comparati ajutorul de somaj cu aocatia pu integrare

Da, ai dreptate Romania ar trebui sa fie atractiva dar nu este pentru ca la noi este multa coruptie si pe deasupra noi sintem si hoti si puturosi, noi nu avem responsabilitate fata de locul de munca si fata de ceea ce lucram. Eu locuiesc in Germania si ma intreb de ce viata in tara este la fel de scumpa ca aici adica preturile la mincare si la celelalte sint ca aici sau chiar mai mari. In iarna am fost in tara si am vizitat si Bucurestiul dar vai de noi cind am vazut preturi de 50 de Euro pentru o camasa, sau 35-40 euro pentru un pulover, asta nu e normal avind in vedere ca la noi salariul este de 60-70 euro si tu trebuie sa te intretii din banii astia si sa platesti datoriile casei si etc.
De ce nu vin investitori la noi? Vezi tu noi vrem repede sa avem profit si foarte mult. Multi dintre straini nu vin la noi pentru ca dureaza luni in sir pina obtin aprobari pentru a infiinta o firma in Romania, sau platesc o gramada de bani taxa pe profit, TVA-ul la noi este de 19% pentru toate produsele, sau cel mai important este ca trebuie sa plateasca o gramada de bani spaga peste tot, asa merge la noi la romani. Aici TVA-ul este de 7% pentru alimente si 16% pentru celelate.
Si imi pare rau ca viata este asa de grea la noi caci eu chiar daca stau aici eu tot romanca ma consider.
Mina de lucru este mai ieftina in China ca si viata de altfel. Ei cistiga in medie 100-150 euro pe luna si viata comparativ cu salariul nu este asa de grea ca la noi.

Apropos la noi este asa: cine vine la conducere fura mult si se asigura ca are, apoi vine cineva nou si face la fel si tot asa, coruptia nu se stirpeste niciodata.
Tare as vrea sa se schimbe si la noi situatia si sa se acorde atentiei omului ca om in ROmania.
Aici daca nu ai servici statul nu te lasa sa mori dar la noi dupa 6 luni sau un an nimeni nu este interesat de ceea ce se intimpla cu cei care nu au servici sau nu au pe nimeni. Aici poti cu ajutor de somaj sa traiesti mai bine ca in tara cu un salariu mediu.
Vezi tu despre asta as putea scrie mult si bine dar nu aude cine trebuie.
Sper sa ne fie si noua mai bine.

La o privire superficiala, te pot categorisi usor in randul celor nostalgici, ori, cel putin, adepti ai "comunismului cu fatza umana". Insa n-am sa te "acuz" de asa ceva, fiindca am convingerea ca demersul tau e de buna credinta. Numai ca de fapt tu pui problema la modul social, desi vrei sa te referi la economic. Punctezi bine unele aspecte, dar iti scapa altele.
Sa incerc totusi a urma calea deschisa de tine...

Nu inteleg de ce managerii romani din aceste firme trimit conducerii din strainatate rapoarte asemanatoare cu cele care se faceau la noi pe vremea comunistilor (nereale), doar din dorinta de a impresiona.
Ce te face sa crezi asta? De facto, nu e adevarat. Rapoartele reflecta in cifre si tendinte activitatea curenta (toate datele sunt verificabile (si verificate, dealtfel, periodic), fiind utile evaluarilor, adaptarii tacticilor curente, elaborarii unor strategii viitoare, deciziei investitionale. Daca tu ai avut sub ochi un asemenea raport (nereal), mi-e teama ca acela care a vrut "sa impresioneze", deja nu mai lucreaza acolo. Sau asa ar fi logic.

De asemenea, pentru a arata cat de energici si activi sunt ei, fac planuri si estimeaza niveluri ale productiei care nu sunt posibil de realizat.
Estimarile si planurile de afaceri nu se fac "pentru a arata cat de energic si activ" esti, ci pentru a trasa o linie directoare, dealtfel orientativa. Sunt elaborate in urma rapoartelor de care vorbesti mai sus, se bazeaza pe cifrele actuale, cu luarea in considerare a potentialului de dezvoltare. Se intocmesc atat cu "scenarii" pesimiste, cat si optimiste, iar nivelurile de productie preconizate se bazeaza pe studii temeinice de marketing, nu le "scoate" nimeni "din burta". Ca realitatea poate ajunge sa nu corespunda estimarilor e posibil, si dealtfel nimeni nu se asteapta la un match cifra pe cifra. Cum spuneam, planurile sunt orientative si doar o echipa lipsita de profesionalism va "umfla" estimarile, ori va conferi rigiditate strategiei propuse prin acel plan.
Din nou, mi-e greu sa cred ca semnatarul (sau semnatarii) lucrarii (daca ai avut sub ochi vreuna asa cum o descrii) mai sunt de gasit la vechiul loc de munca.

Angajatii straini care detin functii de conducere aici la noi se molipsesc foarte usor de traditia locala.
Nu spui exact in ce sens, deci am sa spun si eu doar ca "molipsirea" aceasta se poate numi "adaptare".

Nu inteleg de ce mi se tot spune ca ar trebui sa fiu mandru ca lucrez pentru o companie internationala si mi se pretinde sa ma sacrific pentru firma. Eu cred ca vreau sa muncesc pentru a-mi asigura traiul, iar daca locul de munca ma ucide chiar nu vad ce caut eu acolo.
Companiile multinationale creeaza traditii proprii formand in timp o "cultura" a lor, care cuprinde tot ce tine de imagine, atat pentru public, cat si pentru angajati. Acestia din urma sunt incurajati sa se simta ca facand parte din "sufletul" companiei (nu ca "li se pretinde sa se sacrifice"), pentru a da maximum de randament, pentru a simti ca au un statut in societate... nu in ultimul rand, pentru a se simti bine in locul unde isi petrec o mare parte din viata. A munci astazi doar pentru a manca maine nu mi se pare deloc o idee ambitioasa sau o cale de urmat (dealtfel e chiar o frustrare sa muncesti doar pe acest considerent), "iar daca locul de munca te ucide", nici eu nu vad ce cauti acolo... cine te tine cu forta? :))

Nu inteleg de ce trebuie sa fiu eu forta de munca ieftina. NU ma simt cu nimic mai putin instruit decat muncitorii din strainatate in ceea ce priveste cunostiintele de baza (cele care se dobandesc in scoli), iar in ceea ce priveste instruirea la locul de munca am nevoie de aceeasi pregatire (training) ca si cel din strainatate.
Atunci negociaza! Pune toate acestea "pe tapet", si "vinde-te" scump. :) Poate ca, la inceput, vei fi nevoit sa accepti ceea ce ti se ofera, dar demonstreaza ca meriti mai mult si ca nu se pot lipsi de tine si vei obtine tot ce vrei. Ideea ca "nimeni nu e de neinlocuit" e adevarata, dar nici o companie care se respecta n-o va aplica prea usor, mai ales daca a investit in tine (ca tot spuneai de traininguri) si daca tu te-ai format in sensul dorit, esti pasionat de ceea ce faci si ai contributii semnificative... nu doar in profitul firmei ci si in celelalte "relatii" cu aceasta, cu alte cuvinte devii parte din "sufletul" de care vorbeam mai sus. "Siguranta" locului de munca nu mai e implicita, adevarat, dar poate fi creata.

Mi se pare ridicol faptul ca firma are pretentia sa-mi dea un salariu mai mic in conditiile in care atunci cand ma aflu in postura cumparatorului de rand vrea sa-mi vanda produsul la preturi uneori mai mari decat in strainatate.
Ar fi de discutat aici, cu privire la aspectul salariilor mai mici decat in occident, al conditiilor de munca si al altor avantaje comparative... Poate ca e putin, dar gandeste-te ca alternativa e deloc... eventual ajutor de somaj, ajutor social sau nimic-nimic. Si acum spune-mi, in cadrul acestei alternative, pentru ce poti fi mandru? Ca esti patriot si nu dai satisfactie "exploatatorilor" cu companii multinationale?
Cat despre preturi... nu se pune atat problema de "vrut", cat de "putut". Piata dicteaza pretul. Daca tu esti dispus sa dai pretul mai mare, de ce nu? :))

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

"Intai si intai, as interzice, sub pedeapsa capitala, procreerea celor cu handicapuri native, cu boli degenerative sau/si cu risc de transmitere ereditara."


- Conform teoriei tale, Andrea Bocelli n-ar fi trebuit să aibă copii. (Întimplător are doi... şi n-ar fi exclus ca cel puţin unul dintre ei să-i moştenească talentul şi să-l emuleze în cariera artistică...)...


"Apoi as desfiinta orice forma de ajutor social. Sa supravietuiasca acela care e in stare sa se sustina."


