comentarii

colturii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ti-am cautat colturile - de thebrightside la: 20/01/2009 08:33:36
(la: Colt 2)
de m-am zapacit, pentru nominalizari.
le-ai ascuns pe la colturi pezevenghiule.
(erau cateva care-mi placeau mai mult ca 14, asta intre ele)

#394553 (raspuns la: #301244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flori de colturi - de proletaru la: 15/12/2010 18:26:55
(la: Buna ziua!)
ne-ai regasit?
dar tu cine esti?
flori in colti sau colturi n-am vazut pana acum. pune o poza sa ne radeam...
evreii - de athos la: 21/10/2003 03:22:13
(la: A existat holocaust in Romania?)
evreii au fost expulzati din Tara Sfanta de 2 ori:
prima oara de catre babilonieni cand a fost distrus primul templu
a doua oara de catre romani care l-au distrus pe-al doilea
in urma acestor evenimente,majoritatea evreilor s-au raspandit in cele 4 colturi ale lumii,exceptand o mica minoritate care a continuat sa traiasca pe teritoriul Israelului sub diversele ocupatii(bizantina,araba,turceasca si englezeasca)
incepand cu secolul 19,evreii au inceput(initial in numar mic) sa revina in ceea ce era atunci Palestina,urmand ca in 1948 sa se proclame statul Israel,si de atunci tot purtam razboaie cu vecinii nostri,dintre care multi nu ne "inghit" in regiune,exceptand Egiptul si Iordania cu care am semnat acorduri de pace,in 1977 si respectiv 1994.
A propos de carti,exista o carte numita Istoria Israelului,a fost publicata in Israel,dar nu stiu daca se gaseste si peste hotare
sper ca am lamurit cat de cat lucrurile...
#1755 (raspuns la: #1754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
securitate bi-laterala? - de JCC la: 24/10/2003 04:24:00
(la: ZIDUL RUSINII)
fi-va oare acest zid o garantie a securitatii palestinienilor, la fel?
sau va fi un fel de ghetto, nu de Varsovie, ci din Israel?

Aveti pretentia sa procedati cu palestinienii, la fel ca Hitler cu evreii?
Sa faceti un Holocaust palestinian?

Cata ura mocneste in voi, cat spirit de razbunare impotriva umanitatii..
sa refaceti la altii dublu ce altii v-au facut voua ?
de ce dublu?
pentru ca le-ati luat tara

Ati fost pe timpul lui Adam si Eva in Palestina?
Sa fi ramas acolo, nu sa fi plecat in 4 colturi ale globului dupa oportunitati de bani multi si viata usoara...
sau poate imi spui de ce au plecat?

o intrebare:
cati evrei traiau in Palestina inainte ca americanii si englezii sa va parasuteze?
si cati palestinieni?
#2047 (raspuns la: #1898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu-s evreu da' vreu sa spui... - de papadie67 la: 24/10/2003 04:38:09
(la: ZIDUL RUSINII)
Serios ca nu-s evreu, manca-va-sh, da' ma umfla rasu' relativ la fraza:

"Sa fi ramas acolo, nu sa fi plecat in 4 colturi ale globului dupa oportunitati de bani multi si viata usoara..."

Pai tu de unde ne scrii in romana, JCC? Din Romania?

Cu anti-Zionisti ca tine, JCC, ne mananca astia da' vii, futu-i!!!
(multe, multe zambete)
#2050 (raspuns la: #2047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lipseste ceva din text... - de Zamolxe la: 16/11/2003 09:10:10
(la: Theodorakis)
Omul a exprimat o parere. Radicala, dura, dar parere. Asta nu inseamna antisemitism, ci doar un mod de a vedea lumea.
Prea mult se tot aplica principul “cine nu este cu noi este impotriva noastra”!
Prea mult se tot cere iertare istorica. Mie asta imi suna a ipocrizie.
Eu nu ma simt vinovat de istoria mea si nici nu ii cred pe altii (de azi) vinovati de istoria mea.
Dar ma scot din sarite pomanagii, sanatosi tun altfel, care in loc sa munceasca stau pe la colturi cerind pomana sau iertare doar doar o sa primeasca inca o subventie de undeva.
Nu le pot cere urmasilor lui Churchill sa ma despagubeasca pentru Yalta. Lui Churchill personal da. Urmasilor nu.

Nu am citit decit articolul din Ziua. Textul parca incepe prea abrupt, fara nici o introducere. Poate contextul ar evidentia altceva decit ceea ce se vede acum. Poate. Parca totusi textul nu are nici o noima asa ca extras.

