|
te provoaca sa gandesti
cochilie
ca povara....si ritm....:))
Am zis "cochilia ca labirint"
- de
Alice
la: 20/10/2003 03:27:15
(la: Buna dimineata intelepciune .....) Am sa explic de ce.
De multe ori,te ratacesti pe drum, ca intr-un labirint, in propria ta casa, in propriul tau suflet. Adesea, doua suflete ratacite in propriul lor "caush" ("caca rapace" caci bine-a zis!)se intalnesc, si fac greseala sa creada ca de sunt ratacite sunt la fel, si-atunci semneaza hartii si intemeiaza familii, convinse ca se-aseamana! Mai rau e ca fac copii si-abia apoi realizeaza ca singura asemanare fost-a "ratacirea" de atunci. "Sa ne unim singuratatile!" uite marea greseala, pe care-o facem cu totii. Dup-aia-i simplu: ratacim in caca-rapace, pana ne dam seama ca de fapt si asta-i o iluzie, creata tot de noi si ne temem. Si inventam alte scuze s.a.m.d. Am omis intentionat lucrurile frumoase: cuvantul "mama", o mana pe frunte cant ti-i rau, un dans intr-o noapte cu luna, un vin bun, siguranta ca maine cineva iti spune "’neatza" de cealalta parte a patului, s.a.m.d. Sa fac marturisiri? Are cineva curajul? Chiar cu protectia de-anonimat sub nas!!? Sa-l vad, si-atuncea mea culpa-mi fac! Sau nu, voi sari cu dintii pe el si am sa-l sfartec drept pedeapsa c-a rupt tacerea... Prostii ce spun, iata evidenta, Imm! tu vrei sa-ti vorbim de tabuuri...nu cred ca se poate.:) Nu de teama ca vor afla altii. Dar daca ne-om trezi ca recunostem ce nu vrem? Hm?
scuze sincere pt. neatentie!
- de
enigmescu
la: 22/06/2004 04:28:11
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii) sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist. ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli. revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti. nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei. faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea??? cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment. Catalin R. S. just me Buna,
Noi romanii, venim dintr-o tara foarte saraca si care este pe deasupra si cu cateva zeci de ani in urma occidentului (in ceea ce priveste de ex: cultura muncii, relatiile inter-umane, relatiile politician-cetatean si exemplele pot continua). Despre romanii care vin in occident, se poate spune, in mare, ca se impart in doua categorii: 1- Cei care admira partile bune (ca doar exista si rele) pe care le gasesc in occident si ar vrea sa aplice ceea ce vad aici si in Romania, fara a-si pierde identitatea proprie si nationala; 2- Cei care sunt intimidati de ceea ce gasesc in occident si isi cauta refugiul in idei de genul..."tot la noi se face scoala mai buna, tot la noi e mai multa omenie, emisiunea - Vrei sa fii miliardar - e mai tare decat in vest; pe scurt - tot mai bine e in Romania". De fapt, ambele categorii realizeaza ca noi, romanii suntem in urma occidentului in foarte multe privinte. Diferita este insa reactia pe care o au la aceasta "descoperire": unii sunt deschisi si cauta sa asimileze partile bune (repet - exista si parti rele) iar ceilalti reactioneaza cvasi-agresiv la "noul" din occident. De aici se nasc in unii complexe de inferioritate. Modalitatile prin care acestea se pot manifesta sunt nenumarate: lauda, vorba multa, nerecunoasterea propriilor minusuri in anumite domenii (si strainii au minusuri dar nu despre ei vorbim acuma), complexe de superioritate etc.etc. Enumerarea ar putea continua dar asta e ideea in mare. Parerea mea este ca aceste complexe de inferioritate sunt destul de raspandite printre romanii din strainatate. Sunt insa absolut inutile. Adevarul este ca atat occidentalii cat si viata din occident au minusuri si ca in Romania exista intr-adevar si parti mai bune decat in occident. Eu zic ca prima reactie in strainatatea a multor romani este sa fie impresionati si/sau oarecum intimidati. Depinde de fiecare daca depaseste acest stadiu si se acomodeaza in noua lume sau se retrage in cochilia proprie, autoblocandu-si evolutia in noua lume. Anisia,
Îmi permit să-ţi spun şi eu câteva lucruri, apropo de încrederea în oameni. Am avut, până pe la 16 ani, o adolescenţă grea. Eram complexată de felul în care arătam şi, în consecinţă, eram retrasă, închistată, uşor rea. Într-o zi, un coleg de liceu, mai mare, m-a privit şi mi-a spus: "Eşti o fată frumoasă! Păcat de atitudine!". Nu ţineam neapărat la opinia lui, dar m-a pus pe gânduri şi am hotărât să mă schimb. Am luptat cu timiditatea mea, cu ideile fixe ale mele şi ale celorlalţi despre cum trebuie să fie cineva pentru a fi popular. Am trecut barierele şi, chiar dacă n-am fost poate niciodată populară, am reuşit să mă fac respectată. Mi s-a acordat încredere şi la rându-mi am acordat încredere celor din jur. Acum, sunt un adult care nu are mulţi prieteni, ci puţini, dar buni, dar care este acceptat social, ştie să se facă plăcut atunci când trebuie şi chiar naşte simpatii. Totul ţine de mentalitate. M-am simţit mult mai bine după ce am ieşit din cochilia mea. Orice mediu social poate fi cucerit, dacă eşti inteligent (iar tu, cel puţin din ce scrii, eşti!). Şi chiar dacă nu vei avea niciodată încredere deplină în oameni (din experienţă, îţi spun că nici nu e o idee prea bună!), cel puţin vei avea mult mai multă încredere în tine. Prietenii adevăraţi, atunci când îţi intră în viaţă, o simţi undeva în diafragmă. Pur şi simplu ştii că cineva îţi va fi prieten, că e pe aceeaşi undă cu tine... Rămâne doar de verificat prima impresie... de felul meu sint o fiinta retrasa si nu obisnuiesc sa ma bag in vorba altora. este insa o fraza in comentariul tau care mi-a atras atentia si m-a scos din cochilia mea.
"Viata intreaga ascunde altceva, sunt atatea intrebari ce nu s-au gasit raspunsul." viata nu este altceva decit o sansa ce ne-a fost data. sansa de a petrece ceva timp pe acest pamint, printre oameni. sansa de a putea vedea frumusetile naturii, de a putea simti sentimentele noastre si a celorlalti, de a fii o particula in masinaria asta imensa numita LUMEA. viata nu ascunde nimic. ea este trecutul, prezentul si viitorul. si chiar daca sunt o gramada de intrebari care nu si-au gasit raspunsul ...asta nu pentru ca raspunusul acela nu exista! ci pentru ca noi nu reusim sa-i dam de capat. ea, viata, nu ascunde raspunsurile de noi. ci noi sintem cei neputiinciosi sa-i citim indiciile. e simplu: ne nastem, traim si murim. de ce sa complicam lucrurile incercind sa intelegem de unde venim si incotro ne indreptam. astea le aflam la un moment dat. cind ajungem acolo! imi pare bine ca fusesi de acord. sa stii ca eu oricit de retrasa sunt de felul meu, mai imi ies si eu din cochilie citeodata. trebuie sa fie un motiv serios. si acesta a fost un motiv serios :)
acum tu ai spus despre chestia cu zeama de muraturi. sa stii ca nu aveam idee ca ajuta la raceala. de retinut! chiar ca Belle ne ingrijoreaza. Poate ca doarme? Si stii Lmc-icule...Horia merita o diploma de merit! este singurul care se incumeta sa ia parte la palavrageala noastra de fete. Si chiar are rabdare sa ne asculte... hai sa ii scriem o diploma :) Esti de acord? Azi nu sunt in toane bune, de cand tot astept vacanta si nu prea vine. Si azi m-am trezit cu fundul in sus asa ca ma abtin de la comentarii ca imi vine sa fiu rautacioasa. N-am mai vazut soarele de o saptamana !
Da voi, copii, sa va jucati frumos si sa fiti cuminti, si salutari de la un melc ce se retrage in cochilie. Desdemona As putea spune ca sunt surprinsa sa descopar ca exista persoane cu care ma aseman, dat fiind faptul ca sunt oarecum diferita de ceilalti..Probabil ca diferenta cu pricina este motivul pentru care poti deveni izolat, dar se intampla sa descoperi intr-o zi ca exista si efectul invers...diferenta te scoate din banal, din comun, din "normalul" celorlalti si-atunci dobandesti ceva in plus fata de ei...si observi ca, de fapt, nu esti singur...
Si la un moment dat intalnesti alti "diferiti" de ceilalti, dar asemanatori tie...Din cele scrise de tine, pari a fi unul din acesti oameni.. Cu siguranta, nuantele ar putea deveni mult mai deschise..m-as bucura sa mai discutam, cu toate ca nu sunt in intregime de acord cu tine..insa poti invata de la cei din jur, iar eu, se pare, cel putin pana acum, n-am incetat sa fiu un "cautator".. si inca mai am atat de multe de invatat. Dezamagirea va exista intotdeauna, e un fapt incontestabil, trebuie insa sa stii sa-i faci fata, chiar daca de cele mai multe ori nu suntem pregatiti pt asta...Atata vreme cat mai pot zambi si stiu c-am gasit totusi caldura, nu ma mai pot intoarce in cochilia scoicii de altadata... Toate cele bune si tie..:) Exemplul pe care l-ai dat este bun, insa situatia nu era atat de simpla pe cat s-a inteles....
Pe atunci, nu era vorba ca fugeam pentru ca nu-l doream, ba din contra, insa suferinta pe care mi-o provoca, ma determina sa-l evit. Nu pot sa cred ca exista cineva pe lumea asta, vorbim acum de oameni normali, sanatosi din punct de vedere mintal, care sa stea alaturi de o persoana ce-i provoaca discomfort sentimental, psihic. Dar, hai sa-ti dau si eu un exemplu din acelasi cadru abordat de tine: ...cand eram copil ma plictiseam foarte repede de jucariile mele; primeam azi o jucarie de care eram extrem de incantata, indragostita, iar dupa o perioada o aruncam intr-un colt, plictisita fiind de ea. Ea continua sa fie jucaria mea, chiar daca nu o mai bagam in seama, era acolo prin casa pe undeva.....Dar pana intr-o zi cand, printre musafirii veniti la parintii mei era si un copil care gasea jucaria, aruncata in colt...ehe...si ce furie ma apuca daca vedeam ca vrea sa se joace cu ea, cu ce drept ca e Doar a mea si fac ce vreau cu ea......... Intelegi, cam asta este exemplul potrivit pentru aceasta poveste in care acum nu mai sunt copiii personajele principale ci noi oamenii "maturi"...de genul "nu te las sa traiesti dar nici sa mori"........"te vreau nu te vreau, tu trebuie sa stai tot timpul la cheremul meu"... Ti-am raspuns la comentariu folosind in mare parte verbe la trecut, referindu-ma la povestea celor doi, caci de cand am publicat textul si pana la comentariul tau, situatia s-a schimbat.... El a ales un drum ce nu coincide cu al meu.....si iata-ne acum, amandoi pe banca, ne vorbim prea putin, caci nu avem ce sa ne impartasim.....ceea ce ne mai leaga este locatia serviciului si ......poate amintirile pe care oricum evitam sa le trezim, ba mai mult preferam sa le savuram fiecare in cochilia sa, ca nu cumva sa ne dam de banuit ca mai exista sentimente de o parte sau de cealalta....... "nu cerceta aceste legi
ca s-ar putea sa le-ntelegi!" nu-mi amintesc prea bine a cui i-e asta...minune dar stiu de-o viata-ntreaga ca vorba nu se leaga cu dictionaru'n mana, ori daca bine suna pe la urechi la unii; se zice ca stapanii acestui mestesug ales cuvantul si-au ales ca scula! chiar daca ...minuscula, i-ajuta ca sa zica la lume... mai nimica. in ajutor de strigi sa fii tu fara griji ca vin din caparacea sa-i facem harcea-parcea. si cand am castigara ma-ntorc la mine iara in cochilia-mi veche cea plina cu...sonete! care e baiul dara? baietu' te doboara? te-mpunge cu-alui vorba sa faci versuri la norma? trimite-ncoa' flacau' ca fac si pe calau' de-mi zici ca o surata e-mpresurata toata !!
IMPORTANT
- de
Danila Prepeleac Jr
la: 22/06/2005 00:06:25
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience") IMPORTANT. Am rugamintea de a nu se adresa cuvinte sau fraze jignitoare participantilor, mai ales ca se simte ca cei apostrofati nu au emigrat cu barca sau containerul. Veniti cu argumente, nu cu o fraza chipurile “inteligenta” si repede inapoi in cochilia de melc ca nu cumva cineva sa-ti reteze o antena. Sa folosim metoda din parlamentul Canadian unde a te adresa direct unei persoane este o mare ofensa. Nu mai vorbesc daca mai folosesti si cuvinte jignitoare. Este acolo o persoana “ Mr. Speaker” catre care se adreseaza si primul ministru cind doreste sa-l “injure” pe seful opozitiei. Asa ca va rog, daca vreti sa jigniti pe cineva, mai intii “injurati-ma pe mine”. Eu am aruncat primul piatra.
Cu multumiri, DPJr “Tot aud de emigranti cu pregatire superioara sau studii superioare! Nu mi-o luati ca ofensa, sau insulta:de unde stiti acest lucru? De unde ati venit cu aceasta idee? (Valeriu Cercel)” Dvs. ca si Jo am inteles ca a-ti emigrat mai demult. Acum nu mai sunt acceptete motive politice, cu mici exceptii. Principalul criteriu acceptat la ambasada se refera la nerealizarea profesionala in tara de origine. Asa ca va puteti da seama ce reprezinta majoritatea celor alesi pentru emigrare in ultimii 15 ani. De aceea se mai si numeste “generatia cenusie” de emigranti (aluzie la materia cenusie). Pentru intocmirea dosarului, firmele de avocati ce se ocupa cu emigrarea, cer printre altele: 1. Copie legalizata dupa diploma; chiar am auzit zvonuri ca daca nu ai nota 10 la examenul de diploma sansele ti se diminueaza la jumatate; 2. Copie legalizata dupa foaia cu note din facultate; 3. Copie legalizata dupa cartea de munca; 4. Fisa postului cu antetul si semnatura/stampila firmei unde lucrezi; 5. Copie dupa ultima caracterizare anuala de la locul de munca; 6. Copii dupa certificate de inventi/inovatii, mentionate lucrari publicate, etc. Din aceste acte rezulta clar ce poate un individ. Poate ca unul care in scoala a fost mediocru a devenit cel mai bun specialist la firma lui. Cei de la ambasada au experienta cernutului candidatilor. Pe actele depuse sunt numere de telefon si adresa locului de munca. Asa ca, orice suspiciune se poate verifica si dosarul este scos din competitie. Astepti si nu stii de ce nu primesti nici un rezultat. “Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…( Ivy)” No offense, tonalitatea din aceasta fraza (un manager pur-singe nu prea o foloseste in discutii cu persoane necunoscute) ma face sa nu cred 100% cele relatate de dvs. Totusi, eu sunt de buna credinta si va raspund cu respectul cuvenit. Daca din doua familii una a avut “taria” sa se intoarca in RO inseamna ca proportia celor nemultumiti de sistemul canadian este mai mare de 50% avind in vedere ca multi se jeneaza sa se mai intoarca, iar altii nu mai au mijloacele necesare. ... doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare …( Ivy) In ziarul “Faptu Divers” apare des reclama unui cabinet stomatologic despre al carui patron am aflat multe de la matusa patronului. Stiti cum sunt romanii, cu cit te arati mai impresionat cu atit dau si mai multe detalii. Cabinetul a fost deschis cu un milion imprumut de la banca. Chiria, materialele, intretinerea, impozitele, salariile asistentelor, advertising, ratele la imprumut, etc. costa sute de mii de dolari pe an. Cam gifiie dar nu are alta solutie, caci la spitale sau policlinici te cam lovesti de o mafie. Cifra avansata de dvs. (200-250K) ca scoasa de un medic cu cabinet particular este curat faliment. Nu este numai parerea mea, calitatea de intreprinzator nu o poseda oricine. Din imensa majoritate doar citiva isi propun sa aiba un business propriu. In Canada 20% din cei activi au un business propriu iar 80% se bat pe locurile de munca oferite de primii. Acum 40-45 ani situatia era invers (sursa: Serviciile financiare ale grupului Citi Bank). Din cei care au un business foarte putini reusesc sa se mentina. Dau exemplul magazinului (supermarket) din intersectia Bathurst-Elgin Mills, la Nord de Toronto. In ultimii 4 ani a avut 3 proprietari diferiti, deci 3 falimente. Primii erau italieni, urmatorii chinezi si apoi evrei de origine poloneza. Acum, proprietarul cladirii cauta alti musterii cu bani. “conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university…( Ivy)” In sinea mea gindesc ca trebuie sa fie ceva deosebit, specific Canadei daca intr-o echipa de 15 canadieni NU ARE LOC NICI UN EMIGRANT, caci de romani emigranti nici nu imi mai pun problema! Ramii blocat la cit de departe au ajuns povestile si miturile despre Canada. Iata un exemplu tipic de cum se gindeste in RO: “...incepand acolo ca asistent medical (schimbat plosca si alte treburi),poti fi sigur ca daca faci treaba buna....poti deveni director in scurt timp...( korny)” In RO se considera ca managerul este un fel de director – complet fals. Intr-o companie directorul este un reprezentant al proprietarului si reprezinta interesele acestuia, salariul fiindu-i stabilit de adunarea actionarilor. Managerul este echivalentul unui sef de echipa si in general munceste cot la cot cu ceilalti salahori. Nu demult cautam managerul in libraria Chapters, de marimea salii polivalente din Bucuresti. Vad o domnita impingind din greu la un carut cu carti pe care le aduna de prin incinta librariei (publicul lasa cartile prin toate colturile). Ma apropii si o intreb unde pot gasi pe managerul X? Eu sunt! ... La fel este si in marile supermagazine. La ora 7 dimineata managerul aduna caruturile lasate de public prin parcare. O parcare cam de marimea unui stadion. Cat despre lucrul la blocuri... Acesta este exemplul clasic unde chiar si inginerii curata WC-urile, cel putin cele alocate facilitatilor comune si sorteaza si incarca gunoiul in bene (vara este o adevarata placere daca nu ai ficat sanatos). Cunosc foarte bine situatia. Un prieten, un adevarat prieten, a lucrat ca administrator (superintendent), impreuna cu sotia, la blocul unde am locuit acum citiva ani. Se prefera cupluri. Au “succes” inginerii cu Politehnica pentru ca pot face si unele mici reparatii la instalatiile sanitare. Blocul face parte din compania Westdale (legendele spun ca ar fi cam 500 de blocuri in aceasta companie, proprietatea unui evreu care a inceput afacerea in anii ’60. Asta da realizare!).
Da grabita e toata lumea!!!
- de
PROUDFRECKLED
la: 24/07/2005 15:57:13
(la: Trancaneala Aristocrata "4") Uite fac eu cafea ....la amiaza.Iar mergeti la mare?Ma perpelesc de dorul ei.Zgomot de valuri.miros de alge,cochilii sclipitoare......oh... si nisipul fin de la Mamaia,ce-l dadeam jos cu greu..... camera de hotel cind ma pregateam sa ies seara.Doamne.......nu mai continui!
Sa-mi povestiti si mie cum a fost,macar! ce-as mai mânca...facutzi la provensal, pui melcul in cochilie, apoi umpli cu unt frecat in spuma cu usturoi si patrânjel mult si dai la cuptor...
o delicatetze... mi-e dor si de carne de porc...:)) ca-mi ies mieii pe ochi... is tare buni,
se mai fac si cu rosii si faina de nuca de coco... vin gata curatzatzi in cutii de conserve si cochiliile sunt vandute separat, apoi le ai, ca le speli...le pui la fiert cu apa si sapun se fac repede si-s deliciosi.. tare fin... in FR sunt cutii din romania...:) chiar si piciorushe de broscutze... intrebare : ce este un secret?
raspuns: o cochilie intrebare: ce este o lacrima? E cazul sa ne si destindem un pic:
Urmatorul ghid pentru calatorii americani care se-ndreapta spre Franta a fost compilat de specialisti de cea mai inalta calificare din documente confidentiale si publice provenind de la US State Department, Food and Drug Administration, Central Intelligence Agency, US Chamber of Commerce, Center for Disease Control si cativa sateliti-spioni extrem de scumpi, despre care francezii n-au habar. Este un ghid exclusiv pentru calatorii americani. Garantia rigorii nu este nici urmarita, nici intentionata." Privire generala: Franta este o tara straina de marime mijlocie situata pe continentul Europa. Este un membru important al comunitatii mondiale, chiar daca nici pe departe atat de important pe cat crede. Se invecineaza cu Germania, Spania, Elvetia si alte cateva tari mai mici fara o importanta deosebita si care nu reprezinta o destinatie atractiva pentru cumparaturi. Franta este o tara foarte veche cu multe tezaure, cum sunt Luvrul si EuroDi! ! sney. Printre contributiile sale la civilizatia occidentala se numara sampania, Camembertul si ghilotina. Desi Franta se considera o natiune moderna, aerul conditionat este putin utilizat si este aproape imposibil sa gasesti o mancare mexicana comestibila. Un motiv continuu de exasperare pentru vizitatorii americani este acela ca locuitorii se incapataneaza sa vorbeasca franceza, desi multi sunt capabili sa treaca pe engleza daca zbieri la ei. Ca in orice tara straina, numarati restul in magazine si restaurante. Populatia: Franta are o populatie de 54 de milioane, din care majoritatea beau si fumeaza zdravan, conduc ca lunaticii, au libidoul exagerat si nu cunosc conceptul de a sta rabdatori la rand. Francezii sunt lacomi, temperamentali, mandri, aroganti, zapaciti si indisciplinati: toate acestea sunt punctele lor bune. Majoritatea francezilor sunt romano-catolici, desi nu s-ar zice dupa comportament. Multi sunt socialisti, iar costumele de baie topless constituie un aspect frecvent. Barbatii poarta uneori nume de femei ca Marie si se pupa atunci cand isi decerneaza decoratii. Calatorii americani sunt sfatuiti sa mearga in grupuri, purtand sepci de baseball si pantaloni colorati pentru a se recunoaste reciproc mai usor. Siguranta: In general, Franta este o destinatie sigura, desi calatorii trebuie sa stie ca, din cand in cand, este invadata de Germania. Traditional, francezii se predau mai mult sau mai putin instantaneu, dar, in afara dificultatii temporare de a procura whisky scotian si de a afla scorurile la baseball sau cotatiile bursiere la New York, viata decurge aproximativ la fel pentru vizitatori. A fost construit recent un tunel sub Canalul Manecii, pentru ca guvernul sa poate fugi mai repede la Londra. Istorie: Franta a fost descoperita de Charlemagne in Evul Mediu. Alte figuri istorice importante sunt Louis XIV, hughenotii, Jeanne D'Arc, Jacques Cousteau si Charles de Gaulle, care a fost multi ani presedinte, iar acum este aeroport. Guvernarea: Forma de guvernare este democratica, dar zgomotoasa, Alegerile se tin mai mult sau mai putin continuu. Din considerente administrative, tara este impartita in regiuni, departamente, municipalitati, orase, comune, sate, cafenele, baruri si placi ceramice de pardoseala. Parlamentul consta in doua camere, Superioara si Inferioara (desi se afla amandoua la parter), ai caror membri sunt fie gaulisti, fie socialisti, nici unul dintre ei nefiind cu totul demn de incredere. Principalele preocupari ale parlamentului sunt plasarea de bombe atomice in sudul Pacificului si mimarea indignarii atunci cand se plange cineva. Dupa cele mai recente comunicari de la serviciile secrete, in prezent este presedinte unul pe care-l cheama Jacques. Nu avem alte informatii pentru moment. Cultura: Francezii sunt mandri de cultura lor, desi nu este usor sa-ti dai seama pe ce. Toate cantecele lor suna la fel si au facut cu greu filme in care merita sa vezi si altceva decat scenele de nuditate. Si nimic nu este mai plicticos, desigur, decat un roman scris de un francez. Bucataria: Sa fim sinceri, oricat usturoi ai pune pe el, un melc nu este decat o rama cu cochilie in spinare. Dar orice croissant este excelent, desi este imposibil pentru cei mai multi americani sa pronunte acest cuvant. In general, calatorii sunt sfatuiti sa se rezume la cheeseburgeri in hotelurile bune cum sunt Sheraton sau Holiday Inn. Economia: Franta are o economie puternica si diversificata, depasita in Europa doar de Germania, ceea ce este surprinzator, deoarece oamenii nu prea muncesc. Daca nu sunt in pauza de patru ore de dupa pranz, sunt fie in greva, fie blocheaza soselele cu camioane si tractoare. Principalele exporturi ale Frantei sunt, in ordinea importantei: vin, arme nucleare, parfumuri, rachete teleghidate, sampanie, arme de mare calibru, lansatoare de grenade, mine terestre, avioane de atac, armament divers si branza Sarbatori oficiale: Franta are mai multe sarbatori decat oricare alta natiune. Printre cele 361 de sarbatori nationale se numara 197 de zile de sfinti, 37 de zile ale Eliberarii Nationale, 16 zile ale Proclamarii Republicii, 54 de intoarceri triumfale ale lui Charles de Gaulle ca si cand ar fi castigat razboiul de unul singur, 18 zile de trimitere in exil a lui Napoleon, 17 zile de chemare din exil a lui Napoleon si 112 zile "Franta e mare si restul lumii nu face doi bani". Sarbatorirea Sfintei Brigitte Bardot este pe 1 martie. Concluzie: Franta se bucura de o istorie bogata, un relief variat si spectaculos si o clima temperata. Pe scurt, ar fi o tara foarte placuta, daca n-ar fi locuita de francezi. Cel mai bun lucru care se poate spune despre ea este ca nu este Germania. Prevenire: Serviciile consulare ale guvernului Statelor Unite exista in singurul scop al promovarii intereselor companiilor americane ca McDonald's, Pizza Hut si Coca-Cola. ! ! In eventualitatea ca sunteti victima unui atac sau accident serios, implicand cel putin pierderea unui membru, contactati Ambasada Americana intre orele 17:15 - 17:20, marti sau vineri, iar un oficial cu totul indiferent la problema dumneavoastra va va da o lista de dentisti sau ceva tot atat de nefolositor. Aveti in vedere ca nimeni nu v-a cerut sa plecati in strainatate. Noi ne facem intotdeauna vacantele la Miami Beach si va sfatuim sa procedati la fel. Multumim si noroc!" -------------------------------------------------- All you need is ignorance and confidence and the success is sure. Mark Twain Cred ca fiecare om se ascunde in el insusi din cauza temerilor lui – frica de a nu fi ranit, teama de a fi judecat gresit de altii, condamnat, blamat si urat, teama de a pierde iubirea, stima, posesiunile materiale ori altceva – lucruri pe care le considera esentiale pentru el.
Ceea ce in cele din urma nu e real – nu suntem casa noastra, masina noastra, jobul nostru, partenerul nostru, copilul nostru. De obicei, este ranit orgoliul nostru, mic ori mare, ne este atins egosimul nostru. Si, Doamne, cati dintre noi nu au, din plin, din ambele?. Ne ascundem, pentru ca ne cunoastem pe noi insine prea putin si pe ceilalti aproape deloc. De obicei, ii interpretam, cel mai adesea dupa un cuvant ori o fapta spusa la manie, durere ori intr-o stare de criza existentiala. Fireste ca noi nu stim ce se afla in spatele faptelor si vorbelor si ne pripim sa judecam, sa condamnam, sa etichetam. Si asta cred ca este cel mai groaznic lucru in lumea moderna- etichetarea fara a intra in profunzimea borcanului sa vedem totusi, gustand pe indelete, ce e acolo; poate fi, insa, din tot mai putinul timp pe care il avem la dispozitie. Apoi, ii ranim pe ceilalti, care se vor ascunde in spatiul lor personal si se vor retrage la cea mai mica adiere de vant, ca un melc in cochilie. Asa cum facem si noi, ca am patit-o cam de multe ori…De aici o intreaga drama. Din pacate, mai intotdeauna reactionam la ceea ce este in jur, nu actionam. Reactiunea nu e constructiva, din nefericire. Suferim din prea putina iubire, nu numai pentru cei din jur, ci mai cu seama pentru noi insine. A-i iubi pe ceilalti ca pe tine insuti presupune, ca prim pas obligatoriu, iubirea de sine, care nu trebuie confundata cu egoismul ori cu narcisismul. A te iubi presupune a te cunoaste pe tine insuti, a te intelege, a te accepta si a te ierta. Ori munca asta este sisifica, de cele mai multe ori. Multi renunta inainte de a ajunge macar o singura data in varful muntelui.
Franta - ghid de calatorie:)) - proaspat primita din...Miami!
- de
Horia D
la: 06/12/2005 16:24:07
(la: Trancaneala Aristocrata "7") Urmatorul ghid pentru calatorii americani care se-ndreapta spre Franta a fost compilat de specialisti de cea mai inalta calificare din documente confidentiale si publice provenind de la US State Department, Food and Drug Administration, Central Intelligence Agency, US Chamber of Commerce, Center for Disease Control si cativa sateliti-spioni extrem de scumpi, despre care francezii n-au habar.
Este un ghid exclusiv pentru calatorii americani. Garantia acuratetii nu este nici urmarita, nici intentionata. "Privire generala: Franta este o tara straina de marime mijlocie situata pe continentul Europa. Este un membru important al comunitatii mondiale, chiar daca nici pe departe atat de mult cat crede. Se invecineaza cu Germania, Spania, Elvetia si alte cateva tari mai mici fara o importanta deosebita si care nu reprezinta o destinatie atractiva pentru cumparaturi. Franta este o tara foarte veche cu multe tezaure, cum sunt Luvrul si EuroDisney. Printre contributiile sale la civilizatia occidentala se numara sampania, Camembertul si ghilotina. Desi Franta se considera o natiune moderna, aerul conditionat este putin utilizat si este aproape imposibil sa gasesti o mancare mexicana decenta. Un motiv continuu de exasperare pentru vizitatorii americani este acela ca locuitorii se incapataneaza sa vorbeasca franceza, desi multi sunt capabili sa treaca pe engleza daca zbieri la ei. Ca in orice tara straina, numarati restul in magazine si restaurante. Populatia: Franta are o populatie de 54 de milioane, din care majoritatea beau si fumeaza zdravan, conduc ca lunaticii, au libidoul exagerat si nu cunosc conceptul de a sta rabdatori la rand. Francezii sunt lacomi, temperamentali, mandri, aroganti, zapaciti si indisciplinati: toate acestea sunt punctele lor bune. Majoritatea francezilor sunt romano-catolici, desi nu s-ar zice dupa comportament. Multi sunt socialisti, iar costumele de baie topless constituie un aspect frecvent. Barbatii poarta uneori nume de femei ca Marie si se pupa atunci cand isi decerneaza decoratii. Calatorii americani sunt sfatuiti sa mearga in grupuri, purtand sepci de baseball si pantaloni colorati pentru a se recunoaste reciproc mai usor. Siguranta: In general, Franta este o destinatie sigura, desi calatorii trebuie sa stie ca, din cand in cand, este invadata de Germania. Traditional, francezii se predau mai mult sau mai putin instantaneu, dar, in afara dificultatii temporare de a procura whisky scotian si de a afla scorurile la baseball sau cotatiile bursiere la New York, viata decurge aproximativ la fel pentru vizitatori. A fost construit recent un tunel sub Canalul Manecii, pentru ca guvernul sa poate fugi mai repede la Londra. Istorie: Franta a fost descoperita de Charlemagne in Evul Mediu. Alte figuri istorice importante sunt Louis XIV, hughenotii, Jeanne D'Arc, Jacques Cousteau si Charles de Gaulle, care a fost multi ani presedinte, iar acum este aeroport. Guvernarea: Forma de guvernare este democratica, dar zgomotoasa. Alegerile se tin mai mult sau mai putin continuu. Din considerente administrative, tara este impartita in regiuni, departamente, municipalitati, orase, comune, sate, cafenele, baruri si placi ceramice de pardoseala. Parlamentul consta in doua camere, Superioara si Inferioara (desi se afla amandoua la parter), ai caror membri sunt fie gaulisti, fie socialisti, niciunul dintre ei fiind cu totul demn de incredere. Principalele preocupari ale parlamentului sunt plasarea de bombe atomice in sudul Pacificului si mimarea indignarii atunci cand se plange cineva. Dupa cele mai recente comunicari de la serviciile secrete, in prezent este presedinte cineva pe care-l cheama Jacques. Nu avem alte informatii pentru moment. Cultura: Francezii sunt mandri de cultura lor, desi nu este usor sa-ti dai seama din ce motiv. Toate cantecele lor suna la fel si au facut cu greu filme in care merita sa vezi si altceva decat scenele de nuditate. Si nimic nu este mai plicticos, desigur, decat un roman scris de un francez. Bucataria: Sa fim sinceri, oricat usturoi ai pune pe el, un melc nu este decat o rama cu cochilie in spinare. Dar orice croissant este excelent, desi este imposibil pentru cei mai multi americani sa pronunte acest cuvant. In general, calatorii sunt sfatuiti sa se rezume la cheeseburgeri in hotelurile bune cum sunt Sheraton sau Holiday Inn. Economia: Franta are o economie puternica si diversificata, depasita in Europa doar de Germania, ceea ce este surprinzator, deoarece oamenii nu prea muncesc. Daca nu sunt in pauza de patru ore de dupa pranz, sunt fie in greva, fie blocheaza soselele cu camioane si tractoare. Principalele exporturi ale Frantei sunt, in ordinea importantei: vinul, arme nucleare, parfumuri, rachete teleghidate, sampania, arme de mare calibru, lansatoare de grenade, mine terestre, avioane de atac, armament divers si branza. Sarbatori publice: Franta are mai multe sarbatori decat oricare alta natiune. Printre cele 361 de sarbatori nationale se numara 197 de zile de sfinti, 37 de zile ale Eliberarii Nationale, 16 zile ale Proclamarii Republicii, 54 de intoarceri triumfale ale lui Charles de Gaulle ca si cand ar fi castigat razboiul de unul singur, 18 zile de trimitere in exil a lui Napoleon, 17 zile de chemare din exil a lui Napoleon si 112 zile "Franta e mare si restul lumii nu face doi bani". Sarbatorirea Sfintei Brigitte Bardot este pe 1 martie. Concluzie: Franta se bucura de o istorie bogata, un relief variat si spectaculos si o clima temperata. Pe scurt, ar fi o tara foarte placuta, daca n-ar fi locuita de francezi. Cel mai bun lucru care se poate spune despre ea este ca nu este Germania. Prevenire: Serviciile consulare ale guvernului Statelor Unite exista in singurul scop al promovarii intereselor companiilor americane ca McDonald's, Pizza Hut si Coca-Cola. In eventualitatea ca sunteti victima unui atac sau accident serios, implicand cel putin pierderea unui membru, contactati Ambasada Americana intre orele 17:15 - 17:20, marti sau vineri, iar un oficial cu totul indiferent la problema dumneavoastra va da o lista de dentisti sau ceva tot atat de nefolositor. Aveti in vedere ca nimeni nu v-a cerut sa plecati in strainatate. Noi ne facem intotdeauna vacantele la Miami Beach si va sfatuim sa procedati la fel. Multumim si noroc!"
|
 loading... |
(la: Buna dimineata intelepciune .....)