- M-am susţinut de la vîrsta de 15 ani pînă la 32 de ani - cînd am părăsit România... M-am susţinut apoi, mai bine de 2 ani, cît timp am fost refugiat în Ungaria şi Spania - fără să lipsesc o zi nejustificat de la lucru (deşi nu eram angajat oficial)... Am ajuns în Australia în 1990, în mijlocul faimoasei depresiunii economice de sub guvernul laburist al lui Paul Keating... Cu engleza nu stam de nici-o culoare... permis de conducere şi maşină (absolut necesare pt. a găsi un job) nu aveam încă... patronii nu prea angajau nici dacă aveau nevoie de mînă de lucru - şi asta, doar pt. a sfida guvernul la putere... Timp de 2 ani (cei mai umilitori 2 ani din viaţa mea) am supravieţuit pe ajutor de somaj... nu pt. că eram leneş şi neisprăvit... ci pt. că alea erau circumstanţele de moment... Am găsit apoi de lucru (după cîteva raiduri ale agenţilor departamentului de imigrare - care au depistat cîteva sute de imigranţi ilegali pripăşiţi pe lîngă fabricile din zonă), şi de locul ăla de muncă ţin cu dinţii de mai bine de 14 ani... Da'... zău că mi-a prins bine forma de ajutor social cu care am supravieţuit cei 2 ani de şomaj... (şi, insist că ar fi fost injust să dispar ca individ care a muncit cu pasiune 33 de ani, doar pt. că nu a avut norocul să găsească de lucru vreme de 2 ani...)...

1. edudcatia obligatorie - si ce invatai, la Istorie, la Geografie, la Socialism stiintific, la Economie politica, la orele de educatie patriotica Ce carti gaseau in librarii, dupa 1982?
2. obgligatia de a munci - eu doresc sa muncesc si sa mananc, daca vreau, sau sa stau si sa mor de foame, daca asta este optiunea mea, nu sa fac puscarie daca nu muncesc!
3. acordarea de locuinte de stat - o gluma. Alea erau locuinte, blocuri + fabrici de nebuni cu cate un informator la fiecare scara si cu peretii neizolati fonic se se aude tot. Case de stat? Hai sa fim seriosi, dupa 1986 nu mai puteai sa contractezi nici case proprietate particulara.

Regreti degeaba vremurile acelea. Chiar daca ai fi avut loc de munca, salariul tau nu era nici un sfert din ajutorul de somaj al occidentalilor identic fiind <> cretinii si geniile, iar daci ai fi avut mancare, ea era amara din cauza lipsei de libertate

Imi spunea deunazi un cunoscut "de dincolo" ca in Romania, la 14 ani de la Revolutie, totul este nebulos, saracacios si trist. Ca tot romanul patriot, am fost tentat sa-l contrazic. Am incercat insa pentru o clipa sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad lucrurile din punctul lui de vedere. Ei bine, in secunda urmatoare, am realizat ca "de dincolo" situatia de la noi nici nu are cum sa se vada altfel. Legi proaste maresc si mai mult puterea discretionara a functionarului public corupt, pentru ca apoi sa se schimbe de la un an la altul si sa arunce totul intr-o fundatura muceda, gaurile negre se perpetueaza de frica celor care ar putea iesi in strada, orasele raman mizere, iar saracia este dusa pana la limita supravietuirii.

Sa-l acuzi atunci pe somerul care vrea sa plece cu tot dinadinsul din tara pentru ca nu mai poate sa ia de Craciun nici macar o portocala copilului sau? Pai, sa nu-l acuzam, caci iata ce spun cifrele. In vreme ce in Olanda sau Belgia, ajutorul de somaj reprezinta 80% dintr-un consistent salariu minim (1.249, respectiv 1.266 euro), la noi s-a gasit mai cu cale ca omul fara slujba sa primeasca doar 75% din cei 62,5 de "euroi", cat reprezinta brutul nostru lunar. Cand a venit insa vorba de TVA, legiuitorul "istet" si "cu mila" de compatriotul sau nu a facut referendum, ca-n Elvetia, unde natiunea a votat in corpore pentru TVA de numai 6%, ci ne-a trantit dintr-o data una de trei-patru ori mai mare, asa, ca nu cumva sa ne ridicam cu burta de la pamant, ci s-o ducem de pe o zi pe alta, tot taras, tot pe coate si pe genunchi.

Cu 47 de euro, cat reprezinta 75% din salariul nostru minim brut pe economie, am ajuns sa fim priviti de straini ca o a opta minune a naturii, ca niste creaturi de poveste, precum bacteriile care traiesc fara aer. Pai, cum sa nu se minuneze un somer luxemburghez de noi ca inca supravietuim, cand el primeste 1.094 de euro ajutor de somaj si se gandeste ca o duce greu? Stiti ce populatie are Luxemburgul? Doar 410.000 de locuitori, adica de vreo cinci ori mai putin ca Bucurestiul.

Tinem insa musai sa platim, in 2007, la momentul aderarii in UE, acelasi pret la gaze, la benzina, la absolut orice, precum micul luxemburghez. Ca asa vrea UE. Ca lor nu le pasa de noi inteleg, dar ca nici alesilor nostri nu le da prin cap ca-n felul asta nu vom scapa de saracie nici in 30 de ani, asta e mai greu de inghitit.

Practicand exasperantul, masochistul stil al taiatului cracii de sub picioare, ca nu cumva sa luam viteza, vom avea aceeasi zi a cartitei, in care noi ne facem ca muncim, iar ei se fac ca ne platesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...

Si cand te gandesti ca mai sunt si "altii,mai oropsiti"(din "Adevarul"):
===========================

De la 1 ianuarie 2004, familiile care au copii in intretinere si inregistreaza un venit net pe membru de familie de pana la 1,5 milioane de lei beneficiaza de o alocatie lunara complementara. In functie de numarul copiilor de pana la 18 ani aflati in intretinere, parintii pot primi o alocatie suplimentara de 300.000 de lei pentru un copil, de 350.000 de lei pentru doi copii, de 400.000 de lei pentru trei copii si de 450.000 de lei pentru patru sau mai multi copii. De sprijin din partea statului sub forma de alocatie de sustinere vor beneficia si copiii aflati in intretinerea unui singur parinte. Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale daca acestea realizeaza venituri nete lunare pe mebru de familie de pana la 1,5 milioane de lei. Cuantumul alocatiei de sustinere este de 450.000 de lei pentru familia cu un copil, de 525.000 de lei pentru familia cu doi copii, 600.000 de lei pentru familia cu trei copii si 675.000 de lei pentru familia cu patru sau mai multi copii. Pentru stabilirea si acordarea alocatiilor, reprezentantul familiei va depune o cerere insotita de acte doveditoare la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala locuieste. La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia de sprijin sau cea complementara se iau in calcul toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza, inclusiv cele care provin din asigurari sociale de stat, asigurari pentru somaj, obligatii legale de intretinere, indemnizatii cu caracter permanent, precum si eventuale venituri otinute din terenuri, cladiri, spatii locative sau alte bunuri mobile si imobile. Pentru dovedirea veniturilor, solicitantii trebuie sa anexeze cererilor adeverinte de salarii sau taloane de plata a ajutorului de somaj, adeverinte de la Administratia Financiara din care sa reiasa numarul proprietatilor sau veniturile inregistrate ca membru asociat sau persoana autorizata sa desfasoare o activitate independenta, adverinte pentru elevi eliberate de unitatile de invatamant care sa contina cuantumul burselor si natura lor etc. Mormanul de acte doveditoare pentru care solicitantul a cheltuit o multime de bani si timp trebuie obligatoriu insotit si de livretul de familie. Daca familia nu are livret, serviciul de stare civila al consiliului local are obligatia sa-l elibereze in termen de 30 de zile de la data solicitarii alocatiei de sprijin sau a celei complementare. In situatiile in care in livretul de familie nu sunt evidentiate toate datele, la cerere, trebuie anexate hotararile judecatoresti prin care sotul sau sotia este declarat disparut, cea de arestare preventiva pentru o perioada mai mare de 30 de zile sau cea de executare a unei pedepse private de libertate. Toate aceste acte trebuie depuse o singura data, iar plata celor doua noi masuri de protectie sociala, care sunt supuse indexarii, se va face pana in momentul in care copiii ajung la varsta majoratului.
Cu toate ca plata alocatiilor de sustinere si a celor complementare incepe la 1 februarie, Ministerul Muncii, Solidaritatii si Familiei nu are nici acum habar de numarul familiilor care vor beneficia de aceste ajutoare si cu atat mai putin de suma care va trebui scoasa din bugetul institutiei.


===========================

"Cine nu are nici un venit în Franta ? cei 9,5% someri reali."

Pardon, somerii primesc ajutor de somaj. Nu stiai ?

Iar cine nu e somer primeste RMI. Nici asta nu stiai ?

Nu exista (în teorie cel putin) cetatean francez fara venit. RMI-ul e 420 euro pe luna.

Sa lasam somajul din România, e sublim de mic si de cosmetizat, doar americanii au somaj mai mic ca noi.

Nu prea-mi place sa ma bag in discutiile altora, dar avand in vedere ca ne aflam intr-un forum de discutii public...

Ceea ce faceti voi aici (SB_one si My) este o polemica total neconstructiva, si cred ca nu asta e scopul vizat de cei ce citesc/scriu acest forum.

Vreau doar sa spun ca traiesc si eu in Germania de ceva vreme si nu inteleg cum poate cineva sa traiasca 10 ani 8sau mai mult) intr-un loc unde nu-i place. mai ales daca e vorba de cineva cu o educatie atat de inalta si calitati extraordinare. Ca doar locuri de munca se gasesc in toata Europa occidentala si peste ocean. Iar in ceea ce priveste recesiunea economica. Hm, daca se numeste recesiune faptul ca nu-mi pot schimba masina la 5 ai ci poate numai la 8 si nu-mi permit 2 concedii scumpe, ci doar unul... Atunci sunt perfect de acord. Dar atata vreme ce un somer de-aici traieste bine din ajutorul de somaj sau ajutor social... nemaivorbind de cei ce au un loc de munca!