Z
Istoria curge - de Madalina la: 16/11/2003 11:36:17
(la: Theodorakis)
Este surprinzator cum o presa intreaga,din diferite colturi ale lumii, si cum oameni de la diferite niveluri pina la niveluri f. inalte se pot ocupa tot timpul de comentarea unor asemenea declaratii!!
Ca incep sa-mi pun si eu intrebarea: da' ce domle, evreii astea sunt rupti din soare?
Or fi ei diferiti si or fi fost ei si inainte, da' care popor nu e diferit de un altul?
Si, pardon, da' asta nu atrage antipatii pina la ura...
Nu se poate sa faci o afirmatie legata de evrei ca, hopa, gata si sare cineva undeva sub soare sau o organizatie si afirma raspicat ca esti antisemit, radical, pronazist, etc.
Da' mai hai sa fim seriosi, cite declaratii nu au fost facute impotriva romanilor de catre diferiti indivizi din diferite cercuri, incepind de la a ne face un popor de tigani, unul de handicapati, puturosi, etc.
Si atunci, aceste declaratii sunt antiromanesti? Iar in secunda urmatoare ne atacam si spunem "au ceva cu noi"?
Sa fim seriosi, parol domnii mei, da' chiar preocuparea politicienilor, presei, organizatiilor e aceea de a pleca mereu urechea la tot felul de declaratii? Lumea e plina de ciudati si de nebuni care ajung in pozitia de a face declaratii oficiale, da' ceea ce nu pricep deloc unii e ca istoria curge...!! Curge domnii mei! Si anumite lucruri din urma trebuie totusi depasite. Totusi unii raman cramponati...Asta e problema evreiasca...
Din site-ul http://www.masoni - de Ingrid la: 17/11/2003 03:51:46
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
Din site-ul http://www.masonicforum.ro/ro/nr10/sion.html
.... Protocoalele Inteleptilor Sionului, lucrare cunoscuta uneori si sub numele Protocoalele Batranilor din Sion.
Ea constituie unul din cele mai notorii falsuri literare din istorie si s-a bazat pe plagiat si frauda inca din cele mai fragede inceputuri. Cu toate acestea, acest fals a captat imaginatia multor oameni, altfel foarte rationali, si s-a transformat intr-o sursa indispensabila de informatie pentru toti antisemitii si antimasonii. Acest articol isi propune sa examineze istoria unei farse compromitatoare si consecintele ei lamentabile in istoria moderna, din punctul de vedere al evreilor si al masonilor din intreaga lume.
Protocoalele au aparut in 1905 la Tarskoe Selo, o statiune de vara langa Sankt Petersburg, in Rusia Imperiala, aflata sub conducerea tarului Nicolae al II-lea. Autorul, indicat in primele editii, era un fost avocat, judecator si apoi calugar
greco- ortodox, ce se numea Serghei Alexandrovici Nilus (1862-1930).
Initial, Protocoalele au aparut ca appendix in editia a doua a unei lucrari a lui Nilus, intitulata Velikoe v Malom (Lucrul cel Mare din Lucrul cel Mic). n cele cateva editii care au urmat (1911, 1912, 1917 si 1919, toate in limba rusa), Nilus oferea diferite explicatii despre cum au ajuns manuscrisele Protocoalelor in mainile sale, subliniind ca el le-a tradus numai in rusa. Diferite editii si traduceri, publicate de altii, relatau insa versiuni deosebite asupra originii documentului.
Una din cele mai frecvente explicatii este cea conform careia Protocoalele ar fi formate din inregistrarile secrete ale Primului Congres Sionist tinut la Basel in 1897, sub conducerea Dr. Theodor Herzl. Ideea pe care documentul o sustine este ca evreii conspira pentru a controla toate guvernele, pentru a distruge civilizatia crestina, si pentru a deveni stapanii lumii. Protocoalele descriu detalii asupra metodelor ce vor fi folosite pentru a se atinge aceste obiective. Masoneria Libera ar fi astfel principala unealta a Inteleptilor Sionului pentru supunerea si dominarea umanitatii.
As vrea sa incep prin a spune raspicat ca o organizatie ca "Oamenii Intelepti ai Sionului" sau "Batranii Sionului" nu a existat niciodata. Cu toate acestea, fara a detine nici cea mai mica dovada, s-a sustinut totusi cu incapatanare ca Protocoalele erau rapoarte ale acestei organizatii fictive.
Vom examina forma acestor Protocoale. Primul lucru care atrage atentia cititorului obiectiv este ca textul nu seamana in nici un fel cu un protocol. Protocoalele sunt relatari, adica detalieri a ceea ce se intampla intr-o intalnire. Ele mentioneaza locul
