele pe care singura ti le spui? Care prieten, care suflet din Lume, ne ramane mai credincios peste timp? Cine altul decat noi? Cui ii putem citi gandurile de sub frunte mai inainte sa le discearna? Doar ca tare greu e sa le afli vreodata raspuns. Si le-au pus toti inainte de noi si nimeni nu si-a raspuns. Nu destul de convingator cel putin. Dar crede-ma, ca nu exista usurare dincolo de misterul lor. Fara el, menirea muritorilor ar fi un job ca oricare altul. Ne mintim si ne place sa ne mintim, fiindca adevarul nu ne place. Si sti de ce? Pentru ca-i final! Pentru ca in spatele lui nu ne mai surprinde nimic si nazuintele noastre toate, sfarsesc in el. Desigur, vine o vreme cand amestecate cu anii, intrebarile noastre isi afla singure raspuns. Iar atunci, Moartea noastra vine, fara coasa si fara sa ne ia nimic din viata. Vine doar in noi (iarasi, noi) sa puna capat tuturor framantarilor de o viata. Am zis bine: e o simpatica moarte, care nu mai gaseste nimic de omorat. Si abia atunci vine acea revelatie pe care intotdeauna am intuit-o. Da… E atat de folositor ca “Prea tarziu” e un fenomen care exista. Am avut un camarad care a murit foarte aproape de mine. Cateva secunde m-au impiedicat sa fiu in locul lui. Si fiindca le-am pierdut, continui sa ma cred moral si impacat cu mine. Pot sa spun ca in lipsa acestor clipe pierdute, l-as fi salvat. Cu pretul meu. Sunt credibil. Dar ii multumesc timpului pierdut. Fiindca exist!
Nu. Ceva in noi nu se schimba niciodata. Fortat adoptam un stil in care altfel interactionam cu oamenii. Dar nu-i o optiune naturala, asa ca oridecateori ne dezbracam de cei care ne-am dori, devenim mai “noi insine” decat niciodata. Animalutul dresat care ne dorim de dragul afinitatilor noastre publice, este un eunuc. El nu creeaza nimic. Nimic cu vana, nimic cu simtire. Nimic in care alti sa se regaseasca ci doar niste haine purtate de care se feresc toti. Si ce dovada vrei mai buna pentru asta decat textul meu citit mai devreme?
Dumnezeu… Da. Ar fi Dumnezeul cui lipsit de aceasta omenire care i se inchina? De ce ne-am deserta rucsacul in fata lor? Alungam umbra de langa noi si ce facem? Unde se va mai naste acea idee de lumina dupa care tanjim cu totii? Si cel din urma sihastru se roaga mai mult pentru el decat pentru implinirea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu e prost! Iar tu fiul sau trebuie sa-i calci pe urme. Iti vorbeste vreodata despre el? Nu. Ceilalti o fac, si asta ca sa-ti arate cum trebuie sa i te inchini. Pastreaza pentru tine cea mai buna felie din ceea ce esti; cand Lor le-ai satisfacut satietatea ravnita, ai sa ramai mai parasit decat niciodata!

*off topic: Cred ca-ti doresti sa faci din asta o conferinta. Si te admir. Nu ai vazut ca asta am facut eu din toate threadurile? Aproape ca le-am cersit o confesiune. Am vrut ca ei sa-mi marturiseasca ceva, orice, numai sa o faca. Dar inca nu stiu ce vroiam sa descopar. Poate tu stii…?

"...noi, bună pace şi de n-o fi cu bănat..."
sHoricel - de Jimmy_Cecilia la: 06/07/2005 17:30:17
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
asa draga, sa ma pui la treaba, direct, fara ocolishuri :))
zi-i si tu bonjour sau pupici mai intai... :((
impresiile un pic mai tarziu,

ca sa nu mai scriu inca o data, pun copie mai jos de un pasaj de un e-mail ce tocmai l-am trimis la un prieten in RO:

""jale mare la reintoarcere si mult de lucru, in plus ieri 4 ore jumatate in tortura continua la dentist, sub anestezie, ca tot trecea si trebuia sa mai dea cate o injectie...

persoana care am platit sa intretina gradina (cca 2500m²) nici n-a venit macar sa ude,
toti trandafirii s-au uscat, mai pot salva vreo 20 picioare din 400!!!
a venit doar inainte de a veni eu si cum 31°C la umbra si n-a plouat de loc...

