comentarii

colegul meu de banca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
alta adaugare... - de maraki2001 la: 24/11/2003 17:41:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Valentine mai sa cred ca esti fostul meu coleg de banca din liceu...dar nu esti...:(...imi aduc aminte ca am citit cartea asta cu lambrino ( colegul meu de banca ) i ntimpul orei de fizica...:-))
#5118 (raspuns la: #1490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu nu, homosapiens - de TeodoraPA la: 28/10/2005 11:47:17
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
e categoric mai tanar. E saten deschis, un tip cult si putin intepat. Inalt si slab, de asta sunt sigura... Imi aminteste de colegul meu de banca din liceu. Ne certam vesnic pe teme filosofice si religioase.
#82295 (raspuns la: #82275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi se pare mult spus "prieten - de rac la: 20/11/2005 16:45:30
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Mi se pare mult spus "prietenia-cel mai de pret lucru al omului", dar consider că prietenia, ca valoare, este foarte importantă în viaţa unui om. Ca orice lucru bun, este rar.

Cum să nu apreciezi această valoare? E cineva care poate să spună că nu are nevoie de prieteni? Care poate critica asta?
Ce ne oferă un prieten, faţă de relaţiile obişnuite din viaţa de zi cu zi? Sau ce ar trebui să ne ofere, mă refer la existenţa unui prieten veritabil, cum spune la DEX... :)
Reciproc:
Sinceritate, fidelitate, sprijin, înţelegere, toleranţă, prezenţă agreabilă, răbdare, complementaritate... Cam astea le-am inventariat eu aşa, în grabă.

O prietenie adevărată începe în copilărie şi durează până la capăt, aş zice eu. Rar întâlneşti aşa ceva. Un prieten care te-a dezamăgit nu ţi-a fost prieten.
Ca să-ţi faci un prieten la vârsta maturităţii e greu. De regulă, ce este durabil începe devreme şi este mereu la fel, aşa mi-a zis mie mama, care are o prietenă de mic copil şi sunt la fel şi azi, când sunt septuagenare. Tata, la fel, a avut un prieten şi numai moartea le-a întrerupt relaţia.
Am crezut şi eu că am un prieten adevărat, colegul meu de bancă din clasa a întâi până în clasa a XII-a. Am mai ţinut legătura până după facultate, apoi... Azi vorbim rar, foarte rar, noroc cu messengerul ăsta!

Mi-ar plăcea să cred că aş mai putea avea un prieten aşa cum am visat, chiar dacă ştiu că asta este aproape imposibil. Până una alta, mă mulţumesc cu relaţii de amiciţie întâmplătoare, cele mai multe născute din interes...

Amurgul vremii cu zurgalai - de cutreier la: 03/01/2006 12:03:33
(la: felii de cozonac)
Vremuri frumoase, dar care apun tot mai mult pentru copiii de azi... Si eu imi aduc aminte cu drag de timpul petrecut la bunicii mei, chiar daca ei nu mai locuiau la de mult tara cand m-am nascut. Tin minte si-acele "zapezi de altadata", cu troienele mari prin care ma jucam in copilarie (unde ne va duce oare toata-ncalzirea asta globala...?) Dar astea sunt vremuri care se duc, astazi bunicile pun tot mai rar muraturi, in schimb nu pierd niciodata telenovela, astazi oamenii se plang de frig la zero grade, si asta doar cat fac drumul de acasa pana la masina sau la supermarket, astazi copiii primesc de la Mos Craciun personaje din "Stapanul inelelor" cu tot felul de accesorii, iar adolescentilor le mai aduce si prezervative (colegul meu de banca din liceu a primit asa un cadou)... Si mi se face dor cateodata de timpul cand lucrurile erau simple si frumoase, cand copiii se urcau in copac dupa corcoduse, si nu umblau dupa jocuri pe computer si telefoane mobile cu camera foto, dar vechiul dispare tot mai mult si trebuie sa accept asta. Totusi, simt ca trebuie sa ii ia ceva locul, altceva decat ceea ce ne-nconjoara-n prezent la tot pasul, daca e ca omenirea sa nu decada intr-o lume moarta, o lume complet tehnologizata...
Cu zambet - de Guinevere la: 20/01/2006 00:18:33
(la: Povestiri fara sens - Etajul III)
Zambesc asa, pentru ca mi-am amintit de o intamplare cu Policlinica Titan, unde intradevar psihiatria se amesteca in mod curios cu alte sectii total nepotrivite una cu cealalta - posibil si pediatria era aruncata acolo, ca la zaruri! E o poveste stranie, cu un nebun. Si eu ma ratacisem pe acolo ca sa imi vindec vreo mica pata de pe nas sau ureche, vreo chestie la care poate colegul meu de banca se holba fara de stirea mea. Teribil, nu? :o)
Un nebun s-a asezat langa mine si a inceput sa rasfoiasca un ziar. Nu conta ce spuneau randurile negre care ii ramaneau pe maini, el monologa ceva despre o intalnire cu Dumnezeu, monolog dealtfel bine articulat in cunostinte religioase. Am incercat sa plec, cam stanjenita de ceilalti oameni de pe hol ca provoc asemenea interes, dar s-a tinut dupa mine ca un catel si, culmea, a intrat dupa mine in cabinet cand am fost strigata inauntru! Medicul a vrut sa-l dea afara iar el a tipat ca asa i s-au furat mereu femeile! Consternare. Asadar devenisem subit si fara voie femeia unui nebun, in mintea lui, furata de omul care dadea cu pomezi pe vreun pistrui. Poate in acelasi timp femeia cealalta plangea in coltul ei, cu propriile-i ganduri asurzite de protestele nebunului - in fapt obsesia lui religioasa m-a facut sa cred ca era schizofrenic, bietul om. Asa s-a ivit imaginea completa a povestirii in mintea mea. Mama ar spune cu un oftat: Viata, viata, cusuta cu ata... Eu zic: e ca la ruleta. Mai invarti o data si nu stii.

Care din textele tale iti place tie cel mai mult? Si chiar daca ti-e greu sa alegi, indica-mi totusi unul, daca rugamintea ti se pare OK.


"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
#101188 (raspuns la: #101079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In liceu. Profesorul, lansat, la tabla, intr-un exercitiu interminabil. Majoritatea, copiind cu febrilitate, ca sa nu piarda prea mult din pauza. Unii (si eu), rezolvand singuri, deasemenea pentru a castiga timp. Colegul meu de banca, agasandu-ma: "de unde minus, mai? Ia zi, de unde?" (cu "coatele" aferente). La un moment dat ma enervez si izbucnesc, mai tare decat ar fi fost cazul: "Bai, esti tampit? N-ai scos factor comun? Ce mai vrei?". Iar profu`, candid: "Eu? Nimic. Cautam o creta".
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Guine - de Cri Cri la: 11/10/2007 22:12:13
(la: Povestiri cu final neaşteptat)
Puiule de balta, esti tare dragut ca ai rabdare sa ma asculti, sa ma treci strada, sa-mi pui pilulele in sertarasele care trebuie, din nou sa ma asculti... :o)))

numai ca tu nu vrei sa treci strada, nu? :))
ma rog, si un grad e "aproape 180 de grade", depinde din care parte privesti:)

comentariul lui Roman la confa licuriciului m-a dus cu gandul la colegul meu de banca din liceu pe care eu il iubeam in secret si care ma lua cu doua degete de barbie, ma cerceta atent si apoi exclama: "Doamne, ce urata esti! Incredibil! Nu pricep ce-mi place la tine" :)) Ma rog, nici eu nu pricepeam nimic, asa ca eram doi. Bun.
Intr-o buna dimineata de vacantza, ma trezesc cu un telefon de la el: "vin sa te iau intr-o jumatate de ora". Si inchide, asa ca n-am apucat sa-i spun ca pe mine nu ma mai prinde nimeni cu glume d`astea.
Ce-ar fi cautat el cu "urata aia" in oras, la 8 dimineata?
Prea era cusuta cu ata alba. Si adorm la loc visandu-ma o Cosanzeana blonda si bronzata (nu stiu de ce aveam impresia pe vremea aceea ca pletele negre sunt cauza tuturor nenorocirilor mele). Deodata: soneria. Din nou eram doi. Perplecsi, de data asta. Eu-ca venise intr-adevar, el-ca eram in pijamale. Il las in sufragerie, ma duc sa pun ceva pe mine, radiam ca un bostan de halloween.
Ma ia de mana, intortochem vreo doua-trei strazi si ma trezesc intr-o biserica. Si fiindca asta nu era de-ajuns de romantic, acolo ne astepta prietena lui :)))
#242995 (raspuns la: #242979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) intrudere, iti place p-ul, bag de seama - de zaraza la: 17/11/2007 00:41:06
(la: cinci pentru un text)
il cheama Patraulea, are platfus, fobie de polonic si pofta insatiabila de parjoale. daca parintii lui ar fi avut inspiratia sa foloseasca "atunci" un prezervativ, Patraulea n-ar fi azi colegul meu de banca, mirosind invariabil a transpiratie si usturoi! astfel, colegul meu de banca ar fi fost Mario, care are tata italian, iar norocul meu ar fi fost altul.


conac
cocos
cocean
corcodusa
carcalac
#256813 (raspuns la: #256802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de incalzire - de Apoll la: 17/08/2009 16:22:34
(la: Atentiune: Concurs de epigrame cu premii!!!)
Plangea bietul Gicuta si se simtea frustrat
de nota ce-o luase la sport la domn'Scarlat:
-Cum sa nu plang mamico? ca eu sar capra greu
colegul meu de banca...Tzap...are procedeu!
#471842 (raspuns la: #471841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io facui liceul - de anisia la: 05/10/2010 03:19:04
(la: poveşti din liceu)
pe vremea lui ceasca. purtai uniforma, bentita si matricola. dresuri de culoarea pielii, pantofi fara toc inalt si cercei simpli, fara zorzoane.

am fost o clasa unita. din nimic incropeam de-un bairam. nu le ziceam 'petrecere' pe vremea aia. bairam. sau ceai.

in pauze treceam strada la clatitaria de vis-a-vis si cu doi lei jumate mancam doua clatite cu gem de prune si zahar pudra. in unele zile. in altele ma desfatam cu sandwich-urile de la donca, colegul meu de banca. ori cu cate-o felie de kek de la rodica.

n-am facut mari bazaconii in liceu, doar ce mai chiuleam de la orele de desen technic. mai tarziu am regretat, pentru ca profu' s-a dus pe motiv de cancer, si m-am pomenit cu constiinta incarcata.

cel mai mult mi-au placut diminetile de luni, nu stiu cum sa va explic de ce. si dupa-amiezile. din fiecare zi, cand veneam acasa si puteam sa ma eliberez de uniforma care-mi parea o carcera si nimic mai mult.

imi vizitai liceul acum vreo doi ani. straniu sentiment de-nstrainare fata de locul cu pricina.
Cred ca am prins ideea dar nu inteleg daca te referi la acei olimpici care se duceau la olimpiada internationala (care erau putini) sau la cei care ajungeau sa concureze pt faza nationala. Eu din cite mi-aduca aminte si aia care treceau de faza pe scoala erau tari. Colegul meu de banca tin minte ca a ajuns la faza pe Bucuresti (trecea de sector :) ) si se bateau profele pe el pt ca era "de olimpiada" la mate, ficica, geografie si chimie, iar unele erau in aceeasi zi :) Baiatul asta a facut un doctorat in medicina in SUA, profeseaza in Chicago.
Eu cred ca o proportie uriasa dintre olimpici au ajuns ok, dar intr-adevar ar fi interesant sa putem sti..
#650526 (raspuns la: #650519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cinci cu al meu - de (anonim) la: 19/05/2004 16:47:30
(la: Cati dintre romanii plecati din tara isi fac meseria)
cinci cu al meu
acceasi meserie doar mai prost platit decit colegul meu care este este nascut aici.
So Hapi - Totusi aceste motive tebuie sa fie foarte serioase - de horiatu la: 26/06/2005 16:49:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Oare ce motiv poate fi mai serios pentru un adolescent abia iesit din pubertate decat ca colega lui de banca cu care isi imparte viata de patru ani, ii intoarce spatele pentu unul mai mare?

Frumos scris, dar unele fapte inexacte, cerand analiza:

Nu numasi "Omul este singurul "animal" care practica sexul de placere" - in genere toate animalele ajunse pe o anumita treapta de inteligenta, care isi fac singure programul zilei, cum ar fi cimpanzeii si delfinii. In plus, anumite animale domestice de casa, cum ar fi cainii. A se aminti ca animalele crescute "la mana" nu se recunosc in specia lor, ci se cred oameni, dar asta nu e important aici.

"drosophila melanogaster cind se imbata devine homo" - nu devine homo - ci are doar o experienta homosexuala indusa de alcool. Tot asa, daca un tanar la betie calca pe bec, nu trebuie sa i se puna eticheta de homoxexula si sa i se refuze ori ce sansa de viata normala. Cu rabdare si curaj poate sa-i depaseasca rusinea nu prin acceptare pasiva ca pe un handicap ci prin efort asa cum handicapati cu picioare de lemn alearga la maraton.

Nu se gasesc homosexuail la sate (nu siu cat e de exact) probabil pentru ca cultura satelor nu-i accepta. Pe de o parte un "motiv foarte serios" nu gaseste pregatit terenul de o cultura falsa, pe de alta parte homosexualii "naturali" sunt goniti cu pietre si se ascund in cele din urma la oras.

"Cineva spunea ca homosexualii sint persoane deosebit de talentate" - exita in societatea asta si obiceiul cum ca daca un copil este ceva mai talentat, ii place poezia, dansul, se extaziaza in fata naturii, intelege mai profund prietenia - ceilalti il eticheteaza homosexual si il marginalizeaza. Coplesit de "evidentele" aratate de toata societatea asta bolnava, ocolit de persoanele de sex opus, pana la urma, bietul adolescent se resemneaza si devine "homosexual" convins chiar si fara sa fi avut vre-o data o experienta homosexuala. Si in tot cazul ramane asa in ochii cunoscutilor sai.

Alte ori, meseri intregi sunt etichetate ca apanajul homosexualilor, si ca sa devi fotograf sau producator de moda, trebuie sa te complaci cu eticheta asta, iar ca sa ai succesul asigurat - chiar sa devi!

Nu ma intereseaza dezbaterea in sine daca homosexulai se nasc sau devin asa. Ma intereseaza sa se nege axioma ca homoesxualitatea este o normalitate - NU ESTE! - este un handicap, si o data iteles faptul asta, sa se dea sansa fiecarui homosexual sa lupte impotriva starii de anormalitate atat cat poate. Pe de alta parte prezenta unui homosexual este un potential pericol pt ceilalti pentru ca homosexualitatea nu se consuma de unul singur, tot asa cum criminalitatea nu se consuma in singuratate, indiferent daca criminalul a de venit asa sau s-a nascut cu un Y suplimentar...

Ca sa raspund serios la intrebari mai vechi: daca copilul meu va veni s-mi spuna "dady I'm gay", dupa ce imi voi inghiti mahnirea, voi face totul sa-l ajut sa lupte impotriva propiului handicap. Daca asta il va face nefericit, voi fi totusi multumit ca l-am tinut departe de a deveni un pericol, o infectie pentru alti parinti. Si chiar daca am sa esuez, tot n-am sa fiu de acord cu sfaturile voastre (So Happy - nu te include in categoria asta!) cum ca ar trebui fi trebuit sa-l incurajez! Exista insa pericolul major, ca legi strambe in societati strambe sa ma tina departe de el cand va avea nevoie mai multa de mine, legile astea exista deja aici, si cu discutiile si toleranta voastra, isi fac loc incet, incet si la voi - pazea: conferinta asta este o capcana!
#56832 (raspuns la: #56784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ana - de anisia la: 14/07/2005 22:22:17
(la: Ordonati sau dezordonati)
nu toti sunt rigizi...unii sunt doar tipicari sau prea mult batuti la cap in copilarie. eu iubesc ordinea dezordonata...adica am o ordine a mea...care la prima vedere pare un kaos, dar crede-ma ca stiu fiecare lucru de unde sa-l iau...

am un fost coleg de scoala generala (uite ce departe m-a dus gandul) care era de etnie germana. tatal lui era un tipicar din ala...ca la carte. imi aduc si acum aminte de colegul meu cat de ordonat isi tinea cartea si caietul pe banca...iar daca te uitai in caietul lui, fereasca Dumnezeu sa gasesti vreo stersatura sau mazgaleala. dar el, ca si copil, nu era deloc rigid. era la fel de nazdravan ca si noi. nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, dar ti-am spus despre asta cu gandul la educatia primita acasa. uneori cicaleala parintilor ne formeaza acele refexe conditionate din cauza carora facem lucrurile din rutina.
pentru forumisti tipul.....picky - de beatle-maniacul la: 07/11/2007 16:14:58
(la: plagiat?)
FORUMISTII, UN POPOR DE TENISMENI DE CANAPEA!!! (partea 1)

De vreo trei luni am intrat si eu prin zona forumului cafelelei, si am intalnit diferite personaje care mai de care mai interesante. Un pycky, un Californian, sau o andra, toti imi trezesc amintiri din timpul liceului, despre acei colegi ai nostri (putini, e adevarat) interiorizati, care se asezau mereu in banca de la perete, preferabil ultima banca, tacuti in timpul pauzelor, ca uneori le uitai numele, unii desenind animale fantastice pe cartea de Romana, altii caligrafiind litera A la nesfarsit pe cotorul caietului de biologie. Imi amintesc de colegul meu Romeo, un nume predestinat ( o sa vezi mai incolo), care era fascinat de Razboiul Stelelor. Se ducea aproape in fiecare seara la film, si acolo, pe intuneric, desena navele alea sinistre pe doua picioare, mereu si mereu si mereu. Am fost si eu o data cu el la film, si l-am privit, in intuneric, cum era excitat sa deseneze aceleasi brate metalice si ochi de crocodil infipti pe carcase de melc. Dupa ani de zile, l-am intalnit o data la bere, era ras in cap si cu o mapa de desena la subrat, a stat putin, doar pret de un salut si a disparut. Mai acu vreun an ma intalnesc cu Stresatu’, alt paltonar de vita veche, si imi spune noutatile: Romeo a dat coltu’, cica avea o sora la care tinea atat de mult incat cand ea a murit, el a sarit dupa ea in groapa cu un cutit infipt in el!!!
De aceea spun ca pe aici prin zona stau pititi o gramada de Romeo, faliti de imaginatie, da-da-isti constipati, care apuca de picior vreo stire si trag de ea de dragul de a trage, imi si inchipui mici pletosi cu barbuta, care nu au prins vremea cans sticla se vindea pe ascuns in spate la aprozar, si spalam cu frate-meu zeci de borcane ca apoi la schimb sa obtinem bani de un film cu Piedone si o mana de seminte, si imi vine asa o rusine ca am ramas infim, minuscul si pitic, intr-o lume de miliardari de carton, de carton din-ala colorat care se gasea la papetaria din colt cu cincispe bani coala, si reparam cu el coperta la mult prea cititul „Cel mai iubit dintre paminteni”, si daca mai ramanea un colt il pastram pentru semn de carte; o lume care din lipsa de preocupari intra pe forumuri si pune intrebari savantice, la care, bineinteles, alte minti savantice, (din alea care ar juca un tenis, dar numai din canapea), vin si raspund cu cuvinte mestesugite, mai mult sau mai putin la obiect, cum ca l-ar beli de piele, l-ar trage prin unt, l-ar dospi la soare, cand de fapt raspunsul la intrebarea „Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi intamplat asa cum nu s-a intamplat?” este la suprafata, ca uleiul in apa: Daca s-ar fi intamplat altfel de cum s-a intamplat, si daca toate cate s-au intamplat ar fi fost intamplate invers, sau in oglinda, atunci cei care au raspuns aici ca l-ar fi belit de piele pe Ceausescu de fapt l-ar fi invelit in piele, si cei care l-ar fi ars sau rupt, de fapt l-ar fi udat sau cusut, si asa mai departe............
voi continua......
#253212 (raspuns la: #241741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
seara buna, - de anisia la: 13/12/2007 13:03:25
(la: individualism de moda noua)
imi pare bine sa vad ca subiectul propus de mine v-a atras atentia. din pacate, nu am vreme sa va raspund individual, data fiind sesiunea, asa ca am sa dau un raspuns colectiv :)

motivul pentru care am propus aceasta tema este inspaimantarea care ma apuca cand vad ignoranta generatiei Y fata de aproapele sau, gradul de ego-centrism de care da dovada colega-mi de banca (exemplu aleatoriu ales), si nonsalanta cu care fiecare dintre asa numitii individualisti se crede buricul pamantului. incotro se indreapta societatea? caci ei sunt adultii de maine?

brighty (ca strigasi dupa ajutor), se refera la gradul pana la care individul se integreaza in grup, cat se deschide, cat se implica, cat cere si cat da, cum cere si cum da, care-i sunt marjele de toleranta, cat se identifica si cat nu, cat se ajusteaza si cat nu... si asa mai departe.

... ce uita oamenii cateodata, este ca un grup poate fi format si din doua persoane doar. asta e nucleul societatii - cuplul, un grup format din doua persoane. mai departe ideea se poate extinde la restul societatii - scoala, serviciu, gradinita chiar.

anyway, subiectul este mai mult un motiv de introspectie pentru fiecare. cand a fost ultima data cand v-ati gandit la omul de langa ca la o parte din voi insiva, cand a fost ultima data cand, stand la semafor asteptand sa se faca verde, ati intors capul la stanga si ati zambit strainului de langa, intru imbucurare?

unii vor considera extrem exemplul meu, dar este? oare are cineva idee cati oameni pe lumea asta tanjesc dupa un zambet - semn de recunoastere, cati indivizi sunt incuiati intr-o solitudine impusa de individualismul colectivitatii in care-si duc traiul?

ma opresc. caci altfel as despica firul in patru pana dimineata. si nu imi permit. am avut un examen extrem de greu azi, si altele urmeaza. va las insa pe voi, sa va gasiti curajul sa intoarceti capul spre dreapta, ori stanga, si sa zambiti celui de langa, intru recunoastere...
#265199 (raspuns la: #265136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lavdyi - de giocondel la: 31/12/2007 23:36:05
(la: Intrebare)
unii din cei ce nu au reusit sa faca ceva in romania, nu au reusit nu din cauza ca erau incapabili, ci din dorinta de a dormi linititi pe perna lor noaptea.

in cazul meu, daca acceptam sa mint, sa insel, sa particip in furtisagul generalizat si sa lingusesc, ajungeam departe si acolo, pentru ca ma duce mintea.

lucrurile insa mi-au fost clare de la inceput: acum 8 ani, iesita din scoala, mi s-a oferit un post 'bun' pentru un pret foarte mic : 2000 de $ spaga sau o vizita in patul Drului Cutarescu.

bani de spaga aveam, din principiu nu as fi recurs nicodata la a doua varianta.

am ales sa refuz si prima varianta si sa ma car dracului de-acolo.

ma bucur ca am facut-o la timp, cand eram inca tanara.

simplu.

nu inteleg de loc de unde atata controversa intre cei plecati si cei ramasi.

cine vrea sa stea, sa stea.
cine vrea sa plece, sa plece.

fiecare cu ce-i place, cu ce noroc are, cu ce-i trebuie.

nu cred ca exista o mare discutie pe tema asta, pentru ca circumstantele difera de la om la om.

prietena mea cea mai buna, era doctoranda cu post bun, vacante prin toata lumea, bani berechet...a plecat totusi in canada unde i se recunosc meritele in ceea ce priveste cariera ei, pentru ceea 'ce cunoaste' nu pentru 'ce fosti comunisti, inca pe posturi, linguseste si stie'.

colega mea de banca din liceu insa, a terminat medicina, are case , masini, vacante, afacere, ii place romania, nu vrea sa plece deocamdata. ar pleca, poate in viitor, in australia.

eu una le-nteleg si aprob pe-amandoua, pentru ca le cunosc de-aproape povestea, stiu ce este important pentru fiecare din ele si ce anume se afla in spatele anumitor hotarari pe care le-au luat in viata.

de aceea nu cred ca se poate generaliza de loc pe acest subiect.
#269913 (raspuns la: #269878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intuneric si frig - de giocondel la: 30/01/2008 21:47:57
(la: 80s)
circula un banc cu unu' care murise si trecea convoiul pe langa un bloc.

nevasta aluia se plangea " aoleeeu, Ioane, un' te duci tu mai Ioanee...
unde-i frig....si intuneric...ioaneee..."

la care un locatar de bloc, care se uita curios de pe balcon la procesiune, zice nevestei " femeie, inchide repede usa, ca astia ne-aduc mortu'n casa!"

-mi-aduc aminte ca toti parintii copiilor din clasa de la mine erau membri de partid. in afara de ai mei...

de unde mi-am luat-o pe spinare de la "tovarasa invatatoare" cand am desenat coarne de drac pe mutra lu Ceasca din portretul de de-asupra catedrei.

dupa revolutie, abia terminam clasa a 4 a si-a cerut scuze in fata intregii clase si m-a declarat "erou"

=mi-aduc aminte de tata, cu hartile insirate pe jos, aratand unuia si altuia cum sa treaca granita. Unul nu
i-a multumit niciodata.

-o noapte cand mi-am pus un cojoc greu si o caciula de iepure ruseasca si-am luat-o la pas hotarat, ca voiam sa trec granita singura ( aveam 6-7 ani). Dupa vre-o 3 km a inceput cojocul sa atarne prea greu, si m-am intors acasa :-)

- tata, ascultand vocea americii, muzica buna si scriind cate-o poezie de dragoste mamei, in fiecare zi

-doamna rodica de la librarie care ne dadea carti 'pe sub mana'

-mama batuta de militie si fratiorul meu pe care l-a pierdut in urma incidentului

-basmele lui ispirescu

-pufuletii

- colega mea de banca, a carei mama era securista, si prietenia noastra de neinvins, de care imi e dor de mor cateodata.

-niste sectanti care chipurile furau copii.

-cercurile de literatura si cantatul in cor

-farmecul craciunului si vanatoarea de brad din seara de ajun

-duzii din gradina strabunicii mele, hora din sat, satra de tigani caldarari de pe malul raului, legendele locale, cautatul de comori dacice pe la ruine, cositul si mirosul proaspat de fan

- tresele de pionier, banca de onoare, colegul meu stefanel pe care il alergam prin clasa sa il pup pe obraz

-revolutia.tata cu mitraliera. tata fericit mai intai si apoi dezgustat de faptul ca i-au impuscat p-aia.

- Libertate de gandire, exprimare si mai ales acces la informatie.

-iesirea din intuneric si frig

WOW< CE MAI VREMURI!
Ady - de Apoll la: 12/10/2008 20:36:58
(la: FUMURI la curte)
Cum am devenit un cititor invederat de-al tau cred ca faci bine ca publici bucati mai
scurte.Fiindca imi place cum scrii, nu ma adâncesc in critică,dar iar mi-ai amintit de o întâmplare:cum m-am ales cu nota 5 la purtare pe trimestrulI in clasa a X-a.
Aveam clasa lângă wc-ul băieţilor.Profesoara de istorie, nou venită ,mă nedreptăţea frecvent deşi eram cel mai guraliv”pe bune”din clasă.Venea cu trei minute fix înainte de a suna de intrare.Mă pune Michiduţă sa-l sfătuiesc pe colegul de bancă,fiul unui mare ştab sa inversăm numerele de pe tăblii între clasa noastra şi wc-u.Holul fiind de vreo sută de metri profesoara conformându-se obiceiului a intrat hotarâtă in “clasă”.Si după vreo jumătate de minut trezită din buimăceală a dispărut indignată întorcându-se însoţită de o cohortă de profesori din care nu lipseau marii inchizitori: directorii,uteceul si vreo trei
din durii liceului.In urma cercetărilor şi a strângerilor cu uşa eu m-am ales cu nota anterior menţionată iar colegul meu cu toate că el făcuse rocada s¬a ales cu 6 la purtare.
Deh!...si-atunci ca şi acum…Noroc ca în anul următor a revenit omul căruia îi ridicasem piedestal nu numai eu ci întreaga clasă.
#350105 (raspuns la: #349794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte - de adina.petre la: 10/09/2009 20:45:17
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
Sefa clasei e colega mea de banca cea mai iubita si cea mai dragutza din lume! Si ii dau sanvisu meu, i le dau pe toate, io oricum sunt la dieta! :P :D
#480659 (raspuns la: #480655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...