comentarii

cocolirea copiilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
femei... - de sorin1975 la: 03/10/2004 12:47:03
(la: femeile din diaspora (si nu numai))
Cred ca gresesc dar consider ca nu putem cataloga femeia (romanca sau nu) datorita a 4 intamplari si alea doar auzite de la... cineva!
Draga mea, femeia ca si barbatul, are libertatea de a dori, are libertatea de a vrea si pe aceea de face... Fiecare are dreptul de a actiona intr-un fel sau altul si tot fiecare va suporta rezultatul faptelor sale, fie el bun sau rau... Sunt casatorit de 7 ani si cateva luni, am doi copii, dar nu am trait niciodata cu gandul ca ma inseala... iar daca ar face-o ar fi probabil si datorita actiunilor mele in ceea ce o priveste. Sunt oameni care pot trece cu usurinta peste momentele grele ale vietii, altii insa aleg cai nu tocmai ortodoxe ... Nu-i putem judeca nici pe unii nici pe ceilalti! Insa nu putem numi femeile unei intregi natiuni curve. Si iti mai spun ceva, fara sa o intelegi ca pe un afront, majoritatea celor ce vad gunoiul din ochii altuia ori au ei o barna in ochi ori doresc dar nu au curaj sa faca ceea ce fac ceilalti... Acest subiect pe care l-ai deschis aici este un subiect foarte sensibil... este aproape la fel de sensibil ca cel in care am fost numiti popor de tigani... Esti romanca? faci parte din majoritate? te-ar durea daca ai fi numita curva? te-ai revolta?
Multumesc din adancul sufletu - de mya la: 03/10/2004 14:05:46
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Multumesc din adancul sufletului meu, cosmacpan! ;-). Zau, merci mult de tot pentru urari! Sa dea Domnul sa iasa figura.

Aia cu mine si exemplul in lume...e trasa rau de par...da´recunosc ca m-a gadilat la Ego :-) un minut...Ce-si baga asta mereu coada dom´le, mama lui...:-(.

Acuma sincer, nu am nimic special. Am un bunic grec si altul basarabean. Ambele familii au avut experiente de neuitat in timpul vietii lor (evacuati din calea rusilor, pierdut toate rudele prin deportari in Siberia - morti de frig si foame in vagoane de vite, cazut bombe pe casele lor, murit primii copii...etc.). Pe mine m-au crescut de moda veche sa fiu mereu optimista si sa cred in mine (fiindca Dumnezeu e cu mine mereu), poate d-aia tin la tavaleala. Zicea bunica mea ca orice greutate in viata e ca o lectie din care trebuie sa inveti, e pusa acolo special pentru asta. Trebuie sa te uiti la ea asa si nu altfel...sa fii cica...bun cu greutatea si sa o domini fericit ca ...uite ai mai invata ceva din ea. Tare, nu? (au trait pana la 94, 87, 85 si 82 de ani toti 4... de bunici zic, si au murit in somn).

Numai bine iti doresc si o saptamana placuta in continuare!

