comentarii

compara poezia lacul si pina tirziu asteptind o fata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Firtatilor, va rog sa ma scuz - de SB_one la: 17/12/2003 13:18:27
(la: Regele Mihai de PSD)
Firtatilor, va rog sa ma scuzati.

Cindva dadea sa se termine razboiul si Antonescu ducea tratative disperate cu aliatii care au refuzat tratativele cu RO si apoi cu Stalin care a acceptat conditiile de "predare" ale RO. Informatziile au ramas "pierdute" la prietenul Maniu care avea omul lui la "cifru".

Intre timp regele nostru Mihai a acceptat comunistilor sa-l aresteze pe Antonescu privind TZARA de singurul OM in stare sa duca tratative cu rusii. Si uite asa o mina de neispravitzi bolshevici au reusit sa faca ce stim cu totzii.

Poate el a avut ceva in cap , dar socotelile i-au fost gresite; asta a simtzit-o pe pielea lui. Si a simtzit-o toata Tzara Romaneasca timp de 50 de ani.

...ca la fotbal, ocaziile se razbuna.; iar in politica din piln!

Nu vad nici un motiv ptr. care m-as uita la Mihai ca la unul care a facut ceva ptr. neamul romanesc. A facut-o bunicu-sau. Ce a facut tatal lui iar se stie, iar el a fost prea tinar si conditziile nefavorabile ca sa se poata afirma.

Acum e prea tirziu!

Astept injuraturi!...si multzumiri anticipate.
#6799 (raspuns la: #6783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
edit - de Intruder la: 29/11/2005 16:25:59
(la: domnisoara de onoare)
stii ca-mi place poezia ta?
buchetul nu trebuie prins, ci cules fir cu fir...rochia-i sifonata dar a prins buchetul..."si nunta se sparge; lipseste profetul!" (zic eu ca un intrus ce sunt...)

toate trei poeziile ti le-am citit, astept si altele...:)

___________________________________
semper idem...
seria a-II-a :)) - de om la: 26/03/2007 16:36:26 Modificat la: 26/03/2007 16:45:01
(la: LIMITA in RE major)
Criule, hmmm, daca as fi FORTAT sa compar "poezia" mea cu ceva muzical, as compara-o cu nedogmaticul studiu polonez a lui Chopin ;)

thebrightside, te cred pe cuvant:
- "Nu cred ca faci parte dintre ei" Atatia amar de ani m-am indoctrinat (astupat canalul) cu poeziile altora, cum ai vrea sa-mi curga acum usurel din penita :))
- "Ramane sa le dai coeziune" = asta inseamna sa transform gluma in inginerie (vorba lui picky) si eu nu am timp nici de rigla si nici de dramba (vorba lui maan). "Poezia" asta am scris-o intr-un zambet lung de 16 mm (au fost vreo 15-20 min ;)) In plus, am facut greseli cu duiumul din repezeala si din prostia mea; bine ca am fost tras de maneca (bai, ce te-a apucat, parca esti Raducioiu dupa cativa ani pe afara :))

picky, mi-ai adus aminte 2 bancuri:
(i)-care este asemanarea dintre un copil si un batran?
-amandoi fac pe ei:))
(ii)-care este asemanarea dintre un caine si un inginer?
-amandoi au ochii inteligenti:))

irma, am castigat doar pe 1/2! Bun asa, mai ales in "lupta" cu tine :))


maan-ul, la asa mesaj spartan (poate ai vazut 300 ;), nu-mi ramane sa spun decat: asa este! :0
#181315 (raspuns la: #181277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Cri Cri la: 26/03/2007 18:48:41 Modificat la: 26/03/2007 19:17:46
(la: LIMITA in RE major)
"daca as fi FORTAT sa compar "poezia" mea cu ceva..."
n-ar mai fi poezia TA ci constructie comparabila; eu n-am comparat-o, i-am atribuit o stare, a MEA pe care n-as fi stiut s-o pun in litere, descriptiv. N-o impun, nici macar sugerez. Sincer, m-a chemat in directia aceea si al lui Mahler "Frere Jacques", nemaipunand la socoteala "simfonie in re major"... in fine, conexiuni mentale, fiecare cu logica ei. Unde mai pui conexiunile alea fara logica din afara gandului, de care chiar tu vorbesti :)))
Cat despre continut, o vad "replica pentru a demonstra ca a fi "smart" te poate limita, unele lucruri sunt mai usor de perceput dincolo de ratiune".
Nu vroiam sa disec atunci, vroiam sa spun ca a atins o coarda si, indiferent de scopul ei "ingineresc", pentru mine E POEZIE.
#181349 (raspuns la: #181315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doamnelor - de Lascar Barca la: 31/08/2007 01:43:34
(la: avantaje si dezavantaje)
asa este!Parca ati vorbi de Deux-Montagnes:))La doi pasi de MTL,intre lac si Laurentides.
Va asteptam cind incep noptile reci.La cules de frunze,pescuit,biciclit,Kayacit,plimbarisit si ce s-o mai gasi:))
#231651 (raspuns la: #231639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de Intruder la: 11/03/2008 17:55:33
(la: super perversiuni sexuale)
eu am luat tzeapa, dar eram ferm convins ca-i vorba de alta poezie.
de ce n-ai asteptat pana la 1 aprilie? :))
#292310 (raspuns la: #292302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai draga, - de Intruder la: 08/04/2008 12:58:09
(la: Cuvinte...)
nu se face asa!
compari un ganditor veritabil cu alt ganditor veritabil, compari tzatzele Caterinei cu ale vecinei de la 2, compari poezia lui bright cu poezia lui Giordano Bruno, il compari pe Intruder cu mopul din galeata...asta-i treaba!
comparatia ai facut-o TU nu eu.
adica numai scriitorii si voievozii au dreptul sa fie demni? ca ce chestie?
ai vazut filmul ala cu actrita Kathy Bates cand apare in curul gol (de fapt goala pusca) intr-o scena?...nu-mi mai aduc aminte titlul filmului, nu conteaza.
a fost demna foarte si a fost curajoasa ca la varsta ei s-apara in curu' gol. e una din cele mai bune actrite a lumii la ora actuala (dupa mine...)

