comentarii

comompunere pe tema necesitatea dea vorbi corect romineste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Om, statisticile... - de Sancho Panza la: 18/10/2008 18:46:27 Modificat la: 18/10/2008 19:05:54
(la: Curat speculatii....)
nu cred ca densitatea populatiei e relevanta...ci onestitatea populatiei.

stau si ma gandesc: daca, intr-adevar, Romania ar fi tara cu cel mai mare numar de credinciosi din Europa, ar trebui sa fim, pe cale de consecinta, tara cu infractionalitatea cea mai redusa din Europa. sau pe aproape.(mai putine crime, mai putine familii dezmembrate, mai putine violuri, mai putini copii abandonati, o violenta mai redusa in familie.)
fireste ca infractionalitatea redusa este si o consecinta a gradului de civilizatie, dar nu cred ca vreo religie (fie si in litera ei) te indeamna spre violenta, furt, sperjur.

poate aveti o statistica referitoare si la asta, ar fi interesant sa le confruntam.

deci, nu spun ca rezultatele au fost masluite, ci ca subiectii au dat informatii false, in ideea ca "a fi credincios"= "a fi om cu frica lui Dumnezeu"= onest, cinstit...deci, numai de bine! asa o caracterizare prinde bine peste tot! si cand te insori/mariti, si cand depui uneva CV-ul...nu se sti niciodata, nu?
din pacate, romanul se teme sa dea informatii corecte despre el. inca se teme.

cred ca n-ar strica sa ne imaginam urmatorul scenariu: aceeasi echipa de statisticieni ar fi efectuat acelasi studiu, pe acelasi lot, in conditiile in care Romania ar fi fost inca tara comunista!
mai credeti ca rezultatul ar fi fost acelasi?
sa-si fi schimbat poporul roman atat de radical convingerile si menatalitatea in 20 de ani...fara ca urmarile acestei schimbari sa se faca vazute, cumva , in plan social...ba chiar dimpotriva?
mi se pare o ipoteza care sfideaza logica.
#353021 (raspuns la: #352657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mass media si informarea celui care cumpara - de sidavouq la: 24/09/2004 12:42:21
(la: suntem corect informati ?)
sidavouq
Nimic mai adevarat in tot ceea ce povestesti.
Revenind insa la "durerea noastra" si anume "libertatea de a alege" care se dobandeste numai cu conditia sa ai informatia necesara.
Imi cer scuze cu anticipatie findca am sa ma folosesc de un text gasit, culmea, in presa de azi. Acest text fireste ca nu-mi apartine insa in el am regasit multe din intrebarile si raspunsurile pe care singur mi le-am dat. Iata citatul:

"Scandalurile de la „Evenimentul zilei“ si „Romania libera“ care au acuzat patronatele straine de ingerinte in politica editoriala au confirmat un anumit soi de cinism intalnit (de ani buni) si in diplomatia occidentala: principiile sunt frumoase si nobile doar cata vreme nu vin in conflict cu interesele. Dar ele repun in discutie si o intrebare care depaseste aceste scandaluri. Cat de reala este, oare, libertatea presei in Romania?
In ce ma priveste, am mai vechi dubii in legatura cu „echidistanta“ si „independenta“, invocate mereu ca axiome ale „dreptului de a nu minti“, cum definea Camus libertatea. Cum sa fii „echidistant“, ma intreb, intre bine si rau? Sau cum sa fii „echidistant“ intre minciuna si adevar? Una e sa asculti, inainte de a-ti forma o parere, si „cealalta parte“, cum cerea dreptul roman, si alta e echidistanta. Sau cum sa inteleg „independenta“? Poti sa fii independent fata de ideile in care crezi? Poti sa fii independent de regrete, de ceea ce speri si chiar de prejudecati?
Dar sa admitem ca si „echidistanta“ si „independenta“ sunt niste criterii valabile si suficiente. Ce televiziune importanta, de acoperire nationala, e echidistanta, azi, intre Putere si Opozitie la noi? Nici una! Si TVR, si ProTV, si Antena 1, si Prima – fiecare din alte motive, dar mai conteaza diferenta cauzelor cand efectul e acelasi? fac pe fata jocurile actualei Puteri. Sunt megafoane ale Puterii. Se straduiesc, vizibil (prea vizibil!), sa nu cumva sa supere guvernul si PSD, trecand sub tacere evenimentele neconvenabile sau machiindu-le. Si cine e de vina? Statul? Guvernul? Ma tem ca a vorbi doar de presiunile subterane pe care le exercita guvernul Nastase si, in general, statul pesedist, lumineaza doar o latura a cauzelor. Ma tem ca ar trebui sa vorbim de un fenomen care e si trist si penibil, de o aservire voluntara, acceptata, consimtita. De un cinism autohton, deloc diferit de cel practicat de trusturi ca Ringier si WAZ (si nu e vorba doar de televiziuni, ci si de destule ziare) care impinge „cainele de paza al democratiei“ sa-si puna singur, contra cost, zgarda de gat.
Apoi: am putea afirma in mod serios ca opiniile noastre se formeaza in baza „ascultarii si celeilalte parti“? Prevad ca filmul documentar al lui Michael Moore, care a starnit o enorma valva in lume, inclusiv in America (desi Casa Alba a incercat sa-l blocheze) nu-l vom vedea prea curand adus in Romania nici la cinematografe, nici la televizor. In felul acesta, ni se ascunde o marturie. Ni se prezinta razboiul din Irak, in care am fost implicati prin trimitere de trupe, doar in viziunea echipei lui Bush care, dupa parerea mea, a facut un enorm rau Americii. Mai prevad ca nu vom afla de la PNA cine sunt cei 500 de rechini care zburda prin apele putrede ale coruptiei de la noi. Acuzatiile care au circulat in legatura cu diversi moguli de pe malurile Dambovitei, cu averi deocheate, pe care PSD ne va cere sa-i trimitem din nou in parlament si la guvern vor ramane la nivel de vorbe. Intr-o tara normala, cele mai grave dintre ele ar fi fost clarificate si ar fi produs consecinte, inclusiv, penale. La noi, Hrebenciuc, Serban Mihailescu si ceilalti „solisti“ ai scandalurilor ramase tulburi pot conta pe faptul ca afirmatia din Constitutie referitoare la suprematia legii e simpla demagogie.
Concluzia va las s-o trageti singuri. Nu stiu daca verticalitatea intra in sfera „pragmatismului“, pentru care numai ce e „avantajos“ si „util“ este adevarat, dar eu, unul, sunt prea in varsta pentru a putea merge pe branci. De aceea, in locul unei independente discutabile, pe care n-o inteleg sau o suspectez ca acopera obediente rentabile, prefer sa ma recunosc dependent de ceea ce cred. Bine sau rau."
Octavian Paler / 24.08.2004
Incheiat citatul.
Poate ca pana la urma nu mai are nici un fel de importanta daca avem sau nu informatii corecte, se poate ca toate acestea sa fie in zadar deoarece "jocurile au fost facute" pentru noi.
#23272 (raspuns la: #23185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare numai ale noastre? - de cosmacpan la: 02/10/2004 23:11:11
(la: femeile din diaspora (si nu numai))
Faceti partie ca am venit