#24075 (raspuns la: #24068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parinte, - de (anonim) la: 03/10/2004 23:17:53
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Parinte,
Imi cer mai intai scuze ca ma bag direct in discutie fara sa citesc ce s-a scris mai inainte. Pe scurt, eu am parasit biserica ortodoxa acum cativa ani, pentru ca eram dezamagita de ce am vazut (imoralitate, bisericile, credinciosii si preotii nu urmau scriptura - dupa parerea mea) si am gasit o comunitate mica, de orientare neo protestanta careia m-am alaturat. Am parasit de doua luni Romania. Acum ma aflu la Oxford unde am gasit o comunitate devotata de ortodocsi. Prima data cand am fost la biserica a fost doar pentru a intalni alti romani, dar incep sa merg acolo pt ca sa ma apropii de Dumnezeu si, pentru prima data de multi ani, ma bucur sa fiu intr-o biserica ortodoxa. In biserica sunt oameni de toate nationalitatile, nu doar romani, iar preotii sunt englezi. Credinciosii din parohie sunt chiar dedicati lui Dumnezeu, ceea ce nu prea am intalnit in bisericile din tara, unde majoritatea sunt crestini doar cu numele. Sa-mi fie iertat daca gresesc, e doar punctul meu de vedere.
Asta a fost doar un comentariu.
Intrebarea ar fi - daca lucrurile stau chiar atat de rau cum le vad eu (si am intalnit si ortodocsi care sa fie de acord cu mine) ce face biserica pentru a schimba ceva in bine? In biserica de care apartin acum (Biserica lui Hristos), organizata, ce-i drept pe sistem american, exista o stransa legatura intre membrii bisericii, care se ajuta intre ei spiritual si material. Nu sunt tolerate abaterile crase de la normele Bibliei - pe ideea: daca nu vrei sa te supui, esti liber sa faci ce vrei, dar in afara bisericii (adica nu ca membru). Copii si memebrii mai noi ai bisericii participa la lectii de catehizare. Se organizeaza regulat studii, discutii biblice si grupuri de rugaciune. Din cauza ca noi credem ca credinta noastra ne aduce la mantuire, incercam sa le spunem si celor care nu cred si sa il facem cunoscut pe Dumnezeu. Am vazut activitati de genul acesta si in biserica ortodoxa din Oxford, dar in Romania, o prietena de-a mea ortodoxa, care a propus organizarea unui grup de rugaciune a fost acuzata de "sectarism". Ce este de facut pentru ca biserica ortodoxa romana sa nu mai fie in starea jalnica de acum? Repet, poate e doar parerea mea. Daca e asa, va rog sa argumentati. Poate imi deschideti ochii.
Deasemeni, as vrea sa-mi spuneti parerea dvs. despre ecumenism.
Si inca o intrebare: Ce terbuie sa facem ca sa ne mantium? Sunt, din punctul dvs. de vedere, crestinii din alte confesiuni mantuiti?
Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi un mesaj atat de lung.
Andreea Serban
aberatii ! - de desdemona la: 04/10/2004 14:51:24
(la: prenumele si influentza lui)
Stiinta asta care se ocupa cu caracterizarea persoanelor care poarta un anumit nume e chiar mai putin stiintifica decat astrologia, de care unii spuneau ca sunt aberatii, minciuni. In ce fel poate sa te afecteze un nume ? Cati Ioni si Ioane, Marii si Petre sunt in Romania, si ce, sunt toti la fel, au ei o parte de personalitate comuna ? Sigur, daca ai un prenume mai putin obisnuit, poti sa te crezi ceva mai unic. Singurul fel in care cred eu ca te poate influenta un nume e in legatura cu ceilalti: daca rad alti copii de tine (sau alti oameni) poti sa devii complexat. Poate cineva c-o ureche foarte muzicala sa spuna ca 'prenumele asta nu suna bine'. Dar altfel ? Cum sa judeci un nume ? Si cum sa aleaga parintii un nume care va placea copilului lor cand va deveni adult cand el incepe prin a fi un bebelus, si numele trebuie pus chiar atunci ?
In ce priveste numele de familie, mi se pare si mai mica influenta lui. Te nasti intr-o familie, si prin lege porti numele ei, sau cand te casatoresti iei pentru simplicitate numele de familie al sotului/sotiei. Din motive practice. Cum ar putea sa se transmita numele de familie prin 'sange' ? Si in cazul copiilor cu parinti necunoscuti, care totusi au si ei sange ? Intr-un singur fel te poate influenta numele de familie: la scoala la catlog. Fiind strigati alfabetic, de multe ori cei de la urma catalogului scapau de intrebarile-capcana pentru ca pana la urma se gasea cineva din cei dinainte sa raspunda.


Desdemonovici
Hypatia - de carapiscum la: 05/10/2004 02:47:39
(la: prenumele si influentza lui)
Eu cred ca nu are ce cauta acest citat in contextul de mai sus. In primul rand trebuie sa recunosti faptul ca Ioan Evanghelistul nu vorbeste de "Cuvant" in sens literal, ci de Cuvantul lui Dumnezeu, adica de Fiul Sau. Aici el vorbeste despre Sfanta Treime si stransa legatura dintre persoanele acesteia.