intalnirii, data, ora la care incepe intalnirea, cine o conduce, in general numele celor prezenti si a celor care si-au anuntat absenta, si descrierea pe scurt a dezbaterilor, cine a intervenit si - uneori intr -o forma sumara - ce s-a spus si ce rezolutii au fost aprobate. In sfarsit, se inregistreaza momentul incheierii intalnirii si semnaturile celor care garanteaza veridicitatea relatarilor.
Nimic din toate astea nu se regaseste in asa-zisele Protocoale. Singura "semnatura" este o propozitie in care se spune - "Semnat de reprezentantii Sionului de Grad 33". Mai mult,in Protocol nu poate fi distinsa decat o singura voce. Acestea sunt de fapt monologuri sau dizertatii, peroratii am putea spune, care nu demonstreaza constructia ceruta unei dezbateri sau interventii a mai multor oameni. Este un semn trist pentru credulitatea sau reaua-vointa a celor care, citindu-le, au fost gata sa accepte un asemenea text ca pe un protocol adevarat, ca pe o relatare a unei intalniri..
In ceea ce priveste continutul, absurditatea unui presupus plan criminal, pregatit de un grup care pretinde ca ar controla mass media de pe Glob - dar se dovedeste incapabil sa opreasca publicarea repetata a planurilor sale - este de-a dreptul evidenta. Scopul imediat al Protocoalelor era sa submineze influenta politica si statutul Contelui Witte, cel mai important ministru in guvernul tarist din acel moment. Witte era un om foarte cult si cu opinii deschise, confident al tarului, care planuia introducerea unei politici imperiale moderne si novatoare. Pentru ca sotia lui Witte era evreica, toata lumea era de parere ca el ii sprijinea pe evreii din Rusia, cei care trecusera prin multe persecutii si discriminari de-a lungul secolelor.
Oponentii politici ai lui Witte, sub conducerea Marii Ducese Elisabeta, faceau tot ce era posibil pentru a-l discredita in fata clasei conducatoare si a familiei regale. Ducesa si grupul condus de ea au luptat cu incapatanare impotriva incercarii Contelui Witte de a introduce in Rusia standardul aurului, de a atrage investitiile straine si de a forma o alianta cu Franta. De asemenea, era cunoscuta dorinta Contelui Witte de a imbunatati conditiile de viata ale evreilor din Rusia si de a aboli anumite legi represive. Publicarea Protocoalelor era menita sa ii submineze influenta in fata tarului si a familiei regale.
Pentru ca unii scriitori insista sa atribuie Protocoalele primului Congres Sionist, prezidat de Dr. Theodor Herzl, se cuvine sa dam cateva explicatii despre acest congres, scopul sau adevarat si rezolutiile sale, toate amplu documentate. Miscarea Sionista, fondata de Herzl si sustinatorii lui, era pur si simplu o chemare adresata poporului evreu de a se intoarce in tara natala, Iudeea, aflata inca, la sfarsitul secolului al XIX-lea, sub dominatie otomana.
Principalul obiectiv al Congresului era sa rezolve "problema evreiasca" a tarilor europene, in special prin emigrarea evreilor. In patria lor istorica, evreii s-ar fi putut intoarce la agricultura, constructii si la alte activitati, ce le fusesera interzise timp de sute de ani, in locurile in care se stabilisera.
Primul Congres Sionist International a avut loc la Basel, Elvetia, intre 29-31 August 1897. Adevarata rezolutie a Congresului Sionist a constat in crearea Organizatiei Sioniste Internationale, ce urma sa implementeze programul sionist, sa creeze un Fond National pentru achizitionarea pamantului, asanarea mlastinilor, construirea de drumuri si impaduriri.
Adevarul despre aceste Protocoale a fost dezvaluit in 1921 de catre un jurnalist de la ziarul londonez Times, Philip Graves. In Istanbul, pe atunci Constantinopole, el a gasit o copie uzata a unei carti frantuzesti intitulata Dialoguri din Iad intre Machiavelli si Montesquieu, sau Politica lui Machiavelli in secolul al XIX-lea. Publicata la Bruxelles in 1864 de cate un autor anonim, ea fost de fapt scrisa in 1858 de Maurice Joly, un avocat francez antisemit si monarhist, provenind dintr-o veche familie catolica. In romanul sau, scris sub forma unui dialog dincolo de mormant intre Montesquieu si Machiavelli, Joly il ataca pe Napoleon al III-lea al Frantei. Astfel ca, foarte rapid, a primit o pedeapsa cu inchisoarea de 15 luni.
Graves a sesizat imediat extraordinara asemanare intre Dialoguri si Protocoalele lui Nilus. Paragrafe intregi fusesera copiate intocmai. In trei lungi articole, publicate in ziarul Times din 16,17 si 18 August 1921, Graves a demonstrat ca Nilus pur si simplu a plagiat Dialogurile lui Joly, deturnand originalul si adaugandu-i-i materialul antisemit ce-i servea scopurile. Studiile de mai tarziu au confirmat aceasta argumentare.
Desi Biserica Catolica nu s-a caracterizat in general printr-o vadita afectiune pentru masoni sau pentru evrei, este remarcabil faptul ca una din probele asupra falsitatii certe a Protocoalelor a fost scrisa de parintele reverend Pierre Charles - Societatea lui Isus -, publicata in Nouvelle Revue Theologique din Belgia, in ianuarie 1938. Remarcati data: Europa se afla in pragul celui de al Doilea Razboi Mondial. Regimurile totalitare ale lui Hitler, Franco sau Mussolini dezvoltau ample campanii antisemite si antimasonice. Toti cei care urmareau evolutia acestor evenimente intelegeau ca razboiul era iminent si ca puterea militara germana avea sa isi zdrobeasca vecinii, inclusiv Belgia.
Parintele Charles trebuie sa fi fost un om de mare curaj, dovedind integritate si dragoste pentru oameni, daca a indraznit sa publice o astfel de dovada compromitatoare asupra Protocoalelor. In acel moment, inclusiv superiorii sai, care au autorizat publicarea, au dat dovada de un simt al dreptatii si umanitatii de care Europa ducea mare lipsa in acei ani.
Cu totul, sunt 160 de pagini in Protocoale, circa 40% din text, bazate pe pasaje din Joly. In noua dintre capitole, mai mult de jumatate din text se dovedeste a fi copiat.
Protocolul nr. 15 este poate cel mai interesant din punct de vedere masonic. Gasim aici fraze de genul: "vom crea si multiplica loji masonice libere in toate tarile lumii... Vom pune toate aceste loji sub o administratie unica, cunoscuta numai de noi... Intre membrii acestor loji se vor afla aproape toti agentii politiei nationale si internationale". Regasim aici toate elementele teoriilor conspirationiste si nu merita efortul de a incerca o discutie asupra acestor afirmatii cu cineva care poate crede asemenea ineptii. Sunt oameni care nu au si nu vor sa aiba cunostinta despre independenta puternica a Marilor Loji din toata lumea, sau depre faptul ca politia regimurilor totalitare se considera printre cei mai mari inamici ai Masoneriei Libere.
Protocoalele, traduse in multe limbi, s-au raspandit extrem de rapid. Patruzeci si trei de editii diferite sunt conservate in Muzeul Britanic din Londra. Mai ales in anii 1930, cind se produce expansiunea fascismului si nazismului, gasim nu mai putin de 28 de editii si traduceri, publicate in cele patru colturi ale lumii. Protocoalele au devenit "Biblia" antisemitilor si antimasonilor. Adolf Hitler le-a folosit ca justificare pentru politica lui de persecutie rasiala care a culminat cu "Solutia Finala", masacrarea in masa a milioane de barbati, femei si copii, pentru singura "crima" de a fi evrei. Holocaustul insusi a demonstrat, in cel mai tragic si mai concret mod cu putinta, nonsensul presupuselor planuri de dominatie mondiala descrise de Protocoale. In mod evident, ura antisemita si anti-masonica nu are nici o legatura cu logica, dar are legatura cu psihopatologia.
Din pacate, propaganda antisemita si anti-masonica continua sa apara si azi fara nici o restrictie. Noi editii ale Protocoalelor au aparut recent in Statele Unite, Estonia, Slovacia, Ucraina, Iran si Danemarca. O traducere in greaca a fost publicata pana si in Australia. Sentimentele anti-masonice au inflorit din nou si ating nivele ale unei activitati fanatice de necrezut, in tari cu o lunga traditie democratica, precum Anglia si Statele Unite. Antisemitii si antimasonii au invatat repede sa profite de oportunitatile oferite de tehnologia electronica - in special de Internet.
.......