Este curios dar totusi hai sa aprindem lumina si sa nu mai orbecaim asa pipaind ce ne iese in cale. Cu toate ca traiesc in tara si nu stiu ce este diaspora, banuiesc ca nu poate fi ceva venit din spatiu. Este o colectivitate care a parasit un anumit climat social, moral, educational si s-a integrat sau incearca sa se integreze in altul (dexul si filozofia mi-au mancat copilaria ; versuri ? prosteala soro).
Dar despre romani si romance numai de bine ca doar suntem patrioti, nu ?
Si noi ca oricare natie avem emigrantii, imigrantii, turisti, si cei care muncesc in alte tari (bussiness) pentru prosperitate.
Deci nimic nou sub soare. Femeile indifferent daca sunt romance sau de alta natie au aceleasi necesitati (onest vorbind) sau boli (tot onest, dar nu sunt de specialitate, ceva ca nimfomania sau trebuinta de…). Deci sunt femei care o fac pentru ca au nevoie (acuta nevoie de……iubire), au nevoie de bani (pentru a epata, a manca, a ingriji pe cineva drag). Viata ne arata ca « nevoia » nu tine de nivel social, educational, intelectual si ca poti sa fi foarte rasata dar sa fii o foarte buna prostituata.
Atata timp cat revistele de specialitate nu someaza (dispar am vrut sa spun) din lipsa de subiecte (Playboy, Hustler…etc) rezulta ca sunt destule fete si femei care o fac din placere, din necesitate (bani, reclama, publicitate).
Deci nu numai romancele o fac asa ca nu trebuie sa disperam. A ca fetele noastre au preturi mici pe piata muncii de orisiunde poate sa ne intristeze putin (de ce ? pentru ca ajung mai putini bani in tara ca sa umple buzunarele celor care iau imprumuturi de la banci si uita sa le mai dea inapoi). Daca am face o statistica eu nu am acces la date, am vedea ca sunt destule actrite care o fac in lumina reflectoarelor (sunt sute de filme pe an sau pe luna sau pe ora) ca sa nu mai vorbim de ceea ce se chiama « live » in fata webcamerei. Rebuie sa uitam oare ca prostitutia este printre cele mai vechi meserii sau arte (gheise parca se scrie) din lume ?
Problema tine mai mult de :
-starea materiala a celei care o practica ;
-starea emotionala (nu sunt psiholog sa dau verdicte dar statisticile ne arata ca emotionalul ne controleaza existenta) (de unde si vorba aia : avea de toate, ce-i mai trebuia ? exact AIA !)
-sanatate mentala (o fi bine, n-o fi bine ?)
cam la atat ma duce capul acum, restul intr-o editie viitoare.

ce au cu ei? - de cascada la: 05/03/2006 11:34:10
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Hai sa ne punem intrbarea, ce au cu ei? Dece atata inversunare impotriva lor?Rascolim in istoria lor, ca au inventat matematica, ba nu, au adaugat doar un zero, ca sunt nespalati, ca au ramas in urma cu cultura, ca sunt un popor prea credincios, chiar habotnic, ca se roaga de doua ori pe zi sau de mai multe ori, ca unii traiesc intr-o saracie crunta si altii au averi incomensurabile, unii isi pot permite sa intretina mai multe neveste, ca nu mananca carne de porc,ca pun mai presus o camila decat o femeie etc., etc....
Si cei cu asta? Alte popoare poate o duc mai greu.Ce cautam noi la ei? Sa-i educam? Dece daca ei se simt bine si asa.Ei au venit peste noi? Nu, noi ne-am dus peste ei.Nu vreau sa fac istorie, dar de foarte mult , au inceput Cruciadele. Hai sa-i crestinam. DE ce ? Nu aveau ei o credinta?Bine, atunci nu era democratie.Acuna nu mai vrem sa-i crestinam, acum vrem sa-i educam, sa-i civilizam, sa le propunem o noua gandire asupra rolului femeii in societate, hai sa emancipam femeia araba , care nu prea vrea, ca asa a fost ea educata, incolata de mica sa stea acasa , sa faca doar copii si sa gateasca. Sunt prea putine care doresc o emancipare . Asta este conceptia lor despre viata.Binenteles ca sunt multe de spus pe aceasta tema.Hai sasne gandim un pic . Ce popor accepta o cultura cu dea sila, cine accepta o civilizatie impusa? Romanii au respins cu vehementa, perioada cand ni s-a impus cultura de la rasarit. Si totusi daca stam bine si ne gandim rusii au o cultura solida . Cati mari scriitori, cati mari muzicieni atat inainte de Marea Revolutie cat si dupa. Fiind impusa, romanii au respins-o. Nu au vrut sa o recunoasca, nu au vrut sa intre incontact cu ea. Din ce s-a zis pana acuma , mai ca imi vine sa cred ca pe poporul arab incepem sa-l caracterizam ca pe un popor inferior. "Auzi nu se spala".Oare nu cadem intr-o doctrina periculoasa?Si daca stam bine si ne gandim, cu ce ne incalzeste daca se spala sau nu ? Hai sa ne vedem de murdaria nostra? Nu ma refer la romani, ci la popoarele astea docte care dau lectii si fac pe misionarii. Deci, cine a inceput terorismul?Unele popoare ar dori un razboi direct. Civilizatii cu terhnica de ultima ora , ei cu camile. Finalul este previzibil. Pote asta se si vrea.Atunci arabul, ca si el nu prost, si-a da seama si a gasit alta forma de lupta . Sa nu credeti ca sunt de acord cu ea . Mor oameni nevinovati. Aduceti-va aminte de interventia americana in Jugoslavia, cand li s-a reprosat ca omoara oameni nevinovati, au replicat ca sunt victime colaterale. Adica ei au voie, altii nu. De, ei sunt poporul civilizat.De ce sa nu le respectam credinta lor? A lor este mai rea decat a nostra? Nu cred. Profetul lor este mai bun decat Iiisus?. Pe aceasta tema se poate vorbi mult .De ce sa-i batjocorim in ce au ei mai sfant? Hai la ei sa le aratam ce stim si daca vor le aratam bine daca nu ,pa.De ce cu forta?. De ce prin forta si prin batjocura?S-au facut caricaturi si la adresa religiei crestine si nu v-ati simtit lezati? Pai vedeti, ei sau simtit. Credinta lor este mult mai profunda decat a nostra. nu toti suntem asa. Doar ati vazut ce a fost la inmormaintare Papei.Dar ati vazut cati se duc la Meca?
Bun , am divagat destul.Atunci ce s-a vrut prin aceste caricaturi? Pentrca nimic nu este intamplator.Va propun un scenariu.
Tarile nordice erau intr-o relatie aprope perfecta cu arabii.Din tote punctele de vedere. Politic,economic , cultural, mai mult sau mai putin, dar in fine sa acceptam si punctul asta.Cineva, nu zic cine, popor insemnat care are grija ca in toata lumea sa fie democratia lor, este deranjat de aceasta relatie de "nemaipomenit". Cum se poate ca niste tari sa aiba asemenea relatii, asupra lor sa nu fie nici un atentat, sa nu li se daramane si lor niste "gemeni"sa sara in aer un tren etc.Atunci gasim niste amarati care mai au putin si mor de foame ,ii pun sa faca niste caricaturi,le dau la un ziar obscur care mai are putin si da faliment si astept. Nici un rezultat. Ma duc atunci in alta tara ,tot la un ziar amarat, care preia carticaturile, le publica si atunci apare bomba. Asta am si urmarit . Ca intrega Europa sa fie sub teroare. Cine-i de vina ?Arabii, ca nu stiu de gluma si ca nu au studiat democratia la o universitate americana sau europeana si imediat pun mana pe arme, ca de, doar ripostam.
#109641 (raspuns la: #109504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bucuriile mici - de anisia la: 29/04/2007 15:57:10 Modificat la: 29/04/2007 15:57:27
(la: Bivalenţe)
ba da, tocmai ele fac diferenta.
tocmai ele ilumineaza si implinesc.
bucuriile cele mici.

cand crezi ca a fost ultima data cand nea vasile a multumit in gand pentru ca s-a trezit dimineata cu soarele stralucind? ori cand ionica a plantat un bulb de lalea in ghiveciul statut gol pe pervazul bucatariei o iarna intreaga? ori cand floricica si-a cumparat o carte noua?
ma tem ca niciodata!

vorbind de bucurii mici...
saptamana trecuta am vazut un film, intitulat Step-up. Nu o capodopera cinematografica, insa un film inspirat din realitatea generatiei tinere. ei bine, mi-a placut foarte tare fundalul sonor, drept pentru care m-am dus la primul magazin in care se vand cd-uri si dvd-uri si mi-am comandat cd-ul cu coloana sonora a filmului.
in ziua in care mi l-au adus, l-am ascultat cred ca de cel putin zece ori la rand.
ma umple de chef de viata!
nu e un stil de muzica pe care sa se identifice cu personalitatea mea zi de zi. este insa ceva nou care pentru moment imi aduce zambet pe buze si bucurie launtrica.
pentru ca ma indeamna sa cred ca se poate.

... si astfel de exemple de bucurii mici, pot fi nenumarate. numai ca, din pacate, putini sunt aceia care constietizeaza necesitatea lor.
#192072 (raspuns la: #192070) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DA! - de Realdo la: 25/06/2007 19:10:34 Modificat la: 25/06/2007 19:13:00
(la: Buletin de analize (5))
Mie nu-mi pasa daca buletinul de analize (hartia, docomentu') are paispe pagini sau una singura format A5, ca de ce o asistenta e scarboasa si ailalta e de treaba, etc. etc. Discutiile de acest gen, chichitele, il ruineaza pana si pe autor de best seller-uri darmite pe "muritori" ca noi. Sunt de acord cu necesitatea de documentare dar nu sunt de acord sa facem din proza referat stiintific cu note de subsol, bibliografie si tabla de materii sau reportaj de investigatie si analiza la cel mai obiectiv cotidian de importanta nationala .

Eu vad urmatoarele: asta este o incercare serioasa care nu merita balacarita si demolata cu un stoicism chitibusar ce despica firu-n sapte, cu o "criticoza" careia nu-i gasesc nici o explicatie decat canicula; este o adevarata placere sa vad, dupa mostrele pe care ni le-ai oferit - Bright - in fragmentele sporadice si care pareau doar prefigurari, ca evoluezi si ca aduci cateva zeci de oameni (pe putin, poate sunt multi - ca mine - care nu prea comenteaza ) pe un text scris in fragmente (si treoretic neatractiv) - text care mie imi suna a proza adevarata. Din pacate mi-e rar dat sa vad texte cu care sa merite sa-ti pierzi vremea - si pe alea se troleaza de-ti vine rau.

Eu sunt de principiul ca daca nu-ti place un text, n-are rost sa-ti pierzi vremea cu el, e oricum prea mult subiectivism in ceea ce piveste literatura ca sa aprindem spiritele si sa mai fim si siguri ca vorbim corect limba calinescului sau ibraileanului. Da-n fine, e democratie si... ce nu te omoara, iti mai taie un pic din elan si trece.

Acum, strict legat de Buletin de analize, eu observ ca: naratiunea curge natural, glisarea intre secvente se face elegant, stilul e viu si alert. Imprevizibilul si suspansul sunt dozate placut, fara a cadea in senzationalism, si fara a fi singurii piloni pe care se sprijina povestirea. Drama - boala si perspectiva mortii eroului - un subiect suficient de explorat ca sa nu fie deloc usor de abordat intr-un mod original, conecteaza personajele ca un fir rosu la care adera secvente, situatii, trairi, senzatii si eroi diferiti. As face o comparatie in plan cinematografic cu filmul "21 Grams", insa astept finalul pentru a-mi face o imagine completa. Oricum mie imi place si constat o evolutie surprinzatoare care nu poate decat sa prefateze alte proze de valoare literara pe care le astept cu nerabdare. Prin urmare, Bright, iti doresc controverse si cititori multi, editorii vor veni de la sine :). Ai incredere si spor la treaba.
dupa canoane - de GloriaVictis la: 17/07/2009 08:06:38
(la: Sunt eu ciudata?)
da si da.

exista capitole intregi in manualele de maniere elegante despre subiectele abordabile in functie de situatie/ anturaj etc. Reguli explicite, chiar destul de stricte. Dar manuale d'astea nu se mai citesc de secole si oricum nu-s cool.
mai e mai moderna tema a comunicarii eficiente/ corecte cu subteme privitoare la includere/ excludere samd
mi se pare ca situatia e ofuscanta, da. si merita raspuns pe masura. daca cei 3 merita efortul, evident

daca-mi vorbeste cineva cu ochelarii pe nas il/ o rog fara exceptie sa-i scoata, asigurandu-ma ca nu sufera de vreo conditie care il/ o impiedica sa faca asta. altminteri e acelasi lucru ca si cand mi-ar vorbi stand cu spatele la mine. Mai am o idiosincrazie pentru ochelarii "de firma" tinuti pe crestet, sa se vaza eticheta, chiar daca e noapte neagra. sau, mai rau: pusi invers, sprijiniti de ceafa :)

si ma doare-n cot ca reactionand asa pot fi acuzata ca nu respect diversitatea sau libera exprimare a self-ului :)
18 - de Tot Areal la: 15/10/2011 13:58:59
(la: SANATORIUL(3))
Se ridică, deschide geamul şi îşi aprinde o ţigară stând cu spatele la geam, uşor lateral ca să poată ieşi fumul albăstrui.
-Nici eu n-am fumat când am venit aici, mi se destăinuie ea, dar situaţia a fost de aşa natură încât m-am apucat. Acum, cine se mai poate lăsa?, zâmbeşte ea.
-Sper să nu fie cazul şi la mine.
-Sunteţi tânără, nervi tari... De-altfel, nici nu aveţi de ce a vă teme.
-Să mă tem?
-La figurat vorbind...
-Acum, sincer, nu sunt o fire temătoare, poate din contră, poate sunt prea băieţoasă, ca să zic aşa.
Mai departe, ne-am băut cafelele în linişte şi am aşteptat până ce Magda a suflat şi ultimul fum după care ne-am ridicat lăsând ceştile de cafea pe măsuţă. Mai erau câteva minute până la ora zece.
În faţa uşii capitonate am o ezitare de-o secundă, încă nu am scăpat de psihoza accidentului, dar repede am trecut peste. Bat la uşă şi intrăm apoi, fără să mai aştept răspuns.
În încăpere, pe scaunele din dreapta şedeau trei doamne. La biroul mai mic, cel de lângă al femeii tenor, văd un ins mic, grasuţ, dar cu o înfăţişare vioaie. Are un început de calviţie pe care nu-l poate ascunde cu cele câteva suviţe de păr de deasupra urechii, obraji bucălaţi şi gât gros. Respectivul stă aplecat asupra unor hârtii pe care le studiază atent. În stânga femeii tenor, se găseşte un tip mai tânăr, chipeş, surâzător, care mă salută zâmbind printr-o uşoară înclinare din cap. Toţi aceştia erau îmbrăcaţi în halate albe, mai puţin insul mic de la birou care e îmbrăcat într-un costum maroniu închis, ce pare destul de ponosit.
După câteva clipe necesare obişnuinţei cu noul mediu, îmi revin şi salut la modul general. Abia acum femeia tenor îşi ridică privirea spre mine. Îmi surâde şi întinde mâna arătându-mi un scaun liber de lângă tânărul chipeş.
-Angela...ia loc te rog.
Se ridică apoi şi se sprijină cu palmele-i mari pe birou.
-N-am să vă reţin prea mult. V-am chemat să vă anunţ unele noutăţi. Ştiţi foarte bine că aveam mereu probleme cu încălzirea. Ei bine problema e aproape rezolvată, căci vom introduce gazul metan. Acoperişul va fi terminat şi astfel scăpăm şi de problema ploii în saloanele de sus. Am promisiuni că vom primi şi fonduri speciale pentru a reuşi asfaltarea drumului ăsta ce face legătura dintre şosea şi sanatoriu. Astea sunt totuşi nişte probleme care nu vă privesc direct. Să vorbim acum despre cele care ne afectează direct. Vă anunţ fără plăcere că sunt plângeri legate de curăţenie. Rog pe fiecare şef de sector să ia măsurile necesare ca acest lucru să nu se mai repete. Atenţie şi cu convorbirile telefonice. Prea multe sunt private. Atenţie aici vă rog! Am şi veşti bune. Se pare că s-a aprobat să primim un aparat tomograf, o ambulanţă modernă, chiar dacă second hand şi alte lucruri, care. deşi sunt mărunţişuri, sunt foarte importante, gen eprubete, medicamente... În fine. Acum, după cum aţi văzut deja, avem un nou doctor psihiatru în persoana domnişoarei doctor psihiatru Angela Antoniu.
Mă ridic eu puţin, politicos, schiţând un nou salut, ceva mai oficial. Singurul care-mi zâmbeşte e chipeşul de lângă mine, restul doamnelor rămân impasibile. Oh şi insul de la birou mi-a zâmbit ridicându-şi o fracţiune de secundă privirea spre mine.
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 03:58:19
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Iata cum, intr-adevar, scotind noi sabiile sa ne duelam putin (cu conditia sa urmeze bataia cu frisca, de acord?), am ajuns la doua observatii pe care doresc sa vi le fac:
- pentru informarea domniei voastre, optzecismul nu a insemnat numai post-modernism in literatura, ci cel putin trei curente foarte particulare.
- tinerii de azi, dar sa fie tineri cu adevarat, nu doar nume noi in literatura(din cei care au facut debut dupa 1990 la virsta juna de ...50 de ani), nu mai scriu nici post-modernist, nici textualist, nici in registrele auxiliare optzecismului
Ceea ce domniei voastre vi se pare de nesuportat ("sa nu mai lungim pelteaua post-moderna") , ca si cum noi am avea puterea de a schimba peste noapte decorul cultural, se dovedeste, prin urmare, o falsa problema. (Dar, daca insistati pe tema necesitatii unor povesti "cu cintec" novator, intrati , bunaoara, pe site/ul revistei Tiuk!-prin motorul de cautare Google- si sa vedeti acolo lovitura data ...optzecismului! Asta ca sa aflati ca , poate fara stirea domniei voastre, lucrurile s/au miscat binisor si demultisor. Dar nu v-a atins inca zvonul). Iar faptul ca textele literare si productele mass/media, montarile scenice la teatru si asa numitele show/uri cu "artisti" va atrag atentia prin filonul post-modern inca atit de puternic este numai un firesc "parfum" cu care societatea in ansamblu(aflata in plin avint al tipului post-modern de civilizatie la noi, in timp ce in State sau in Occident el a fost demult depasit) participa la viata culturala a lumii romanesti. Iar realitatea, asta este: noi ne aflam acum, ca societate in ansamblu, in plin avint al post-modernitatii, pentru ca venim dintr-o istorie, venim cu niste particularitati, venim in viata internationala cu forcepsul, si am pomenit doar citeva aspecte conjuncturale.
Da, in alte parti, post-modernsimul este o palida amintire de la jumatatea secolului trecut.
Punct.
(Frisca, acum...)
#12318 (raspuns la: #12313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romana vorbita de un strain care o invata - de desdemona la: 05/10/2004 12:13:13
(la: O noua limba de circulatie internationala)
Ca sa fiu sincera, eu pot vorbi corect si engleza si franceza si romana, dar cu ceva efort (si mici ezitari) ca sa imi amintesc toate cuvintele ce apar in conversatie. Insa acasa, cand ma relaxez, utilizez o enlgeza 'condimentata' cu cuvinte si expresii franceze si romanesti (cele pe care le intelege sotul meu). Nu-i nici snobism nici necunoastere a limbilor respective, e un pic de comoditate si lene intelectuala. Sa fim seriosi, cand ne incaltam cu papucii de casa avem voie sa ne lasam si limba sloboda, sa se descurce cum o vrea.
In vremea cand traiam in Anglia imparteam casa cu inca 4 romani, si vorbeam romaneste cu cate 20-30 de cuvinte engleze: mai ales cele legate de activitatea profesionala (toti fiind colegi la aceeasi universitate). Normal ca ne refeream la cantina ca 'refectory' si la nivelul 7 din cladirea facultatii ca 'level 7'. Pentru ca ar fi fost nostim sa il numesti 'etajul 7' cand el era de fapt la demisol. Nici aici nu era vorba de incultura sau snobism, ci mai ales de ceea ce era practic.
De cand locuiesc in Franta si continui sa vorbesc engleza acasa, confuzia lingvistica e si mai mare. Cuvintele legate de servici vin in franceza, si cele legate de mancare in romana. Aici trebuie sa mentionez ca sotul meu (francez) invata singur romana (de ceva ani, dupa un manual englez de invatare a limbii romane plin de greseli). Nu vorbeste decat cate un cuvant-doua, si mai rar leaga propozitii, dar cunoaste mai multe cuvinte. Il amuza sa le plaseze din cand in cand in conversatie, asa ca deseori poti sa auzi ceva de genul: "When do you cook the 'varza cu porc' ? Bring me a 'ceapa' or a shallot. Let's add some 'slanina' and ham. Do you fancy some 'tzuica' ?". E foarte amuzant si pentru mine, dar eu m-am obisnuit, insa cand fratele meu ne aude conversand asa se amuza si mai tare. De asemenea, hamsterul nostru are privilegiul de-a purta apelative romanesti : dihanie, monstruozitate, bandita (mica).
In concluzie, cred ca oriunde se amesteca doua sau trei limbi, se produce o difuzie de cuvinte intre ele, in mod natural, si mai ales cand vorbitorii sunt neglijenti (sau relaxati).


Desdemonovici
#24225 (raspuns la: #24124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa invatam romaneste - de stanescoo la: 26/10/2004 10:24:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...abia astept sa invatam sa vorbim corect inainte de a ajunge sa vorbim in "comentarii inteligente si un stil incisiv" despre fotografie...

"Prin articole consistente, comentarii inteligente si un stil incisiv, Class evidentiaza, in 120 de pagini, cele mai interesante personalitati, realizari si tendinte despre care doresti sa citesti.

Cauta revista la orice chiosc de ziare si satisface-ti curiozitatea. "

cu bine,
lucian
#26235 (raspuns la: #26189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe mine da! - de Cristall la: 06/11/2004 15:10:00
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Chiar am fost uimita de intrebare asta. In genere sunt atat de frecvente aceste greseli incat am crezut ca s-a facut un pact tacit intre toti utilizatorii netului sa fie acceptate ca pe ceva intrinsec unei comunicari scrise. Pe mine ma deranjeaza si o vreme am atras uneori atentia cand erorile erau mult prea indiscrete. Insa de obicei astfel de observatii sunt intampinate cu agresivitate, considerate atacuri personale. N-am nimic cu cei care gresesc, doar ca hoinarind mereu printre greseli ajung treptat sa le fac si eu. Anormalul devenit normal trebuie insusit:). Glumesc. Insa e adevarat ca uneori ma opresc cu degetul in aer cand tastez si ma intreb asupra formei gramaticale a unui verb sau asupra scrierii articolului posesiv. Si atunci mi-e ciuda ca incep sa uit. Si caut cum e corect daca nu-mi mai amintesc. Vreau doar sa scriu si sa vorbesc corect, mi se pare jenant sa stalcesc bunatate de limba romaneasca. Deci repet, da, ma deranjeaza mult, si ale altora si ale mele greseli si accept cu bratele deschise orice corectare si sfat cand mi-s la nevoie in ceea ce priveste gramatica noastra:)
Belle - de rangi la: 02/12/2004 16:19:52
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Imi cer scuze de la tine daca am dat impresia ca sint saminta de scandal sau ca am ceva cu tine,adevarul este ca citind mesajele referitoare la subiect,sau mai degraba subiectul insusi,chiar am ramas cu impresia ca tu esti saminta de scandal,iar ,nu stiu de ce ?? ,citind raspunsul tau adresat mie,continui sa am aceasta impresie,mai ales din faptul ca tu subliniezi cum ca daca sint din canada tot ar fi indicat sa stiu sa vorbesc corect romaneste. Si cine indica asta? Atita timp cit traiesc intr-o anume tara ar fi indicat sa stiu sa vorbesc limba utilizata pe acel teritoriu,asta pentru a putea comunica cu cei din jur,a cistiga existenta,etc - si nici asta la urma urmei nu este obligatoriu.Depinde de ceea ce vreau in viata,sint batrini care traiesc de multi ani in tari straine de cele in care s-au nascut si nu stiu sa vorbeasca sau sa scrie in limba utilizata acolo unde traiesc,poate fiindca nu au fost nevoiti sa munceasca,si au avut parte sa traiasca intr-o comunitate mare, oricum atita timp cit nu traiesc in romania ,consider ca a-ti cunoaste in mod corect limba romana ramine la latitudinea fiecaruia,dupa bunul plac,nefiind niciunul obligat in vreun fel.Insa repet scuzele, ai dreptate este doar parerea mea, este doar ca eu credeam ca exact parerile putem sa ni le spunem.« Ce que vous n’aimez pas, ne le faites pas »
#30397 (raspuns la: #30384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Belle - de maimuta la: 02/06/2005 19:47:27
(la: Pudic si Trivial. Unde punem limita?)
cand am spus ca romanii vorbesc corect, m-am referit si la accent.
pe bune, sa ma auzi cum injur eu in italiana sau engleza.
#52847 (raspuns la: #52837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde - de cafeniu la: 24/11/2005 20:31:49
(la: Accentul si integrarea in societate)
Accentul si integrarea depinde si daca o anumita nationalitate e bine vazuta sau nu, de mentalitati, ...etc si mai ales de ipocrizie.
A vorbii corect este necesar, multi nu-si dau seama dar unii folosesc aceasta informatie in alte scopuri.
Atentie mai ales la naivi, idioti dar umpluti cu 2ca.
accentul - de zaraza la: 25/11/2005 00:28:06
(la: Accentul si integrarea in societate)
pe mine personal cred ca m-a favorizat. toata lumea isi da seama ca nu-s olandeza, insa culeg laude pe partea ailalta "vai, dar ce bine vorbesti". tre' sa zic ca olandezii au impresia gresita ca limba lor e foarte greu de invatat si au admiratie nestavilita pentru strainii care o vorbesc corect. dimpotriva, structura si gramatica sunt foarte simple. pronuntia e mai grea, foarte gajiita, dar odata ce te obisnuiesti, merge. accentul meu e mai soft, h-urile foarte hard nu-mi prea ies. nu-mi dau seama a ce suna accentul meu, oricum romania si limba romana nu prea spun mare lucru localnicilor. cea mai frecventa intrebare dupa inevitabilul "de unde esti" este "stii si ruseste?". urmeaza explicatia mea cum ca limba romana e o limba latina, care se aseamana cu italiana, o mirare a interlocutorului, si tot asa... o vreme m-am invartit in belgia flamanda, si acolo mi se mai intampla sa ma ia lumea de olandeza, culmea, tot din cauza h-urilor care lor le sunau tocmai, prea hard. cum vedeti, accentul e relativ.

momentan trag spuza pe turta mea, caci de la un nivel incolo olandezii sunt foarte cosmopoliti. intotdeauna e mai chic o tusa de exotism decat pura esenta olandeza (oer-hollands). . nu stiu cat e de adevarat, da' profit.

zaraza

jimmy cecilia - de thebrightside la: 30/01/2006 13:06:56
(la: Cine ma poate ajuta?)
Cata amareala in sufletul tau...
Te-a obligat cineva sa dai ceva?! Pentru ce acesta palma peste fata?!
Ai avut vreodata nevoie de ajutor?! Daca ai fi fost tratat/-a astfel ce-ai fi simtit?!

Tu te-ai gasit sa dai lectii de gramatica?! Cata ipocrizie! Imi amintesc clar titlul unei conferinte initiate de tine care a provocat valuri de revolta din partea cafegiilor care vorbesc corect limba romana. Ma refer la "Clima si natura este complect dereglata".
1. Nu ai facut acordul intre subiect si predicat.
2. In vocabularul limbii romane, cuvantul "complect" nu exista!
#102950 (raspuns la: #102779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de latu la: 13/05/2006 13:28:01
(la: Investitii straine)
Bun venit, prietene, in lumea economiei globalizate.
Firma mea cu sediul in Luxembourg, numara 18 angajati in functii de conducere. Ne-am stabilit in orasul-tzara, pentru ca aici impozitele sunt mai mici - iar nivelul de trai mai ridicat - decat in alte tari. Unde mai pui, ca autoritatile stiu sa pretuiasca prezenta mea, nepunandu-mi bete birocratice in roatele bine unse.
Contabilitatea am transferat-o in Korea de Sud, dupa ce o grupa de programatori din India ne-a pus la dispozitie un program minunat gandit, cu care cei 9 contabili din Seoul sunt foarte multumiti.
Personal nu am preferinte geografice, cu avionul se ajunge in ziua de azi ieftin, repede si bine, in aproape oricare colt al lumii. Importante sunt pentru mine costurile.
Conturile le-am deschis in Elvetia, nu datorita costurilor - ele sunt comparabile cu cele din alte parti ale lumii - ci datorita faptului ca aici secretul bancar este respectat cu rigurozitate.
Mai greu a fost, sa gasesc un loc de productie corespunzator facilitatilor de ordin economic, la care prin lupta stramosilor mei si modesta mea contributie consider ca am dreptul.
Am inceput cu China, dar chinezii - ca si intreaga Asie de altfel - sunt prea curtati de economia vestica. Pretul de cost al unui muncitor este in crestere si deja azi mai mare decat sunt dispus sa platesc.
In Rusia perspectivele n-au fost prea sigure, in Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria costurile tind sa creasca iar in Ukraina si Bielorusia regimurile politice nu erau de natura sa-mi satisfaca necesitatile unui image corect in Vest.
In cele din urma o firma de marketing autohtona mi-a prezentat o solutie care prevedea stabilirea locului de productie in Romania.
Am fost placut surprins de pretul mic al fortei de munca, de cifrele statistice privitoare la productivitate, ca si de primirea calduroasa a edililor oraselului unde urma sa ne stabilim.
Sarmalutzele in foi de vitza, berea locala si mai ales osanalele care - pe buna dreptate - mi s-au adus, mi-au risipit si ultimele indoieli cu privire la calitatea oamenilor de aici, la justetea deciziei mele de a stramuta productia in acele locuri.
Sumele de bani necesare pentru construirea halelor, transferul utilajelor din Vest in Est precum si costurile de scolarizare pentru bastinasi le-am impartit intre tarile de origine si de destinatie, cele doua state preluand fiecare o cota parte.
In ultima zi, la inchiderea fabricii din Vest, am fost confruntat cu o situatie neplacuta, atunci cand o fosta muncitoare m-a acuzat in gura mare de a fi luat painea de la gura copiilor ei. Noroc ca politia era prezenta, astfel ca m-am indepartat fara a-i da un raspuns pe masura...
Insa acest gest ostil, mi-a confirmat inca odata justetea deciziei luate in favoarea schimbarii locului de productie.
Din punct de vedere economic, decizia se dovedise deja mai mult decat avantajoasa, mai ales ca biroul de avocatura insarcinat de mine cu tratativele in vederea incheierii contractelor cu parte romana facuse treaba buna, reusind sa scada nivelul salariilor cu 18% fata de ceea ce preconizasem in discutiile preliminare. Comparativ, spaga necesara pentru flexibilizarea pe timpul tratativelor a partenerilor romani, s-a dovedit eficienta iar investitia in sine s-a amortizat cu varf si indesat.

De atunci au trecut doi ani.
Cu o crescanda neliniste am inregistrat ridicarea treptata in acest timp a costurilor de productie din Romania ca si cresterea pretentiilor muncitorilor, ceea ce a dus in final la o crestere atenuata a cifrelor scontate de bilantz. In ultimul an ora de productie a fost cu doi euro-centi mai mare, ceea ce m-a determinat sa solicit intocmirea unui studiu de marketing privitor la costurile de productie in mai multe tari din fostul perimetru comunist.

Ukraina!
Cu o economie in crestere, o populatie avida de munca, cu perspectiva economica promitatoare multumita orientarii vestice a regimului politic, Ukraina intruneste momentan toate conditiile necesare pentru stabilirea locului meu de productie pe teritoriul ei.

Intalnirea cu viitorii parteneri de afaceri si cu edilii unui orasel din sudul Ukrainei m-a impresionat in mod deosebit, iar cliseul propagat conform caruia Ukraina ar fi saraca, mi-a fost infirmat cu prisosinta de gustoasele bucate de la restaurantul hotelului unde am intocmit ceea ce in cercurile noastre se numeste Road Map.

Privitor la mutat, sigur ca unii vor invoca iarasi idealurile umaniste ridicandu-le la rang de argumente impotriva inchiderii fabricii din Romania, insa de aceasta data n-am sa mai comit greseala de la primul mutat: Dialogul cu muncitorii il voi lasa pe seama lucratorilor specializati in munca de presa, care sa explice componentele umaniste ale circulatiei banului si avantajele care decurg pentru noi toti dintr-un capital in continua miscare.
Sunt sigur ca fiecare muncitor va intelege ca problema care se pune nu este painea luata de la gura copiilor lui, ci painea data copiilor ukrainieni.

Bineinteles ca sunt constient de riscul implicat de mutarile repetate ale locului de productie, si anume acela ca in final, in toate tarile acum sarace costurile de productie se vor ridica, astfel incat nu vor mai exista posibilitati de a gasi in est oaze cu mana de lucru ieftina.
Numai ca pana atunci - deci pana cand in toate tarile din fostul bloc comunist pretul se va alinia la cel actual din occident - imperiul meu economic de azi va fi fost preluat de copiii mei sau de copiii copiilor mei. Pana atunci se vor deschide - cu ajutorul nemijlocit si neprecupetzit al Unuiunii Europene - treptat alte pietze de productie similare cu cele gasite de mine acum: Germania, Franta, etc...
Caci dincolo de toate principiile, legile si regulile economiei de capital, exista si traditia geopolitica, ce pot fi urmarite cu secole in urma si care confirma de fiecare data: Istoria e o roata...

De aceea zic: Bun venit, prietene, in lumea mea.
Bucura-te pentru mine, pentru lupta castigata dupa secole si secole de antagonism dintre noi capitalistii pe de o parte si proletariatul pe de alta parte.
In schimb, ma bucur la randul meu pentru tine: Optiunile tale scad pe masura ce ale mele se inmultesc, ceea ce te elibereaza de multe din gandurile si deciziile cu privire la cariera, drumul in viata si altele asemenea. Eu va trebui si mai departe sa ma zbat pentru gasirea de solutii noi, care sa nu perturbeze circulatia capitalului.
Multumita mie o sa vezi lumea, avand in vedere flexibilizarea mainii de lucru care acum se orienteaza dupa capital, si nu invers cum decenii de-a randul sindicalisti de pretutindeni au cerut.
Ar mai fi multe avantaje de enumerat, pe care tu le-ai dobandit prin faptul ca eu am castigat lupta de clasa, insa experienta de viata imi spune ca tu ai putea interpreta o asemenea lista ca pe o lauda de sine, ceea ce nu-mi sta in caracter. Prefer sa lupt in continuare anonim pentru tine, chiar si daca rezultatele luptei mele nu sunt intotdeauna si pe de-a-ntregul intelese sau chiar apreciate....

Cu drag
Teodor Blajinu



P.S. Pentru cititorul interesat, dar a carui perceptie pentru ironie si potentialul ei stilistic nu este pe masura interesului aratat; Pentru a preintampina actiuni cum ar fi aruncatul cu pietre - sau aratatul cu degetul - in directia mea si pentru conformitate: Textul de mai sus nu are caracter autobiografic, nu corespunde conceptiilor mele umaniste de culoare profund idealista si nu ridica pretentii de nici un fel in ce priveste competente economice sau de alt gen.
Este o simpla parabola cu indepartate inflexiuni din realitatea de zi cu zi cu care unii dintre noi sunt confruntati....
! - de maan la: 21/05/2006 14:35:40
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
"multumesc maan. a fost o placere sa discutam. ai si tu dreptate. ce sa facem , nu putem sa fim toti stralucitori. lasa ca aveti voi ,cei din sistem , grija sa iasa generatia noua mai stralucitoare decat parintii si mosii si stramosii lor. "

asta-i tipu' de ironie de mahala a carei savoare-o gust, i-adevarat.
in romanele de moravuri!

"si inca ceva, gramatica, ortografia si ce o mai fi ea , nu se transmite genetic."

io-s convinsa ca daca le vorbesc corect copiilor mei, isi vor insusi cum trebuie limba materna, iar pe la sase ani vor sti sa faca pana si acordul dintre subiect si predicat!!!!!!!!!!!


#123415 (raspuns la: #123394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Motivul emigrarii - de ondine la: 02/09/2006 13:04:50
(la: Reusita integrarii la emigranti)
Dupa parerea mea si din ce am vazut pana acum (Franta-Elvetia), motivul emigrarii este prima rascruce. Cei care au plecat fortat, din motive politice sau financiare mai ales, cred ca au din start un handicap in a se integra (nu spun ca nu il pot depasi). E vorba pur si simplu de felul cum percepi prezenta ta intr-o tara straina: daca ai ajuns acolo numai fiindca n-aveai incotro, si daca in adancul inimii iti doresti sa te poti intoarce in tara sau visezi la ziua cand in Ro va fi acceptabil ca sa te poti intoarce...nu stiu cat de bine te mai integrezi. Pentru ca, logic, in subconstientul tau esti inca un outsider, un calator, un emigrant temporar (in asteptarea zilei cand te vei putea intoarce in tara...). Esti si mult mai tentat sa ii privesti critic pe nativii din tara respectiva, fiindca privesti totul din afara.
Daca ai renuntat cu adevarat la orice dorinta sau speranta de a te intoarce in Ro, sau daca pur si simplu nu-ti pasa de asta si esti deschis la alte posibilitati, la alte locatii etc., e altceva. In momentul in care privesti tara respectiva ca pe o posibila "acasa", cand te vezi pe tine ca facand parte din ea (fie si prin simpla eliminare, atata vreme cat Ro nu mai inseamna "acasa"), e altceva. Se schimba totul.
Pe al doilea loc se afla cunoasterea si vorbirea corecta a limbii. Dar cred ca si asta se leaga mult de dorinta de integrare; daca pentru tine e tot "strainatate" si nu "acasa", cred ca e mai greu - risti sa o faci fortat, pentru ca trebuie, pentru ca n-ai incotro, pentru ca te simti obligat etc., iar cand e vorba de limbi straine, nu prea ajungi departe asa.
Daca pleci in cuplu...hm, in general cuplurile prin definitie se integreaza mai putin, nevoia de socializare fiind mult mai redusa. Cu atat mai mult daca amandoi sunt loviti de sentimentul de outsider fata de societatea in care traiesc. Dar depinde foarte mult si de temperament si de stilul de viata.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...