Faza cu menirea de la parinti... Daca vrei se poate vorbi intr-un fel de menire din partea lor in sensul ca ei sunt primii care ne traseaza cai de urmat in viata, ei sunt prima noastra pilda pe care o avem inainte. Dar ca sa spunem acuma ca suntem meniti prin nume sa devenim ceva sau cineva..., mi se pare o chestie mai mult decat iluzorie. Adica un Traian, nume destul de des intalnit la noi, va avea aceleasi trasaturi cu vestitul cuceritor al Daciei? Sau Remus, sau Sergiu, sau Virgil (de la Virgiliul antic)... Cate ex. nu se pot da? Insa recunosc la randul meu ca ai dreptate in ceea ce afirmi la sfarsitul mesajului tau: "Sigur, importa si educatia in familie, care ar trebui sa fie una spiritualizanta si nu una care sa-l adanceasca pe om in materie, aplatizantu-l cu totul din punct de vedere spiritual." Din acest pdv putem admite ca tocmai de aceea stramosii nostri cautau sa puna nume copiilor in functie de ziua in care s-au nascut, mai exact de sfintii din calendar sau de sarbatorile in preajma carora erau nascuti acestia, ca sa urmeze pe cat posibil pilda lor de sfintenie. Asta se extinde de buna seama la cinul monahal unde numele de botez sunt schimbate cu altele de "tundere in monahism" (si imprumutate tot de la diferiti sfinti), un fel de consacrare inclusiv prin nume.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24201 (raspuns la: #24171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ro-whatever - de Paianjenul la: 05/10/2004 07:43:24
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Oricine vine in contact cu o limba straina - fie in propria lui tara, fie altundeva aiurea - va avea mai devreme sau mai tirziu tendinta sa imprumute cuvinte si expresii din limba respectiva... fie in virtutea obisnuintei, fie din snobism, fie - pur si simplu - dintr-un fel de simt practic sau/si stilistic - in unele cazuri limba materna neavind expresii care sa redea o idee atit de "reusit" ca si limba de imprumut. Ce ma uimeste personal este insa atitudinea acelor imigranti care neglijeaza sau - si mai rau! - evita in mod deliberat sa vorbeasca limba materna in familie, fortind oarecum "naturalizarea" odraslelor lor in patria adoptiva (si in acelasi timp privindu-i de privilegiul de a cunoaste o limba in plus: limba materna!...). Tragedia devine tragi-comedie cind mai auzi si ce nume au copii pe care i-au facut in noua patrie:

Crystal Capraru
Robert Patlagica
William Gaina
Anthony Miriste-Plopeni...

...Fleosc Maritzo....

etc....
Scurta revenire la subiect - de Crisa_ la: 05/10/2004 15:21:57
(la: despre barbati ... fara suparare :))
A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume
in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat
folositi de mai multe ori.

Cand se uita le meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se
concentreaza, isi ajuta echipa favorita.

Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor
meciuri de campionat european sau mondial.

Barbatilor le plac telefoanele cu multe butoane. Acest tip de telefon ii
face sa se simta importanti.

Barbatilor le place sa fie ei primii care citesc ziarul de dimineata.

Toti barbatii arata caraghiosi in sandale, cu sosete negre.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai
tine si la altceva decat la el.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva.
Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Barbatii care incep sa cheleasca, poarta sapca.

Barbatilor le plac ceasurile cu agenda, alarma, muzicuta etc.

Toti barbatii detesta a li se spuna "Trebuie sa vorbim despre noi".
Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Barbatii au un mod ciudat de a fi sensibili.

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de
curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Barbatii nu au celulita.

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac
barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: "O,
Dumnezeule, mai e cineva imbracat in costum gri!"

Daca un barbat gateste pentru tine mai multe decat un fel de mancare,
précis are intentii serioase.

Cand trei sau mai multi barbati se intalnesc, vorbesc despre sport.
(Cand trei sau mai multe femei se intalnesc, vorbesc despre barbati.)

Asociatia de idei la o femeie se face asa:"Sunt indragostita. Apropo,
trebuie sa-mi cumpar sutien." Un barbat spune: "A castigat echipa mea.
Apropo, trebuie sa duc masina la service."

Nu te ingrijora daca un barbat spune "Te sun eu" si nu suna. Poti sa fii
sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu
n-a vrut sa te sune

Barbatilor nu le place sa piarda.

Barbatii care pot manca tot ce vor si nu se ingrasa ar trebui sa manance
doar cand nu sunt femei de fata.

E o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii
ca "iesi afara" sau "nu vreau sa te mai vad" nu fac decat sa te oblige
sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui "Te iubesc,
vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii". Va pleca fara sa ceara
explicatii.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile. De exemplu:
"Costica, arati foarte bine azi".
Costica: "Multumesc".
Invers: "Maria, arati foarte bine."
Maria: "Da? Probabil din cauza luminii."

Barbatii care asculta muzica clasica nu prea scuipa.

Barbatii sunt mai siguri pe ei pentru ca, inca din copilarie, se vad
niste eroi legendari. Femeile sunt mai putin sigure pe ele pentru ca
toata viata vor sa fie ca o papusa Barbie.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a
ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se
gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul M
femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete
tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot. Femeile isi amintesc tot.
AlexM - de Horia D la: 05/10/2004 18:04:04
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
"mishcarea de rotatie e mica si obiectul doar se invarte, nu se ridica de pe suportul sau. In momentul in care mishcarea de rotatie are o anumita putere, dracia se ridica sin suportul respectiv si zboara.Ca atare roatie+ zburat= true si common sense= 0"

Hai ca m-ai distrat... Ale naibii mici farfurii zburatoare. Oare ce oameni mici si verzi le fac sa zboare? Poate cei ce traiesc in universuri paralele?:))