PS.Nu ma intrebati ce este masoneria, ca nu stiu si nu pricep.

Inainte nu vedeam atiti de mu - de (anonim) la: 18/11/2003 15:48:03
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Inainte nu vedeam atiti de mult cershetori la colturile strazilor.In occident suntem reprezentati de tigani care spala parbrizurile masinilor,iar straini cred ca suntem toti asa ca tiganii.Cind presedintele Romaniei a fost la Paris,un jurnalist de la "le Monde" l-a intrebat daca ii spala parbrizul.Ce rusine pe capul nostru!
care este eventuala legatura - de dragosm la: 19/11/2003 07:59:23
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
care este eventuala legatura dintre cei patru evanghelisti si cei doisprezece apostoli ?

reprezentarea iconografica in cele patru colturi si personajele insotitoare/culoarea robelor ?
mari duhovnici - de pr Iulian Nistea la: 09/12/2003 07:42:17
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Vezi, frate Sorine, câti mari duhovnici (toti cu adevarat sfinti!) ai citat si fiecare spune in felul lui!...

Dar pentru ca ultima data l-ai citat pe Parintele Paisie Olaru (care asteptam sa fie canonizat), sa-ti spun si eu o vorba de-a lui, oarecum mai potrivita decat cea pe care ai citat-o tu. Iata ce zice Parintele: "Sa nu treci de la un duhovnic la altul, pentru ca ce-ti da unul, iti ia altul"!!

Important este sa ramânem legati de un duhovnic si sa crestem cu ascultare iubitoare în "sistemul lui". Apoi toate vin la timpul lor. Si sunt convins ca duhovnicul tau cu timpul iti va da si dezlegare sa te impartasesti mai des, cum am vazut la parinti duhovnicesti care initial nu faceau asta (ca Parintele Sofian, de exemplu).

pr_iulian

P.S. Eu sunt bucuros ca Parintele Roman Braga - unul din cei mai apreciati duhovnici ortodocsi din America (vin la el de toate neamurile si din toate colturile!) - a scris acel articol...
#6287 (raspuns la: #6223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce sa zic anonimule.. ? - de Jimmy_Cecilia la: 12/12/2003 13:28:13
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
arheologia, o placere
In Italia esti depasit, biserici, bazilici, catedrale..
Nici cu Franta nu mi-e rusine..

Romania tara sfanta? Ma rog.. toate gusturile sunt in natura..

He, he, he.. Ce simt eu cand ma intorc in RO ??
NIMIC, NIMIC, NIMIC... si ce bine ma simt.. :)) chiar daca nu am "sfiintia" Romaniei... :))
si stii de ce?

Ca plecai in 1965 din Romania si dusa am fost.. nu m-am mai intors..
Prefer sa ma duc in 4 colturi ale globului, sa ma duc in RO ? nu-mi zice nimic..

Dar trebuie sa recunosc ca toata familia apropriata am scos-o de mult din RO,
iar pe cea departata prefer sa-i aduc pe rand, cate 1-2-3 luni, in vizita sau vizita+ lucru, care cum...cu curajul si motivarea...
#6491 (raspuns la: #5080) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am citeva fotografii de la Va - de Florin Firimita la: 17/12/2003 23:27:22
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Am citeva fotografii de la Valenii de munte cu unchiul meu si cu Nicolae Iorga. Unchiul meu a fost foarte generos, a ajutat pe multi sa-si implineasca visurile. A fost un calator inveterat, si, destul, de straniu, isi trimetea vederi de prin toate colturile lumii, vederi cu sfaturi "filosofice" pe care le scria pe vreun vapor sau altul.
Mama n-a vorbit despre moartea lui, deci nu stiu detalii. Nu stiu unde sint inmormintati, in Romania sau in Franta. Am mai spus ca atunci cind ar fi trebuit sa-mi intreb parintii, a fost prea tirziu, i-am pierdut pe amindoi foarte repede.
#6808 (raspuns la: #6785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mecca romanilor cu leafa de 3.000.000 .... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:37:28
(la: Romani in strainatate)
Am pornit de dimineata spre complexul Europa, de la marginea Bucurestiului. Urc intr-un microbuz din cele ce asteapta plinul de oameni in fata magazinului Obor, cica asta ar fi ruta 506, am platit zece mii. Cer biletul, iar soferul ma priveste ca pe unul care cauta gilceava. Masina se umple repede de femei cu gitul gros, in treninguri si geci de fis, carind fiecare cel putin cite doua genti mari si goale. Ajungem in citeva minute. Microbuze din toate colturile Bucurestiului opresc in acelasi loc, in fata unei benzinarii. Din fiecare curg oameni de acelasi soi. Lumea celor cu leafa de trei milioane, lumea celor care nu mai cumpara de mult cafea la pachet vidat, a barbatilor dati afara din fabrici si refuzati ca taximetristi, a batrinilor ce-si trec in caiete vechi, cu creionul, fiecare impuls telefonic.
Toti stiu drumul, nimeni nu pare a sta degeaba. Nici macar tigancile insirate pe trotuar, ce-si striga cumva cu fereala averea dintre tite, "facturi, minca-ti-as!". La intrarea in "Europa", nume de complex, din ala de inferioritate, aparate ca la metrou; bag o fisa cumparata trei metri inainte, de la o dugheana, cu cinci mii de lei, si bara de metal se lasa coborita cu mina. Inauntru, zeama de oameni curge printre munti de hirtie igienica la o mie de lei sulul, pulovere la o suta de mii bucata, teancuri de sosete, haine de piele si de nepiele, cojoace din blana sintetica la 900.000 de lei bucata, ciubote de guma si pantofi luciosi, la doua, trei sute de mii perechea, Mos Craciuni din plastic ce-au inghitit fiecare cite-o mina de beculete. Din doua-n doua mese, sta cite un chinez sau o tiganca batrina cu "bombe" in mina, cu petarde.

"Daca nu cumperi, valea!"

Aplecati peste mese, loviti din toate partile de carucioare de marfa, oameni din toata tara indeasa grabnic in sacose uriase de rafie zeci de chile de sosete, hanorace, camasi, perdele. Sint mai ales femei, scunde, puternice, cu privirea iute. Pleaca apoi spre casa cu marfa "de la Capitala", o desarta ba pe un trotuar, ba in magazinele satesti, printre piine si becuri de 40 de wati, ori prin buticuri de la parterul blocurilor ce au balcoanele inchise cu chedere, aceleasi de la Botosani la Severin. In fata mea, trei taranci, invelite in doua rinduri de baticuri groase, fiecare cu rucsac in spinare, pipaie stofe, intreaba de sosete groase de iarna. Au venit din Tirgu-Lapus. Le intreb cum le cheama si ele cred ca ma tocmesc sa le trimit marfa acasa, tocmai in poarta. Le spun inca o data ca-s de la o gazeta, ele o tin pe-a lor, sa-ti dam adresa sa ne trimeti balotii cu sosete!?, le spun ca vreau sa scriu despre ele, n-apuc sa-mi termin vorba ca se stropsesc la mine cu teama lor veche fata de orice golan de oras. "Hai, tanti, ca astia si-or pus gind sa ne insele!", le trage dupa ea una, Dochia.
Ma opresc linga o masa incarcata cu blugi. Vinzatoarea se repede in mine, daca nu vreau o pereche, "Astia-s tare buni, fratioare, is Dolce Gabana, uite-i, doar la 370.000!", "Pai, daca-s tare buni, cum de-s asa de ieftini!?", "Ei, asa mi-au spus sa strig de unde i-am luat!", "Si de unde i-ai adus?", "Ei, gata cu vorba, daca nu cumperi, valea, ca io platesc acilea chiria in euro!".
Citiva metri mai incolo, scot aparatul de fotografiat. Apuc sa vad cum femeia de la taraba din fata mea face un semn celor de peste drum... "psst, psst!", si deodata rasar linga mine doi zdrahoni, nu garzi, ci dintre cei ce vindeau la mese. Privire de briceag, vorba ca mierea: "Ce vrea, domnul, de pe-aici!? Vrea cumva o pereche de blugi, un puloveras!?". "No, zic, domnul ar vrea sa scrie la ziar!". "Ei, bine, am crezut ca esti politai! Hai, uscheala!"

La Risca nu se mai tes covoare, ci sacose din rafie

Citeva sute de metri de intrarea principala, linga doi tovarasi de treaba banoasa, un calugar cersind pentru Schitul Bradul din Neamt si un tigan gras care vinde facturi, zaresc o figura cunoscuta. Casc ochii. Am mai vazut-o in tirgul asta, dar totusi nu-i aceeasi. Tine in miini citeva sacose de rafie, goale si mari, ca ar putea intra un chinez intr-una singura. O cheama Leontina Abrudan, e din comuna Risca, judetul Cluj. Sa tot fie cinci ierni de cind s-a dus barbatu-sau, Gavrila, tractoristul. De la o vreme, muierile din satul ei nu mai tes covoare. Au prins repede o vorba din sud, adusa cu acceleratul de cele care vindeau cite o cerga mitoasa. Iar acum, din razboaiele lor ies sacosele facute din "rafia aiasta ce trebuie la vie". Si s-au pornit la inceputul lui decembrie spre Capitala, "cam la cinspce femei din Risca". Si-au luat camera cu 35.000 de lei de batic, undeva, pe linga Gara de Nord. Dorm cite sapte in paturi suprapuse, iar ziua incearca sa vinda plasele de rafie cu 40.000-50.000 de lei bucata. "Si-s mai bune ca alea chinezesti, uite ce indoitura le-am facut!". Cu banii de pe sacosele de rafie, Leontina crede c-o sa cumpere niste ciubote pentru cele doua fete ramase acasa. Le-am zarit apoi si pe celelalte femei din satul Leontinei, asezate cam la o suta de metri una de alta. Cind le izbeste foamea, nu mai mult de o data pe zi, maninca de la circiuma asta de colea, "Uite, draga domnule, gratarul pe care sfiriie cirnatii!". Sub gratar, cu boturile alungite, asteptau picaturi de grasime ciini de culoarea pamintului.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
E clar.... - de (anonim) la: 27/12/2003 01:59:00
(la: Vecinii Nostri)
...ca in Romania! Stiu ca toate umilintele la care suntem supusi din partea ambasadelor sunt si din cauza conationalilor nostri care se fac de bafta prin toate colturile lumii dar eu ca cetatean onest al acestei tari (si de ce nu, cetatean international!) vreau sa-mi fie respectat dreptul de a calatori! Parerea mea este ca raul ar putea fi taiat din radacina (adica de pe plaiurile mioritice) dar nu exista interes in asa ceva! S-ar pierde prea multe spagi si comisioane!
Pe de alta parte, ai gasit un motto excelent!
#7280 (raspuns la: #7198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plaiuri mioritice - de (anonim) la: 27/12/2003 09:18:57
(la: Vecinii Nostri)
Vezi tu, problema este ca din tara iese cam cine vrea si, in general cam cine nu trebuie! Adica cei ce ne fac de ras peste tot. Daca in vama controalele ar fi facute pe bune n-ar mai iesi din tara acele specimene care-au lasat lacurile fara lebede prin Austria, care le vezi pe la colturi cu mana intinsa prin toate capitalele europene, care fura din supermarket-uri s.a.m.d. Desi au interdictie de intrare in mai toate tarile oamenii se descurca. Cum? Te las sa ghicesti! Imi pare rau c-am deviat subiectul dar zic eu ca astea sunt lucruri care trebuie sa ne dea de gandit. Cu stima!
#7292 (raspuns la: #7291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stiri SoftPedia - de Catalina Bader la: 21/01/2004 02:28:16
(la: Vadim ar putea s-o incurce...)
Dezvelirea statuii fostului premier israelian Yitzhak Rabin de catre liderul PRM Vadim Tudor a parut mai degraba un mitting electoral peremist. Desi comunitatea evreiasca si oficialii ambasadei Israelului la Bucuresti au pus sub semnul intrebarii sinceritatea liderului PRM pe care l-au catalogat in continuare ca fiind antisemit, iar familia fostului premier l-a acuzat pe Vadim ca se foloseste de memoria lui Yitzhak Rabin pentru interesele sale politice, Vadim si-a facut pofta. El a incercat ieri sa compenseze lipsa unui accept din partea comunitatii evreiesti cu uralele membrilor PRM care l-au aclamat ieri la Brasov.
(Camelia Csiki)

Dezvelirea statuii fostului premier israelian, Yitzhak Rabin, de catre liderul PRM Corneliu Vadim Tudor s-a transformat intr-o manifestatie electorala la care peste 500 de membri de partid au ascultat cintece patriotice, au agitat steaguri tricolore si au scandat lozinci politice. Membrii PRM au inceput sa soseasca in Parcul Trandafirilor din Brasov inca de la primele ore ale diminetii, adusi de prin toate colturile tarii cu autocare inchiriate de partid. Unii aflasera, pe drum, cite ceva despre evenimentul la care urmau sa participe, altii insa n-au fost curiosi si au acceptat excursia doar pentru ca era ordin de la sefii de filiale. Intrebati a cui statuie va fi dezvelita de presedintele PRM, putini dintre participanti reuseau sa pronunte numele lui Yitzhak Rabin, scuzindu-se ca e din cauza frigului. Inainte cu citeva zeci de minute de ora fixata pentru aparitia lui Vadim, autocarele cu PRM-isti continuau sa soseasca, din Vilcea, Cluj, Dolj, Mures si alte judete ale tarii. Ei s-au grupat, zgribuliti, in fata statuii, in apropierea careia o statie de amplificare difuza muzica patriotica. Pasind radios-triumfal, Vadim si-a facut intrarea, in jurul orei 13.00, salutind in dreapta si-n stinga, pe ritmurile unor cintece precum “Noi sintem romani” sau “Ardealul, Ardealul”. Cei prezenti au inceput sa scandeze “Vadim presedinte!”. Momentul dezvelirii statuii s-a consumat destul de repede. Presedintele PRM si consilierul sau israelian, Nati Meir, au tras, fiecare, de cite o sfoara a pinzei care acoperea bustul lui Rabin, iar statuia a fost dezvelita, in aplauzele audientei. Pe panglica uneia dintre coroanele formate din gerbera rosii si galbene se putea citi: “In memoria martirului pacii, Yitzhak Rabin”. Coroana era din partea presedintelui PRM.

Dolanescu schimba repertoriul
In inghesuiala din jurul statuii, Vadim le-a cerut celor de fata sa faca un moment de liniste pentru ca reprezentantii cultului iudaic sa poata rosti o rugaciune, in memoria lui Rabin. Toata lumea astepta insa discursul liderului de partid, care a urcat pentru aceasta pe o scena amenajata linga statuie. Sub ninsoarea care a inceput sa cada insistent, Vadim a vorbit aproape o ora, trecind de la istorie la cultura, apoi la politica, la razboaie si inapoi la cultura, dind citate din multi filosofi. Cele mai savurate fraze au fost cele politice, asistenta aplaudind furtunos, mai ales cind Vadim a spus: “Atunci cind voi fi presedinte al Romaniei, voi infrati Romania cu Israelul”. Dind repetate asigurari ca demersul lui nu este unul electoral, Vadim si-a incheiat discursul salutindu-i pe cei prezenti cu formula: “Shalom, ne vedem la Cotroceni!”. El s-a scuzat de mai multe ori si si-a cerut iertare pentru afirmatiile sale “care au fost interpretate ca fiind antisemite”. El a dat asigurari, in fata membrilor propriului partid, ca s-a schimbat si s-a inclus printre “prietenii poporului lui Israel”. La final, Vadim a recitat o poezie. In acest timp, parcul se golea, oamenii indreptindu-se catre autocare printre fulgii primei zapezi care acoperea bustul lui Yitzhak Rabin. Fidelii presedintelui PRM l-au insotit pe acesta pina la masina, cerind autografe pe foile ude ale revistei de partid. Ei au plecat spre case, fredonind melodia evreieasca “Hava naghila”, cintata de deputatul PRM Ion Dolanescu la finalul manifestatiei cu puternic iz electoral, organizata de C.V. Tudor, la Brasov. (Mediafax)

“Asta e problema voastra”
Desi nu aveau autorizatie de amplasament din partea Consiliului Local Brasov si nici nu-si platisera amenda pe care primaria le-a aplicat-o tocmai pentru ca nu respectasera legea, Vadim si simpatizantii sai nu au fost deranjati de nimeni.
Nici o autoritate locala nu a atras cel putin atentia responsabililor care au organizat ieri manifestarea electorala din Parcul Trandafirilor din Brasov ca amplasamentul e ilegal si ca au datorii la stat. “Eu cred ca e foarte importanta dezvelirea acestei statui, prima din Europa si a doua din lume, la Brasov. Nu ma intereseaza faptul ca se spune ca a fost ridicata ilegal, asta e problema voastra locala”, s-a adresat Nati Meir, consilierul israelian al lui CV Tudor, celor care reprezentau autoritatea locala.

Arad ezita
Seful firmei israeliene Arad Communications, Eyal Arad, a conditionat semnarea contractului cu PRM. Potrivit Rompres, intr-o declaratie acordata publicatiei “Forward” din New York, Eyal Arad a precizat ca nu a semnat pina in prezent nici un acord cu Partidul Romania Mare. “Sintem in discutii. (...) Scopul acestora este de a stabili daca ei intentioneaza in mod serios sa curete reputatia lor antisemita. Daca o sa fiu convins ca aceasta denuntare este serioasa, sincera si semnificativa, atunci pot sa iau in considerare aceasta oferta”, a declarat el. PRM dadea ca sigura semnarea, la inceputul acestui an, a contractului dintre Vadim si Eyal Arad. (C.O.)

Primarul Ghise spune ca e mindru de statuie
Autoritatile locale din Brasov nu numai ca nu au intervenit pentru ca dezvelirea statuii sa nu aiba loc, ba, mai mult, chiar o patre a participat la ceremonie. Printre cei prezenti au fost si consilierii municipali Corneliu Zota (PD), independentul Ladislau Hathazi, fost viceprimar al Brasovului pina in anul 2000, si viceprimarul George Scripcaru, presedintele PD Brasov. George Scripcaru ne-a spus ca a venit la dezvelirea bustului fostului premier ca un simplu cetatean. “Am fost invitat si m-am dus de curiozitate. Ce puteam sa le fac? Chiar daca nu au autorizatie, bustul invelit sau dezvelit era tot acolo. Politistii erau acolo ca sa faca ordine si sa protejeze, nu sa-i impiedice. Atunci, ce puteam sa fac eu? Sint alte institutii care ar fi trebuit sa se sesizeze, mai ales ca acolo a fost o manifestare”, ne-a declarat viceprimarul Scripcaru. Se pare ca si opinia primarului Brasovului, Ioan Ghise, s-a schimbat. Daca in urma cu citeva zile acesta a amendat Fundatia Romania Mare ca a construit bustul ilegal, ieri ne-a declarat ca, desi nu a participat la ceremonie, este mindru sa aiba in Parcul Trandafirilor statuia fostului premier israelian.
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...