Sper ca acest comentariu sa fie privit ca un schimb de informatii. Si mai sper ca drept raspun sa nu primesc cine ce stie ce exercitii de masticatie!

D-zeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri Diana iar romanii tai din Ro.asteapta sa fie ajutati de catre stat ca asta-i mentalitatea lor celor ramasi acolo.Cei care au "vazut lumina" lucreaza astazi pentr Bill Gates.
Asta-i explicatia pentru care Romania are 4-5 milioane de oameni care muncesc din greu zi de zi si platesc taxe uriase la guvern ca sa intretina 16 milioane de sponsorizati pe ajutor de somaj sau iesti la pensie inainte de virsta de 65 de ani, la virste tinere intre 45- 55 de ani !
Este o vorba in America si anume: "Only in America" care ptr .Romania s-ar putea modifica sa sune cama asa " Only In Romania !!!!!!!! "

Cand am ajuns in Australia acum 9 ani eram pregatit sa accept orice loc de munca numai sa castig un venit care sa ma sustina. Un angajat de la biroul de somaj m-a sfatuit sa-mi acord o perioada de timp (sase luni) sa-mi gasesc loc de munca in calificarea mea mai ales ca aveam dreptul la un fel de ajutor de somaj. Idea era ca daca nu-mi gaseam ceva in perioada pe care mi-a propus-o, as fi acceptat si un loc de munca de palmas intr-o fabrica.

Dupa 5 luni am gasit ceea ce cautam. Mi-am pastrat meseria (inginer miner) si de atunci fac ceea ce am facut si in tara dar la nivelul industriei de aici. Nu am nici un regret.

Daca nu iti permite salariul sa cumperi ceva, ai doua variante: ori nu furi, ori muncesti mai mult ca sa-ti permiti sa cumperi ce vrei.

Adevarat, autorul unui film nu pierde nimic daca furi ceva ce nu poti cumpara. Dar pierde tot daca cineva care isi permite sa cumpere, ii fura munca.

Comparatia cu furtul din magazin nu este deplasata. Desi creatia nu este un bun fizic, ea exista doar pentru ca autorul isi dedica viata ei. El nu are alta modalitate de a-si castiga piinea.Tie nu iti pasa daca un artist renunta sa mai creeze pentru ca nu are cu ce plati chiria.

Dar o societate in care artistii si intelectualii someaza se degradeaza inevitabil. Nu numai pentru ca trebuie sa le platesti ajutorul de somaj din taxele pe care le platesti la stat. Dar si pentru ca creatorii fac rost de locuri de munca. Te-ai intrebat cate job-uri creeaza Spielberg ori Michael Jackson?

Asa ca iti place sau nu, furtul de proprietate intelectuala se pedepseste intr-o societate care doreste sa prospere.

de reorganizari si de celebrul pliculet alb cineva isi mai aduce aminte? cand oamenii tremurau de frica si multi au facut atacuri de cord - nu numai cei care erau in pericol dar si unii - intradevar nu foearte multi dar cu constiinta si carora le pasa - din cei care trebuiau sa umple listele de 'transferati in interes de seviciu'.
cand oameni erau mutati din loc in loc, uneori la distante considerabile fara posibilitate de naveta? cate familii au fost distruse? si ca nu puteai refuza? chiar daca cineva avea nevoie de tine, fara aprobare de sus si pile la nivel inalt (secretar de judeteana in sus) nimeni nu te putea ajuta?
unde era libertatea muncii atat de slavita de propaganda de partid? ajutor de somaj??? nu era ca nu era somaj... cica...
nostalgia are fateta inselatoare: te face sa-ti amintesti numai de partile bune si sterge defectele. ca si cu trecutele iubiri: memoria pastreaza numai aspectele pozitive.