Hai sa-ti mai dau un exemplu. Un avion daca sta pe pista de decolare nu zboara. La fel, daca e condus cu viteza mica, nu zboara. Oare de ce? Doar e proiectat pentru zbor. Dar ce se intampla cand ia viteza? La 100-120 de mile pe ora, aripile creaza ceea ce se cheama "lift". Deci viteza+"lift"=zbor. La fel si cu jucaria copiilor tai. Cu cat se rotesc mai repede, cu atat "lift"-ul pe care-l creaza a mai mare... Rezultatul=zbor

Si asta fara asistentza micilor oameni verzi. sau albastri. ori visinii.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#24242 (raspuns la: #24209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ro-whatever - de LMC la: 05/10/2004 19:05:52
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Paianjene cred ca asta este prima data cind sintem pe aceeasi unda. Si eu sint foarte suparata cind vad unele familii de Romani care nu-si invata copii sa vorbeasca Romaneste. Este adevarat ca copii nascuti in America sau stiu eu pe unde le vine mult mai usor sa vorbeasca in limba tarii adoptive decit Romaneste, dar ceea ce ma scoate din toti papucii este cind vad parintii ca se chinuie sa vorbeasca cu ei in Engleza in loc sa-i fi invatat pe copii sa vorbeasca Romaneste de cind au fost mici. Familia noastra este in America de 19 ani si fratele meu mai mic avea numai 4 ani cind a venit in America. Eh, pot sa va spun ca vorbeste foarte bine Romaneste, desi in Romania nu a facut nici macar gradinita. A invata singur sa scrie si sa citeasca. Mai venea pe la mine sa-i spun cum se citeste cuvintele care contineau "ce", "chi", "ge" sau "ghe", ma rog, cuvinte care erau mai lungi, dar se prindea imediat si asa a invatat sa citeasca, iar mai tirziu cind a inceput sa intre pe chaturile romanesti si-a perfectionat scrisul. Cind a mers in Romania vorbea cu accent de American, dar toti se mirau de el cum de vorbeste asa bine Romaneste, ca cica altii care erau plecati de numai 3, 4 ani abea scoteau o vorba in Romaneste. Da, mai exista si din astia care nu fac efort sa vorbeasca Romaneste, dar acestia sint probabil cu multe alte vicii care ii pun intr-o categorie complect separata de noi ceilalti care vorbim din obisnuinta intr-o limba rogleza. Mi-am adus aminte acuma de o faza mortala. Cica nu stiu cine s-a dus in Romania dupa vre-o 5 ani de stat in America si printre altele vroia sa explice de ce a venit in Romania, zicea: I came to fac ceva pe-aci in Romania. Ginditi-va ca respectivul era in fata unui grup de oameni mare de tot unde i sa dat cuvintul sa se prezinte. Nasol de tot, ca toti care cunosteau limba engleza au inceput sa rida pe sub scaune, ca propozitia avea doua intelesuri. Dar cum v-am spus nu toti Romanii sintem asa, si ma mindresc sa spun ca am si prieteni de virsta mea care s-au nascut in America si care vorbesc Romaneste foarte bine, cu accent si mai greoi, dar foarte bine.
#24252 (raspuns la: #24211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT CA NICI NU SE COMPARA !!! - de nasi la: 06/10/2004 04:57:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).
Pt. LMC - de Paianjenul la: 06/10/2004 09:40:10
(la: O noua limba de circulatie internationala)
"Si eu sint foarte suparata cind vad unele familii de Romani care nu-si invata copii sa vorbeasca Romaneste."

- "Cine cunoaste o limba straina este un om in plus"

zicea profesorul nostru de desen in scoala generala... si sint convins ca oricine cunoaste (cel putin) o limba straina este de acord cu afirmatia lui. Tembelismul (sau snobismul?) imigrantilor romani care nu-si invata copiii romaneste este o ATITUDINE care - cum ziceam - ii priveaza (si limiteaza) pe acei copii de privilegiul de a invata o a doua limba (chiar daca e irelevant ca e vorba de limba materna sau nu).