tu stai numai cu nasul in poezii de Blaga, Eminescu si Bacovia?...pai mai muta-ti-l intre 2 tzatze, sa nu mai fi asa rigid!
dixit.



#300357 (raspuns la: #300333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de modigliani la: 06/08/2009 17:03:31
(la: De vara... Femeie in 51...)
imaginea aia i poezie n stare pura
mult asteptata
modiggggggghhh - de Guinevere la: 29/11/2009 08:50:39
(la: Between)
hai sa-ti spun ce-mi trecu prin cap, in afara de-a fugi de-acasa, de-a trece funia peste grinda, de-a tipa in perna pana-mi dau duhu si alte cateva ganduri glumete de dat pe gat cu metaxa cinci stele si oricum, fara legatura cu poezia, doar cu mine. deci,

ce-ar fi sa te pui tu odata pe scris ceva iesit din comun. ceva ce-o sa stergi de-o mie de ori pana cand cuvintele ti s-or parea suficient de rarefiate incat sa lase doar poezia la mal, ceva ce-astepti in tine ca-ntr-o gara din care ti-a plecat femeia draga, zi de zi de zi de zi.
nu stiu, sunt curioasa.
ma fruztrezi, cu z.
intr-uder - de batranutragator la: 14/05/2010 15:04:11
(la: white amputee toilet love)
asa cum spuneam si in comm-ul adresat verei si lui bucu, nimic nu e strain de poezie. nu trebuie sa te astepti ca poezia sa fie un zefir cald, vezi ca de la EA Poe, Baudelaire si Apollinaire incoace s-au mai schimbat lucrurile. Suntem in 2010, oamenii mor in supradoze de droguri, ucisi cu arma, si cate altele, nu poti sa mai scrii de codrul verde si apusul soarelui ca nici nu te crede si nici nu te mai citeste nimeni.
#541483 (raspuns la: #541327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si ce daca nu este o poezie... - de LMC la: 18/08/2004 19:07:15
(la: Cele mai frumoase poezii)
...ceea ce am aflat in textul scris mai jos este tot la fel de poetic ca orice alta poezie indragita. Sper sa va placa
__________________________________________________________
In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei , care suferea cumplit din pricina plamanilor, era ridicat in fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia sa stea in picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp incerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat, tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste parcul din apropiere. Zarzarii erau in floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor indragostiti care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase...

Zilele trecea parca mai usor, si paralizatul astepta acum cu infrigurare ziua urmatoare, cand va auzi din nou cat de minuntata este lumea de afara. Incet cu incetul, dorinta de a trai se trezea din nou in el. Simtea un freamat de viata in oasele lui imobile, cu fiecare noua descriere a frumusetii de afara.

Intr-o noapte ingrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a inceput sa tuseasca infiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.

Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l multe in patul de langa fereastra. Cu sfortari supraomenesti a reusit sa se ridice intr-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.

In fata ferestrei era un perete mare si gol...

Petru Lascau - din Intre zambet si suspin

La Lac - de fefe la: 08/08/2005 19:18:55
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Deci cum mi-am propus si asa cum m-am si laudat, Simbata am fost la Lac.
Ne-am dus la prea-faimosul lac numit Pinecrest. O minunatie de loc.
Pozele de la linkul care vi l-am pus nu arata nici pe un sfert din frumusetea
lacului cu pricina. Inconjurat de munti si paduri de brazi, cind te uiti in larg
poti sa vezi totul cum se oglindeste in el.

Am ajus pe la ora 12 sau 1. Nici nu m-am uitat la ceas ca nu era important.
Cum am ajuns ne-am gasit loc de parcare (parcarea arhiplina) si ne-am
luat traista cu merinde si traista cu carti (ca noi si la lac facem teme)
si ne-am dus la dock sa ne luam o barca. Am uitat sa va zic ca eram trei.
Adica eu, dnl. Fefe, si Mr.B. (fratele meu). Una doua ne-am urcat in barca
si tzushti pe lac pina la locul nostru favorit (poreclit mai nou, "The Euro Corner")
O sa va zic imediat de ce i-am spus asa.

Acolo ne-am instalat fain frumos unde ne-am luat berea si mincarea la
rost. Dupa un prinz copios am sarit in lac. Apa de 70F. Perfecta! Soarele
fierbinte, o adiere de vint numai faina. Ce mai, a fost o vreme exceptionala.

Mai tirziu ne-am decis sa ne imbarcam si sa ne uitam in jurul lacului si
dupa alte locuri de poposit. Dar familia Valdez impreuna cu familia
Rodriguez s-au decis sa faca family reunion asa ca n-a prea fost loc.
Horica stie de ce zic asta. :))))

Deci ne-am luat frumusel si ne-am dus inapoi la "Euro Corner".
Ah, am uitat sa va zic de ce ii spune asa. Cind am ajuns acolo prima data
erau doi, un barbat si o femeie. Dupa slipul barbatului (stiti voi, aia mici)
ne-am dat seama ca nu era American si ca era European. Toate bune
si frumoase, pina cind pe cind ne pregateam si noi sa ne terminam lunch-ul
ce credeti voi? Isi da barbatul slipul jos si isi ia pantalonii scurti. :))))
Sa mori de ris! Noroc ca eu nu m-am uitat ca altfel cred ca-mi pierea
pofta de orice. Hence the name "Euro Corner".

Ca sa fie botezat din plin, Dnl. Fefe si Mr. B, s-au decis ca daca tot sint
in lac la inotat, ce naiba, hai sa o faca la fundul gol. Deci si-au dat si ei
shortzii jos si la inot fara. Numa ca ei au facut asta sub apa. :))))

Orele au trecut, si la un moment dat s-a facut intuneric. Adica au
aparut niste nori grei si negrii si un vint nasol. Am zis sa ne pornim
inapoi spre casa. Dar Dnl. Fefe avea chef de aventura. Si in loc sa o ia
spre tarmul cu dock-ul, el a luat exact in directia opusa. Valuri mari, vint
puternic, nori grei, a inceput sa tune... Ce sa va zic, eu tipam la el
sa mergem acasa, el ridea de se prapadea.

La un moment dat, ce credeti?

Chiar linga noi o barca cu pinze s-a rasturnat. Ne ducem sa vedem daca
putem ajuta cu ceva, si in barca era un barbat si un baietel mic. Il
intrebam daca vrea ajutor si binenteles ca a vrut. Ne-a dat baiatelul in
primire, si Dnl. Fefe a sarit in apa sa-l ajute pe bietul om sa-si ridice
barca.

Noi am ramas in mijlocul lacului fara sa stim cum naiba se porneste
motorul la barca. Era vai si amar de ea barca asta cu motor. Pina la
urma a reusit Mr. B sa o porneasca. Dar acuma era si mai tare furtuna.
Eu il tineam pe Christopher (ca asa il chema pe baiat care avea 6 ani) si
Mr. B incerca sa manevreze barca printre valurile mari. Dnl. Fefe a
reusit pina la urma sa-i ridice barca omului si acuma se plimba cu o
viteza enorma in lung si-n latul lacului impreuna cu tata baiatului care
nu prea stia ce face si cum sa manevreze barca. Nu mai fusese pe
barca cu pinze de 20 de ani. Si uitase cum se manevra. Okay, pina la
urma a venit aproape de noi si a sarit Dnl. Fefe in apa si a inotat pina
la noi. Numa ca Mr. B nu si-a dat seama ce face si a inceput sa mearga
mai departe de Dnl. Fefe. Era ca in filme! :)))) Eh, pina la urma ne-am
oprit si l-am luat in barca. Eu tot cu Christopher in brate, pe care incercam
sa-l incalzesc cu prosoape si sa-l protejez de vint.

Cum s-a urcat Dnl Fefe in barca am mers sa salvam pe altcineva, care
Dnl Fefe l-a vazut intors cu susul in jos in mijlocul lacului. Era un copil
care nu cred ca avea mai mult de 10 sau 11 ani. Si el avea o barca cu
pinze numai ca asta era de 3 ori mai mica ca barca tatalui lui Christopher.

L-am luat si pe copilul asta in barca si ne-am indreptat inspre malul unde
zicea copilul ca-l gasim pe taica-sau. In drum spre mal il vedem pe
taica-sau ca vine cu barca. Il debarcam in barca si hai inapoi sa-l salvam
din nou pe tata lui Christopher ca iara s-a rasturnat. Acolo il gasim cu
inca o persoana care a venit sa-l ajute, si care nu stiu cum naiba a
reusit sa-si sparga capul. Era plin de singe. De data asta l-am lasat pe
Mr. B sa ajute, dar shaise, nu reuseau sa faca nimic. Vintul era prea
tare, valurile prea puternice, asa ca a trebuit sa sara si Dnl. Fefe.