1. invatamantul gratuit exista nu numai in USA dar si in Canada, EU Japonia si restul tarilor 'capitalste'
2. nu am avut intentia sa iau aparararea sistemuluii de invatamant american, si eu consider ca e prost, dar totusi produce necesarul de'leaderi' din domeniul tehnologic economic si politic care o face cea mai puternica tara din lume chiar daca ne place sau nu, chiar daca suntem de acord sau nu.
3. pliculetul alb in romania a fost o tragedie pentru ca nu exista o piata a muncii intr-adevar libera, nu exista un sistem de ajutor de somaj si nici despagubiri proportionale cu anii lucrati cum se practica in mai toate tarile capitaliste. cu toate ca in USa sunt multe concedieri iar economia are urcusuri si coborasuri, totusi cine vrea sa munceasca gaseste. un somaj de sub 7% reprezinta exact pe cei care nu vor sa lucreze si prefera sa traiasca din ajutoare de stat.
4. nimeni n-a parasit Romania de bine. si daca exista un iz de ponegrire se refera la regim si nu la romani sau Romania. fi sigur ca ai fi capatat aceasi educatie si sub un regim alternativ daca Romania ar fi urmat un alt drum in dezvoltarea politica si economica.
5. poate noi nu am contribuit (desi eu mi-am terminat stagiul si am muncit nu putin pentru dezvoltarea multilaterala a comunismului) dar parinti nostrii au platit-o cu varf si indesat. sa nu vorbim de sumele in valuta platite de familiile stabilite in vest, de Germania, Israel si USA pentru fiecare roman care a parasit tara. mai adauga la asta si apartamentele proprietate personala 'revandute' statului la prt de nimic, imposibilitatea de a lua obiecte personale cu oarecare valoare (fotografii dinainte de 1950 trebuiau aprobate de 'patrimoniul de stat' sau cum se mai chema institutia aia).

Observ ca vorbiti despre Franta, despre cum sunt priviti romanii in Franta si despre civilizatie.
Un francez mi-a povestit ca are prieteni acasa care prefera sa traiasca din ajutorul de somaj decat sa plece in ,,colonii" sa lucreze. Cred ca este vorba de o usoara aroganta fata de cei care locuiesc in afara Frantei. In plus, mi s-a intamplat de curand, in Romania, sa fiu privit insistent si ostentativ, de catre doi francezi care comentau in gura mare pentru ca purtam un tricou care avea o inscriptie in limba engleza, ca suntem americanizati si ca asta este un fenomen la noi. Ce sa zic halal civilizatie si educatie daca te porti asa. Tot la aroganta ajungem...
Eu cred ca nu ai nevoie sa pleci in strainatate ca sa te civilizezi, asta o poti face si in Romania. Existenta mizeriei din fata blocurilor sau de pe trotuare depinde de fiecare locuitor. Zone urate si neingrijite exista in toate marile metropole ale lumii.

hehehehe nu m-am gândit niciodata ca martori lui jehova ar fi militanti.

Ma gândeam la aia gratie carora a fost abolit sclavagismul ori apartheidul . La aia multumita carora ne bucuram azi de libertatea cuvântului, ori la aia gratie carora oamenii au ajuns sa lucre 8 ore pe zi, sa aiba un concediu de odihna, o pensie de batrânete, ori un ajutor de somaj. Ma gândeam la aia care au facut ca femeile sa aiba aceleasi drepturi ca barbatii. si inca câte si mai câte alte drepturi care azi au devenit atât de banale ca de ai impresia ca au fost in vigoare de când lumea. Din nefericire fiecare din aceste drepturi a trebuit smuls cu forta si platit cu mule sacrificii. Si slava Domnului ca au fost intodeauna oameni care au indraznit sa lupte pt obtinerea lor.

Sigur sunt fel de fel de militanti, unii au cauze mai improtante, alti mai putin importante , unii au cauze juste altii meschine.

Sa zicem ca avem un patron abuziv si tot personalul sufera din cauza lui. Atât timp cât nimeni nu va zice nimic, lucrurile nu se vor schimba, patronul isi va continua meandrele nestingherit. Dar printre angajati e unul mai guraliv, care denunta abuzurile patronului.Va fi luat in colimator, va fi dat afara poate , multi dintre colegi ii vor intoarce spatele de frica sa nu-si pierda jobul. Si totusi gratie acestui guraliv, lucrurile vor incepe sa se schimbe. A reusit sa semene in mintea celorlalti samânta revoltei, or a iscat teama in sufletul patronului. Ce zici e bun la ceva tipul asta ? Cred eu ca trebuie sa ai ceva in plus fata de un om obisnuit. Mai mult curaj ori agresivitate, ori inconstienta ori un mai mare simt al justitiei si de ce nu chiar nitel altruism si compasiune….


Din nefericire majoritatea militantilro nu ajung celebri. Maica Tereza, Ghandhi, Mandela, Luther King…sint premele nume ce ne vin in minte.
Dar noi roamnii ce militatanti am avut ? Eu as aminti-o si pe Doina Cornea.
Apoi am toata admiratia si pt Jacques Yves Cousteau, cel ce a initiat miscarea ecologista ori Bernard Kushner cel ce a infiintat Medecins sans frontiere. Imi place si Jose Bove cel ce militeaza impotriva introducerii OGM-urilor in europa ori M. Moore ce se declara impotriva razboiului din Irak.


Trebuie sa recunosc ca nici eu n-am stofa de militant. II las pe altii sa lupte pt mine. Singurul lucru pe care-l fac e sa am din când in când un gând bun pt unii din ei.

Ce-mi sunt bunici, ce-mi sunt parintii?
Suficient de bunici si de parinti ca sa ma sustina in tot ceea ce fac. Bunica, singura care mai traieste, e la tara. Parintii sunt ambii muncitori.
Si am satisfactia ca pe cont propriu am reusit la olimpiade, la bac, la facultate, ca sunt printre primii trei chiar, ca sunt bursiera in Belgia, ca am muncit pe branci o vara intreaga in State ca sa nu fac foamea ulterior la Bruxelles in timpul studiilor. Vroiai sa stii, uite ti-am spus.
Nu vreau sa ma laud, Dumnezeu de care pomeneai stie mai bine decat mine ca am primit totul pe merit.
Si "copilasul rasfatat(la superlativ)" inca se incapataneaza sa mearga mai departe, indiferent de piedicile puse de sistemul administrativ belgian, indiferent de sacrificii. Nu am cerut in viata mea de pomana si nici nu astept ajutor de somaj...pentru moment doar ma lupt cu birocratia bruxelleza ca sa am permis de lucru.
Ciudat ca Dumnezeu pe care il intrebi probabil tu de atatea ori, nu ti-a dat putina intuitie, nici tie, nici celorlalti comentatori, ca sa sesizati ca vroiam sa isc o polemica, nici intr-un caz sa mi se rezolve dileme. Doar un singur comentariu aduce intrucatva cu ceea ce vroiam sa "aud".
Si nu te ingrijora, o sa am grija sa aleg drumul cel bun, chiar daca e vai!, atat de usor sa aleg si sa gresesc.

Mai are cineva chef sa vorbeasca despre ce mai inseamna a fi jurnalist in astazi, indiferent de ce colt al lumii sau vrea toata lumea sa ma coboare de pe presupusul piedestal pe care rezidez?


P.S. LaPlusJolie=Cea mai Draguta(!), e de fapt un joc de cuvinte care aduce omagiu idolului meu, Angelina



I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.

Vorbind de liberalizare, in Romania nu era recunoscuta relatia 'de facto' si mai ales in anii "epocii de aur"... eram "blagosloviti" cu o legislatura in defavoarea barbatului: orice copil trebuie sa aiba un tata!!!! Si daca o femeie te reclama, nu mai contau rezultatele analizelor, te fericeai cu un urmas la conceperea caruia nu avusesesi nici o contributie... Si tot ce aveai de ales era sa te insori cu 'reclamanta' sau sa platesti pensie alimentara pe viata... Era o lege strimba! Daca vrei poti sa o interpretezi ca pe o discriminarea la care era supus barbatul heterosexual.

In privinta 'disfunctional families', cred ca USA detine primul loc in lume. La voi se mai mentin legi vechi si inutile, iar legile esentiale se schimba in functie de interesele gruparilor care pot pune presiune.

Nu nu cred ca educatia se poate face "cu mina forte", asta s-a facut in trecut si a fost eficienta pentru acel timp. Acum, datele problemei s-au schimbat. Si din nefericire in multe cazuri hipocrizia trece inaintea ratiunii.
~~ - Casatoria -si parteneriatul- implica nu numai obligatii dar si drepturi. Unele se refera la impozitare, altele la mostenire, altele la drepturi de urmas, altele la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, etc. Prin absenta dreptului macar la parteneriat, aceste drepturi nu exista pentru o categorie de oameni, si asta nu e drept. ~~

Hai sa luam unul cite unul drepturile si obligatiile oferite de casatorie parteneriat:
- Impozitare? Poate, daca unul din parteneri este casnic... Dar este asta atit de esential???

- Mostenire? prin testament se poate lasa mostenirea oricui...

- Drepturi de urmas?... care sint alea? pensie sociala? ajutor de somaj?

-altele, la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, - pina acum nu m-a oprit nimeni sa vizitez un prieten bolnav sau sa am grija de el cit se afla in spital...

Deci voi nu luptati pentru un principiu, ci pentru a obtine niste drepturi materiale???!!!

~~ Evident ca schimbarile aduse in viata unor oameni ar fi imense! Si cum vezi nu e vorba de "discriminari pozitive" ci de lucruri de bun-simtz, drepturi pe care astepti sa le aiba toata lumea.~~

Nu contest acest lucru, si nu sint deacord cu nici un fel de discriminare. Singurul lucru la care am rezerve, si este parerea mea personala, familia intotdeauna a fost si va ramine elementul de baza a societatii si roulul ei este sa creeze viitoarele generatii. Aici este inclusa procreare si educatia de baza a viitoarelor generatii.
Din nefericire, in ziua de azi, rolul familiei se dilueaza din ce in ce mai mult. Si nu este bine pentru societate! De aici apar majoritatea problemelor grele pe care societatea se zbate sa le rezolve...
O sa spui: "sint si familii care nu pot procrea.' Deacord!!! Unele nu pot altele nu vor! Dar astea sint o minoritate. Daca vrei, exceptia care intareaste regula.

Ce s-ar intimpla daca toti am fi homosexuali????

Parca am convenit sa ne bazam pe logica...

"Hai sa luam unul cite unul drepturile si obligatiile oferite de casatorie parteneriat:
- Impozitare? Poate, daca unul din parteneri este casnic... Dar este asta atit de esential???"

Doi oameni casatoriti platesc mai putin impozit decat ar plati fiecare in parte separat. Este asta atat de esential?

Evident ca este! Nu ti-e logic???? Ti-e totuna sa castigi o suta de dolari australieni sau doua sute?

"- Drepturi de urmas?... care sint alea? pensie sociala? ajutor de somaj?"

In situatii cand de exemplu o familie si-a condamnat copilul pt ca e gay, l-a dat afara din casa, si-a batut joc de el, iar copilul s-a imbolnvit si a fost ingrijiot cu dragoste de iubitul lui, nu gasesti ca e aberant ca tot cei care au provocat durerea si ruptura in viata lui sa mosteneasca totul? Asa s-a intamplat pana nu demult si se mai intampla in unele state!

"Deci voi nu luptati pentru un principiu, ci pentru a obtine niste drepturi materiale???!!!"

Cum de ti-e greu sa intelegi ca pentru amandoua? De ce numai pentru una? Ce te face sa gandesti asa?

"Ce s-ar intimpla daca toti am fi homosexuali????"

Probabil ne-am creste copiii ca altii pentru ca a fi homosexual nu te impiedica sa faci copii! Dar acesta crezi tu ca e pericolul????!!

"- Mostenire? prin testament se poate lasa mostenirea oricui... "

Mai informeaza-te!

"-altele, la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, - pina acum nu m-a oprit nimeni sa vizitez un prieten bolnav sau sa am grija de el cit se afla in spital..."

Pe tine nu dar pe altii da. Au fost destule scandaluri in America. Sunt reguli si "reguli". Au fost si filme pe aceasta tema; intr-atat de cunoscut e subiectul.

"In privinta 'disfunctional families', cred ca USA detine primul loc in lume."

Total incorect! Confunzi frecventa discutiilor despre un anumit subiect cu subiectul in sine. Tocmai faptul ca se discuta atat de mult e un semn ca problema a fost identificata si lucrurile au devenit clare; au inceput sa functioneze tot felul de mecanisme de ajutare a situatiei, atat dpv social cat si economic. A baga o problema sub covor, a nu vorbi de ea, nu inseamna a o rezolva.

Alt exemplu: in USA se discuta enorm despre copii exploatati, despre prostitutia infantila,despre abuzuri, etc. Dar nu vezi niciodata nici un copil sub 15 ani pe strada care sa fie lasat de politie acolo sau lovit de politist cu un sut in fund sa se care, cum circula acum materiale "comic-distractive din tara". Nu sunt aurolaci! Inschimb in Romania unde problema nu se discuta deloc, e plin de ei. Si de indivizi iresponsabili care tolereaza situatia.
Sa nu confunzi discutarea unei probleme cu existenta sau inexistenta ei.

Se discuta enorm despre alcoolism in America, dar de multi ani nu am vazut nici un om cazut beat in strada. Du-te oriunde in Romania si vei vedea.

Ai renuntat deja sa gandesti logic?

1. Daca este o buna profesionista, probabilitatea de a se intampla esta, scade exponential.
2. Daca vrea sa scape de ea, are oricand optiunea de a desfiinta postul, actiune absolut legala, dar si in acest caz angajata beneficiaza de ajutor de somaj sau social, dupa caz.

deci 'mneata n-ai reusit s-ajungi la un teatru, nici macar in foaier dar realizezi ca ghiolbanii nu prea acorda atentie teatrului!
asta-i revelatie, bibicule!
n-ai ajuns nicicum...de ce? te-ai ratacit prin pasajul Universitatii? ia-o pe stanga, pe langa McDonald's, da coltu' pe langa gard si urca scarile...nu alea rulante, ca te-mpiedici in cracii de la salopeta si-ti prinzi ghiulul in trepte, vericule!!!
asa...las' ca golanii sunt la munci agricole si minerii in ajutor de somaj.
bun, mai urca treptele alea inalte, nu te uita la buildingu' din stanga ta, ca hametesti si ia-o de-a-mboulea pe iarba...in fata ta e o cazemata mare, ala-i teatru! daca te-ai spalat in urechi, te lasa sa intri!
nashpa rau, cafegiii astia...n-au intrat p-acilea sa comenteze despre teatru!
bueeeei, cafegiii merg doar la meci, ti-o spui io!

cu drag,
znobu'