Si, mai zic eu - parafrazind-o pe Desdemona - chiar daca se complac sa vorbeasca "corcit" (cind sint in "papuci de casa"), indivizii care au un dram de stil si simt estetic se vor stradui sa vorbeasca romaneste atunci cind imprejurarile cer sa se vorbeasca romaneste... si "whatever" atunci cind imprejurarile cer sa se vorbeasca "whatever"...
#24301 (raspuns la: #24252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dinisor, draga, - de Hypatia la: 06/10/2004 14:12:35
(la: prenumele si influentza lui)
Pot continua cu urmatoarele:
Tocmai din cauza de experiente ca cea prin care ai trecut tu, nu este recomandabil ca sa punem doua sau mai multe nume copiilor nostri. Sau daca ii numim cu doua prenume, ar trebui sa avem preocuparea ca toti sa-i strige/cheme cu toate prenumele! Diminutivele, chemarile de alint etc sunt poate frumoase, placute, dar ne rapesc din forta cu care NUMELE INVESTESTE PERSOANA!
Este ceea ce voiam sa va scriu astazi, ca o completare la mesajul meu de ieri, pentru ceea ce Carapiscum nu vazuse ca legatura dintre principiul biblic si persoane, incepand cu cea a lui Hristos: Este apanajul persoanelor sa poarte un nume. Sigur ca umanitatea a transferat proprietatea de a purta un nume si fiintelor, lucrurilor care devin importante pentru om: animalul de casa, colectivitatea, natiunea, dar si stelele, locurile etc.
Asta pentru ca Dumnezeu a dat lui Adam acest privilegiu al numirilor. Insa, fiintele personale capata o DIMENSIUNE aparte, eshatologica, prin numele pe care il poarta. Este extrem de important sa pricepem asta. Chiar legatura dintre noi si ceilalti/lume/ Dumnezeu este altfel, daca ne asumam numele pe care il purtam in chip real. De exemplu, elevii mei au devenit mult mai atenti la ei insisi dupa ce le-am spus semnificatia numelor lor si acum si le poarta ca pe un fel de stindard. Pacat ca parintii lor nu continua acasa ce am inceput eu, caci daca propria lor mama le-ar spune pe numele lor intreg, devenirea copiilor ar fi mai implinita...
Nu va ascund ca exista si o magie a numelor. Am descoperit asta in satele din Oltenia, unde oamenii sunt strigati/chemati pe nume total diferite de cele primite la botez, cu motivul ca necunoscandu-li-se adevaratul nume, nu se prind vrajile de ei! Asta pentru ca acei oameni au putina credinta, de multe ori formala si in loc sa se increda in purtarea lui Dumnezeu de grija, cred ca se pot apara stalcindu-si numele. Habar n-au cat isi scad din implinirea personala...
Dar cine sa ia aminte?
Poporul acesta este zabavnic cu inima, zicea un prooroc.
Hypatia
#24321 (raspuns la: #24305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trol nr. 1: anita47 - de SB_one la: 06/10/2004 19:21:22
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
-intzeleg ca exista bibliografie putzina in materie. eu am avut norocul sa gaseasc cite ceva in librariile din Ro; vi le pun acum -pe scurt-la dispozitzie.

Intzeleg cind cineva se abtzine sau critica. Ma bucur daca se vine cu completari; de orice natura.

anita47 a depasit insa orice regula a conversatziei si sa clasificat singur ca TROL. Ptr. acest motiv toate comentariile sale ce nu se refera strict la subiect vor fi sterse iar el va fi banat definitiv la acest subiect.

Ptr. a intzelege stilul prietenului nostru, imi permit sa-i [citez] un mp :
["Cred ceva anormal este cineva care preia ceva si transmite mai departe fara sa intrebe ce si de unde....ba mai citeaza ca un papagal si da semne indicatoare de unde VINE materialul!!!(data viitoare citeaza ceva din Mein Kampf si spune o poveste de adormit copii!)
Nu stiu ce senzatie ai avut tu, dar eu am avut despre tine aceiasi senzatie de la inceput......de voma
Si....lasa bancurile cu prietenia!!!"]

Va multzumesc ptr. intzelegere.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#24338 (raspuns la: #24277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
Ignoranta? - de Florin si atat la: 07/10/2004 19:56:55
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Daca cuplul este mix este greu, chiar imposibil de la caz la caz. Daca barbatul este roman si munceste...

Hai sa va spun eu intrebare: De ce este bine sa stii romaneste si engleza? Din cite stiu eu este legal aici in UK sa nu stii romaneste. N-am vazut cazuri in care indivizii au fost amendati sau intemnitati...:)

Parerea mea este ca au trecut vremurile cind era bine (nu era asta doar in Romania) sa stii doua sau mai multe limbi.

Poti atinge un nivel de pregatire si cultura mult mai mare daca iti concentrezi efortul doar stiind o limba, engleza. Bineinteles ca cealalta limba utila pentru viitor ar fii chineza (fara glume).

Cred ca este gresit sa afirmi ca daca stii o limba straina esti mai cult. Cum esti educat, comunici cu cei din jur si cum iti saturi setea de cunoastere...asta conteaza. Si asta se poate face mult mai bine stiind doar o limba. Engleza are avantaj.

Si ce, de ce trebuie sa te duci in alta tara sa te intelegi cu cei care nu stiu engleza. Pai sa puna ei mina si sa o invete ca de aia se duc la scoala....desi cam am probleme cu francezii...:)

Cit despre ai mei: sotia, englezoaica, si baietii numai engleza...si le sta bine asa.
Romani cu care avem noi legatura? Niciunul.

Avem prieteni romani in Canada si USA copiii lor refuza sa mai vorbesca romaneste, unii chiar au uitat. Cind i-am intilnit, copii nostrii vorbeau in engleza.

Cit despre cei care amesteca cuvintele...treaba lor. Incet, incet poate o sa prinda mai multe cuvinte engleza. Daca o fac intr-o perioada de tranzitie foarte bine. Daca o fac sa para interesanti...sint caraghiosi.

Stiu ca Desdemona si LMC nu au copii inca...dar tu, Paianjenule, citi paienjenei mici ai?

Salutari.
#24431 (raspuns la: #24396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jimmy_Cecilia & Florinsiatit - de Paianjenul la: 08/10/2004 06:49:50
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Am omis sa precizez ca remarcile mele se aplica exclusiv la cuplurile romanesti "pur singe"... situatia fiind evident diferita in cazul cuplurilor mixte (unde, de obicei, se impune partenerul mai "puternic).

Odata ajunsi intr-o tara straina, copii vor invata mai rapid decit adultii limba tarii gazda, si natural, vor avea tendinta sa faca uz exclusiv de aceasta limba. Totusi, sa auzi copii proveniti din ambii parinti romani, agonizind sa citeasca un text in romaneste - cu ocazia vre-unei reuniuni in cadrul comunitatii romanesti - e ceva dincolo de PENIBIL.
N-am vrut sa sune a acuzatie:) - de camyb1981 la: 08/10/2004 12:48:38
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
camyb1981

Sau in orice caz, acuzatia ar suna in genul : "de ce naiba ai atit de mare dreptate?" Am simtit intotdeauna ca sint "altfel" decit ceilalti, nu neaparat in sensul mai bun sau mai rau, ci pur si simplu altfel; nu mi-a placut niciodata sa ma pupe (zgomotos si apasat!!!) toate neamurile la care mergeam in vizita sau veneau la noi, sa stau de vorba cu vecinii (nici macar cu parintii), n-am pus mare pret pe jocurile cu ceilalti copii, n-aveam chef de reuniunile de familie in jurul mesei (in timp ce ei le considerau fericite regasiri pe care le serbau, in modul cel mai firesc, cu mincare si bautura de tot felul, mie mi se pareau la fel de atragatoare ca ingramadirea unor animale la mincarea in care s-au strecurat si niste boabe mai de soi, ca deh, e sarbatoare!!!)

Si nu mi-a fost niciodata realmente dor de nimeni; mi-ar placea uneori s-o aud pe mama cintind, dar banuiesc ca din cauza ca asta se intimpla foarte rar, in putinele momente in care era cit de cit multumita; si m-ar bucura s-o revad asa, pentru ca a dus o viata care mie mi se pare cumplita si mi se pare nedrept ca n-a putut sa fie altfel pentru ea.

Atit mi-au lipsit, momente... M-a rugat mya sa enumar zece lucruri care mi-ar face placere... constat cu dezamagire ca "a face dragoste" nu se regaseste nici macar in coada listei. Nu pot sa zic ca nu-mi face placere, de asta ma si mira ca nu mi-a venit in minte imediat, dar e suportabil si fara!?Ce fel de om sa fii sa gindesti asa?Bineinteles, eu ma percep pe mine ca si reper de normalitate, dar nu pot sa nu ma intreb uneori daca am intr-adevar dreptate...

Exista si iazul nostru?sau o sa ne tot zbatem fara sa ne fi regasit apa pina la moarte?Asta ma intreb, daca nu cumva am putea sa ne construim noi un iaz, habar n-am, ceva... Problema e (sau nu neaparat problema) ca acesti "pesti pe uscat" care sintem nu dau doua parale pe teoria solidaritatii si sustinerii reciproce decit la acest nivel de hiper-empatie daca o pot numi asa, adica, te inteleg, dar nu vreau sa ma contaminez de tine, de starea ta, de nimic din ceea ce nu ma priveste.

Sint in general o persoana morala, dar numai in masura teoriei pe care o emitea Kant (cred ca el) si care mi-a ramas intiparita in minte sub forma paginii din manualul de filosofie: intr-adevar, daca nu e foarte greu sa fac un bine, prefer sa-l fac decit sa nu fac nimic, iau deseori atitudine fata de nedreptate, dar asta (si aici intervine teoria de care spuneam) nu ca sa ma simt bine cu mine, nici sa obtin vreun fel de recunoastere sau popularizare sociala, ci pur si simplu pentru ca asa mi se pare corect sa fie, cel care poate ajuta sa faca asta pentru cel aflat in imposibilitate.