in schimb buruieni plin... mai mari ca mine, a trebuit sa cosesc , mlerge mai repede decat cu coasa, e cu benzina, dar mainile le misti mereu si toata greutatea ti-e pe umeri
scos ierburi, udat, taiat vitza de vie, arbusti, etc, etc
lucru de sclav pt toata luna, de facut dimineata tare sau seara, doar pe racoare

pe drum m-am oprit la timisoara, apoi la pecica, iar vineri seara, dupa trei ore si jumatate la coada , la vama romana si ungureasca, la Mako, am intrat un pic dupa miezul noptii la primul motel, ca incepuse furtuna mare

am plecat doar sambata dimineata, pe la ora 9, dar pana in slovenia tot ploie mare, ungaria si croatia -erau toate campiile inondate
sambata noaptea am dormit la Piacenza, in Italia, iar duminica am ajuns pe la pranz acasa la mine...timp frumos, soare, cer albastru, 32°C la umbra...

pana acum eram pe linia telefonica cu internetul,
bucurie mare, au instalat ADLS si in spatele Nice, adica debitul mare prin satelit, o sa-l am si eu instalat acasa, 2 mega din 16 iulie, in wanadoo,
o sa-ti trimit pe urma adresa e-mail noua, insa aol o sa mai mearga inca o luna,
abia maine o sa fac scrisoarea de reziliere""

e valabil si pt prietenii de aici... pt noaua adresa e-mail,
cand o s-o am, v-o transmit
#58250 (raspuns la: #58248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe si ivy, intruder si gigi - de Jimmy_Cecilia la: 07/07/2005 20:22:46
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
fefe si ivy, servus

abia astept satelitul, ca m-am saturat de netul pe linia analogica de telefon

fetile, grija mare... ca menta e afrodiziaca...dati-o si la domni in acelasi timp.. ca altfel singurele... :))

gradina... nu mai e nimic de facut... uscat.. uscat...
o luna de 30°C la umbra.. fara ploie...
la flori si trandafiri n-a tinut nimic umbra.. ca aveam coaja de pin sparta pe pamant, ca sa nu creasca buruienile
capsunele, zmeura si coacazele.. au mai rezistat, c-au crescut buruienile si le-au umbrit...
asa-s francezii.. gura mare si puturoshi.. 32 de ore pe saptamana.. in total 6 la 8 saptamani concediu pe an...
iar cand fac prezentza, daca nu-s absenti.. lucreaza doar la umbra
si cum umbra si nori nu prea sunt pe coasta de azur...

in alti ani aveam pe mama si sora de la nice care veneau la tzara,
se ocupau, acum au venit cu mine in RO si ele mai sunt inca acolo...

gigi,
ti-am trimis linkul prin e-mail
pana la urma n-am mai venit la bucuresti.. am fost socata un pic,
de un e-mail pt o alta intalnire acolo
am preferat sa pierd plata hotelului acolo pt o noapte..
mi-a ramas un gust amar in gura...

servus intruder,
o sa treaca si asta.. cum zici tu...parca m-ai cunoaste.. :))
doar n-o sa devin sclava lucrurilor si sa ma imbolnavesc de asta
dar pacat de atata munca de atatia ani...

voi cunosteati cu toti o salbaticie studiata...
acum e jungla... phii.. o sa dau cu coasa mecanica...
#58502 (raspuns la: #58487) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de om la: 10/08/2005 23:31:42
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Cica un OZN a aterizat la olteni si primarul unui sat îi sfatuieste pe locuitori ca, în caz ca vad un extraterestru, sa vorbeasca clar, raspicat si nu prea mult.
Gheorghe era la coasa; coseste el ce coseste si vede ceva mic, verde, si cu ochii bulbucati în iarba. Se duce la el si-i zice:
- Eu, Gheorghe, cosas, cosesc...
La care creatura din iarba zice:
- Eu, Ghita, padurar, ma c...!

Serios acum, nu am toate detaliile si nu-mi place sa speculez (prea mult ;): ce planeta, ce conditii fizico-chimice sunt prezente, etc. Cu alte cuvinte nu am nici cea mai mica idee. Sa nu-mi spui ca tu ai ceva, ca te bombardez cu intrebarile (vezi iti dau si portita de scapare ;)))
#64691 (raspuns la: #64684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...