Am ramas eu cu copilul in barca. Va dati seama ca eram intr-o stare de
frica de nici nu va pot explica. Nu stiam ce sa fac cu barca, cum
sa o manevrez, in ce directie sa o iau. La un moment dat, asa de departe
am ajuns ca nici nu-i mai vedeam pe ai mei. Copilul se tinea de barca,
dar nu avea nici cea mai mica frica in el. Imi tot povestea o mie si una
de povesti, dar nu ma intrebati ce ca eu habar nu am ce zicea. Eu
ma luptam cu barca si cu valurile. Era groaznic!

Vreo 30 de minute mai tirziu am reusit sa invat cum si ce sa fac cu
barca si-acuma ma indreptam inspre ai mei care tot nu reusise sa ridice
barca cu pinze. Ii vedeam cum se chinuie si eu ma chinuiam sa ajung
mai aproape de ei, dar culmea ca nici eu nu puteam face mare lucru.
Vintul isi tot schimba directia si valurile erau prea mari. Imi era teama sa
nu ma duca valurile inspre Baraj, unde ar fi fost mult mai greu sa
manevrez barca, care si asa abea puteam sa o tin in control.

Nu stiu cum am reusit pina la urma sa ma bag mai aproape de ei.
Acolo fiind ma simteam mai in sigurantza, ca daca picam in apa sau daca
Christopher pica in apa, era mult mai usor sa vina cineva sa
ne ajute. Faptul ca m-am calmat, m-a ajutat sa-l aud si pe Christopher
ce-mi zicea. El tot timpul asta nu s-a oprit din a-mi povesti tot felul,
asa ca m-am bucurat ca am auzit ultima fraza cind mi-a zis "Ce bine ar fi
sa fim in cabana acuma..." Dragul de el, el se gindea la cabana lui.

Pina la urma s-a ridicat si barca cu pinze. Dnl. Fefe a venit in barca, si
in sfirsit m-am simtit si eu in siguranta. Tot atunci s-a oprit si furtuna.
A venit o barca cu niste rudenii de-a lui Christopher si l-au luat cu ei.
Cind se urca in barca Christopher ne zice "eu cred ca ar trebui sa veniti
sa ne vizitati la Cabana Danielson...." Doamne ca scump a mai fost piciul.
Binenteles ca noi abea asteptam sa mergem la noi acasa, cine mai avea
chef de vizite. Asa ca dupa ce s-a imbarcat si Mr. B, ne-am indreptat
inspre dock. Soarele iesise, era ora 6:00, familiile Valdez si Rodriguez
se carase acasa din cauza furtunii, si noi eram singuri in mijlocul unui lac
superb. Ne-am dus agale si ne-am debarcat.

Drumul inapoi acasa a fost superb si el. Ne-am ris si ne-am distrat de
peripetiile noastre si a noastra "Operation Rescue Mission". Ce mai, a
fost o Simbata de vis. Daca nu ne-am fi pirlit ar fi fost totul perfect,
dar din pacate, soarele nu ne-a iertat de loc, asa ca acuma sint ca un
rac de rosie, la fel si Dnl. Fefe, si Mr. B.
astept o poezie cu ianuarie p - de Intruder la: 07/01/2007 09:09:27
(la: Noiembrie)
astept o poezie cu ianuarie pe la sfarsitul lui mai.
Paste fericit.
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


o poezie e un cerc sau nu-i deloc - de gabi la: 19/10/2003 11:19:11
(la: Poezii proprii)
inteleg ca astepti sa vezi aici poeziile ("talentul") altora si nu critica alor tale. De aceea ma opresc aici, neavand din pacate nimic de oferit pe masura asteptarilor, cel putin pentru moment.

Succes pe mai departe.
#1664 (raspuns la: #1309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
sa revenim la su'jet! - de SB_one la: 28/12/2003 07:46:22
(la: Manual de castitate)

DE CE ESTE UN CASTRAVETE MAI BUN CA UN BARBAT?

-un castravete mediu are cel putin 18 cm. lungime
-castravetii stau tari o saptamina
-un castravete nu-ti va spune ca marimea nu conteaza
-un castravete nu traieste cu teama performantei
-castravetii sint usor de agatat
-castravetii pot fi pipaiti la supermarket
... si poti stii cit de tare este inainte de a-l lua acasa
-poti minca castraveti numai cind iti place
-chiar daca-l tai felii, tot castravete ramine si tot e bun de mincat
-castravetii pot lipsi de acasa week-end-ul
-cu un castravete poti lua o camera de o persoana
... si nu trebuie sa semnezi drept "D-na." Castravete
-un castravete te va respecta dimineata
-poti merge la film cu un castravete... si vedea filmul in liniste
-la un teatru . drive-in. poti sta pe bancheta din fata
-un castravete poate astepta linistit pina ajungi acasa
-un castravete nu te va trage de mineca la un film cu batai
-un castravete nu te va intreba niciodata "Eu sint primul?"
-castravetilor nu le pasa daca esti sau vrei sa ramii virgina
-castravetii nu vor spune altor castraveti ca esti virgina
-castravetii nu vor spune nimanui ca nu esti virgina
-cu castravetii, nu trebuie sa fi virgina mai mult decit o data
-castravetii nu-ti vor scrie numele si telefonul pe peretele de la toaleta
-castravetii nu au inhibitii sexuale
-castravetii nu te pun sa te imbraci cu desu-uri sexy sau sa te bagi in pat cu cismele
-castravetilor nu le plac bicele, pielaria sau lanturile, ori grupurile cu poame si alti castraveti
-poti avea citi castraveti doresti
-castravetii nu au nevoie de laude si aplauze
-castravetii nu vor intreba: "Eu sint cel mai bun? Cum a fost? Ai terminat? De cite ori?"
-castravetii nu sint gelosi pe ginecolog, pe instructorul de dans sau tennis
-un castravete nu va dori sa ia parte la grupurile sau cercurile personale
-un castravete nu doreste sa-ti imbunatateasca cultura sau mintea
-castravetii nu sint pentru discutii intelectuale
-castravetii nu te vor intreba despre fostul iubit sau specula despre urmatorul
-un castravete nu va face o scena pentru ca mai sint si alti castraveti in frigider
-un castravete nu va avea nimic impotriva sa stea la frigider cind iti vine mama in vizita
-indiferent in ce grupa de virsta te afli, poti avea oricind un castravete proaspat
-castravetii nu se supara daca sint refuzati
-castravetii nu se vor plinge daca ai o durere de cap
-unui castravete nu-i pasa ce moment al lunii este
-un castravete nu vrea niciodata sa-l "iei " cind iti faci unghiile
-cu un castravete nu trebuie niciodata sa spui ca-ti pare rau
-castravetii nu-ti ard cearceaful cu tigara, nu adorm pe pieptul tau si nu murdaresc perna
-castravetii nu-ti lasa urme sau vinatai
-castravetii pot sta toata noaptea fara ca apoi sa fii nevoita sa dormi pe ud
-dupa aceea un castravete nu va dori sa-ti stringa mina, sa fiti prieteni spunindu-ti "Iti chem un taxi" si povestindu-ti ca nu este genul care sa se insoare
-castravetii nu te lasa cu semne de intrebare pentru o luna
-un castravete nu te va face sa mergi la farmacie
-un castravete nu-ti va spune ca o vasectomie ii va ruina viata
-un castravete pe zi tine si nu ai nevoie de ob-gyn
-un castravete nu va scrie pe rebusul tau cu cerneala
-un castravete nu va fi alergic la pisica sau ciinele tau
-cu un castravete nu va trebui sa o faci pe sora de campanie in timpul sezonului de gripa
-un castravete nu raspunde niciodata la telefonul din casa ta si nici nu va cere masina imprumut
-un castravete nu-ti va termina bautura si mincarea din casa
-un castravete nu-ti va transforma baia in biblioteca
-un castravete nu va cerceta ce ai in cutia cu medicamente
-un castravete nu-ti va folosi periuta de dinti, deodorantul sau fixativul
-castravetii nu-si lasa pantofii murdari in mijlocul camerei
-castravetii nu-ti lasa baia murdara sau plina de par
-un castravete nu uita niciodata sa traga apa la toaleta
-un castravete nu trage apa in timp ce te afli sub dus
-cu un castravete scaunul de la toaleta ramine cum l-ai lasat
-castravetii nu te compara cu fetele din "Playboy"
-castravetii nu pot numara pina la "10"
-castravetii nu-ti spun ca te prefera cu parul lung
-un castravete nu te va parasi niciodata pentru alta femeie, alt barbat sau alt castravete
-un castravete nu te va suna niciodata spunindu-ti ca lucreaza pina tirziu, venind apoi acasa mirosind a Chanel No 19.
-un castravete nu te trage niciodata de sutien sau te ciupeste de fund
-stii oricind pe unde s-a perindat castravetele tau
-cu un castravete nu va fi nevoie sa afi mai tirziu ca: este insurat, este pe penicilina sau ca are AIDS si te place, dar iubeste pe fratele tau
-un castravete nu trebuie sa telefoneze "sotiei"
-castravetii nu manifesta niciodata crizele virstei mijlocii
-un castravete nu are un antrenament sau meci important in ziua cind te muti
-castravetii nu trebuie sa-ti povesteasca cum au petrecut in concediu
-castravetilor nu le pasa daca faci mai multi bani ca ei
-un castravete nu va purta pantaloni scurti la o petrecere cu colegii tai de servici
-nu trebuie sa astepti pina la pauza ca sa poti vorbi cu castravetele tau
-un castravete nu va pleca din localitate de Revelion
-un castravete nu te ia la o petrecere si apoi te lasa pentru o blonda apetisanta
-castravetii nu vor sa te duca acasa la mama
-un castravete nu se supara daca-ti petreci toate sarbatorile cu familia
-un castravete nu va pretinde sa fie suportat ca sa se faca doctor
-un castravete nu-ti va spune ca te-a depasit intelectual
castravetii nu asteapta sa le faci castraveciori
-un castravete nu-ti va spune "sa incercam pina vom avea un baiat"
-un castravete nu va insista pentru o anumita educatie religioasa a castraveciorilor
-este usor sa scapi de un castravete
-un castravete nu va contesta un divort si nici nu va ridica vreo pretentie



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7330 (raspuns la: #7239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Dantimis - de Little Eagle la: 15/03/2004 14:09:51
(la: Cat va ramane din salariu?)
Hello my friend,

Iti multumesc mult pt. sprijinul acordat la textul legat de salariu.Se vede treaba ca stii f. bine ce am vrut sa explic,n-am pus eu exact ca tine in cuvinte atit de specifice pt. ca de afacerile mele se ocupa contabilul nostru si cumnatul meu,ei stiu f. bine cum stau lucrurile,dar DA ai dreptate si e bine cind uneori gasesc un aliat.Sint prea multi impotriva mea pe forum in special Andre Morariu care de fapt ma vede deja ..bankrupt.Ha!
Deh,unii ori sint ignoranti ori nestiutori ori cu ochelari de cal,te astepti doar la critici din partea lor si cred ca invidia isi are un loc mare in gindirea si critica lor.
Da am gresit legat la mortgage,de fapt am vrut sa spun ca o vom reinoi ca sa platim mai putin lunar si sa economisim mai mult.Nu vad ce rau e in asta?Ori ca inchiriem masini noi la fiecare 3 ani?De ce as cumpara una de ocazie la vreo 3000$ de ex. ca apoi s-o tin in reparatii mereu si sa cheltuiesc in plus?
In fapt daca ai citit alte critici la adresa mea,reiese ca sint un mincinos si ca de fapt as trai in vreun apt. mic si conduc o rabla ori ca maninc frozen foods la cutie etc. ori ca li se pare o aberatie ca lucrez de ..."acasa".
Dar fiecare are dreptul la cuvint chiar si ignorantii.
In final de unde atita siguranta pe ei cind fac astfel de"afirmatii"?Cind am venit in USA in urma cu 23 ani ,timp de 10 ani am tot trait in apt. mici si nici masina nu aveam,nu aveam bani sa inchiriez propriul meu apt. ci mereu imparteam cu vreun altul un apt. impartind chiria.O vreme am trait cu 600$ pe luna din care 300$ mergeau la chirie,de mincat...prea putin,si eram pe food stamps si ma imbracam de la Salvation Army caci o pereche de jeans erau 2-3$,uzati si raspurtati care dupa 2-3 sapt. crapau pe mine.
Am locuit si in locuri periculoase in Jackson Heights(Queens)de ex. la granita cu faimosul Corona plin de violenta si hispanici,uneori noaptea auzeam zgomot de gloante,alta data am locuit in Brooklyn nu departe de alta zona periculoasa,Bedford Stuyvesant populata de black people only!
Dar am luptat sa-mi fac un viitor si am studiat pe brinci,am avut bursa la Art Students League of NY,clasa pictura de sevalet apoi am ajuns faimos artist de B.D la Marvel Comics si dupa aceea am intrat in advertising si de 7 ani fac asta si in final de atunci am inceput sa cistig f. bine si sa incep sa cladesc un viitor pt. mine si sotie.
Cred ca nimeni de pe forum nu a trait ca mine la inceput,dar sint criticat orbeste de oameni ce NU au habar cine sint si de ce azi m-as lauda cu succesul meu!Imi aduc aminte in Jackson Heights aveam soareci in camera si gindaci in nestire,faceau parada peste tot,m-am obisnuit cu ei ce sa fi facut?
Ma uitam cu jind la cineva pe strada bind un Pepsi,trebuia sa aleg in a minca ceva ori a bea o cutie de cola.Pantofi gauriti,iarna puneam un carton in ei sa nu ma ud la picioare.Dar am fost mereu optimist si am facut haz de necaz.
Iti spun ca am fumat si chistoace de pe trotuar!!!!Dar NU am cersit NICIODATA oricit de greu mi-a fost.
Stii cum e expresia de pe aici:"from rags to riches",am trait-o!Nu sint f. bogat,
cistig cum am spus intre 7000$-10.000$ pe luna si IMI platesc taxele regulat,
nu cum face aluzii Andre cum ca m-as sustrage de la ele.
As fi curios acum CE pot comenta el si Renate daca citind astea ce ti-am scris vor descoperi ca am trait poate mai PROST decit ei????
Mi-au trebuit multi ani sa ajung unde sint azi si cu MUNCA in prostie.Nu stiu cine comenta ca eu nu stiu ce-i aia munca de la 8Am la-5PM zilnic.Odata am lucrat la un mare studio de advertising cu salariu 4 ani inainte de a deveni free-lance.Era multa munca overtime,am inceput cu salariul de 50.000$ pe an,
si ora de overtime era invariabil de 27.50$.Te rog sa ma crezi si la fel toti cei ce cititi astea ca NIMIC din experienta voastra nu se compara cu a mea.
In fiecare an de salariat la studio,am muncit intre 800-1200 ore peste program!!!Ai spune ca de fapt lucram intr-un an de fapt un plus de inca 7-8 luni!!!Si asta era..zilnic!De multe ori si weekenduri!Desigur ca faceam inca 50.000$in plus la salariu dar era istovitor la culme,cadeam pe jos de somn,toti artistii din studio lucram asa.
Locuiam in New Jersey deja si cumparasem casa avind deci bani si banca imediat ne-a dat loan-ul si mortgage pt. ca aveam salariul mare.
Plecam cu autobuzul in naveta,ma sculam la 6AM si la 9Am eram la studio(este in Manhattan pe 42nd.St intre 3rd.Ave si Lexington.),pe la 10 incepeam comenzile si ziua de lucru era pina la 5:30PM dar...cum erau alte comenzi si altele ce veneau tirziu(asa e in advertising),era imposibil sa nu stai overtime si cum totul trebuia terminat pt. a doua zi... ne apuca 2 noaptea in caz ca scapam pe la 11-12 noaptea era bine!!!
Studio-ul avea contract cu o firma de limuzine si plateau transportul fiecaruia din noi la casele lor,deci luam limuzina si in 1 ora eram acasa pe la 1-3 ...dimineata.Ma culcam 3-5 ore si iar de la capat!!!F. extrem de rar earu zile cind plecam la 5:30PM si era ca un miracol!!!Sa fiu sincer NU stiu cum am putu munci atit de mult fara sa inebunesc.Uneori imi cadea capul de somn pe planseta.Alteori nu mai plecam acasa ci dormeam la studio pe o canapea,eu locuiam cel mai departe de toti.Odata toti am lucrat non-stop 30 ore si ne-a apucat dimineata la studio ,ne-am culcat pe unde am apucat,unii pe jos chiar
si boul de patron venind in studio avea tupeul sa faca glume de genul"miroase a picioare si transpiratie pe aici.".....
Asa ca si la capitolul timp de lucru am de spus CEVA celor cu 8 ore pe zi ori chiar 18!
Acum 3 ani 9 dintre noi de la studio am decis sa demisionam si ne-am creat propria noastra firma"Greenlight studios inc"cu sediul in NYC unde din un apt. agentul nostru care are doar 30 ani si deja e pe cale de a deveni milionar,un f. bun agent parca nascut pt. asta,conduce opratiile firmei,el ia 20% din comenzi comision noi luam fiecare cite 80%.Evident ca are un mansion in NJ la 35 min. distanta de mine,cu 8 dormitoare si desigur 3 etaje si desigur cu...mortgage pe 30 ani!!!Si desigur ca inchiriaza la fiecare 3 ani masina lui favorita Lexus,dar vrea sa-si ia un Porsche acum la terminarea de lease.BRAVO lui!Ce zici de asta Mr. Andre Morariu???
Deci de atunci fiecare din noi 8 prieteni si colegi lucram de ...acasa si este desigur f. convenabil,chiar daca uneori lucrez cite 24 ore non stop sint acasa!!!Cum am spus in alt text,la vechiul studio noi eram cei mai buni din 17 artisti si agentiile aveau contracte cu studioul(Gem Studio) pt. ca vroiau arta noastra!Am plecat de acolo,au venit dupa noi si azi am auzit ca Gem Studio e pe cale de a da faliment!Si asta e pe f. scurt o parte din povestea vietii mele in America,am gasit de cuviinta sa-ti scriu tie astea pt. ca imi dau seama ca poti intelege fara discernamint ce spun.

Daca vrei sa vezi arta ce facem in adv. pt. reclame TV mergi pe site-ul :
greenlightstudiosinc.com cu litere mici.
Arta noastra e anonima si n-ai sa vezi semnaturi pe ilustratii pt. ca asa se cere de catre agentii,dar daca vrei sa vezi arta mea ce am facut si fac trebuie sa ai acces la anumite passwords ce trebuie sa le pui in acel white box dupa care click send si vor aparea pe ecran.

Am sa-ti dau acum citeva passwords,nu pe toate ca -s prea multe:

deltatv bobtv spikepepsi chrisconcept(inca lucrez la comanda) mickeydraft
porsche robvaltrex randylives lipitor tractor nirajpepsi donatos stevebeer
tresamigos nirajtv spikemcd ambipur mikepeople mikesubway olympuscomps chriscap johnice jbeam johnvolvo randyharley jeanenelowes stevegallo

Pt. unele firme ele cer un anume stil si aici intervine pregatirea de artist cum ii zic eu si toti 8 am fost de acord,de a fi artist Chamelleon adica de a te adapta oricarui stil cerut chiar daca nu este al tau in mod normal.
De aceea sintem si cei mai buni din tara!

In acelasi timp pt. cei ce citesc ce am scris tie,pot folosi site-ul si passwords sa vada cu ochii ce fel de arta facem si cum arata ea prezentata clientilor
nostri si pe ce facem banii nostri si apoi sa mai comenteze...!

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps:poate imi raspunzi daca consideri si ai timp
#12101 (raspuns la: #12084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Linistea dupa Furtuna... pt. Ozzy - de LMC la: 28/06/2004 22:17:54
(la: Cum sa devii un liberal de nota 10!)
Nu-i nimic mai dulce si mai minunat decit linistea dupa o furtuna apriga. Am crezut ca momentul acesta va veni mult mai tirziu, dar spre fericirea mea a venit mult mai repede decit m-am asteptat. Multumesc pentru iertarea ceruta, ti-am dat-o din momentul in care am ales sa nu te insult asa cum ai facut tu. O sa pun la oparte toate cuvintele urite si-am sa le arunc in marea uitarii. La rindul meu vreau si eu sa-mi cer scuze pentru provocarea intensa, un tango nu se poate dansa decit numai in doi, si-mi asum raspunderea pentru pasii luati.

Din cele scrise in #16831, Ozzy, se pare ca nu esti 100% liberal, chiar daca doresti sa mentii mai departe ca esti. Ronald Reagan a spus odata ca multi dintre democrati "vorbesc stinga, dar traiesc dreapta" "speak left, and live right". Aici am vrut sa ajung de la inceputul inceputului. Vroiam sa ne gasim o parte comuna, o fundatie pe care sa ne construim ideile. Am ajuns aici si-acum nu mai am cu cine discuta.

Cum poate stii, si eu sint artista. De cind am fost de-o schioapa, de cind am putut sa tin un creion in mina, arta a fost singurul meu refugiu. Cind eram copila nu m-am jucat niciodata cu papusi sau cu jucarii, nu pentru ca nu aveam (aveam o multime), ci pentru ca arta a fost cea mai simpla forma de expresie pentru mine. Stiu ce inseamna sa fii artist, m-am nascut artista. Poezia "Darul" de Ana Blandiana spune acelasi lucru care l-am simtit de cind ma stiu, poti sa-l citesti la subiectul "Cele mai Frumoase Poezii".

Sper sa revii, mai calm, cu pace in inima, si mai ingaduitor. Sper sa putem purta o conversatie normala si ziditoare, din care sa putem invata cu totii lucruri folositoare in viata noastra de zi cu zi. Nu stiu daca ai reusit pina la urma sa citesti toate chestiile scrise in website-ul postat in subiectul acesta, as fi dorit sa-l vizitezi si sa-l citesti cu un "open mind". Nu vreau sa te convertesc de la liberalism, dar vreau sa-ti dai seama ca noi, cei de dreapta, nu sintem chiar asa de rai cum mass media ne arata ca sintem. Sint sigura ca toti liberalii si toti conservatistii avem teluri in comun, numai ca unii vor sa mearga pe calea asta iar altii pe calea cealalta. Intrebarea e: unde vrem sa ajungem.

Sper ca mesajul sa ajunga la vizorul tau, si sper, chiar daca esti indexat, sa revii.

LMC
#16945 (raspuns la: #16831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezia 10 Agosto de Pascoli e - de Mariana Ignatov la: 19/11/2004 17:43:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia 10 Agosto de Pascoli este una din pilastrele poezii italienesti. Imi pare rau ca nu am gasit traducerea in romaneste. Poezia este o autobiografie a autorului care descrie moartea tatalui in drum spre casa; compara caderea stelelor cu lacrimile familiei sale.
10 august este sera Sfantului Lorenzo, sera in care se vad multe stele cazatoare. asa ca italienii in sera de 10 august se organizeaza pt a urmari acest minunat spectacol.
cu stima, mariana


X AGOSTO
di Giovanni Pascoli

San Lorenzo, io lo so perché tanto
di stelle per l'aria tranquilla
arde e cade, perché si gran pianto
nel concavo cielo sfavilla.
Ritornava una rondine al tetto:
l'uccisero: cadde tra i spini;
ella aveva nel becco un insetto:
la cena dei suoi rondinini.

Ora è là, come in croce, che tende
quel verme a quel cielo lontano;
e il suo nido è nell'ombra, che attende,
che pigola sempre più piano.

Anche un uomo tornava al suo nido:
l'uccisero: disse: Perdono;
e restò negli aperti occhi un grido:
portava due bambole in dono.

Ora là, nella casa romita,
lo aspettano, aspettano in vano:
egli immobile, attonito, addita
le bambole al cielo lontano.

E tu, Cielo, dall'alto dei mondi
sereni, infinito, immortale,
oh! d'un pianto di stelle lo inondi
quest'atomo opaco del Male!


"Una vita senza ricerca non è degna di essere vissuta."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...