comentarii

colectionarul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si eu am citit "colectionarul - de miloser coperil la: 19/02/2005 19:21:29
(la: Ultima carte)
si eu am citit "colectionarul", si cand am citit-o , acu vreo 2 ani, m-a lasat buimaca ..... de fapt , e o carte superba , dar n-as mai reciti-o , am incercat s-o recitesc in sperantza de a surprinde nuante , care scapa la prima lectura , dar nu a fost chip.e o carte pe care am "trait-o", ca sa zic asa ....imi facea rau , un rau fizic , cred ca empatizam prea tare cu personajele :D
pe de alta parte , nu vroiam s-o termin , si citeam din ce in ce mai putin :)):))
cand am terminat-o , m-am gandit ca de fapt , toata situatia din carte poate fi si alegoria unui cuplu/mariaj, in sensu ca unu din parteneri , prin complexele lui de inferioritate il "ingropa " pe celalat , il "sufoca" intr-o pivnitza.la asta m-am gandit io .
***
zilele trecute am citit o carte despre clody berthola , si acum am inceput un roman de william trevor , scriitor irlandez, calatoria feliciei . :)
Colectionari sau fotografi? - de viorel.anghel la: 16/06/2006 19:30:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Lumile fotografice au inceput o alegatura "dibace"
Teleu de nus' care,superwide de nus' cum,filtru de invartit sarmaua pe vrej,aparat foto care face si cartofi prajiti.
E cineva atent ca nu salveaza lipsa de suflet si simt foto prin exacerbarea laturii tehnice?
Cunosc fotograf care ia premii dupa premii cu o sapuniera.
Cine cere sa fim superpixelati?
De unde moda asta supertehnologizata in arta foto?
A venit moda mobilelor si in latura foto?
Se exagereaza domnilor.
Deviza ca : cine nu are DSLR nu e fotograf trebuie schimbata in : stop,nu deveniti colectionari,deveniti fotografi.
sint colectionar de epitafuri - de esteu la: 22/06/2006 08:31:10
(la: Anunţul tău.. AICI!)
sint colectionar de epitafuri. Deci: ofer epitafuri pentru toate virstele, mortile, meseriile, sexele, cu clisee sau de-o originalitate strigatoare la moarte. se intelege ca vorbesc serios.
#129166 (raspuns la: #129157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Thomas Kinkade - de Florin Firimita la: 03/01/2004 15:31:19
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
O opinie pur personala, in speranta ca nu voi ofensa pe cei care il admira pe Thomas Kinkade: Kinkade este o mai veche "cunostinta," despre care am scris un articol in "American Artist" acum citiva ani. Este unul dintre miii de producatori de kitsch din Statele Unite, dar spre deosebire de producatorii de rind (nu pot folosi termenul de artist aici), a reusit sa dezvolte un imens mecanism de auto-propaganda/ comercializare atit de ingenios incit in ultimii 14 ani, cei 4500 dealeri care ii reprezinta reproducerile, au vindut aproape 2 bilioane de dolari (cani, perdele, reproduceri, vaze, cutiute muzicale, etc). In cercurile de arta este complet ignorat, in cercurile academice e principala sursa de umor, ceea ce nu-l impiedica sa se considere cel mai colectionat artist american. Kinkade este un entrepreneur agresiv si inteligent, care si-a gasit o nisa in piata americana (bineinteles asta spune ceva despre naivitatea celor care-l colectioneaza). Este un fel de pornografie emotionala, pentru ca nu post sa ma gindesc la alti termeni cind privesc o pictura in care Isus sta in fata unei cabane elvetiene, inconjurat de munti, lacuri, caprioare, etc, si frige cirnati pe un gratar portabil. Chiar daca din punct de vedere istoric, Isus ar fi fost un bun bucatar, imaginea acesta kitsch nu ar avea nici o justificare.
Limbajul Kinkade e plin de asemenea aberatii, melanjuri ieftine care condenseaza natura, religia, nostalgia. Ginditi-va la un pornstar incercind sa joace "Hamlet."

Vina, bineinteles, nu o poarta exclusiv "artistul," dar si publicul si criticii. Majoritatea criticilor de arta americani nu mai critica in adevaratul sens al cuvintului, ceea ce hraneste partea adversa, care duce un razboi continuu impotriva bunului gust in arta. Bineinteles ca postmodernismul a ucis ideea de calitate sau ierarhie valorica. “Bunul gust” a devenit un termen suspect.

Din fericire, in ultima vreme, "colectionari" care au cheltuit averi pentru reproducerile scumpe, mai ales ca investitie, au inceput sa se trezeasca. Din cauza productiei de masa (originalele nu sint niciodata de vinzare), multe dintre aceste produse au ajuns pe rafturile supermarket-urilor, in apropierea rafturilor pline de detergenti si pasta de dinti.

#7563 (raspuns la: #7556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Oana...mersi mult. - de Malika la: 05/02/2004 08:53:09
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)





Oana...mersi mult. O sa iau sfatul tau prietenesc ca atare si o sa te intreb daca, desi am trecut acolo drept cartzi favorite cele doua titluri de "prim-ajutor sentimental" pentru fetitze, faptul ca pot sa-i adaug in lista cartzilor citite pe Fowles cu Magicianul si Colectionarul, pe Eco cu Numele trandafirului sau pe Coelho cu Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara, schimba in vreun fel situatzia?
Numai bine !







"Searching for answeres to questions nobody asked " !
Let it Be - de Little Eagle la: 24/04/2004 23:38:19
(la: "Let it Be" de Beatles)
Dear Daniel,

Cintecul atat de frumos si celebru,nu are nimic de-a face cu "Virgin Mary"!
Intr-o noapte,Paul(McCartney)a avut un vis in care mama lui a aparut si i-a spus:"It"ll be alright.Don't worry to much,it will be okay".
Numele mamei lui:Mary Patricia Mohin,a fost sora medicala si la acea vreme moase,a murit in 1956 cind Paul avea 14 ani,a iubit-o f. mult.
Cintecul este scris de el in amintirea ei,NU are nici o legatura cu Biblia .
Altadata,pe la 1986 Paul a spus ca in acele zile grele prin care treceau Beatles si erau pe cale de a se dezmembra,a consumat multe droguri si ar fi putut crea acest vis despre mama lui ce l-a inspirat sa scrie cintecul.
Cert este ca este dedicat ei,si destule ori a facut referinte in interviuri ca a iubit-o f. mult si ca a scris cintecul in memoria ei.

LOVE&PEACE,
OZZY

Ps: Stii ca Ozzy Osbourne a fost mult influentat de John Lennon?Ca si azi inca este un mare fan al lui?Visul lui a fost sa fie ca John.
Ozzy este un avid colectionar al Beatles ii considera regii muzicii in lume.
Cind avea 16 ani cinta in fata oglinzii cu o ...matura in loc de microfon si pretindea ca era John Lennon...!

Paul a spus aceste cuvinte legate de cintec si visul lui:
"I felt very blessed to have that dream"

Adios muchacho
sex,sex,sex,more and more sex. - de Little Eagle la: 30/04/2004 17:34:48
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Daniele,Daniele,Daniele,

Ai tu darul de a veni cu subiecte interesante,imi dau seama ca intrebarea ta e serioasa si imi aduce aminte de nebuniile tineretilor mele!!!
Ai vazut filmul(f. bun de altfel)"True Romance"?Acea scena din cabina telefonica intre Patricia Arquette si Christian Slater?
Mi s-a intimplat odata personal in primii mei ani in USA(in Manhattan),era insa noapte si iesisem din bar cu Pamela(una din iubirile mele scurte ce n-au durat mai mult de 6 luni)o tipa f. atragatoare si colega la Colegiu,o nebuna dupa sex!!!
Si mai ales in locuri..publice!Cum eram in anii mei de droguri,crezi ca mi-a pasat pe unde fac sex?
Evident in acea seara ideea a fost a ei,pt. ca astfel de situatii o excitau la culme.Lume era si treceau pe linga noi se uitau ,unii mai mucaliti faceau cite o gluma de genul:"..vreau sa dau un telefon."In general nu ne pasa pt. ca eram prea pierduti si cu pantalonii in vine.
Altadata ne apuca sa avem sex in W.C uri la restaurante sau baruri,la femei.
Alte dati se baga sub masa la restaurant ....si era lume destula,dar crezi ca-i pasa cuiva?se faceau ca ploua.
Alteori la colegiu mergeam pe acoperisul scolii si odata chiar am dat peste alt cuplu ce aveau si ei sex,ne-am excitat si mai tare si ei la fel.
Nu tin minte precis daca am avut mai mult sex acasa ori aiurea in public.
O alta fata ce am avut era la fel dar nu chiar asa de nebunatica ca Pamela.
Alexandra(origine greaca) avea si ea placerea de a face sex in public dar Norma era interesata in S&M,un fel mai usor insa,de fapt mai mult bondage,inca si azi mai am catusele si fringhiile,ori ma lega ea pe mine ori eu pe ea,e excitant sa ai sex asa.
Cu ceva cocaina la nas faci destule.Mda,stiu ca la forum de citeva ori am fost criticat ca vorbesc prea mult despre mine,dar ce sa fac?Asa mi-a fost viata.
Acest subiect mi-a adus aminte de trecut,si pun acum eu o intrebare la rindul meu:
Citi dintre voi barbatii ati avut sex cu 2 femei in acelasi timp?
Am facut-o si pe asta,un vis mai vechi al meu.
O vreme eram prieten cu un tip imens si plin de tatuaje(am si eu vreo 7 pe mine)care si azi are atelierul lui particular unde construieste la comanda motociclete Harley Davidson,o duce f.f.f bine.Prietenii lui si clienti sint ca si el si multi sint in cluburi ori chiar in Hell's angels(ce-a mai ramas azi din ei si faima lor).Am cunoscut destui la acei ani in 1985-1988,am mers la party-uri ce deveneau orgii sexuale si gramezi de droguri.
Unii erau bouncers la cluburi de streap tease in NJ sau NY(queens sau L.I.C.)
si am mers la aceste cluburi deseori si pe gratis.Fetele f. superbe la trup.dar putine cu sani naturali...deh,cu cit mai mari cu atit mai bine dar mie nu-mi plac
sint tari si nu se misca deloc,in fine.Dar am avut sex cu citeva si dansul lor pe genunchi e o performanta!Ha!
Una ,imi aduc aminte,Nadia era din Moscova si facuse acolo facultatea de economie...aici facea o groaza de bani,fetele daca nu pleacau acasa dupa o noapte cu 1000$ in bacsisuri(partea lor)inseamna ca au avut o zi slaba!
Si uite asa mai derulai alte parti ...negative ale vietii mele americane,dar ce a fost s-a dus si sint alt om din 1989 cind am cunoscut pe Marilyn si casatorit cu ea in anul urmator.
Exista la un moment dat in viata si destin o persoana care te poate schimba cu 360 grade si ea este Marilyn.

Ma puteti cu totii judeca si iar pune la zid(sint obisnuit),dar veti judeca pe Ozzy din trecut,nu pe cel de azi.
Sa raspund la intrebarea ta Daniel,sint o fire liberala in gindire si pt. ca am cam trecut prin TOT imi este greu sa condamn sexul in public,azi nu as mai face ceea ce am scris mai sus dar asta e doar opinia mea,poate alti cafegii au si ei ceva de spus si de ce nu,sa fie deschisi ca si mine.
Acum ca imi aduc aminte mai multe(revin la escapade),in acei ani ,pe care totusi nu-i regret,am cunoscut pe Trin(o fata vietnameza)care si ea era destul de nebunatica.
Mergeam in nestire la concerte pe mari stadioane,fie in NJ,fie Madison Square Garden etc. sa vedem pe Ozzy Osbourne ori AC/DC,Iron Maiden,Judas Priest,
Black Sabbath,Metallica,Van Hallen,Pink Floyd,Peter Gabriel,Jethro Tull etc etc..
am cam vazut destule mari grupuri,Rolling Stones ...vremuri ale tineretii,dar am vrut sa vad tot ce se putea,pt. ca in Romania am fost mare colectionar de discuri...la acea vreme nu-mi inchipuiam inca faptul ca voi vedea pe viu astfel de muzicieni faimosi.In fine,Trin la concerte statea pe umerii mei si sub fusta nu avea nimic...cam mereu umbla asa,am avut oral sex cu ea in timpul concertelor ii placea la nebunie si mai ales in public,si ce vrei mai mult ca public decit la un concert?
Odata am avut o aventura ce a durat poate 2 luni cu o negresa(Jeanine) care si ei ii placea in public,dar in boscheti prin Central Park desigur in ziua mare.
Odata mincam pizza intr-un restaurant in Queens si mi-a facut...pe sub masa.

Din nou vreau sa-ti spun ca nu pot sa zic ca nu mi-a placut ceea ce am facut.
Eram tinerel si cam stii din textele mele trecute cum eram,pe droguri,pe bautura si pe...sex,dar nu ma judeca pripit,eu o consider o experienta in viata si multi o vor considera gresita,poate multi nu au avut astfel de experiente ori le-ar fi rusine sa le comenteze in public la cafenea,e dreptul lor, sper insa ,sa nu fiu judecat acum pt. ceea ce am facut cu multi ani in urma.
NU FAC o PARADA din viata mea si departe de mine ideea de a ma pune mereu in obiectiv!!!
Oare a fi onest cu tine si altii este un pacat?
Subiectul tau mi-a adus aminte de toate astea scrise si de fapt nu imi e rusine de ce am facut cindva.

Nu stiu daca vei aproba textul meu,poate intra in categoria:rated "R","Sex"si
"Indecent language"...deci este decizia ta,stiu ca va stirni comentarii ...ca de obicei.Dar in final ,we are riding the same crazy train.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps:Mi-am adus aminte acum de un moment sexual in metrou cu Pamela,intre vagoane,un blow job,era insa pe la 1 noaptea si nu era lume,citiva calatori doar,eram beti si intre timp ce ea facea ce facea eu ..fumam o tigara...de fapt o incepusem inca din vagon.Apare un politist ce trecea de la vagon la altul.
Ce dracului sa facem?Ne-a prins!Dar si pina azi imi aduc aminte cuvintele lui,le traduc:"Puteti sa continuati ce faceati,dar tu(adica eu)arunca tigara,e interzis fumatul in metrou."
De fapt a zimbit si el si ne-a lasat in pace,am aruncat tigara dar apoi abia acasa la ea am continuat de unde am fost opriti.




























































































Pt. Sanjuro - de Little Eagle la: 22/06/2004 21:54:00
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Dear brother,

Eu aveam un Pick up(cum se numeau atunci)"Bell Canto"stereo si am fost un renumit colectionar si vanzator de discuri,aveam in colectia mea personala in jur de 300 discuri si multi veneau sa inregistreze pe magnetofoane si ma plateau cu bani f, buni,luam 300 lei de disc...la vremea aia salariul de director eracam de 5000 lei,faceam bani cu gramada.
Cand am plecat din Ro. am vandut toate discurile sa-mi pot cumpara bilet de avion.

Tu ai avut viata ta,eu pe a mea si soarta ca atare,dar poate ai inteles gresit din cele scrise de mine,insa Nu am platit bani sa am sex niciodata!!!
Am dat bani fetelor(prostituate)pt. ca am simtit asta sa fac si nu am cerut in schimb sex de la ele,ca ele s-au oferit mereu,o faceau si NU vroiau sa le platesc,dar eu tot le dadeam bani pt. ca pe undeva le plangeam soarta si viata nasoala prin care treceau.Asta nu inseamna ca le plateam ca sa am pussy de la ele!
O vreme buna am cunoscut(aici in NY)bikers from Hell's Angels si destui erau bouncers(namile de oameni)in strip joints sau topless bars(clubs).Am avut destul sex cu acele fete pe gratis,fiind amic cu acesti bikers.
Am creat si desenat pt. ei o vreme multe modele de tatuaje,ma indrageau tare mult.
Imi aduc aminte de cel mai faimos caracter din Alphabet City care avea si un Tattoo Parlor pt. care am creat tatuaje,pe nume Huggybear.
Nu mai stiu soarta lui,dar la acele timpuri(1984-1986) Huggy avea pe tot corpul 250 de fluturi diversi ca specii tatuati din cap in picioare.
El a luptat in Vietnam si a fost comandant de pluton,a cunoscut si avut multi prieteni in acel razboi inutil....250 au murit si fiecare din fluturii tatuati reprezinta
pt. el sufletul unuia din prietenii lui morti.

Deci te asigur ca nu-i vorba de pierderea increderii,ai inteles gresit ce am scris ori eu nu m-am facut inteles?
Eu am fost toata viata mea f. curios si am vrut sa cunosc cat mai multe.La fel si in cele sexuale.Am observat ca ai scris cu majuscule cuvantul"IUBEAM".
Sa stii ca si eu iubesc f. f.f mult pe sotia mea de 14 ani si repet din nou ca de cand sunt cu ea am lasat in urma tot trecutul si sunt un alt om de atunci!!!!
Ce am scris la cafenea-cerc,este legat de trecutul trait de mine pana acum 14 ani.
Nu mai consum droguri de nici un fel,beau doar la ocazii si m-am lasat si de fumat complet!Eu care fara 3 pachete pe zi nu puteam trai....si o marijuana sau hash...
sau cocaine.

De 14 ani nu am nevoie de o alta femeie in viata mea,nu pot sa neg faptul ca flirtez ici si colo dar in suflet si in gand nu-mi creez fantezii si NU as insela sotia niciodata!!!!
Sper sa citesti mai atent ce scriu.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)















































#16586 (raspuns la: #16128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multam fain pentru amabilitat - de alex pavel la: 02/07/2004 20:30:26
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
multam fain pentru amabilitatea excesiva...despre partea cu dependenta, insa, Doamne, sa ma ierti... ce sa zic... termenul asta e atat de relativ... uite ca mi-a mai venit in minte un super titlu: "colectionarul" lui john fowles... asta da carte buna... si acum citesc una faina de tot: "copii din miez de noapte" a lui salman rushdie... o sa ma mai gandesc... si daca tot vorbim despre lucruri care ne-au marcat existenta, de ce sa ne oprim la carti... sunt atatea lucruri... teatru, film... chiar azi am vazut "elephant" al lui Gus Van Sant... bun... marcant... ca sa spun asa... gata... nu mai zic nimic de filme ca o sa ziceti ca deviez de la topic-ul forumului (mama, ce cuvinte complicate)...
o intrebare as avea... are cineva pe acasa un volum de teatru de Ludwig Anzengruber? daca da, aveti mila si spuneti-mi si mie... cam atat deocamdata... ma mai gandesc la titluri si revin eu...
#17207 (raspuns la: #17176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
colectionarul - de Alice la: 05/07/2004 08:34:34
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
asa-i, cetisi bine, is escesiva.:))))))))
as putea sa discut o mie de ani despre nebun si despre ce reprezenta pentru el femeia aia ... si-as putea sa-ntreb la deruta cata dragoste era acolo, si tot eu sa-mi raspund ...cam cata gasesti si-n celebra melodie a lui Cave si Minogue (e sau nu compusa de Cohen?)- 'Where The Wild Roses Grow'.
cat despre Anzengruber ... sa-mi fie rusine ca n-am auzit!(?):(
#17312 (raspuns la: #17207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Colectiile mele - de LMC la: 22/07/2004 00:16:26
(la: Colectii)
Io de cind am fo' de-o schioapa mi-au placut pietricelele si scoicile. Si-acuma le colectionez, pentru ca impreuna cu ele colectionez memoriile locurilor si zilelor unde si cind le-am cules. Cind mergeam la universitate in fiecare dimineata gaseam cite o pana de corb sau alta pasare care zbura prin campus, deci pe-atunci colectionam si pene. Astea sint colectiile care le consider darurile naturii, dar am si altele. Imi plac cartile de arta, bijuteriile, si obiectele interesante care le gasesc pe la magazine de antichitati. Sint inebunita dupa cutii si cutiute; inca nu am descoperit de ce sint obsedata cu ele. Daca cineva ar vrea sa-mi faca vre-un cadou si imi ia o cutie ornamentala, poate fi sigur ca nu v-a da gres niciodata. Ma bucur totusi ca nu am boala lucrurilor scumpe ca altfel nu's ce-as face. Dar mi-e teama ca intr-o zi o sa ma apuc sa colectionez arta. Mi s-or avintat gindurile in directia aia, dar le-am alungat cind am vazut ce mult m-ar costa. Poate cind o sa fiu baba batrina si nu o sa am ce face cu banii. Pina atunci imi fac eu arta mea. Sper ca sotul meu sa nu de-a in boala colectionarii de mercedesuri ca atunci chiar ca am incurcat-o. Deja avem trei, si se gindeste la inca unul.
For my Belle - de Little Eagle la: 03/08/2004 17:50:24
(la: Colectii)
Sunt un colectionar de obiecte vechi,f. vechi, investesc bani multi in ele pt. ca stiu ca peste ani si ani vor fi si mai ridicate la pret de licitatie,dar sincer sa fiu
nu vreau sa ma despart de ce am colectionat in decurs de 5 ani.

Nu vreau sa fac aici un ..proces verbal sau o enumerare a obiectelor din colectie,la un moment dat devii ca si drogat....vrei sa ai ceva anume si nu te intereseaza cat costa!!!!M-am oprit ca o luasem razna de tot si Marilyn era sucarita pe mine.
Deh,poti face multe,mai ales in a ajuta charities,decat sa dau bani pe vreun timbru de pe vremea lui Napoleon Bonaparte.asa ca de 2 luni,I curbed my enthusiasm(like Larry David)daca cineva din cafenea stie cine e el?
Creatorul serialului Seinfeld si al celui cu numele pomenit mai sus de mine?Hello?Is there anybody out there??

In fine,I am cranky dupa 23 ore de munca si fara somn.
In colectia mea,am strans,timbre rarisime nestampilate(unii zic ca au jumate din valoare nefiind stampilate...)cu cap de bour,romanesti,la fel din vremea regelui Mihai si Carol,din Italia lui Mussolini(am si o fotografie rara a lui,in costum de haine din 1920)si din Germania nazista,in fapt un timbru rarisim cu
Hitler scos la aniversarea a 54 ani de nastere(in 1945)exact cu 2 sapt. inainte de a se sinucide.Colectionez monede antice din vremea istorica greaca si romana sau bizantina veche,deci unele din sec.IIlea i.e.n.-sec VIIlea. sunt fie din bronz fie din aur.
Am monezi la fel cu Alex.Macedon pe ele,Darius,sau Aurelian si Domitian.La fel colectionez si bani de hartie din vremuri vechi,fie din America lui Lincoln sau Washington ori din Franta,Anglia,Italia.
La fel monezi din anii 1700-1800,de ex. am 5 franci din argint cu Napoleon Bonaparte ca imparat din 1805.

Mai colectionez si obiecte de cult f. vechi de cel putin 4000 ani vechime,vase din lut facute de mana desigur si pictate,pietre de atunci folosite ca arme de vanatoare,apoi statuete din terac ota de pe vremea indienilor azteci si maya,incasi sau tolteci.

La fel,destule artifacts din tibetul vechi si Australia(boomerangs de prin 1800)
Mai colectionez si destule legate de muzica rock si muzicieni mari dar mai multe altadata...am primit iar telefon de la agentul meu....am apucat sa dorm 4 ore doar si iar o s-o iau de la capat acum.
Pe curind Belle,
LOVE&PEACE,
Ozzy





























Shooting star - de Little Eagle la: 09/08/2004 20:00:38
(la: Vedete fara fitze)
He,He,Hey Daniele,
Every dog has his day.Ar mai fi o zicala scoasa pe acilea de un artist ce am cunoscut,Andy Warhol:"Everybody is entitled to 15 minutes of fame."
eu as spune o zicala de-a mea:"Faima este o exaltare a eului uman."
De ce zic de faima?Pt. ca e mana-n mana cu a fi un star,vedeta in domenii diverse ce intra in atentia publicului din lume.

Fitzele?They come with the teritory.Nu se poate altfel,inca o exaltare a vanitatii umane,pt. ca esti faimos si ce bine te simti mergand pe strada si oricine te recunoaste,iti da importanta,te simti cineva,esti mai presus de oricine.
desigur ca...acest ego ce te transforma in egomaniac,la unii/unele sunt very dangerous,dar in general se intampla cu staruri mici!

Acuma,sa pun o intrebare la cafegii:
Cati dintre voi au apucat cele 15 minute de faima in viata?
Fiti onesti.Mereu primesc vorbe de la voi cum ca scriu multe despre mine,dar daca am ce scrie si am trait unele experiente prin care voi nici prin vise n-ati trecut macar,de ce nu?E oare o greseala sau....imi dau aere si fac fitze de vedeta?

Timp de 11-12 ani am fost artist profesionist in comic books industy,in fiecare an am fost invitat ca guest artist(alaturi de cei mai mari si faimosi artisti in USA si Franta),am stat cu ei la mesele de invitati,ne-am etalat arta in original,eram cu sutele si cu miile erau amatori de arta si fani ai nostri.
Vindeam desene ori picturi si vindeam si semnaturile noastre ca autografe.
Uneori nu doream sa cerem bani de la copii,ci doar de la maturi,dar am semnat personal mii de autografe in acei ani,si cel putin mergeam de 4-5 ori la conventii ca invitata de onoare si artist!Am avut mai mult de 15 min. de faima....
Pot spune ca m-am simtit tare bine fiind faimos!!!!!Mai ales cand cineva (colectionar)ca Tim Robbins+Susan Sarrandon,sau Patrick Swayze,se opresc la masa ta si admira arta ce faci,iti spune ca citeste revistele la care lucrezi si-ti admira arta si vrea autograful tau si chiar iti cumpara un desen in creion sau tus....oare nu te gadila putin la ego asta???

Esti un super star!Cei dintre voi care nu ati avut astfel de experiente,nu stiti ce vorbesc,dar discutati ca si cum ati fi atot stiutori.
Cine dintre voi a fost luat in cravasa si primit castane in cap de la Robert de Niro????Si credeti ca mi-a fost jena de faptul de a fi roman cand ma alerga prin atelierul unui artist,f. bun prieten (american)ce mi-a fost de altfel nas la nunta,si cand ma prindea in cravasa imi zicea:"Oh you crazy romanian.Bloody vampire."la misto,si asta pt. ca de cum il vedeam ii ziceam:
"You're talking to me?...Are you talking to me.?"Cine a vazut Taxi Driver stie ce vorbesc.

Oare nu te simti mare cand astfel de HUGE STARS in lume iti dau o importanta?Si sa stiti ca Bobby e f. modest!!!!!!Ori Martin Sheen,care mereu imi zicea ca-l fac sa rada,pe el l-am cunoscut demult fiind la niste demonstratii impotriva lui Bush senior si asta de azi,un mare democrat si chiar a fost arestat de cateva ori pt. parerile lui!

Ii spuneam mereu:"Martin,...should never get off the boat..."cine a vazut Apocalypse now stie ce spun acum.
Il facea sa rada,mereu interesat in Romania si credeti-ma ca am fost un f. bun ambasador al ei cu acesti oameni.
Dar unii din voi ma criticati mereu,ma puneti la zid,dar ce sa fac?Vorbesc si eu despre mine,imi pare rau ca voi nu aveti nimic de spus,pt. ca vietile voastre n-au fost asa de pline de sare si piper ca a mea.Sper sa aveti candva sansa la cele 15 min. de faima si mai vorbim atunci,okay?

Un alt om interesant si desigur faimos cred ca si pe Marte, de ar exista locuitori acolo,ar fi Keith Richards,de o modestie fara seaman!La fel David Bowie,Ozzy(cel real),David Gilmore,Brad Pitt,Alec Baldwin,(nasul meu-Bill Wray,faimos ilustrator de desene animate in USA)mi-a scris recent un email,si intre altele zis ca a avut sapt. trecuta lunch cu Alec Baldwin si Paul Stanley(pt. cei ce nu stiu,ghitaristul si vocals la KISS).

Bill cunoaste multe staruri in Hollywood,el s-a reintors in CA unde s-a nascut,din NY in 1992.El m-a introdus in NY sa-l cunosc pe Keith Richards,si desigur Bobby de Niro.

Asa ca asta mi-a fost norocul.

Pe alte dati sometimes in the future.
LOVE&PEACE,
Ozzy
































































Definitia de troll - de irina fiorentina la: 10/08/2004 22:15:31
(la: Portretul unui troll)
Mi s-a intamplat sa intalnesc un astfel de personaj in timp ce citeam un schimb de mesaje pe baza unor argumente ridicate de unii participanti la cafenea.
Dar nu stiu daca e bine sa-i numim "troll", avand in vedere ca acest cuvant deja are un continut, cu totul si cu totul diferit de ceea ce se intelege in mesajul de mai sus.
Un "troll" e o cretura a padurii, pe cat de urata si deformata, pe atat de buna si cu actiune de protegere si mentinere a elementelor naturii in starea lor de fapt. E o creatura de fantazie, de care o persoana se si poate atasa, fiinda capabila sa raspunda cu afectiune acestui raport (cu intensitate variabila...depinde de fantazia proprie).
E pitic si ghebos, usor de intretinut, iubeste mult intunericul si pieptanatul cu instrumente rudimentare, cum ar fi degetele sau ramurile alberilor (sa nu cumva sa indrazniti sa folositi modernul pieptane). Mananca doar o data pe an, in noaptea dinaintea Craciunului, un vas plin ochi de ovaz.
Bineinteles, e inventia unui creaturi umane - nu-mi amintesc numele - care din vanzarea trollilor a facut o avere frumusica si a entuziasmat sute de colectionari de fantezii din toata lumea.
De aceea, mi se pare un sacrilegiu sa dam numele acestor frumoase creaturi unor intrusi nedoriti, cu comportament de hoarde barbare. Haideti sa gasim o alta denumire, mai potrivita si care nu risca sa se transforme in plagiat!
Cu multumiri,
irina fiorentina, iubitoare de frumos.
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Magicianul - de (anonim) la: 15/12/2004 15:12:01
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Buna,

fii fericit daca traiesti ca in magicianul dar nu fii intotdeauna ca si Urfe
E o carte splendida si ai multe de vazut in ea.
merita sa-i respiri fiecare cuvant
Poti deasemenea citi si Colectionarul lui Fowles
sau orice de Salvador Dali.Este sublim.
#31696 (raspuns la: #11674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
he he - de no_name la: 07/05/2005 13:37:01
(la: Suflete pierdute...)
daca-l pierdeam ... te trimiteam sa-l cauti si il luai gratis, pierdut era fara proprietar, deci nu aveam ce vinde, nici tu ce cumpara, doar de ati insusi un ceva gasit (era sa scriu "un bun gasit").
deci il am inca ca nu l-am vandut niciodata, si nici nu l-am alterat, a zacut, a suferit, dar a ramas frumos si curat si integru... nici pe altii nu i-a vandut sufletul meu chiar daca meritau ...
so... vaz io ca te-ai pus pe scris, e interesanta abordarea ta ca provoaca intr-un fel mai dur, si poate mizezi ca multi se sperie si o sa ai ce cumpara ...
eu n-as cumpara niciodata un suflet, dar sunt o colectionara de suflete deosebite ... le fac radiografia, si o pun intr-un sertaras in sufletelul meu ... originalul le apartine celor care au PUTUT sa isi pastreze un suflet.
hei, fratilor - de gigi2005 la: 24/06/2005 12:42:28
(la: Incepeti un business (afacere personala),va incanta ideea?)
Am pus de-o afacere?
Uite, in spatele blocurilor de pa langa casa poporului e un baruletz de vreo 30 de mp. Proprietarul a fost sportiv (lupte parca, e inalt si cat un munte), foarte jovial, sta cu clientii la masa si vorbeste cu ei, chiar daca nu-i cunoaste. Acest tip este si colectionar. De fiecare data peretii sunt plini de alte tablouri, pe pervazul geamurilor are alte statuete, are un perete unde a expus placi vechi din arama de la trenuri (cu destinatia, de la vagon restaurant, etc), pe alt perete are de pe vapoare, dar toate vechi. Deasupra barului are aparate vechi de fotografiat. Muzica este veche si buna...
Repet, le schimba mereu! Intr-o zi a stat la noi la masa si ne-a spus ca de fapt el are toata colectia acolo la bar. Vinde din piese, cumpara altele, pastreaza ce e valoros, vinde cu mic profit...Preturile din bar sunt departe de a fi modeste, in schimb locul este plin de tineri. Cred ca atmosfera este cea care atrage. Eu de fiecare data cand ma duc nu apuc sa inspectez tot ce a expus pentru ca nu am timp. Mai are si o tehnica, nu stiu, de te face sa te simti rau doar cu o cafea in fata, te face el sa mai cumperi ceva...Dar cu maaare rafinament, nici nu-ti dai seama ca te-a manipulat. Eu intru la cafea si ma trezesc ca am cheltuit 200 de mii.
#56440 (raspuns la: #56223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: