comentarii

colb-polisemie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
polisemii "fara numar" si..."fii-su".. - de monte_oro la: 15/01/2014 10:58:28 Modificat la: 15/01/2014 11:00:29
(la: Munca voluntara!)
pe mine ma dau pe spate cautarile insistente ale cuiva cu.. "polisemia cuvantului...".. whatever, ca aici urmeaza o intreaga lista adunata in timp... Adica, persoana are, dom_le, un fix... si se tine de el.. La ce i-or fi trebuind atatea...polisemii..well.. nu cercetez aceste legi..;))

Apoi mai e si lejera degringolada cand cineva ezita intre a scrie scrie "fi-su", de la "fiul sau" ori "fii-su", care-i doar asa..de rostit la bere, dar nu si de scris negru pe alb.. Si altele ca ast exemplu..
Patriotism - de Florin George la: 08/11/2003 03:12:17
(la: Romani in strainatate)
" Dar lasati macar stramosii
Ca sa doarma-n colb de cronici..."
Tot nu pot sa pricep de unde intrebarea asta obsedanta? Confunzi patriotismul cu altceva! Ai auzit pe cineva ca a plecat din tara pentru ca nu-i place Romania? Altele nu le plac celor ce pleaca (dupa cum nici noua, cei ramasi), asta nu inseamna ca nu suntem patrioti. Iarta-ma Alexandra, am mai incheiat un comentariu la un subiect de-al tau intr-un anume fel. Toate cele bune!
#3654 (raspuns la: #3625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Romania vazuta din balamuc" - de Dinu Lazar la: 02/12/2003 09:41:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe scurt, treaba sta cam asa: sic transit gloria mundi.

Pe la anii `58 sau `59, daca imi aduc bine aminte, un doctor ( domnul Hananel) indragostit de fotografie ( existau multe fotocluburi, al arhitectilor, al medicilor era cel mai tare) a fondat Asociatia Artistilor Fotografi; asociatiei i s-a dat sediul din Brezoianu 23, unde este acum tractir si biliard, si un studio foto cu laborator in cladirea Ansamblului UTC, linga Liceul Lazar.
In anii `60 domnul Hananel, presedintele AAF, a murit, si a fost ales secretar general domnul Sylviu Comanescu, un tip cu mult bun simtz, multa diplomatie si cu multe aptitudini necesare supravietuirii in acele vremi.
In consiliul de conducere al AAF au fost in timp unii din cei mai mari fotografi ai natiei; comisia artistica a AAF veghea sa nu apara toate boriturile, cum e acum uneori; existau bani, bani buni, si daca erai bun nu mureai de foame. Asociatia organiza saloane internationale, expozitii de fotografie ale membrilor, in tzara si strainatate, se faceau schimburi de vizite de documentare - ce mai, atit cit s-a putut, raportat la ce era in jur, ca amintire, era raiul pe pamint. De trei ori pe saptamina se adunau seara fotografii ca intr-un club select si se mai punea de o expozitie, de o participare la saloane, de o birfa.
Exista cum am mai zis si un studiou unde se puteau face fotografii cu aparatele din dotare - Sinar, Plaubel, Pentax 6x7; si un laborator extrem de bine dotat.
Eu am fost membru al AAF in ultimii 20 de ani, pina in `90; la inceput am fost cel mai tinar membru si datorez mult, daca nu totul, celor ce au fost acolo.
Datorita AAF cam 20-30 de fotografi au putut s-o tunda - in acele vremi era greu sa pleci in vest - si alti peste 200 au putut sa vada lumea. E ceva...
In anii `90, un grup de fotografi ( ma rog...) mai tineri au organizat o lovitura de palat si au luat ei conducerea.
Rezultatul: cei batrini au murit de oftica si amaraciune, in singuratate; (la inmormintarea lui Comanescu sau a lui Napoleon Frandin nu a venit aproape nimeni...); sediul s-a vindut sau pierdut la arshice si AAF s-a mutat intr-o camera in spatele Muzeului Sticlei unde nu are curent electric, tel, fax, mail si desigur web; studioul si toate aparatele s-au evaporat; revista Fotografia, care aparea lunar, nu mai apare de mult; nu s-au organizat saloane sau participari de nu se stie cind; si de fapt cei care mai conduc acum fantoma o fac numai pentru shtampila si pentru cine stie ce interese care nu-mi sunt clare. Sutele de medalii obtinute de AAf si de membri s-au evaporat, trofeele la saloane de asemeni, biblioteca cu mii de volume si periodice nu mai exista nici ea, si fotografiile din colectiile istorice, urmele fotografilor romani pe pamintul asta, au deveni probabil colb.
Deci la ora asta AAF nu exista practic. Mai sunt ceva bisericute fotografice, probabile reuniuni de fortze, probabil la Muzeul de Arta, probabil pe la Fundatia Soros, probabil la Artexpo, dar nu au sit si nici programe si nu stiu ce fac.
In rest, fotografi romani sunt in urmatoarea situatie; nu exista sindicate, uniuni, grupuri puternice - cu exceptia a 7 zile de linga domnul Bumbutz - si cam toata lumea e foarte multumita. Poate ca astea sunt timpurile si asa e bine si normal sa fie, nu-mi dau seama...adica la noi, pentru ca in lume sunt in continuare asociatii, uniuni de creatie, bani pentru proiecte, concursuri, saloane de arta, reviste, si cite si mai cite.
Cam asa vad eu lucrurile, sau mai degraba nu le vad, si nu am nici o solutie pentru ca nu sunt nici bun organizator si nici nu am timp de organizat ceva. Prefer sa pun un mar pe masa si sa ma uit la el din toate unghiurile si sa pun lumini pe el si sa ma gindesc la o fotografie... am incercat sa fac cite ceva dar nu mi-a iesit pasentza, deci nu sunt bun la organizat pasentze.
Poate daca boierii care cistiga pe cheiul Dimbovitzei milioane de dolari pe an din fotografie or sa dea o ciozvirta se va putea face un sit al fotografilor romani care nu mai sunt, cu ceea ce se poate aduna. Altfel, sa faca Ministerul Culturii sau al sau Institut de memorie culturala ceva pentru fotografia romaneasca, nu cred ca sunt bani, mai ales ca vin alegerile si milioanele de dolari trebuie sa nu fie cheltuite pe astfel de prostii ci pe maiestre afise electorale care au si alea multa arta fotografica, nu?

ZIceam ca una din putinele oaze creative in fotografia romaneasca de acum e in jurul domnului Bumbutz; imi permit sa fac aici o invitatie; am primit de la domnia sa urmatorul email:
===================================================
Brigada Fotografica "7 ZILE" (www.7zile.ro) va invita sa gustati niste slanina cu brinza si ceapa si sa beti o palinca luni 8 decembrie 2003, orele 19:00 la Galeria GalAteCa a Bibliotecii Centrale Universitare, str. C.A. Rosetti nr. 2-6. Printre inghitituri puteti sa o ascultati pe Ada Milea cintind live si puteti privi fotografiile facute de Cosmin Bumbut, Voicu Bojan, Petrut Calinescu, Vasile Dorolti, Silviu Ghetie, Alexandru Paul, Fred Rohde, Bernhard Seidel, Gheorghe Serban, Oleg Tishkovets, Rene Triebl.
Slanina, palinca si pozele sint din Maramures.
Va asteptam cu drag!

Cosmin Bumbut
www.bumbutz.com
www.7zile.ro
=================================================
#5837 (raspuns la: #5747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas - de Catalina Bader la: 20/12/2003 03:10:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

P.S. multumesc, Mada
cica banc - de Belle la: 09/02/2005 15:37:13
(la: Trancaneala Aristocrata)
ca n-am timp sa stau acum, recuperam mai tarziu cu taclalele :)


Subiect de examen: "Cum este iadul: exoterm sau endoterm? Motivati si argumentati".

Cu cativa ani in urma, la facultatea de Inginerie Chimica
a Universitatii din Oklahoma la examenul de "Termodinamica,
Caldura si Transfer de Masa", dr. Schlambaug profesor de termodinamica a dat urmatorul subiect de examen: "Cum este iadul: exoterm sau
endoterm? Motivati si argumentati".Simtind caracterul cu umor al
temei, majoritatea studentilor au incercat sa demonstreze "ceva"
folosind legea lui Boyle sau alte legi ale termodinamicii.

Raspuns original ( Studentul Michael Colb ) :

In primul rand trebuie postulat ca "daca sufletul exista, el
trebuie sa aiba in mod obligatoriu o masa proprie". Daca sufletul
are o anumita masa atunci si un mol de suflete trebuie sa aiba o
anumita masa molara.

Pentru a stabili daca in iad avem sau nu de a face cu un transfer de
masa de suflete, trebuie determinat in ce proportie ajung sufletele in
iad si in ce masura mai pleaca ele de acolo. Este justificat sa
acceptam ipoteza conform careia " toate sufletele ajung in iad si ele nu mai pleaca de acolo".

Justificare: In ceea ce priveste sufletele care ajung in iad,
trebuie sa avem in vedere conceptele diferitelor religii din lume.
Unele religii sustin ca daca nu esti membru al acelei religii vei
ajunge in iad.

Din moment ce exista mai multe asemenea religii, deducem ca toti
oamenii si toate sufletele ajung in iad. Considerand rata de
inalta crestere a populatiei Terrei si faptul ca pana la urma toti
murim, deducem ca numarul de suflete din iad este in continua crestere.

Daca se analizeaza cu atentie rata de modificare a volumului
iadului, se poate constata faptul ca potrivit legii lui Boyle,
"pentru ca temperatura si presiunea sa fie constante, raportul dintre
masa sufletelor si volumul iadului trebuie sa fie constant".

Ipoteza 1: Daca iadul se dilata mai incet decat se umple cu suflete,
sau nu se dilata deloc atunci temperatura si presiunea vor creste
pana cand iadul va exploda in bucati;

Ipoteza 2: Daca iadul se dilata mai repede decat se umple cu
suflete atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand iadul
va ingheta complet.

In aceste conditii se pune problema care poate fi raspunsul corect
la intrebarea initiala. Daca se accepta postulatul oferit de Teresa
Banyai, studenta in anul I de la facultatea de litere, potrivit caruia "mai
repede ingheata iadul decat sa ma culc cu tine", si avand in vedere
faptul ca pana acum eu nu am reusit sa am o relatie sexuala cu ea, atunci ipoteza 2 nu poate fi corecta.

In concluzie: Iadul este exoterm.

Studentul Michal Colb a fost singurul care a luat nota 10.
#35773 (raspuns la: #35750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iti multumesc pt ganduri si sinceritate.Apreciez sinceritatea la oameni,pacat ca nu toti dau dovada de ea.
As vrea sa-ti raspund cat mai bine sa -ti satisfac curiozitatea,tu stii cum sunt eu,direct si la obiect ,nu ma ascund dupa degete si cand spun ceva si fac!
Poate sa incep prin a te intreba eu ceva la inceput:
daca in drumul tau ai da peste un diamant enorm ce ai face,stiind ca va fi al tau ?
l-ai lasa in strada si trece mai departe ori....

Vezi tu?Eu l-am cules de pe jos caci este frumos si PERFECT!In el ma vad pe mine reflectat si si el imi capteaza orice reflectare si o pastreaza in sine,prin sine.
Nu puteam sa-l las acolo in colb pierdut .

Uneori viata si soarta au alte planuri decat iti faci tu la un moment dat si in care ai crezut o vreme.
Nu e vina nimanui,multe despartiri si divorturi se petrec in lume,asta nu inseamna ca nu ar exista realmente un motiv anume ce face ca doi casatoriti sa se desparta,nu?
Dar eu la fel din nou te intreb:
ce ai alege din doua?Sa traiesti o minciuna si sa fii incorect pretinzand ca iubesti,ori spui adevarul,devii liber si alegi fericirea ta in loc sa traiesti zilnic o minciuna?
Cu riscul de a distruge echilibrul sufletesc al persoanei cu care ai trait atata,nu poti continua sa minti si sa te si minti pe tine in plus ,sa pretinzi ca totul e ok dar in adancul tau sa suferi de nefericire?Ce fel de viata mai este asta atunci?E o tortura sufleteasca !!!

Evident,fiecare are drumul lui/ei in viata si doua drumuri nu-s exact aceleasi,dar cand doua drumuri devin unul singur de parca a fost menit de cineva acolo sus sa fie,oare ce-ai sa faci?continui orbeste pe langa drum ori mergi pe el pt. ca e singurul ce te scoate la lumina din padurea unde te-ai ratacit?
Sper ca te-am lamurit oarecum si nu mai bine,

LOVE&PEACE,
Little Eagle






















#36364 (raspuns la: #36335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mistretul cu colti de argint - St.Augustin Doinas - de Intruder la: 16/05/2005 11:45:07
(la: Cele mai frumoase poezii)
Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.
(...)''Dumnezeu locuieste in Prietenie.'' - de Intruder la: 04/07/2005 09:59:48
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cred ca Prietenia nu trebuie sa stea pe un postament...sa nu devina inaccesibila...coboar-o la inaltimea ta si priveste-o in ochi.
si eu STIU ce inseamna prietenia si din cauza asta ma cred un om norocos...
iti intentezi un proces unde nu exista avocat si nici circumstante atenuante...
probabil ai pornit pe un drum inchis...de ce sa nu te intorci cu 180 de grade si sa nu cauti drumul cel bun? sunt convins ca exista...

sa vorbesc despre prietenie ar insemna sa vorbesc despre tot...
despre mine, despre incredere, despre ''raul'' ce-l am asupra-mi dar care sta inchis ermetic...sau doar am impresia ca sta...nu eu sunt cel care a inchis ''raul'' ci altii...''binele'' il las sa zburde printre prieteni...este primit si privit ca atare...
crezi ca eu n-am incercat sa redevin prieten?
am incercat si am reusit...pentru ca am vrut!...pentru ca am fost ajutat...nu am reusit sa ma urc pe postament si atunci am coborat prietenia langa mine...privita mai de-aproape devine UMANA...si mult mai accesibila...am ajuns la concluzia ca nu este un idol ce trebuie sters de colb...nu-i ard jertfe, nu-i cant imnuri...
prietenia e vie, e adevarata...o miros, ii vorbesc, o ating...ma ajuta sa nu-mi uit copilaria si adolescenta...ma ajuta sa las urme pe unde trec...ma ajuta sa ma indrept, sa nu-mi fie frica si sa pot invata.

nici eu nu sunt cel mai bun om din lume...nici nu tind spre asta...
prietenia m-a ajutat sa ma impac cu defectele mele...sa le ignor sau sa le disciplinez cat de cat...sa le tolerez la ceilalti...
prietenia ma face sa-mi fie dor de unii oameni, de unele lucruri si de unele stari...adesea ma coplesesc dorurile astea dar nici nu pot trai doar cu aer, apa si mancare.

cred in prietenie...de ce?...nu stiu, dar cred!...este ''gradina'' mea unde am cultivat plante rare...n-am sa las ''buruienile'' sa-mi invadeze ''straturile''...asta nu-nseamna ca nu mai apar din cand...ei si?
sunt ''gradinari'' priceputi in juru-mi care ma vor ajuta...e gradina mea, e gradina lor...

ia-ti mistria si caramizile si apuca-te de reconstruit...probabil ca ce a fost construit inainte nu a fost prea durabil...vorbesc acum cu tine, cu mine, cu el, cu ea, cu ei...s-ar putea ca mitul Mesterului Manole sa aiba un sambure de adevar...
nu avem nevoie de o "Ana" zidita ci doar de o mana intinsa.

un prieten cu alti cativa prieteni,
intruder.





Scrisoare deschisa catre Happy - de HateFree la: 23/07/2005 23:52:56
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Draga Domnule Happy,

Va scriu pentru a treia oara (cred) de aici, de la Bucuresti, unde ploua in fiecare zi. Cum e vremea prin Singapore? Ca dupa cele scrise de dvs., Singapore pare a fi un paradis pt gay caucazieni din gene (din gene caucazieni, nu gay!), asa ca ma cam bate gandul sa renunt la gandurile mele de emigrare prin vest si sa ma reorientez spre est....
Dar imi este foarte teama. De ce?

"Eu nu m-am legat de intreaga comunitate gay ci de HateFree. "
Este clar ca acolo, in Singapore, exista o persoana care o sa-mi faca zile negre, mai ales ca, se pare, deja acea persoana ma cunoaste, desi eu nu o cunosc (cine-o fi, sunt eu oare?):
"Am toate motivele sa cred ca a mai postat sub alt nume si atitudinea lui a fost diferita."
Desi sunt asigurat printre randuri ca viata mea nu se afla in nici un pericol:
"Nu-ti fa probleme, el nu este onest si nici nu are sa moara :-)))",
totusi, zambetul de la final ma face sa cred ca aceasta asigurare este o capcana si ca viata-mi ar putea fi in pericol in Singapore...
Asa ca pe termen scurt voi ramane in Bucuresti...


Acum, in partea a doua a scrisorii mele, as vrea sa va felicit Domnule Happy pentru perspicacea si profunda analiza psiho-stilistica a persoanei mele. Imi exprim uimirea pentru cat de repede ati realizat ca numele meau este doar o parabola (a cui/ce, Dzeu stie, k eu nu m-am prins inca!!!) si pentru cat de succint mi-ati (re)definit stilul:
"Pentru ca a fost prea agresiv nu a avut sprijin... de data aceasta sub numele de HateFree si cu atitudinea "soft - romantica" a reusit sa atraga simpatie " .
Ma bucur nespus de mult ca sunteti o persoana foarte rationala, care nu se lasa calauzit de patimi prin viata
"Tratez aceasta chestie cit se poate de impersonal si nu ma intereseaza daca tu sau altul imi trimite crosee (oricum nu am sa le primesc, nu-i asa?... hahahaha...)",
un adevarat spirit calauzitor care da dovada de un excelent simt al umorului, usor britanic prin subtilitatea-i.


La finalul acestei scrisori as vrea sa-mi exprim inca o data recunostinta pentru dialogul "iluminator" pe care l-am avut cu dumneavoastra si sa-mi permiteti sa va fac cadou un DEX (http://dexonline.ro/), cu umila recomandare sa-l consultati cat mai des, nu pt ortografia limbii dvs materne, ci pentru polisemia unor cuvinte care va joaca feste, ca sa ma exprim delicat, sau, mai pe drept spus, pt a afla ce inseamna de fapt cuvintele alea despre care dvs. credeti ca inseamna altceva si pe care, iertata-mi fie impertinenta, le folositi total bramburistic.

Sa auzim numai de bine,
O parabola

PS: Dar de ce doar una, d-le, ca sunt doua cuvinte!!!!!

#60901 (raspuns la: #60747) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca privilegiat cititor m-am s - de latu la: 26/11/2005 11:54:52
(la: Marturisire)
ca privilegiat cititor m-am simtit invitat a participa la un lever al trairilor, necorupt de patima unui colorit superficial si neconvertit de obisnuitele inflexiuni mai mult sau mai putin malefice ale canalizarii de tip socio-cultural in perioada postuma a pubertatii.
Am vazut binefacator simplitatea. Am simtit invigorator cautarea rezistenta la tentatia drumurilor batute, la solutii inspirate de repulsia fata de un dumicat de dilematica.
„Sint eu“ reprezinta enuntul placativ, nonconform cu expectativa, sugerand inca de la inceput simplitatea, fara cerinta de a urma o traiectorie sinuoasa ci dandu-mi posibilitatea urmaririi din loja intelectuala, a unui dans al imaginilor, indemanatic circumscrise in tablouri-oglinda, dar fara peioratii reflective ieftine.
Nu ma intarata „Frisonul“ si nici experimentul verbal. Nu ma intarata antiteza „elucubratiilor seducatoare“ sau a vederii in ciuda ochelarilor, pentru ca nu le percep ca provocari ci mai degraba ca ilustratii ale unui spirit divagat si in divagare: Cine sunt eu pentru a fi nemultumit de ceea ce vad?
Paranteza rusticala („Bachhus, galgaiala, zimbri“) nu ma incita, o inregistrez. Poate e o convulsie, poate un reflex, poate scopul adastarii. La fel nu ma irita triumfalul kitch ideatic aruncat in colbul de la picioarele mele in chip de deplangere a singuratatii...
Sunt divagatii, pauza dinaintea unui showdown, clipa de aer inaintea oceanului...
Simt clipa sosita odata cu trecerea din stadiul de oranduire a arhivei in etapa checkout-ului din mondenitatea prefacuta si comod-inselatoare a „grupurilor de prestigiu“, odata cu decizia constienta a rezistentei.
Strategii. Constienta. Actiune. Strigat. Autocritica?
Palavre...
Cortina se lasa, praful de pe carti ramane nesters, visul incert al supunerii celorlalti se contopeste „plenipotentiar“ cu certitudinea unui maine lipsit de constrangeri – dar cu posibilitatea solidarizarii.
Ultimul gand, ultima imagine: Rosu.. Nu...



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
zoom pe furnica...:) - de Intruder la: 29/11/2005 15:52:09
(la: Sunteti impulsiv(a)?)
sigur ca sunt impulsiv.
cateodata sunt impulsiv cu ideile...ele vin pe neasteptate. uneori sunt utopice, uneori destepte, uneori apocaliptice, uneori cuminti...si-mi vine sa le prind din zbor si sa le sugrum ca pe un pui de gaina, dar nu pot, ele sunt idei si ideile nu le poti omori cu una cu doua...sau poate mi-e mila si le las sa zburde prin fata retinei, pana sunt orbit de prea multa lumina si-atunci strang din pleoape si-mi infig unghiile in pumnii stransi bine.

ca tot omul mi-am luat eu un aparat foto digital si mi-am suflecat manecile...cerul e senin, iarba-i verde-crud, pomii-s infloriti, mieii pasc in lunca, femeile tinere se plimba pe Corso imbracate cu rochii subtiri si prea decoltate sub palarii albe si umbrelute de soare, pisicile stau tolanite pe garduri, copiii bucalati se joaca-n colb, taul rece si adanc se valureste printre brazi, margareta isi asteapta maestrul sa dea click, muntii dorm in ceata...si-atunci zaresc (ghicit) in varful plopului, o furnica...si ce mai conteaza ca ceru-i senin si iarba-i verde si pisicile dorm pe garduri si copiii au ochii prea albastri si brazii stau prea drepti si prea-nalti?...vreau sa dau zoom pe banala si sarmana furnica- o biata creatura ce si-a urmat cu stoicism drumul pe scoarta aspra a plopului...si lumea m-atinge pe umar si tot vrea sa-mi arate ce-i in jur si eu strang mai aprig din dinti si ma transform intr-un monument de vointa, ca un stalp de sare desi, n-am privit inapoi spre Sodoma si Gomora, ca sotia lui Lot...nu vad si nu simt mana calda ce mi se strecoara pe frunte, nici privirea rugatoare de copil- femeie- dorinta- salbaticie- moarte- inviere- desfrau- inger- flacara, nici n-aud soapta serpuitoare si fierbinte ce mi se strecoara-n palnia urechii ca o soparla mica si zglobie...poate reusesc pana la urma sa fac poza si o plimb in expozitii s-o vada toti si ma doare nepasarea oamenilor care se extaziaza la miei si margarete si femei tinere cu pieptul dezgolit si-atunci iau poza cu insecta mea ca un monstru cu mandibule si o rup in bucatele mici si dau cu pumnii-n pereti si ii dau pe toti afara...si-mi revin si ies la aer cu aparatul de fotografiat agatat de gat ca o piaza-rea, uitandu-ma pe acoperisuri, poate gasesc un tantar...

p.s.
stiu, nu-i conferinta cu Dinu Lazar...shut up! :)
___________________________________
semper idem...
Articol interesant din Evenimentul Zilei - de mya la: 11/01/2006 19:58:56
(la: Despre Vulgaritate)
Candoarea nu mai e o virtute

de Adrian Cioflanca
Iasi
Miercuri, 11 Ianuarie 2006

Romania vazuta din Moldova

Alegatorii spun ca sunt suparati pe politicieni din cauza arogantei lor, a cinismului, din cauza rapacitatii si iresponsabilitatii lor. Putine sunt fiintele pentru care oamenii gasesc cuvinte mai urate. Putine sunt subiectele de discutie in care romanii cad imediat de acord intr-ale injuraturii.

Dar din cauza acestei suparari monocrome nu mai este loc de candoare pe scena politica. Personajele cu bun-simt, cu discurs asezat, oneste si superinteligente nu prea isi gasesc loc la varful politicii nu pentru ca vreo cabala ii impiedica, ci pur si simplu pentru ca electoratul nu le acorda credit. Sunt tratate cu drastica susceptibilitate, cu zambete ironice, daca nu chiar cu dispret. Fostul primar din Sculeni (localitate de frontiera si vama, unde se imbogatesc descurcaretii) care nu a strans avere pe timpul mandatului si care s-a facut apoi fochist la vama a devenit subiect de batjocura in sat. Oamenii nu-i iubesc pe corupti, dar nici pe fraieri.

Candoarea este taxata la fel de aspru ca ticalosia.
Alegatorilor le displace incompetenta crasa, dar nu sunt foarte toleranti nici in fata spiritelor sofisticate. Devin impermeabili cand cineva vorbeste stilat sau tehnicist si, Doamne fereste, mai scapa si vreun neologism. In schimb, acorda audienta personajelor bolovanoase, guturale, abrupte, oamenilor dintr-o bucata, desteptaciunii fruste. Prefera o gluma groasa, un „spirit” indecent unei fraze competente. Nu intamplator traim in epoca lui Traian Basescu si Gigi Becali.

Electoratul judeca in alb si negru, dar nu-i crediteaza pe cei perfect albi sau perfect negri. Oamenii de succes in politica sunt oamenii gri. Ajung in prim-plan nu cei fara pata, model de moralitate, ci aceia care sunt mai tavaliti, mai sifonati, care stiu sa incaseze cel mai bine. Ion Iliescu a devenit cu adevarat puternic din momentul in care s-a spus totul despre el. Iar Traian Basescu a ajuns in varful politicii romanesti dupa o cariera politica bazata pe tavaleala. Tavaleala naste in randul electoratului un soi de compasiune admirativa, iar cel care se ridica din colb, nu conteaza in ce conditii, castiga premiul cel mare.

In sondaje, se bucura de cea mai multa incredere politicienii care atrag si cea mai mare neincredere. Succesul in politica si, dupa acest model, succesul in general echivaleaza cu notorietatea controversata. Stau dovada si clasamentele „Zece pentru Romania”. Daca esti imaculat, daca ai principii, daca nu stii sa faci cu ochiul si nu inveti regulile jocului, stai frumusel afara.

Oamenii nu se dau in vant dupa portretele clare, dupa profilele precis desenate. Prefera, mai degraba, contururile incerte, imaginile amestecate, caracterele eclectice. Semn ca ambiguitatea comunista si-a lasat urmele. In postcomunism, sunt promovati cei cu profilul incert, paradoxal, amestecat, ca al majoritatii. Omul politic de prim-plan este, ca si omul simplu, un personaj intermediar.
#99726 (raspuns la: #99643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cumpar frica - de cosmacpan la: 01/03/2006 00:09:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fără nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
După dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcă apăsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lăcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fără de număr.
Îi atârnă pe un umăr
Două traiste măricele.
Ce o fi având în ele ?
Iată-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lăsat
Pe o rână, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodată glasul:
-Cumpăr frică! Cumpăr frică,
Fie mare, fie mică!
De prin case ies grămadă
Tineri si bătrâni să-l vadă
Si-l ascultă cu mirare
Cum tot strigă-n gura mare.
-Mosule, păi cum adică,
S-ar putea să cumperi frică?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adună-n grabă,
Iar mosneagul îi întreabă:
-Iaca tu, că esti mai mare,
Zi, de ce ti-e frică oare?
-Păi... de câini ... că mă mănâncă
Si-apoi de-ntuneric încă.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Să-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plătesc cu patru mere
Si o lingură de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar că-l scutură de chică
Si îi ia un pumn de frică.
Toti fac ochii mari deodată
Îmbulziti în juru-i roată
Si se-naltă pe picioare:
Cum arată frica oare?
O fi neagră ori verzuie?
Galbenă ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însă mosul, nimănui
Nu arată frica luată,
Ci îsi vâră deîndată
Pumnul strâns într-o desagă
Si la loc din nou o leagă.
Apoi din cealaltă scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plăteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, că au văzut,
Toti copii se îndeasă
Să îi vândă marf-aleasă:
Frică de scăldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Frică de vreun soarec mic
Sau... chiar frică de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gură mare,
Vrea s-aducă fiecare
Marfă multă si de pret
La ciudatul precupet:
Că de nuci si mere rosii
Poftă au toti mâncăciosii!
Râd măicutele-n pridvor,
De strădaniile lor;
Râde mosul sub mustăti
Si împarte bunătăti,
Până când a cumpărat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uită la bocele
Si săltându-le pe spate,
Le răspunde: - Mă nepoate,
Frica la nimic nu-i bună!
Când în traista mea s-adună
Fricile din nouă sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largă,
De pe lume să se steargă,
Iar sământa lor să piară!
...Seara usurel coboară,
Aprinzând pe la feresti
Lămpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcă n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplă să-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpină-l cu drag
Si de vrei să fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dă mosul patru mere,
Ospătează-te cu ele
Si de n-ai sã uiti cumva
Să-l saluti din partea mea.

mica mica da ridica
parca asa se zicea
pe aici pe undeva
cine-a zis ca-mi este frica?

La fetitze, jurubitze
cu rubine la bentitze,
io am zis da s-o pierdut
ca o fost luat de vant
nu stiu net-ul cum incarca
da-i prea multa apa-n barca.
Deci:
printzul tau de la apus
unde drumu ti l-a dus
s-o intors, rusinos
ostenit si smerit.
ceaiul care l-ai baut
cand burtica te-o durut
peste noapte te-o trezi
si-n oglinda vei zari
chip frumos si falos.
timpul de e rabduriu
pe-un bob de orz o sa scriu
numele lui, al printzului,
imparatului, ce inima ti-o furat
si a dus-o in Banat.
in trei clocotele sa-l dai,
apoi in cinci sa il tai
sa il dai pe razatoare
praful sa-l preseri in baie
in apa ce te-o-mbaia
si-o sa vezi ce s-o-ntampla.

panselutze in brazdutze
cu cercei rubinei
29 dai pe ei
si apoi impartzi la trei.

umbla baba in cojoace
iata ca gutra nu-i tace
o accepti ca n-ai ce-i face.
ca de nu ea le desface
baierele cerului si sitele norului
de cernea omatul gros, mai pufos
ca un iepure falos.



Cri Cri - de latu la: 20/05/2006 01:59:57
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
NU E NICI O USA acolo; temerile, prejudecatile si "principiile" noastre o imagineaza. :)
Speranta cred mai degraba...
Iar usa are un caracter simbolic. Poate fi si un fermoar. :-)

Sau o linie....
Cand a venit momentul individual al fiecaruia, oricum nu conteaza: Usa poate fi si blindata, nici n-o bagi in seama.
Vorbind de o usa, am cedat dorintei de demarcatie care ne (poate doar ma) face sa tragem linii in colbul drumului, dincolo de care stabilim ca se afla "ceilalti" "binele" sau "restul".
De multe ori linia ne da siguranta iluzorie de a fi ocrotiti, alteori o vedem ca fiind granita dintre fericirea celorlalti si nenorocirea noastra. Dar o tragem intotdeauna cu piciorul descult, fara sa stim daca in urmatoarele secunde nu vine o pala da vant care sa rascoleasca praful. Nici nu ne intereseaza vantul, pentru ca vom trage linia din nou. Ori de cate ori vantul o s-o stearga, jurandu-ne totodata ca a fost ultima data...

Eu cred ca nu vantul, nici linia si nici pantofi de lac ne influentzeaza in vreun fel: Linia am trage-o oricum in fata picioarelor noastre, si nu indaratul lor...
Demarcatia ar reprezenta intotdeauna ceva ce e intre noi si ceva la ce ravnim.
Usa de exemplu...

Iar in ce priveste dragostea aia, de dincolo de usa (dincolo de linie sau dincolo de fermoar) o recunoastem de-abia dupa ce am gasit-o, deci dupa ce am trecut de usa, fara macar sa ne fi dat seama ca am facut-o.
Inceputul e identic cu alte inceputuri.
Numai ca dupa o vreme iti dai subit seama, ca nu simti nevoia sa ai indoieli. Asta te irita, te scufunzi in tine si cauti motiv de indoiala, dar nu-ti reuseste. Si te simti mic pentru aceasta cautare pe care o consideri a fi tradare.
Dar nu e tradare. E semnul sigur ca ai trecut de demarcatie.
Tradare ar fi, daca ai cauta nod in papura. Daca n-ai accepta ca linia e in spatele tau de data asta, singura data care conteaza.
Tradare ar fi, daca lipsa unui motiv de indoiala ti-ar da indoieli...

Deosebirea fata de celelalte dati este, ca drumul nu se termina in fata usii, ci incepe dincolo de prag...

Tu ai scris de indoieli inainte de momentul cortinei, precum si indoiala daca indoielile au fost indreptatite.
Indoielile sunt sistemul tau subiectiv de alarma, care te fereste de greseli. Daca exista, indoielile sunt indreptatite.
A le ignora ar fi adevarata greseala, nu a le da curs.
A te intreba cu mintea daca n-ai gresi cumva luandu-te dupa suflet, e ca si cand te-ai intreba cum e mai bine sa traiesti: Cu sau fara aer...
Exista oameni, care traiesc fara aer. Numai ca eu n-as numi aia "a trai". Ma indoiesc, ca in punctul asta gandim diametral opus...:-)

A te fi contrazis, ar fi insemnat sa-ti demonstrez ca usa e in spatele tau. Mai mult la asta m-am referit.
Si asta mi-as fi dorit intr-adevar mult.

Ai dreptate. Nu e nici o usa. Ar fi si incomod: Deschide usa, inchide usa, unge usa sa nu scartzaie, unde naiba am pus cheile, "Nu mai trantiti ma usa asa"...:-)
Deci nu e nici o usa.
Dar demarcatia poate ca exista.

Iar momentul tau individual cu siguranta exista.
El va veni sau nu. Dar cea mai mare greseala ar fi sa incerci sa trishezi: A unge pe portar, nu inseamna a unge usa...:-)
Ungandu-l pe portar nu faci momentul sa vina, ci te minti in jos pe scara asteptarilor indreptatite, care nu vin de la minte ci de la suflet...

Acu', daca nu te-am convins contrazicandu-te, banuiesc ca te-am convins conform bancului:
"Gigele, mama, daca-i spui lu' bunica o poezie, iti da buni un pupic!"
"Iti spun doua poezii, numa' lasa-ma in pace"
ceea ce transpus ar insemna, ca pe viitor, daca aduc vorba de usi, tu o sa zici imediat ceva ca: "Da, ai dreptate, hai sa vorbim de altceva..."...:-)))




#123254 (raspuns la: #123242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorbe-n vant... - de latu la: 24/05/2006 21:26:11
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
De pe cal chiar coborat-am,
Colbul de pe strai l-am sters,
Pe computer tabarat-am
Ca sa scriu si eu un vers.

Insa gandurile-s false:
Despre dor, alean si fum,
Parca-s amintiri in gioarse,
Stand pe margine de drum...

"Nu e locul!" - imi zic mie -
"Fii exuberant, nebun,
Da curaj, da bucurie..."
Dar degeaba: Cum sa spun?

E o stare, ca-ntr-o lume
Unde gandul e nespus.
Stiu si eu ca vine-un Maine,
Insa Azi-ul l-as vrea dus,

Si mi-e dor, iar o sonata
Sa aud - in mi minor -
Ca atunci, de mult odata,
Cand am zis ca nu mai mor...


Mi se-ncheaga iara lumea!
Vantul s-a intors din drum,
Si-am sa-l rog sa-mi poarte vorba
Unde s-o ducea acum:

Zile vin si trec in ritmuri,
Unele sunt mai dihai
Altele sunt solo-n hituri
Si din cand in cand mai dai

Si de cate-o zi cu soare
Cand zici inimii din piept,
O bataie-n plus sa bata
Peste ritmul ei perfect.

De-aia-mi merge iara bine,
Inima deodat' batu,
Semn ca numai pentru mine
Noaptea-n zi se prefacu...
evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin ? - de Muresh la: 05/06/2006 06:32:58
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era după război. Veniseră comuniştii şi-i închiseseră bunicului dugheana lui. "Capitalistule, neguţătorule, exploatezi poporul?" Şi numai bine zis şi comisarul, aceaşi persoană care îi luase bunicului plapoma cu 5 ani în urmă, "pt. eroii noştrii de pe front", spusese, îi trântise un pumn zdravăn tarabei bunicului, care, neavînd încotro, se prăbuşise cu mare ruşine în colbul ogrăzii. Bunicul numea şopronul acela "prăvălia". Vindea acolo aţă şi nasturi. "Vindea" vorba vine, că de vîndut vindea bunica. Şopronul acela era, de fapt, un fel de coteţ ceva mai mare de patru metrii pătraţi. Bunicul îl construise din scănduri şi tablă dobăndite la piaţa de vechituri. În spatele şopronului mai făcuse el o masă la care stătea mai tot timpul şi studia din cărtile lui. Chiar şi scrisese căteva comentarii asupra "Cabalei" care fuseseră bine primite de comunitatea evreiască şi de Rabinul Iaşului.
Acum, dacă nu mai avea "prăvălia", bunicul se reprofilase. Învăţase de la cumnatul lui din Huşi meseria de "haham", adică se ocupa cu sacrificarea găinilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi plăcea. După datină evreii n-au voie să consume sînge. Sacrificarea constă în a face o tăietură mică la gîtlejul găinii pt. ca tot sîngele să se scurgă afară. S-o vezi pe găina asta jucînd tontoroiul în colbul ţarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul încerca să mă liniştească spunînd că găina suferă mai puţin decît dacă îi tai capul de tot. Mai tărziu am citit că aşa este. O fi,... aş întreba găina. Apropo, de chestia cu sîngele: pt. a face dispărut tot sîngele, gospodina o mai şi sărează şi o pune la uscat. Jmecherii ăia care susţineau că evreii fac azima de Paşti cu sînge de copil creştin (vezi pînă şi fraţii Grimm), vorbeau prostii.
Şi-i spune într-o bună zi bunicul: "Hai nepoate la un şpaţir la Stefan cel Mare". Îi dau eu mîna ca să nu mă taie fere vreun car cu boi şi hai la şpaţir - plimbare, adică. Şi-l văd pe bunicul îngîndurat şi fără gust de vorbă. Tocmai înfloriseră copacii de tei şi eu aveam ceva nelămuriri pe chestia asta. Şi-l văd pe bunicul că tot aruncă priviri furişe în dreapta şi-n stînga. " Ce e bunicule?", întreb. "Poate dau de ăla care l-a ucis pe tătăne-tu în Pogromul de aici să-l rup. Numai 50 de creminali fac puşcăria. Unde-s toţi ceilalţi?"
Muresh
Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici - de Muresh la: 10/06/2006 19:56:43
(la: Bunicul Solomon)
Bunicul
Era dupa razboi. Venisera comunistii si-i inchisesera bunicului dugheana lui. "Capitalistule, negutatorule, exploatezi poporul?" Si numai bine zis si comisarul, aceasi persoana care ii luase bunicului plapoma cu 5 ani in urma, "pt. eroii nostrii de pe front", spusese, ii trântise un pumn zdravan tarabei bunicului, care, neavind incotro, se prabusise cu mare rusine in colbul ograzii. Bunicul numea sopronul acela "pravalia". Vindea acolo ata si nasturi. "Vindea" vorba vine, ca de vindut vindea bunica. Sopronul acela era, de fapt, un fel de cotet ceva mai mare de patru metrii patrati. Bunicul il construise din scanduri si tabla dobandite la piata de vechituri. In spatele sopronului mai facuse el o masa la care statea mai tot timpul si studia din cartile lui. Chiar si scrisese cateva comentarii asupra "Cabalei" care fusesera bine primite de comunitatea evreiasca si de Rabinul Iasului.
Acum, daca nu mai avea "pravalia", bunicul se reprofilase. Invatase de la cumnatul lui din Husi meseria de "haham", adica se ocupa cu sacrificarea gainilor. Chestia asta cu sacrificarea mie nu-mi placea. Dupa datina evreii n-au voie sa consume singe. Sacrificarea consta in a face o taietura mica la gitlejul gainii pt. ca tot singele sa se scurga afara. S-o vezi pe gaina asta jucind tontoroiul in colbul tarcului nu e un spectacol pt. copii mici. Bunicul incerca sa ma linisteasca spunind ca gaina sufera mai putin decit daca ii tai capul de tot. Mai tarziu am citit ca asa este. O fi,... as intreba gaina. Apropo, de chestia cu singele: pt. a face disparut tot singele, gospodina o mai si sareaza si o pune la uscat. Jmecherii aia care sustineau ca evreii fac azima de Pasti cu singe de copil crestin (vezi pina si fratii Grimm), vorbeau prostii.
Si-i spune intr-o buna zi bunicul: "Hai nepoate la un spatir la Stefan cel Mare". Ii dau eu mina ca sa nu ma taie fere vreun car cu boi si hai la spatir - plimbare, adica. Si-l vad pe bunicul ingindurat si fara gust de vorba. Tocmai inflorisera copacii de tei si eu aveam ceva nelamuriri pe chestia asta. Si-l vad pe bunicul ca tot arunca priviri furise in dreapta si-n stinga. " Ce e bunicule?", intreb. "Poate dau de ala care l-a ucis pe tatane-tu in Pogromul de aici sa-l rup. Numai 50 de creminali fac puscaria. Unde-s toti ceilalti?"
Ben-Gal
vreau premiile! toate! - de Intruder la: 02/10/2006 21:49:27
(la: Oracolul Cafenelei)
...asa ca raspund:

MICUL DEJUN :

1. Care e nick-ul tau?
Muc cel Mic…am crezut ca stie toata lumea!!! Sau nu stie vania ce stie tot satul?!

2. Care e zodia careia ii apartii ?
Apartin cu trup si suflet zodiei Gemenilor, la bine si la rau, de bunavoie si nesilit de nimeni, pana ce moartea ne va desparti…

APERITIV

3. Care e animalul tau preferat?
Un labrador pe care nu cred sa-l am vreodata…

4. Ce anotimp iti place cel mai mult?
Infantila intrebarea…anotimpul fluturilor mofluji…

5. Fructe si flori, care iti sunt pe plac?
Toata vegetatia e pe placul meu (raul, ramul, patria nemuritoare…) Nici o obiectie din partea mea, a stiut D-zeu ce face…

6. Cine scrie pe gustul tau? Poeti & prozatori preferati – si de prin cafenea!
m-ai atins la coarda elastica!...deocamdata spun trei de pe cafenea: rembrandt (ce pisicile mele?), Herjeu, Livia Lazar. Mai e intrusul ala da-i prea modest si nu mai scrie deocamdata nimic…asteapta invitatii speciale?

7. Care iti sunt artistii preferati (actori, cantareti, pictori, sculptori)?
Actori, sculptori...imi place combinatia asta…adica vezi doamne Rodin si Van Damme, Maria Ciobanu si Van Gogh, Tache, Ianke si Cadar, Stan si Bran, Tom si Jerry, mama si tata, Unchiul Vania si Capra cu trei iezi, Intruder si Bob Marley…opriti-ma c-am intrat in transa!!!

8. popcorn...Care sunt filmele tale preferate?
Filmele in care uit sa-nghit popcornul pana-mi da Intrusa una dupa ceafa si tipa la mine: “iar te uiti la mizeriile astea??? porcule!”

9. nectar...Cartile iubite?...
Cele scrise de Steinbeck. Toate.
Mai sunt dar iar intru-n transa si mi-e mila de voi…

10. ambrozii...poeziile preferate?
Poeziile scrise de Intruder, ce motanii mei? (ma scuzati dar sunt inca marcat de textul lui rembrandt, ala cu psalmii, ce pisica mea?)

DELIKATESSEN I

10. Care e forma ta geometrica preferata?
Femeia cu forme perfecte (sfere, semicerc, triunghi isoscel, capu-n traista si patrat, glezna iute, ochi alunecosi, inima zburdalnica…)

11. Planeta preferata?
Planeta Moldova, Venus, Jupiter, Saturn, Mamaia, Eforie…salutari de pe litoralul Marii Negre. Intruder (care se prajeste pe plaja in timp ce altii mor de caldura acasa, sic! sic! sic!)

12. Ai vreun idol sau un model? Care ar fi acela ?
N-am si de unde nu e nici D-zeu nu cere.

13. Care sunt personajele tale favorite?
Doar personalitati…

INTERMEZZO! GUSTARICA!
14. Ce directie/sens iubesti?
Directia/sensul acelor de ceasornic…just fancy!

15. Autocaracterizare in 3.14 cuvinte !
Vai de steaua mea!...sunt caracterizat in 1000 de cuvinte pe zi, ajunge o bata la un car de oale…toata lumea stie ca-s destept, frumos, devreme-acasa si cu sufletu-n rai!

16. Ce culoare are vocala « ű » ?
m-am prins!!! ai vrut sa ne-arati ce tastatura hoata ai!...eu il am pe ù, è, è, ç, ì, ctrl…hopa!...am doi ctrl!!! mai am £ (e un laptop paradit cu moneda veche ca spaghetele statute)…alt gr…%...f1…f2…pana la f12…un esc, un alt, un &…gata, v-am ofticat destul!

17. Unitatea de masura preferata?
Etalon…

DELIKATESSEN II

18. Mitul preferat ?
Mesterul Manole c-a reusit s-o convinga pe nevasta-sa sa fie zidita…Prometeu (poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, am bricheta noua)…democratie, lapte si miere in Romania, salarii mari de-a moaca…

19. Copacul/pomul (laudat sau nu) preferat ?
Smochinul indaratnic pentru ca n-a avut si a doua sansa (fiind pom nu om).

20. Ce si cum ai fi vrut sa fii daca ai fi avut la dispozitie o noua viata ?
“sempre idem” cum si-a tras Intrusul semnatura (sa se dea mare ca stie latina, prapaditu’)


INTERMEZZO ! CEAIUL DE DUPA-AMIAZA!

21. Apa, aer, foc, pamant – elementul preferat ?
Apa, ca e uda…

22. Ce alegi intre o margareta si un catel de plus ?
O pravalie cu scara si-un Ferrari numit dorinta…

23. Kitsch-ul cel mai amuzant ?
Brelocul ala cu doi purcelusi care se ffffffff-alfaie.

CINA ROMANTICA

24. Care iti sunt visele/idealurile, spaimele/cosmarurile ? (preferate sau nu...)
“cosmar preferat”…cool…
Deci sa le luam pe rand, ca la moara:
visele: cele erotice…
idealurile: vanturile, valurile, malurile, balurile, barurile, caii verzi, poezia lui rembrandt cu Cris (ce maimuta mea?)…

25. Portretul (sau autoportretul :) femeii/barbatului ideal.
Fiind un barbat ideal, imi fac autoportretul (fragment): “sunt doar un om si-un ochi de orb/ sunt doar un pas trecut prin colb/ sunt doar un inger alungat/ din cerul vostru-nseninat/(al meu e-nnourat…)/ sunt doar atat si mult mai mult/ nu sunt gasit, nu sunt pierdut,/ nu-s imparat nu-s nici bufon/ sunt doar un om/ si-atat…nu e destul?”
Femeia ideala: sa vorbeasca putin si sa gandeasca mult…surtout sa vorbeasca putin…cela suffit!

26. Pe cine iubesti cel mai mult din cafenea ? :P
Ai vrea sa stii, ai?...vorba ta: “:P”

27. Defectele pe care le suporti la ceilalti ?
Suport tot ca un spartan…suport de vase, suport tehnic, suport material, suport moral, suport si plang…suport…

28. Cum te-ai vedea in : Antichitate, Evul mediu, Perioada interbelica?
In antichitate: pierzand timpul prin Forul Roman, incaltat cu sandale (terestre) si-mbracat intr-o toga cu ratzushte…
In evul mediu: tragand clopotele (de sfoara) la Notre-Dame si indragostit ca un imbecil de Esmeralda…
In perioda interbelica: un oarecare facand contrabanda cu alcool in California.

29. Care e momentul preferat al zilei si de ce?
E momentul…care este…(de ce? de “neam prost”!)

30. Ce preferi : marea sau muntele si de ce ?
Vara marea si muntele, iarna muntele si soba…nu-i simetric dar lasam asa. De ce?...asa sunt eu, original.

31. Ce melodie ii dedici EI / LUI ?
Pentru naşu’ si soacra mica dedic melodia “de iubesti cate-o gagica nici nu-i rau si nici nu strica”…manca-v-as!

ALLEGRO FINALE : LAPTICU’ DE SEARA

32. Cat de translucid(a) esti?
Ha????...m-am frecat cu toate sampoanele si gelurile de dus ale Intrusei si nu-s nici translucid, nici lucid!

33. Care e starea ta de agregare preferata ?
Cand ma “ia apa” ca pe podul de piatra (crapa capra-n patru)…atunci strasnic ma mai “agreghez”!!!

34. Ce-ti inspira o fata verde ? Dar un barbat ghiurghiuliu ?
O fata verde: Intrusa cand isi infige privirea-n ochii mei si ma-ntreaba cu un suras perfid sau candid, dupa caz: “unde ai stat pan’ la ora asta?” “cat ai luat la salariu?” “stii ce vreau sa-mi cumpar de la Metro, Carrefour, Mega Image? O bluza, un nasture, o margica, o geanta, pantofi, sanie cu zurgalai, alt telefon mobil, roz cu muzicuta, bocanci de schi, minge cu buline, cratita de unica folosinta, laptop argintiu cu antena parabolica, pisici aristocratice, crema de zi, de amiaza, de dimineata, de seara, de noapte, de coate, de spate, papuci cu pampoane, ciorapi cu funde, afrodisiace pentru tine prapaditule, pix personalizat, ochelari de soare, de umbra, de penumbra, de eclipsa, de cal, cu infrarosii, veioza cu franjuri, lenjerie intima magarule, piepten cu alarma, copaci cu flori, perdele cu margele, rochie cu patratele, alta rochie cu patratele, blugii aia ca-mi place cureaua, o bricheta pentru tine sa nu zici ca-s rea, cursuri, manuale, markere, stilou verde cu penita de iridiu, acadele, un mop albastru, TOT-TOT-TOT!!!”
Un barbat ghiurghiuliu: un barbat pe nume Ghita, din Ghimpati, cu ghiul, ghiftuit de vin dobrogean si care joaca geamparale…

Gata, am facut indigestie…asa-s neamurile proaste: mananca pana crapa (mai ales daca-i de-a moka) si apoi dau din buze si din mana…puneti la premiul ala si-o scufitza cu stingator!
Ma bate gandul sa fac si eu un oracol ca-n Delphi; imi dau singur premiul…Pasagere, sa nu te prind! Fiti pe faza…


______________________________________
semper idem
picky - de latu la: 11/11/2006 18:28:22
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Intrebarea fiind care-i shaua si care-i calu' ?
Trebe doar sa bati shaua, pana vine iapa, si pe urma sa urmaresti care se napusteste pe ea: Ala e calu'.
In acelasi timp, cel care zace nauc in colbul drumului e calaretzu. Daca ai urmarit scena cu atentie, o sa vezi de unde a cazut acesta: Aia e shaua.

Remarc cu nedisimulata bucurie, ca ai intuit, ca nu m-am referit la calesha (unde 'e' e puntea de legatura dintre doua consoane).
Si nu am indoieli ca si de data asta o sa intuiesti ca nu am vrut sa zic 'cale' si 'sha'. In epoca moderna nici o sha nu mai intalnesti in cale, ci numai deshelati.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#156489 (raspuns la: #156485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Intruder la: 16/11/2006 02:12:45
(la: IAR_TA_MA)
ridica-te si-ncearca sa mergi...
scutura-te de colb, bea o cana de apa sa-ti treaca amarul din gura... invata-ti inima sa bata normal...
deschide ochii si-nfrunta noaptea din tine...
nu te amagi ca totu-i trecator dar, pana una-alta, adaposteste-te de tunetele furtunii undeva, unde gasesti loc liber...chiar si-n filele cartilor.
daca ai construit un piedestal, asteapta sa cada si vezi ce se-ntampla...
poate n-o sa cada niciodata...oricum, nu privi inapoi cu manie.

______________________________________
No one can be good for long if goodness is not in demand.
B. Brecht



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...