Am inteles ca sintem cronici, incurabili si toate astea... am inteles ca asa e natura noastra si evident, ca nu o putem schimba. Intrebarea vine: ne oprim aici, ne resemnam si gata? Si eu am ales varianta "mascarii diferentei" in contextul in care simt ca nu am puterea schimbarii asupra celorlalti, dar asta e tot ce putem face?O sa fim vesnic nemultumiti?
#24466 (raspuns la: #24386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
souris - de carapiscum la: 08/10/2004 14:25:50
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Eu cred ca daca ai pus fumatul in locul altui lucru care pe deasupra mai este si bun, mai ales ca si constientizezi acest aspect, atunci e cu atat mai rau. Exista mai multe scnerarii posibile: 1. in fiecare dimineata si seara in loc sa-ti faci rugaciunile de rigoare iti pui mustiucul in coltul gurii si tragi cu sete din tabacioc de zici ca vrei s-o inghiti deodata- va sa zica renunti la rugaciune in folosul tigarilor si a satisfacerii nu unei necesitati, cum zic multi, ci a unui viciu personal care te tine legat in chinga lui amara (renunti la dragostea lui Dumnezeu pt. un lucru nefiresc); 2. iti faci rugaciunile necesare dar dupa ce te ridici din genunchi te duci intins spre pac-ul cu cartuse neconsumate si-ti tragi cate un glonte direct in inima plamanilor- ar fi mai multe explicatii plauzibile aici si mai multe motivatii de la care pleaca gestul respectiv, eu insa vreau sa scot in evidenta un alt aspect f. important si anume ca nerenuntarea la acest viciu chiar in conditiile in care suntem mai apropiati de viata bisericii, face ca rugaciunile noastre sa-si piarda aproape in mod automat efectul. 3. nici nu te rogi si nici nu fumezi- ultimul lucru e bine ca nu-l faci, dar daca esti crestin numai cu numele (sau poate ca nici macar asa) atunci trebuie ca cineva sa-ti spuna pe sleau ca "vamesii si pacatosii vor intra primii in imparatia lui Dumnezeu" iar tu te vei uita la ei cum se bucura; ultima categorie, a patra, este a oamenilor care implinesc cuvantul Scripturii intocmai si nu-si intineaza viata cu fumuri de nici un fel- fumatul lor consta in consumarea zilnica in rugul aprins al rugaciunii, in post si smerenie.

Concluzia mea e ca daca ai pus fumatul in locul a ceva bun si folositor, atunci e cazul sa pui acel "ceva" bun si folositor la locul lui de cinste de mai inainte si sa scoti de la tine tabaciocul. Vorbesti de "pionieza in loc de cui"... De unde stii tu sigur ca fumatul e mai degraba o pionieza in comparatie cu altele, de unde stii tu cum va judeca Dumnezeu? In fond si la urma urmelor problema nu e neaparat tigara, ci faptul ca ne lasam prada unui viciu. Aminteste-ti: bogatia nu e un rau in sine, ci reaua ei folosire duce la pierderea sufletului.

Acest principiu se aplica peste tot in viata: depinde in ce scopuri folosim anumite lucruri, chiar si vorbe. Si aici vin cu argumente ca fumatul este un rau in sine, un pacat. Sa-mi zici mie acum cam care ar fi scopul fumatului, ce aduce el benefic in noi? Nimic, numai desertaciunea fumurilor. Ca daca am sta sa socotim pana si cheltuiala care se face cu tigarile, asta sa stii ca un fumator sadea ar putea f. bine sa-si cumpere in vreo 20 de ani o masina destul de buna cu banii ce i-ar economisi din tigari. Ca sa nu mai pomenesc de aspectul moral al problemei si anume ca in timp ce parintii stau la cafele si tigari, copiilor lor le refuza placerea unei prajituri pe motivul lipsei de bani. Dar ce-ar fi ca in loc sa fumam o saptamana sa punem banii in celalalt buzunar, sa-i economisim si sa facem o fapta de milostenie unui amarat care moare de foame? Sau ce-ar fi daca nu numai ne-am lasa noi de fumat, dar si pe altii i-am indemna sa faca la fel si n-am incuraja viciul? Vezi tu, am vorbit despre ce nu aduce bun fumatul... Stii tu oare cam cate rele aduce in schimb? Sa zicem ca lasam la o parte problema majora a cancerului de plaman pe motiv ca multi afirma ca pot sa traiasca cu el (ca oricum cu o moarte suntem datori) dar fara tigari nu pot. Ok. Sa vedem totusi ce mai influenteaza fumatul: respiratia, vazul, auzul, culoarea pielii (in special in zonele frecvent atinse de caldura degajata din chistoc), culoarea dintilor si smaltul de pe ei, papilele gustative, mirosul gurii, parului si imbracamintei, sputa ce se elimina (scuipatul- majoritatea fumatorilor sunt flegmatici, in sensul ca scuipa pe unde apuca), circulatia periferica a vaselor sangvine, inima, ficatul, rinichii... Am uitat ceva? Se prea poate, toate organele interne si externe ale omului sunt afectate mai mult sau mai putin de fumat. Si nu in ultimul rand cei de langa noi care nu fumeaza sunt cel mai puternic afectati pt. ca inhaleaza gazele expirate din gura fumatorilor- fumatul pasiv este considerat si mai nociv.

Crezi ca e mai pacat sa bei o cafea? Ma indoiesc. In primul rand depinde si in acest caz care sunt motivatiile tale. Daca la cafea adaugi si o tigara, si daca in loc sa o bei din necesitate (desi aspectul este totusi discutabil) tu te duci si o bei la vecina/vecinul ca sa mai poti barfi un picut... Sau daca cafeaua (ca sa folosesc o cacofonie ce-mi place sa o aud la unii) se lungeste cat o zi de post si te face sa uiti de indatoririle tale...

Eu te pot asigura, ca fost fumator si consumator ocazional de cafea (adica o data la cateva luni), ca simptomele care ma aprind cand vin in contact cu persoane din acestea afumate la propriu sunt f. neplacute. Culmea e ca fumatorii si cafengiii, betivii sau desfranatii, toti au impresia ca ei sunt cei care nu gresesc si ca eu, care ma abtin de la asa ceva, sunt "impotriva firii". Cum adica, Doamne ma iarta, de cand ne-a facut pe noi Dumnezeu locomotive cu aburi de scoatem fumul pe gura mai ceva ca furnalele de minereuri? Pai daca ar fi vrut ca noi sa fumam, vorba parintelui Cleopa, atunci ne-ar fi facut cate un burlan in cap ca sa putem scoate fumul pe acolo.

Precizez ca in unele locuri am folosit exprimarea la modul general.


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24468 (raspuns la: #24409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu iti da liberatea abs - de mya la: 09/10/2004 13:44:59
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Dumnezeu iti da liberatea absoluta sa alegi (liberul arbitru). Poti sa alegi in doua feluri: bine sau rau. In sufletul tau interior vezi/simti ce e bine si ce e rau. Simti doar daca esti putin mai detasat de mediu, corp, imprejurari, dorinte, senzatii etc. (alea tin de Ego si nu de suflet). Cum sa zic...sa faci oarecum parte din mediul respectiv dar sa nu fii ingrosat in mediu, sa privesti oarecum din afara.

Exemplu la indemana: ai ocazia sa faci repede de tot niste bani (frumosi!) dar printr-o modalitate mai putin ortodoxa (tragi o teapa cuiva...persoana particulara, stat, nea Costelus vecinul...etc.). Tu esti om ca lumea dar mori de foame, iti plang copii acasa, ti-a murit cainele ieri, nevasta are doar nemultumiri si te bate la cap...presiuni din toate partile. Tre´sa alegi, ce faci? Tragi teapa si pui laba pe bani (iti fericesti familia!) sau nu (si in loc de asta te duci mai bine si ajuti la un camin de batrani - benevol - 2 ore pe saptamana).

Daca te duci la caminul de batrani poti sa cunosti oameni adevarati (macar unul tot o sa gasesti!), sa aflii chestii interesante, de viata, sa te umplii de energii pozitive, sa te simti mai bun, mai curat...etc. Si...sa gasesti o slujba mai buna intr-un tarziu. Ce are slujba mai buna cu caminul de batrani o sa ziceti? Are! Fiindca daca tu ajuti pe altii (benevol, din inima, din suflet!) ei iti multumesc (fara cuvinte chiar) din ochi, din suflet. Iti trimit energii si vibratii pozitive (prin eter), tu le absorbi (inconstient chiar) si te incarci cu energie pozitiva. Devii mai bun, mai increzator in tine si...atragi situatii de viata mai bune pentru tine. Incepi sa vezi oportunitati acolo unde inainte nu le vedeai (fiindca erai stresat, incorsetat, fara sperante). Fara Dumnezeu ;-).

Dumnezeu e in acelasi loc mereu, adica langa noi (personal!). Cum il percepem si ce facem din noi...fiecare decide singur. Daca nu-l percepem - nu-i bai, da´macar sa nu ne mintim, cand trebuie sa luam decizii - sa fim buni! Oamenii buni nu pot sa fie rai asa cum oamenii rau nu pot (inca) sa fie buni.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: