comentarii

coboara pe un nor albastru


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce? - de Guinevere la: 22/03/2006 19:28:51
(la: Baiatul ascuns intr-un nor violet.)
De ce e baiat, si de ce intr-un nor violet? Daca era fetita intr-un nor albastru, schimba cu ceva ideea? :o)
Glumesc, ma intrebam numai asa...
Ar putea fi... - de rayro la: 23/03/2006 00:14:23
(la: Baiatul ascuns intr-un nor violet.)
fetita intr-un nor albastru. E imaginea pe care o zugravesti tu.
Eu redau ceea ce "vad" :)). Amuzant este ca ideea mi-a venit in timp ce faceam dus. Brusc, a aparut Junior (blond, cret, figura tipica de ingeras si norul violet) :)).
Mi-a placut imaginea si senzatiile care au insotit-o. Atat.

#112877 (raspuns la: #112862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumesc. Vacanta a fost cu - de Daniel Racovitan la: 04/09/2003 07:24:08
(la: Felicitari pt casa noua, Daniel)
Multumesc. Vacanta a fost cu soare si fara pic de nor, kilometri de plaja curata, dune, greieri, padure de pini, saline, albastru de Mediterana, castelul de la Aigues-Mortes (de unde a plecat ultima cruciada), Port de Camargue, etc.
Norul - de dogmatic la: 17/09/2003 07:41:03
(la: Cat cantareste un nor?)
Trebuie sa recunosc ca are mare dreptate CRAZYSIN! De ce? Simplu! Chiar si un nor care "completeaza o priveliste", poate cantarii destul de mult. Priveste-l ca pe o marfa. Incepand de la apa de ploaie, la care faci referire ... continuand cu minunatele imagini(fotografii, tablouri, etc...) far' de care acel "ceva" lipsa nu te indeamna sa-l cumperi. Nimic nu pe aceasta lume nu este creat fara vreun rost! Norul valoreaza mai mult decat greutatea sa in aur. Este viata, este frumos, este mai greu decat dimensiunea sa in plumb si mai usor decat visele noastre. Apa de ploaie este doar ce ne ramane in suflet cand privim si nu stim sa ne bucuram...dar are si asta rostul ei, pana la urma.
#288 (raspuns la: #247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Elicoptere care nu zboara cind sint nori - de Pasagerul la: 12/04/2004 15:30:53
(la: Exemple de imbecilism)
Royal Air Force au cumparat elicoptere care nu pot sa zboare cind sint nori pe cer(probleme de navigatie).
Detalii la:
http://www.foxnews.com/story/0,2933,116398,00.html
Ar fi interesant ce are producatorul(Boeing) de spus...
White balance - de Dinu Lazar la: 18/05/2004 09:05:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din punctul meu de vedere, treaba sta cam asa: exista aparate digitale care fac imagini RAW si aparate care fac numai JPG sau JPG si TIFF.

Pentru primele, e bine sa se foloseasca cit mai mult beneficiile formatului RAW; in acest caz se poate lasa aparatul pe selectare automata a temperaturii de culoare; oricum la procesare se poate schimba orice; daca insa se fotografiaza JPG sau TIFF, o temperatura de culoare bine selectata ajuta mult.
Acolo unde se poate, corectia de alb e bine sa se faca manual pe niste etaloane standardizate ( fie ele gri Kodak 18% sau foi albe de hirtie)
Altfel, la fotografierea in exterior, ziua, eu personal setez pe "nori" - adica pe 6500 grade Kelvin, si in interior, de la caz la caz.
La apus si la rasarit, ca sa se redea atmosfera, nu se va corecta prea mult temperatura de culoare...
O suprafata translucida e greu de utilizat, poate da diverse dominante - un lucru alb pentru ochi poate fi albastrui sau galbui pentru film sau captor.
Exista insa astfel de adaptoare de masurat expunerea, facute din plastic etalonat.
In mod normal, in lumea digitala contemporana, posibilitatea vizualizarii imaginii pe loc dupa fotografiere si mai ales a histogramei a redus mult din importanta exponometrelor; eu spre exemplu nu mai folosesc exponometrul de peste 2-3 ani; pun aparatul pe auto si in 99% din cazuri e OK; cel mult fac braketing si imposibil sa gresesc expunerea.
Deci corectia de alb, de la caz la caz; daca e o chestie sensibila, cum ar fi reproducere de tablouri sau reproducerea exacta a realitatii, musai sa folosim corectie manuala a albului, pe zone etalon; daca e de facut o imagine mai calda, masuram pe ceva mai albastrui; daca vrem sa facem o imagine rece, albastruie, masuram pe ceva mai galbui.
Se pot face etaloane colorate in albastru foarte palid sau galben foarte palid pe care sa le folosim mereu si sa ne perfectionam modificarea atmosferei cromatice a fotografiei fara sa lasam nimic la latitudinea hazardului.
Cine nu vrea sa se complice, poate lasa pe auto... dar e diferenta dintre o pastila care iti inlatura efectul de foame si o salata de calamar cu cartofi prajiti...la calamar normal, folosim o temperatura de culoare mai coborita, ca sa redam spre "cald" si nu spre "rece" o senzatie vizuala gustativa...
#15559 (raspuns la: #15537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!
Ce repede trece timpul..... - de LMC la: 20/07/2004 19:56:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
In fiecare dimineata cind ma trezesc imi spun: Ce repede trece timpul! De multe ori as vrea sa apas ori pe butonul pe care scrie "Pause" ori pe cel care scrie "Rewind" dar niciodata pe cel care scrie "Fast Forward".

Si cind respir parca as vrea sa respir mai adinc si mai incet, nu cumva repeziciunea respiratiei sa forteze timpul sa treaca mai repede.

Weekendul care a trecut am mers la San Francisco. Pentru cei care nu au vazut orasul acesta vreau sa va spun ca este unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Ce este si mai fain la el este ca tot timpul anului temperatura nu coboara si nici nu urca. Ne-am plimbat pe strazile care le vedeti deseori prin filme, am mincat niste 'clam chowder in a bread bowl', ne-am uitat la focile de la Pier 39, am trecut peste Golden Gate Bridge, ne-am desfatat ochii cu plaiurile deltei si dealurile din Napa Valley, si-apoi am pornit inapoi spre casa. Gamalie ne astepta disperat ca el ar fi vrut cit timp am fost plecati sa stea si sa zburde prin gradina, numai ca noi l-am inchis in casuta lui (bucataria mea de vara) ca nu's de ce s-a speriat dis de dimineata si s-a ascuns in casuta. Am ajuns obositi dar cu o oboseala placuta. Ne-am gindit ca un gratar afara pe terasa cu niste cartofi piure si un Merlot (sau o bere rece) o sa mearga de minune, asa ca ne-am apucat sa pregatim cina. A fost un gratar superb, zemos si gustos ca-mi lasa gura apa numai gindindu-ma la el. Merlot-ul cred ca ar fi trebuit eu sa-l inlocuiesc cu berea; in combinatie cu caldura de afara si oboseala de pe drum m-a cam ametit de cap, dar a fost bun oricum. Am incheiat dupamasa cu o plimbare pe strazile vecinatatii, copaci mari ca-n condru, iarba verde, flori plantate, case frumoase; este intotdeauana o placere deosebita sa ne plimbam in imprejurimi. Cind ajungem inapoi in fata casei noastre mi umple inima de bucurie caci dintre toate casele pe linga care trecem a mea are cele mai multe flori, niste culori vii de-ti ia graiul. Albastru, violet, rosu, alb, galben, roz aprins, roz deschis, verde inchis, verde deschis, ce sa va zic, o explozie de curcubeu in fata casei mele. Seara am facut o telecinemateca, n-a fost un film nu stiu cit de bun, dar a fost fain pentru ca am petrecut-o impreuna (adica eu, sotul si cumnata mea.) A doua zi ne-am despartit de cumnata, a plecat la parintii mei acasa pentru ca fratele meu trebuia sa vina din deplasarea lui de la New York. Pentru noi este o placere deosebita sa ne tratam musafirii si sa-i facem sa se simta bine, dar cind sintem numai noi doi este si mai fain. Sint binecuvintata cu un sot care ma face sa rid tot timpul. Amindoi ridem in hohote tinindu-ne de burta si stergindu-ne lacrimile, si ne distram de orice, ca niste copii. Gamalie de multe ori se si sperie de noi, dar isi revine, nu se lasa el si nu pierde nici o ocazie cind sintem in apropierea lui sa nu fie mingiiat.

Ieri n-am avut chef de vorba, de fapt as avea eu multe de spus, dar mi-e lene. Acuma scriu pentru ca stiu ca unii imi duc lipsa si grija. E numai o faza, de asta sint sigura, o sa-mi treaca si lenea asta.
"Si apropos culoare:Rosu,Galben,Albastru..."SB one, - de DESTIN la: 02/09/2004 02:02:01
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Hello SB one,

Am citit ce ai postat,interesant si imi doresc ca tot mai multi de pe acest forum sa vina cu materiale comentarii si idei personale pe acest subiect.

Nu am inteles (de fapt am inteles insa nu sunt sigur...)ce sens ai acordat acestei fraze:

"-Si apropos culoare: Rosu, Galben, Albastru. Incearca sa le combini si vezi ce iese."???

De ce intreb?

Mi-a fugit gandul la tricolor...iar amestecand aceste culori...(am studiat culoarea...)ar iesi...

Astept precizarea ta.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20824 (raspuns la: #20726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lamuriri necesare - de Dinu Lazar la: 24/04/2005 18:50:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cazul tau, ChiHae, este cazul multor fotografi romani care probabil lucreaza, probabil exista, probabil creeaza, dar nimeni nu stie exact ce si cum, pentru ca ei nu au timp sa comunice cu prostimea, pentru ca ei sapa fiecare la galeria lui si nu incearca nici unul sa injghebeze o punte de comunicare cu ceilalti din bransa, si iata, cind apare cite ceva bun sau rau sunt cite unii mai ciufuti care se mira cum devine cazul atunci sho pe ei cu tulumba, se poate domnu`, proiectul nostru cu Unesco sa nu va placa, fac ceva pe pozele matale cu Cristoiu, si tot asa .

Este drept pe de alta parte ca la noi nu exista un aparat critic si o asezare a valorilor; poti sa stai zece sau douazeci de ani sa incerci sa descoperi miracolul umbrelor si al luminilor si pac, apare la revista ca unu care s-a apucat de opt luni si patru zile de fotografie e genial, uluitor, inaltator, grozav, ca ar trebui sa avem o batista in mina ca sa ne stergem lacrimile de emotie care ne vor curge automat cind ne uitam la pozele create de marele maestru.

Asta cred ca nu face bine nimanui si chiar daca multi au o scara a valorilor, multi, marea multime, nu o au, si atunci informatiile aparent pozitive lipsite de orice verticalitate si lipsa comparatiilor si generarea laudelor infinite sunt elementele care ne pot face sa credem ca stam bine cind de fapt e cam jale in batatura curtii noastre fotografice.

Ideal ar fi sa existe comunicare; fotografii romani sa coboare din baldachinul alb prins intre ramurile de maslin ale creatiei de deasupra norilor unde stau muritorii si sa mai comunice mai des cu ceilalti fotografi si/sau cu lumea fotografica, ideal ar fi sa existe intelectuali care sa figureze ca critici de arta specializati in foografie, ideal ar fi sa fie mai multi preocupati de partea teoretica a imaginii si de creatia fotografica si de biografiile fotografilor, - care ce unde ce face si de ce - dar... poate ca mai dureaza pina se asaza lumea foto romaneasca, de parca cinshpe ani nu ar fi fost de ajuns.

Visez desigur la timpenii cind ma gindesc ce bine ar fi sa existe o lista de discutii romaneasca despre teoria si estetica fotografiei, o lista a profesionistilor, o lista despre istoria fotografiei romanesti.

Iar la un sit dedicat istoriei fotografiei romanesti sau criticii de specialitate sau la o colectie a foto blogurilor romanesti nici nu indraznesc a ma gindi.

Momentan, daca toti sunt mari, grozavi, senzationali, daca toate pozele sunt uluitoare, daca stam asa de bine, atunci nu inteleg de ce stam totusi asa rau - ma gindesc exclusiv la fotografia romaneasca, desigur.

Ca pe alaealalte le-am rezolvatara, e bine.
#45251 (raspuns la: #45234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
musuroiul de furnici - de phidias la: 27/06/2005 04:02:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mergeam asa intr-o vara pe un drum de tara.
Si cum mergeam asa, ma opresc si ma uit la imensitatea cerului. Albastru infinit.
Deodata imi cobor privirea pe un musuroi de furnici. Ma uitam la ele iar ele cu siguranta nu ma vedeau pentru ca nu faceam umbra.
Din curiozitate, am luat un bat si le-am deranjat musuroiul.
In cateva minute au refacut totul. Interesant, foarte interesant mi-am zis.
M-am ridicat si am pornit mai departe. Drumul se pierdea in zare.
Putin mai departe am vazut alt musuroi. Aceiasi verva, aceiasi goana, de data asta mai intensa.
E clar, vine ploaia. Nori negrii se adunau deja la orizont.

albastru - de copil la: 24/07/2005 21:29:58
(la: Albastru)
Culoarea celei mai subtile pierzanii, cam asa vorbea Cioran despre albastru. Poezia ta mi-a facut bine.
casele vopsite in albastru sa - de Intruder la: 19/09/2005 14:58:53
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
casele vopsite in albastru sau roz...sunt urate ca dracu'!
mai bine bejul zarazei...:)
#73155 (raspuns la: #73151) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rotsin... - de Intruder la: 28/10/2005 09:08:07
(la: Din seria Mary cea cu vino-ncoa')
si ai plecat pe strazi, gonind pe-o bicicleta inchiriata, zburand pe doua roti printre canale...si te trezeai in cafenele cu oameni fericiti ce-si gasesc o mantuire dulce-n bomboanele amarui, in fum subtire albastrui si-n ceasca de cafea fierbinte...
pluteai cu uimire-n cartierul rosu cu papusi vii in dosul geamurilor lustruite, purtai cu tine vitraliile lui Chagall cu lumina ce se cerne zgarcita peste orasul aglomerat, peste morile de vant in miniatura, peste steak-house-ul unde-ti potolesti o foame iluzorie dar omeneasca...lalele pestrite se perinda sub pedala bicicletei, nu stii daca este cea inchiriata de tine sau ai luat alta din greseala, vrei sa iesi (sau doar crezi ca vrei) din Red Light District dar te-nvaluie aroma tigarii, te poarta pe nori miscatori si pufosi, te inalta pe aripi de pasare, te coboara incet pe asfalt si dulcea minune se duce ca si cum n-ar fi fost...:)

mi-a placut foarte mult cum ai scris...scuza-ma pentru divagatie.




























ce este un nor? cortina cazu - de latu la: 05/11/2005 11:19:54
(la: joc)
ce este un nor?
cortina cazuta dupa jocul soarelui

ce este coltul?
#85007 (raspuns la: #85003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce sunt norii? raspuns: patu - de Intruder la: 09/11/2005 17:41:21
(la: joc)
ce sunt norii?
raspuns: patul de odihna al soarelui...

intrebare: ce este constiinta?
























#86163 (raspuns la: #86079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuam... - de Intruder la: 11/11/2005 11:01:33
(la: Din seria Mary cea cu vino-ncoa')
...te-ntrebam: cerul n-a devenit portocaliu si obiectele nu se topesc, scurgandu-se pe podea, pe trotuar sau pe ziduri?...masinile n-au ochi si gura si nas ce freamata strada?...nu simti inca inima cum ti-a iesit din piept si cum bate deasupra capului tau, desfacut in bucatele mici?...
berea mea statea cuminte in pahar, ti se parea ca beau culoare din tablourile lui Van Gogh, ca sorb petale de floarea-soarelui si mi-l aratai pe pictor alaturi de fratele sau, Theo, la o masuta...
cerul a devenit din nou albastru, norii au capatat alta forma si la masa de alaturi stateau doi barbati, vorbind in limba franceza...
ne-am suit apoi intr-o barca veche, cu vopseaua scorojita peste tot si am privit pontoanele, de-aproape, am vazut chiar jucarii imprastiate si copii si mese de plastic pe punte si caini si prin geamurile fara perdele ze zareau televizoare aprinse si paturi si vaze cu flori si bucatarii cu vesela agatata-n rastele...in buzunar aveam un saculet cu bulbi de lalele, cumparat in Piata de Flori unde culorile te izbesc in privire si unde trandafiri incredibili si mari si aproape negri la mijloc si roz spalacit pe margini stau trufas in ghivece sau vase mari de aluminiu...
la muzeul "Madame Toussaud", ne-am fotografiat alaturi de Oprah Winfrey, Tony Benett, Pierce Brosnan, Richard Nixon, Lady Di...
doi tineri radeau langa Arnold Schwarzenegger, eram iritat de privirea moarta de pe fata actorului si-atunci am zarit tatuajul de pe umarul fetei, o iguana...si am coborat privirea mai jos, fata avea genunchi frumosi si rotunzi, era-ncaltata cu pantofi sport, albi...ne-am luat la revedere de la Oprah, am plecat...
porumbeii ni se asezau pe umeri, copiii din piata se fotografiau cu ei si ni se facuse foame iar...am intrat intr-un restaurant galben, totul era galben...perdelele, imbracamintea fetelor ce serveau la mese, farfuriile, mocheta lavabila, scaunele, fetele de masa, cestile, servetelele, peretii incarcati cu gravuri, reprezentand ambarcatiuni din toata lumea...si ne-am repezit la pestele cu sos de lamaie si la clatitele cu banane si am baut din ''olandezul zburator", cremos...
si am ratacit iar pe strazile inguste, printre turistii cu aparate foto la gat si politisti si am fotografiat un grup de batrani cu fete zbarcite si zambitoare, uimiti de tineretea orasului, ei insisi tineri pe sub trupurile obosite si-ncarcate de ani...
























#86667 (raspuns la: #85805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga embryo - de assiral la: 11/12/2005 10:33:09
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
oricum ai da-o si ai invarti-o nu e nici cum placut sa ai parte de sentimentele negre care te incearca, asa ca am sa incerc sa-mi dau si eu cu parerea asupra povestii tale.
una peste alta stiu ca medicatia ajuta, prietenii ajuta, un rasarit sau un apus de soare , sau in cazul meu " o zi perfecta"- adica soare, frig, cer albastru si nori mari si albi - dar singurul lucru care te poate ajuta sa mergi mai departe fara sa ai o senzatie de gol, este sa gasesti o cale de a vorbi tu cu tine, ptr ca numai aia e ceea ce conteaza.
cu riscul de a deveni stereotipa, cand mai ai stari din astea uite-te in jur si vezi ca sunt oameni care nu pot vedea, nu pot merge, nu au unde dormi.
dar care stiu sa rada.
si stiu sa creada...ca poate maine va fii mai bine.


pana atunci, nu stiu ce sa zic.
doamne ajuta !
#94328 (raspuns la: #94319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suflete coboara cerul, si mi - de bagherra la: 04/01/2006 11:14:14
(la: Suflete!)
suflete coboara cerul,
si mi-l aduc din nou aproape,
printre muntii tari ca fierul,
peste volbura de ape.

foarte frumos, multumesc mult pt ce ai scris, in momentul asta mi-a licarit in ochi lumina si mi-am adus aminte ce e mai frumos pe lumea asta.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: