comentarii

colega mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si tot despre colega asta, - de gigi2005 la: 29/07/2005 05:49:35
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
tatal ei murise intr-un mod misterios, cazut langa poarta de la curte. Om zdravan, fara boli, nu suferea de nimic, se si cauta cu analizele mereu. Avea 73 de ani cand a murit dar nu-i arata.
De atunci fata asta nu a avut linishte ca tatal ei a murit neimpacat.
Tot Maritza a dezlegat misterul de care nu a stiut nimeni: tatal ei, asa batran, avea o "prietena" de multzi ani, de care nu a shtiut nimeni. O cunostea colega asta a mea dar nu stia ca traieste cu tatal ei. A zis maritza: a murit el dar n-a fost moartea lui. Femeia asta a vrut sa cada vraja pe mama colegei mele dar s-a lipit de tatal ei. Mama trebuia sa moara nu el. I-a spus maritza si cum a murit, ca a trecut carutza peste el.
Abia acum a intzeles si colega mea multe pe care nu le pricepuse.
Mai spunetzi ca nu credetzi si ca sunt prosti?
#62112 (raspuns la: #62102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aveam o colega de facultate care se tot ducea la intalnirile lor si as fi curioasa sa aflu mai multe (colega mea era secretoasa) pentru cultura mea generala nu ma intereseaza aderarea la vreo secta eu fac parte dintre cei agnostici
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Refuz sa cred ca nu se pot integra - de belazur la: 11/03/2004 15:25:59
(la: Integrarea tiganilor)
"Practic nu pot fi convinsi sa renunte la cultura lor (cel mai mic ¨atentat¨ educational va fi sanctionat prin retragerea copilului de la scoala sau indepartarea subconstienta in cadrul grupului), ci doar convinsi sa nu mai fure. In unele tari insa, inca nu e posibil."

Mi se pare o atitudine exlcusivista si xenofoba. Refuz sa cred ca nu pot fi integrati. Si de ce sa renunte la cultura lor? De unde ideea ca "integrare" = "renuntare la cultura ta"? In plus, cred ca e gresit sa consideri ca ceea ce numiti "cultura tiganeasca" ar consta doar in "fidelitatea fata de clan". Sau ca toti tiganii fura...

Am avut o colega tiganca. Intre paranteze fie spus, ea mi-a dat si un motiv pentru care accept termenul de tigan, desi unii ar pretinde ca are conotatie peiorativa si ca e de preferat termenul de rrom: era foarte mandra de apartenenta sa etnica. Colega mea era dintr-un sat de tigani, un sat ca oricare altul, a carui populatie are ca ocupatie de baza agricultura. Din ce povestea ea, e vorba de tigani oarecum asmilati, de mult timp sedentari (un sat destul de vechi), dar care si-au pastrat limba, traditiile, obiceiurile etc. Deci, se poate... Colega mea - ca si altii ca ea, ca nu este singura - fiind un argument in acest sens.

P.S. Nu mai spun ca pe langa calitatile pe care le avea (nu ne-am mai vazut de ceva timp, dar banuiesc ca asa a e si acum) e si de o onestitate remarcabila - in mai multe sensuri, incepand cu atitudinea fata alte etnii (ea fiind putin nationalista, dar manifestand consideratie fata de ceilalti, indiferent - minoritari sau majoritari) si terminand cu cele mai mici lucruri. Repet, cred ca, cu ceva mai multa vointa, se poate.

P.P.S. Cum e in Spania cu integrarea tiganilor?
#11832 (raspuns la: #11820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
integrare vs.asimilare - de belazur la: 12/03/2004 16:32:20
(la: Integrarea tiganilor)
Cred ca vorbim despre lucruri diferite. Faptul ca N. (sa-i zicem asa colegei mele) e foarte mandra de apartenenta sa etnica este un lucru normal la un minoritar (as putea adauga ca impartasea cu mine un interes deosebot pentru folclor, ea fiind si dansatoare de profesie - deci, e si un fel de "arhivar "al culturii rrome)... Pentru ca si eu vin dintr-o zona in care romanii (moldovenii) au fost timp de decenii (chiar secole) MINORITATE NATIONALA, trebuie sa spun ca e un sentiment absolut firesc: daca nu ar exista acea "rezistenta culturala" de care vorbesti, minoritatile ar disparea foarte usor (s-ar asimila in totalitate), iar lumea ar deveni de o omogenitate plictisitoare.

Cred ca nu prezenta culturilor minoritare este impedimentul in calea integrarii unei etnii sau a alteia, ci tocmai ceea ce ai mentionat la inceputul mesajulu: nivelul scazut de socializare.

E adevarat, nu toti tiganii de la noi sunt la fel de integrati cum e colega mea, ea fiind si dintr-o familie de intelectuali. Existenta, la noi cel putin, a unor sate de tigani care nu se deosebesc de romani decat prin faptul ca sunt putin mai bruneti, vorbesc o limba in plus (limba materna), danseaza si canta ALTFEL decat romanii - mi se pare o baza solida pentru speranta intr-o viitoare integrare mai buna a tiganilor. Nu mai mentionez ca avem scriitori, actori, pictori, cantareti, diplomati de origine rroma, care sunt mult mai bine integrati decat cei mai scoliti si bogati rusi, de exemplu. Or, faptul ca rusii nu respecta legile (Constitutia) este, la fel, o manifestare a nedorintei de integrare, dupa parerea mea... Si lor nu le poti reprosa ceea ce li se reproseaza tiganilor, in general - desi niste similitudini exista, ele nu tin de specificul cutural, ci mai degraba de o psihologie, mentalitate aparte... Fara a le cere sa renunte la cultura lor, as dori sa fie si ei la fel de integrati cum e colega mea N. de etnie rroma.

Sper ca am explicat mai bine, de asta data: e vorba de loialitate fata de lege si concetateni, nu de renuntarea la valorile culturale (care, altfel, sunt "adunate" de secole, in procesul comunicarii cu diverse culturi, si nu are nimeni caderea sa le ceara sa renunte la ele).
#11932 (raspuns la: #11923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
coincidenta sau intamplare - de anisia la: 26/10/2004 20:14:01
(la: Eu)
am avut o colega in scoala generala. nu am sa ii dezvalui numele aici. dar ea era foarte priceputa in a scrie versuri. si mi-am amintit de aceasta poezie caci am mai citi-o cindva. printre ale ei. sa fii tu colega mea din scoala generala? atunci lumea ar fi ingrozitor de mica. pentru ca nu mai stiu nimic de ea de atunci.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
Belle - de fefe la: 02/04/2005 00:28:11
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Cu pla, n-am stiut ca ai uitat :))

Sa vedeti coincidenta. De cind am plecat din Romania am tinut legatura cu colega mea de banca, dar in ultimii 6 - 7 ani nu am mai stiut nimic de ea. Acuma in sfirsit am primit adresa ei de email si i-am scris. Cind ii scriam imi aduceam de zilele cind eram scolarita in Romania. Faina vreme a fost cind eram copii.
mya, - de anisia la: 19/04/2005 17:14:50
(la: ce penibil)
nu-i asa ca acum mustacesti cand iti amintesti de pataniile astea? cu totii am experimentat momente penibile, personal insa incerc sa ma amuz aparata de perioada de timp ce a trecut de atunci.

sa vedem...ce momente penibile pot sa povestesc:
-o colega de serviciu mai nebunatica ne povestea cam cum isi imagineaza ea pe directorul nostru in situatii intime. si pentru ca individa e foarte dinamica, va puteti imagina cata inima punea in expunerea ei. asta se intampla inafara biroului, pe culoar, si eram 4 individe cu totul. cum stateam noi si ne amuzam de mama focului, apare inculpatul (directorul). ea fiind cu spatele la directia din care a aparaut d-lui, nu l-a vazut. si a continuat cu ardoare sa povesteasca, imitandu-i si vocea. el a ramas blocat la inceput, ascultand-o ...apoi mustacind i-a spus:"si cand te gandesti ca n-o sa afli niciodata!!!" noi nu stiam daca sa intram in pamant, sau sa radem... cert e ca ne-am inrosit cu toatele, iar colega mea a zbughit-o la toaleta unde a stat incuiata timp de jumate de ora. acuma ne amuzam cand ne amintim. tipa s-a dus si si-a cerut scuze de la directorul nostru. individul s-a aratat a fi un ins cu simtul umorului, pentru ca nu i-a purtat pica.
#44334 (raspuns la: #36575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza* - de Rien 2 Loin la: 18/05/2005 09:23:01
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ca in orice lucru e o chestiune de ce castigi si ce pierzi facand acel lucru. In ceea ce ii priveste pe cei cativa prieteni apropiati, atunci cand am inteles ca nu se mai putea ascunde sau ca nu mai pot eu continua asa, le-am spus. Surorii mele i-am spus.

Cat despre anume prieteni dragi, sau despre o parte familie (stiu eu... taica-meu de ex.) despre care stiu ca sunt homofobi la extrem, sunt obligat sa pun in balanta, continui sa mint sau ii pierd?

M-am intrebat de ce mint? Cand am inceput sa mint de fapt si cum de-am facut-o prima oara?
Pai nu eu am mintit primul, ci cei care m-au lasat sa cred c-a fi homosexual este o boala, un lucru inacceptabil, o rusine, o alegere, o tara, o crima chiar. Si cum suntem obligati sa traim in societate si cum in prima parte a vietii nu noi alegem societatea in care traim, am fost obligat sa ma pliez pe regulile impuse de ea. Cand am considerat ca pot s-o fac, am luat decizia si-am parasit-o, tocmai ca sa nu mai fiu obligat sa mint.

(uite, nu mai departe decat aici, in acest forum, unde pretindem ca nivelul mediu de inteligenta ar fi mai sus de media societatii, s-a oferit cineva sa ma, tin-te bine... VINDECE !!! :c))) imi cer scuze persoanei... dar in fata unei asemenea opacitati si ignorante ma amuz sincer. nu vreau sa-l ranesc totusi apreciez buna intentie)

Dar acum ma intreb de ce trebuie sa le impartasesc celor din jur detalii despre viata mea privata care nu ii privesc de fel. Colega mea de birou nu ma anunta niciodata cand e constipata, nici seful meu cand a facut sex... ca nu ma priveste, as considera sordid...

nu in ultimul rand. mersi zaraza.

m vr gr.
r
#49649 (raspuns la: #49630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prima - de gigi2005 la: 27/05/2005 04:07:34
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
despartire de care imi aduc aminte cu nostalgie este de colega mea de banca din scoala generala...Catalina! Era ca un clopotzel, ca o primavara, ca o floare de mar... Era prietena mea cea mai buna si tin minte ca invatza foarte bine. Ne gandeam in fiecare zi din clasa a opt-a ce-o sa facem noi una fara cealalta. Cand am ajuns a liceu nu mi-am mai amintit de ea decat in ziua cand am dat trapta apoi dupa ce am intrat la facultate nu mi-am mai amintit deloc. Acum ma chinuie putin amintirea ei: si-a implinit visele oare? Constat cu tristete ca atunci cand sintem tineri nu luam nimic cu noi iar copilaria este ca o carte citita demult...
Subiect foarte sensibil pentru mine - de Antoaneta la: 28/05/2005 12:40:02
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Intruder, m-ai atins la punctul meu cel mai moale cu despärtirea , o suport foarte greu , indiferent dacä e vorba de oameni , locuri, obiecte. De cind eram la scoala generalä in clasa a 2-a si am fost mutatä din bancä de lingä colega mea, am sintit cä-mi fuge pämintul de sub picioare. Si asa a continuat cu liceul, facultatea, serviciul , despärtirea de prieten, dupä 10 ani, apoi pierderea mamei, mutatul in altä tarä sau localitate. Culmea a fost plecarea din tarä, cind a trebuit sä lupt o perioadä de timp cu dorul, si sä mä educ sä träiesc in continuare cu el. Viata merge inainte .Fac parte din categoria de oameni care isi creeazä tabieturi, puncte de repere care le dä un echilibru, dar si o comoditate psihicä, o sigurantä de zi cu zi.

Toate bune!
gigi - de donquijote la: 06/06/2005 14:45:43
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
problema 'frumoaselor' e cunoscuta. daca nu iau ele initiativa, o nimeresc prost, de fapt majoritateea o nimeresc prost in casnicie. vezi exemplul cu colega mea dat mai jos la #53435...
Popix - de RSI la: 12/06/2005 22:35:53
(la: despre toleranta)
Ai urmarit linkul? Era o diferenta intre sherbie, rumanie si robie (=sclavie). N-am auzit de romani, sasi si secui sclavi.
Si a propos de comunism, hai sa-ti povestesc o intamplare din copilarie. Am avut prin scoala elementara o colega de clasa de etnie rroma care nu venea la scoala. Pentru a "implementa politica partidului", noi colegii ei am fost trimisi la ea acasa s-o luam efectiv pe sus si s-o ducem la scoala. Nu cred ca asta era cea mai buna metoda pedsagogica. Oricum, mama mea a intalnit-o pe drum si a intrebat-o de ce nu vine la scoala, pai nu-i pacat, nu vrea sa-si faca o profesie etc. La care colega mea i-a raspuns:"-Pai tanti, daca-l ajut pe tata la strans sticle goale castig 5-6 mii e lei pe luna." Ce sa mai zica mama. Pe vremea aceea un inginer castiga un salariu de 2000-3000 de lei pe luna. Asa ca vezi ca si comunismul avea mari scapari in politica sociala.
Interesanta observatia ta despre rromii din Italia. Chiar ce s-a intamplat in anii '70 care a dus la schimbarea situatiei?

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#54567 (raspuns la: #54555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sincer va spun, - de gigi2005 la: 29/07/2005 05:36:02
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
cred in blesteme si in "facaturi"! Se spune ca daca nu crezi nu se lipeshte de tine nimic. Dar nu este asa. Sa va ma spun o istorie despre Maritza.
Am o colega mai mare ca mine, are vreo 56 de ani. Are 2 copii frumosi si deshtepti, o fata si un baiat, el de 25 ea de 28 de ani. Acum 3-4 ani, vorbind amandoua verzi si uscate, vine vorba de copiii ei si de faptul ca nici baiatul nici fata nu au prieteni. Mai ales fata, zicea ea, nu a avut nici un prieten pana la varsta aceea (25 de ani). Auzisem si noi de legarea cununiilor dar tocmai copiii ei, de cine si de ce? Cine sa-i dusmaneasca asa rau?
Ii era frica sa mearga singura la Maritza ca sa nu-i zica ceva sa i se faca rau. Hai sa merg cu ea. Cum a vazut-o maritza i-a spus ce o doare. Si i-a spus ca are problema aceea de la 18 ani. S-a gandit colega-mea, era tare demult, cu 7 ani inainte... nici nu fusese fata pe acasa, mai mult pe la bucuresti. Cum se gandea ea asa ii zice maritza: vezi ca nu fata avea 18 ani, baiatul avea. Deci in urma cu 4 ani...I-a zis maritza ca i se trage de la un pamant din cauza caruia s-a dushmanit cu o ruda, aia i-a facut legaturi pe copii sa nu aibe soarta (la o vrajitoare, evident). I-a facut ea numai de ea stiute si i-a dezlegat copiii, acum baiatul s-a insurat, fata e pe cale.
#62110 (raspuns la: #62102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tot din curiozitate - de anisia la: 02/08/2005 14:40:55
(la: Zona crepusculara: Reincarnare, Carma, Destin.)
in site-ul acvaria.com se poate determina ce ai fost intr-o viata anterioara dupa data nasterii si nume. o sa incerc acel site sa vedem daca si ei ajung la aceeasi "concluzie" precum colega mea. cu toate ca mi se pare aiurea sa pleci de la atat de putine informatiile. femeile maritate ce fac? care nume il folosesc? cel pe care-l aveau la nastere sau cel pe care l-au luat de la sot? dar cei ce au fost adoptati?? ei ce nume dau?
#62974 (raspuns la: #62971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mda, - de anisia la: 02/08/2005 14:46:41
(la: Zona crepusculara: Reincarnare, Carma, Destin.)
uite ca am verificat! nu a trebuit sa introduc decat data nasterii. nici macar ora, nici macar parinti, nici macar nume. doar data nasterii. curios e, ca mi-au spus exact acelasi lucru ca si colega mea. chiar o fi asa???
#62976 (raspuns la: #62975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bune intrebari:) - de Shtevia la: 07/10/2005 10:53:35
(la: 24 de intrebari "Viva")
01. Contemplarea apusului soarelui.

02. Copiii

03. Colega mea de banca, cu care am fost impreuna din ciclul primar pana in clasa a douasprezecea; la un an dupa aceea, ea a murit.

04. Un delfin

05. Carlos Castaneda, in primul rand, apoi foarte multi, ca nu incap aici…

06. Cand nu vreau sa ii ranesc pe cei din jur.

07. Citit, plimbari in padure.

08. Judecarea si condamnarea celorlalti, fara a incerca sa ii intelegi.

09. Nimic, le am pe toate la locul lor.

10. Pe o insula unde nu e frig niciodata.

11. Inteligenta, simtul umorului, ochii, sinceritatea, feminitatea.

12. Inteligenta, simtul umorului, ochii, sinceritatea, compasiunea.

13. Oriunde, langa perechea mea.

14. Printul Miskin, Fantus, Arwen.

15. Incapatanarea de a incerca sa inteleg totul.

16. Lumea este un mister imposibil de descifrat, dar daca tot se intampla sa fiu aici voi lupta mereu sa ridic un colt al voalului care acopera totul.

17. Sa ii vad pe cei dragi cum sufera si sa nu pot iau eu suferinta asupra mea, macar, daca nu ii pot alina.

18. Altii ar trebui sa ma ierte.

19. Incapatanarea.

20. Galben.

21. Carlos, Mihael.

22. El.

23. Destin.

24. O cabana langa un lac albastru, dincolo de o padure.
zaraza - de rac la: 26/10/2005 18:40:48
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Te rog sa nu trisezi, si nici sa nu-ti imaginezi ca ai trisa...

Ti-am ramas dator in legatura cu colega mea de serviciu: ei bine, are cam 1,65 m, este satena, nici slaba, nici plinuta (tocmai buna, cum s-ar zice), exagerat de draguta, mereu zambind cand ma vede...
Emana farmec dar, cand te apropii simti pericolul..., un pericol pe care il vrei, insa.
Feminina si luptatoare deopotriva, destul de zgarcita la vorba, delicata dar si ferma, misterioasa...

Asta esti tu, zaraza? Si eu nici nu am incercat sa trisez.
#81625 (raspuns la: #81588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
supradoza - de casyana la: 27/10/2005 19:58:53
(la: Drogurile. Ati incercat?)
...imi cer scuze ca nu am citit toate comentariile dar eu am avut o experienta f rea in primul an de facultate.am nimerit in camera cu o tipa care se droga(zilnic)eu,care habar nu aveam cum arata(auzisem depre ele numai pe la televizor si radio) am ramas "gura casca" cand intr-o nopte, cand m-am intors in camera ,colega mea era intinsa pe jos,cu spume la gura si alaturi de ea,pe un cd,praf alb.am chemat ambulanta si pana cand nu mi-au facut un calmant nu am reusit sa ma trezesc din trauma.au trecut 4 ani dar uneori inca imi mai apare in minte imaginea colegei intinsa pe podea fara nici un fel de vlaga.
Andre29 - de latu la: 14/01/2006 20:31:29
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Tu colega mea zeita
Prea esti euforica
De te "temi" de-a mea plecare
Chiar si metaforica...:-)))
#100300 (raspuns la: #100206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: