comentarii

comparatie cu cuvintul durere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
comparatia mi se pare reusita - de (anonim) la: 04/12/2004 23:29:15
(la: Generatia de afara)
comparatia mi se pare reusita dar nu cred ca este sensul pe care a vrut sa il dea prietenul tau; Mecca este un loc la care orice musulman are obligatia sau ar avea obligatia sa se duca cel putin odata in viata ca sa se purifice si sa "inceapa " o noua viata lipsita de pacate...
cati dintre noi crezi ca mergem in Romania ca sa ne "purificam"? inainte mergeam odata pe an sa-mi incarc bateriile.... anul trecut, lucru ciudat, am fost lovit de o ciudata angoasa dupa ce am trecut frontiera; era ciudat ... eram acasa si totusi parca nu eram acasa....buf....nici aici nu ma simt acasa
..acasa devine o notiune greu de definit
liviu
#30734 (raspuns la: #30671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simtiri - de (anonim) la: 05/12/2004 19:35:08
(la: sentimente!)
Carnea-mi tanara, putrezita insa, traieste in umbra durerii unei lumi intregi a carei cenusa o respir cu greu. Materia mi-e sfasiata de cuvinte ce se tarasc spre mine, si cu ochii iesiti din orbitele realului, ineluctabil simt al nebuniei puls din care se naste atata neintelegere, indeferenta, teama........ Iar eu? Eu........ ma simt si sunt vazut ca neapartinand acestei dimensiuni a realului, decat poate materializandu-ma in particule de praf ce ar pluti in asta lume, printre atatea trupuri si minti nebune de durere, spre propria-mi lume launtrica in care ma perd ascunzandu-ma. Sunt las, nefiind in stare sa inghit ignoranta, iubiri utopice....... nebun de ganduri si de vize cad intr-un tarziu prematur, intr-o stare intermediara mortii........ dorintei. Incep a ma rataci de toate, ma desprind incet intrezarind o lumina la capatul catre cei vii....... imi amintesc de a lor durere si simt pamantul fugind de sub picioare.........., cu ochi de groaza ma uit in jur si nu pot imbuna macar un gand, un om, un suflet-nimic......... Ma resemnez, ma retrag, ma-ntreb de e bine sau de e rau ce fac, ce simt....... dar coplesit de disperare ma las dus de valurile durerii spre taramul celorlalti, cu sau fara lacrimi, pentru sau nu pentru mine....... ma sting..............
Alin Frincu - Ploiesti
Mi se pare foarte straniu fel - de mya la: 30/12/2004 19:45:38
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Mi se pare foarte straniu felul in care gandesc unii forumisti. Imi dau seama de gandurile lor prin ceea ce citesc aici, in comentariile lor.

Sunt unii care zic ca in Romania totul e dezastru si altii care isi apara "patria muma" cu indarjire crunta. Ambele categorii reprezinta extremele, zic eu.

Cand un om obisnuit ajunge sa plece din Romania (din diverse motive, nu discut acum) si dupa un numar de ani ajunge sa traiasca si sa se integreze in societati mai normale/avansate (decat Romania), e foarte greu pentru el...ca dupa 5, 10, sau 30 de ani...sa nu vada si sa nu-i sara in ochi chestiile negative din Romania. Nu poti sa nu faci comparatie, orb sa fii si tot compari. Asa cum nu poti sa nu vezi chestiile negative din tara adoptiva, le vezi fiindca sunt! Sunt peste tot.

Depinde in ce tara te-ai dus, depinde ce te intereseaza in viata, depinde ce experiente ai avut in tara adoptiva (mai mult pozitive decat negative sau invers), depinde de foarte multi factori.

Nu exista societate de vis, ideala unde totul sa fie pur, curat, fara de greseala. Dar exista tari mai dezvoltate si mai democratice decat Romania, unde politicienii nu-si permit sa devalizeze bancile si sa ramana in parlament si pot sa continui la nesfarsit cu exemplele. In Romania anormalitatea a devenit asa de normala ca lumea nu o mai percepe ca pe ceva aberant, lor li se pare firesc.

Nu tot ce e in Romania e o porcarie, nu. Insa daca tu, ca roman...locuiesti acolo o viata intreaga si nu ai fost nicaieri in alta parte (nu in concediu, ci sa traiesti in alte tari)...nu ai cum sa faci comparatie ca nu ai cu ce sa compari. Pur si simplu vederea ta de ansamblu e mai ingusta. Esti obisnuit cu ceea ce vezi si atat. Cand vin romanii din occident si incep sa critice lumea ta (tu numa' in aia ai trait de cand esti pe lume!) iti vine sa le iei gatul. Tu...romanul patriot...si ei fiarele imbuibate care vin sa te sfideze cu nerusinare. Nu vi se pare ceva in neregula aici? Cineva are perceptiile gresite.

Eu, care am fost si prin alte parti...vin si zic ca da, exista si in Romania chestii pozitive pe care in alte tari nu le-am gasit. Exista! Pur si simplu faptul ca in Romania zilele imi par ca trec mai repede e o chestie interesanta. O sa ziceti ca nu e bun exemplul ce urmeaza, se poate. Acolo se intampla mereu cate ceva neprevazut, se injura unii in trafic, se bat unii la coada la serviciul financiar, moare unul in drum ca-l lasa salvarea, imi pune unul mana pe fund aiurea asa, imi arunca una zoaie in cap de la balcon...chestii exotice. Ma rog. Sau in partea cealalta: ma vad cu prietenii, ma duc in vizite, stau de vorba cu orele cu unii in timpul programului (ma duc la ei la munca), etc. In strainatatea, unde lucrurile merg mai bine...viata e mai banala, nu se intampla toate astea. Zilele ajung sa semene unele cu altele, nu ai parte de "haosul" romanesc. Insa in timp iti dai seama ca normal e sa fie ca in tarile astea (mai avansate) si nu in nebunia si agitatia haosului nefiresc. E vorba de perceptii. Cand nervii iti sunt intinsi la maximum zilnic, o viata intreaga si traiesti intr-un continuu zumzet...ajungi sa te adaptezi asa de bine la dementa ca ce e altfel ti se pare nefiresc, gresit, de neinteles. Daca traiesti la oras, cand te duci la tara in prima noapte nu poti sa dormi din cauza...linistei prea mari, nu?

D-aia chestiile negative strigatoare la cer din Romania, apar in alte tari ca un fel de "ineptii de dat la stiri non-stop! Nu o sa dea nimeni niciodata in occident stiri despre olimpicii romani la fizica, ca toti au olimpicii lor. Dau si ei abearatiile care la ei nu se intampla niciodata. Asta este, mass-media vaneaza anormalul.

Dar tot ce am scris mai sus nu-i face pe romanii "nepatrioti" sa fie mai putin romani si sa-si iubeasca mai putin tara. Ramane in sange treaba asta, locul unde te nasti ramane in tine pana mori. Si pe cei care critica cu vehementa...eu ii percep cu mare atentie, mi se par tristi si neputinciosi, sunt fara putere...nici macar prin critici nu reusesc sa convinga pe nimeni. E dureros.

Sarbatori Fericite si La Multi Ani pentru toate lumea de peste tot :))!!!



#32476 (raspuns la: #32419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daciana, - de anisia la: 11/01/2005 13:06:49
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
ca esti dezamagita nu e de mirare. ca simti purtarea lui ca pe o dezertare, iarasi te inteleg. ai incercat insa sa discuti cu el, sa-l intrebi ca sa afli de ce s-a comportat asa? se poate sa fii avut un motiv intemeiat. spun asta experienta proprie. cu opt ani in urma mi-a murit cineva foarte drag. prietena mea ce a mai buna a fost singura persoana care nu a fost langa mine in clipele acelea. nici pe perioada cat cel pe care l-am pierdut a fost bolnav, nici la inmormantarea lui. am fost, ca si tine dezamagita. dupa un timp insa am gasit puterea sa o intreb de ce? nu vroiam sa arunc la gunoi o prietenie de atatia ani , din prea multa mandrie. stii ce mi-a raspuns? "m-am simtit prea slaba. nu te-as fi ajutat cu nimic. as fi devenit o povara in plus pentru ca ar fi trebuit sa ma consolezi si pe mine. am preferat sa stau deoparte si sa te las sa-ti canalizezi timpul si energia ca sa poti trece peste"

uneori oamenii pe care credem ca ne putem bizui sunt mai slabi decat insasi tristetea si durerea ce-o simtim noi in momente grele. nu cred ca "a profita" este verbul care te doare cel mai mult in clipele astea. mai degraba "a descoperi" ca prietenul tau nu este asta de "strong" cum credeai este ceea ce te intristeaza.

ai cerut pentru un sfat: fa-ti timp si discuta cu el ca si cum ai fi discutand cu tine insati. in cuvinte simple si sincere spune-i ce ai simtit, ce te doare, ce ai crezut, ce nu intelegi. prietenia nu este doar zambet si voie buna. si in momentele grele definim gradul in care suntem legati unii de altii.

eu iti doresc numai bine si sper sa gasesti raspunsul intrebarilor ce te framanta.
Complexitatea sistemelor - de adriang la: 14/01/2005 15:13:32
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Adrian Marchidann, ai facut comparatia: "Codul genetic este format ca si alfabetul din litere. Iata un exemplu usor: cuvantul "carte", prin pierderea unei litere devine "care". Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou."

Din pacate comparatia pe care o faci nu are darul de a releva adevarata complexitate existenta in molecula ADN. Pentru asta, ti-ai ales un cuvant foarte convenabil, format din cinci litere. Este necesar de mentionat ca o proteina contine in medie 200-300 de aminoacizi, dar exista proteine care depasesc 20.000 de aminoacizi.

Problema este ca proteinele sunt legate intr-un sistem de interdependenta pentru a asigura functionalitatea celulei. Adesea, mai multe proteine lucreaza pentru realizarea unui scop. Aparitia la intamplare a unei noi proteine nu este suficienta. Ea ar trebui sa se integreze cu particularitatile sistemului deja existent, care este un sistem robust si in general rezistent la deviatii.

Ca sa ilustrez ceea ce am spus, imagineaza-ti cum ar arata analogia ta cu literele, cuvintele si (frazele), dupa ce cuvantul "carte" pierde o litera. Sa luam o fraza pentru ilustratie: "Cine are carte are parte." Dupa "mutatie", ea devine "Cine are care are parte." Observi ca intreaga fraza isi pierde sensul. Chiar admitand ca mutatia s-a facut pe o copie a unei gene (deci informatia initiala, sau cuvantul, nu s-a pierdut), noul cuvant rezultat nu se integreaza in nici un fel cu celelalte si nici nu poate forma o propozitie de unul singur.

Ultimii ani de cercetari in biologie si biochimie au relevat existenta unor sisteme complexe ireductibile in alcatuirea organismelor vii. Aceasta inseamna ca orice initiativa de a descrie o varianta simplificata a unui astfel de sistem va avea pana la urma ca rezultat un sistem nonfunctional. Implicatia este una foarte serioasa pentru ipoteza evolutionista, care presupune ca toate organismele biologice cunoscute la ora actuala au evoluat prin adaugarea graduala de functii noi. Cum s-ar putea atunci explica existenta unor sisteme care nu-si mai pot desfasura activitatea in lipsa oricareia dintre componentele lor?

Exemple de astfel de sisteme (care nu se pot forma prin mici modificari succesive) sunt: ochiul, functionarea sistemului imunitar, procesul de coagulare a sangelui, flagelul intalnit la flagelate, etc.

Singura explicatie pentru existenta acestora este faptul ca partile lor componente au fost puse in functiune simultan, formand un intreg functional.
#33383 (raspuns la: #33086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pufuletii... - de Dr Evil la: 11/02/2005 23:26:32
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Ce pot sa regret de pe vremea lui Ceausescu?
Poate jocul de-a soarecele si pisica pe care l-am jucat cu "baietii matusii Secu..." hahahaha... Trebuie sa spun ca mi-au creat ceva "adrenalina" ... dar si eu le-am dat de lucru... hihihihihi...

Poate nostalgia pentru Europa Libera si Vocea Americii. Acum nu mai am ce sa acult... CNN-ul si ABC-ul?... Hm... niste fete urite cu guri strimbe... si accent exagerat...

Ziarele evreiesti, luate de la prieteni, "Revista Mea" pline de bancuri... pe care le luam pe ascuns in geanta de scoala.

Uniforma de liceu, cu sapca si matricola, pe care le uram dar care imi dadeau posibilitatea sa trisez profesorul de serviciu la intrarea in scoala...

Serbarile, de pe 24 Ianuarie la liceul Cuza Voda - unde cintam la cor
"Desteapta-te Romane" si "Pe-al nostru steag e scris unire"... Si imi curgeau lacrimi de emotie si durere pentru ca faceam comparatie intre adevaratii patrioti si "aplaudaci"

Betivii de Pircalab - "sageata carpatilor"... Si Dobrin - "doi ochi albastri".

Parul blond si cirliontat la lui Dumitrache, care i-a impletit picioarele lui Boby Moore in Mexic...

Meciurile de fotbal al echipei Romaniei - Cind Luceascu le-a tras-o yugoslavilor la Zagreb (0-1) si 15 ani mai tirziu, Camataru le-a bagat mortu'n casa la suedezi (0-1) - cind am iesit pe strada studenti cu sutele si demonstratia de bucurie s-a transformat intr-o demonstratie anticomunista, de am fost arestat si am dormit o noapte la politie...

Congresele partidului comunist, cind am dat foc steagului rosu si era cit pe ce sa fiu exmatriculat din facultate...

Nu le regret, dar nu le pot uita...

Draga Anca2,

Inteleg ca situatia economica este grea dar greul nu este din cauza ca a foct inlaturat comunismul. Asta era inevitabil!
Raul de azi este ca cei care sint acum la putere sint corupti si incapabili. Rau este ca oamenii capabili si de bun simt se tin deoparte si nu se implica in politica. Politica este murdara!
Raul vine de la faptul ca romanii nu stiu ce este democratia si de cele mai multe ori o confunda cu anarhia.
Fiecare revolutie a creat victime si schimbarile de orinduire sociala nu sint usoare si nu se fac peste noapte.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#36066 (raspuns la: #35945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant jocul de cuvinte, - de florin-liviu la: 12/02/2005 15:55:48
(la: Oac oac oac)
interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine
Fara cuvinte - de fefe la: 16/02/2005 19:20:26
(la: Poezie. Una din cele de sertar... SAMUEL C.)
Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.
A fi roman... - de bryzzz la: 18/02/2005 02:02:20
(la: Romanii vazuti de romani)
Pai, cum ar fi de bun augur renumele romanilor daca chiar media din tara spune zilnic lucrurilor pe nume despre ceea ce se petrece acolo, ca aproape toti fura fara nici o remuscare de la saftica la vladica?
Italienii si Austriecii s-au oferit nu demult sa construiasca puscarii "for free" in Romania cu conditia ca acestia sa returneze tarii de bastina toti detinutii romani de acolo considerand ca pentru bugetul lor cheltuielile de intretinere le-ar fi mult mai expensive decat cadoul pe care l-ar face deliberat Romaniei prin constructiile de penitenciare.
Ce respect ar mai avea altii pentru romani, oriunde s-ar afla ei, daca noi insine nu prea avem? Cu ce sa ne mandrim?
Nu pot sa uit cat de penibil m-am simtit intr-o imprejurare oficiala cand recomandandu-ma spontan si sincer am fost intrebata din start si fara nici o ezitare: "are you a gypsy?" si dintotdeauna am fost pe cat de blonda, tot pe atat de decenta.

Romanii care traiesc altundeva si care vor sa ramana definitiv pe acolo trebuie sa-si invete copii sa foloseasca cat mai fluent limba locului unde isi castiga painea, aceasta fiind pentru ei si mai cu seama pentru copiii lor o conditie vital primordiala.

Sigur, nu sunt deloc in asentimentul celor care uita de unde au plecat afisand o atitudine categoric dusmanoasa fata de tara une s-au nascut si adoptand pozitia binestiuta a snobilor gata sa-si atarne pe ei, prin balcoane ori pe masini steaguri straine refuzand sa te mai recunoasca daca le spui cateva cuvinte in romana, dar nici un exces de patriotism exteriorizat nu ti-ar ajuta in alta parte sa te descurci fara a fi oarecum ignorat ori refuzat "elegant" .. cu "manusi", cu diplomatie.
Daca ai trai prin alte locuri decat Romania, poate ai avea prilejul sa intelegi singur care este durerea cand ti se intoarce spatele ori ti se stramba din nas atunci cand iti afisezi deschis obasia. Si acest fapt ii doare mult mai mult si ii afecteaza direct pe romanii din afara, dacat i-ar face sa sufere pe cei din tara.
despre publicatie - de samadhi la: 19/02/2005 14:37:31
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Am scris sentimentele,da,insa altii isi pun durerea, altii au o alta problema, fiecare cu problemele lor... dar asta nu inseamna ca fac public ceva nici nu ma cunoasteti, nu am dat nume,adresa... nu stiti cine sunt! Nu e nimic public, acestea sunt doar cuvinte scrise, asternute in acest site, ca multe altele... atat ca e vorba de IUBIRE, in rest nu e nici o diferenta... cine poate spune cine sunt? Nu stiti cum arat... ce varsta am, ce viata duc.... practic nu se stie nimic.
contra argument la rebus si cartile noi... - de donquijote la: 20/02/2005 20:42:01
(la: suflet ratacit)
mi-a placut comparatia cu rebusul, dar trebuie sa privim relatia nu in mod static ci in evolutie (asa cum ne-a invatat dialectica). definitiile rebusului trebuie schimbate din cand in cand ca altfel devine rutina (sa citesti acelasi rebus deja completat).
la fel si cu cartea: o carte buna (ca si un film bun), poti s-o recitisti (revezi) de nenumarate ori fara sa te plictisesti. deacord ca din cand in cand mai sari sa ajungi la pasajele mai interesante, dar asa e viata. o mai iei si pe scurtatura.
cat despre o carte noua, daca aia veche e buna si interesanta (si cu copertile in buna stare), una noua daca nu e la nivel, maximum te uiti la ea in vitrina sau o rasfoiesti frugal si tot la aia veche te intoarci.
barbatul care are o sotie iubitoare cu putina imaginatie (sa schimbe definitiile...) care face un efort rezonabil de pastrare a aspectului exterior si nu are dureri de cap prea frecvent, nu e in pericol sa fie atras de altele. maximum mai intoarce capul dupa vreo blonda mai fardata... dar nu mai mult.
pe scurt 100% deacord cu Anisia
toleranta!? - de giocondel la: 03/03/2005 00:52:18
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
am avut rabdare si timpul sa citesc absolut toate comentariile pe acest subiect.

in primul rand pentru ca Little eagle a mai povestit cu mine pe privat despre ceea ce simte si nebunia regasirii cu iubita lui,am vazut si poze chiar si sa stiti ca is frumosi amandoi:):) deci am fost curioasa sa vad reactiile cafengiilor la acest subiect...

desi cafeneaua este un taram virtual, sunt oameni totusi in spatele pseudonimelor, oameni cu bucuriile si durerile lor, cu impliniri si neimpliniri, cu aspiratii, vise,copii, pisici...si oamenii astia ma intristeaza tare cand se incapataneaza sa isi priveasca unii altora defectele si sa se uite numai la ceea ce ii indeparteaza si alieneaza uniii de altii...pentru ca fiecare din noi are un potential frumos, calitati pozitive si a fost creat in esenta nobil si divin.

cu parere de rau insa , am observat ca majoritatea comentariilor facute, de ambele parti, sunt mai de graba un desfrau al orgoliilor ranite ... de ambele parti!..asa ne injosim singuri.

ce e cu voi, oameni buni? zau asa?? pe samadhi si ozzy ii inteleg un pic( de si sa fiu "ei" as sta in banca mea nu mi-as risipi energia in conflicte, mi-asa concentra-o spre iubire only), ca ei au vrut sa Celebreze dragostea lor si... lumea, hopa, hai sa ii rupem pe astia in paishpe... NU stiti ca asa sunt oamenii care iubesc, nu se satura sa vorbeasca despre celalalt, vor ca tot universul sa auda ce si cum simt ei?? ( da, unii oameni sunt asa iar altii sunt introvertiti, vor sa traiasca cat mai intens totul si tin emotiile prizoniere, nu vor sa puna in cuvinte, sa infatiseze altora comoara lor, de teama sa nu o piarda ..sau din alte motive).Omenii au opinii diferite, gusturi diferite si in acelasi timp si Iubesc diferit.cate inimi, atatea iubiri, cate flori atatea arome..

uneori a fii sincer inseamna a fi lipsit de diplomatie, inseamna a fi egoist si a prefera sa ii ranesti pe cei din jur, a nu tine cont de impactul cuvintelor tale aupra sufletelor asupra carora le indrepti...eu chiar daca as crede ca iubirea lor nu e reala ( ceea ce nu cred: in fapt nu cred nimik pentur ca nu ii cunosc personal, dar le doresc numai bine) mai degraba m-as abtine de la comentarii decat sa le dau in cap cu sapa, numa asa sa ma simt eu bine ca am zis adevarul si ceea ce gandesc.

uneori, e bine sa incurajam pe cei din jurul nostru, chiar si in lucruri aparent crazy, iar daca nu as simti ca trebuie sa incurajez ( din pct de vedere moral sau cine stie ce alte alea)..macar nu as sari la jugulara omului, m-as abtine.

de ce? pentru ca e mai sanatos sa acorzi sanse oamenilor, sa fii optimist, sa speri, sa gandesti constructiv...sa crezi in dragoste, pentru ca iubirea este forta numarul unu in acest univers, in intreaga creatie, puterea atractiei este sursa existentei noastre, dragostea divinitatii fata de noi este cauza creeri noastre...in general, subiectul asta mi-a lasat o senzatie de amar, de neimplinire, de o multime de frustrari iesite la suprafata...si iata ca si eu intru incet incet in taramul intunecat al criticii de dragul criticii..nu e bine, dragi cafengii sa ne certam de geaba..hai sa ne iubim un pic, chiar daca nu ne cunoastem, suntem cu totii oameni, cu experiente diferite, cu opinii diferite dar in esenta ne asemanam.
si sa fim toleranti unii cu altii, chiar daca ne analizam unii altora hibele si lipsurile, sa ne amintim mai intai de propriile noastre slabiciuni...sa lsam ego-ul la o parte si sa fim sinceri cu noi insine, despre noi insine...daca am face asta mai des am schimba poate foaia si atitudinea si nu ne-am ataca unii pe altii, de dragul de a ne simti superiori altora..am fi mai buni mai intelegatori, ar fi mai putin conflict si lipsa de unitate si dragoste.Nu e greu, totul e sa vrem, macar un pic..si sa incercam...
"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

dragostea pe net - de maya net la: 03/03/2005 01:45:49
(la: Dragoste prin Internet)
despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.
Cata durere, ma impresionea - de (anonim) la: 04/03/2005 20:54:31
(la: Ce vrei tu?)
Cata durere, ma impresioneaza capacitatea de a asterne pe hartie aceste trairi pe care toti intr-un moment al vieti le am avut, cu mai multa sau mai putina intesitate.Eu am ajuns la concluzia,care nu pretind a fi un adevar absolut, ca persoanele se bazeaza in actiumile lor pe instincte mult mai primare decat ne place sa recunoastem.Faptul ca ravnim la ceea ce ne este mai dificil de obtinut cred ca e un lucru pe care il pastram inca din frageda copilarie.A dori ceva greu de obtinut si a fi plictisiti de ceea ce avem la discretie, cred ca e o constanta...Oare secretul este echilibrul.
Dragostea pe net-O iluzie - de Prism la: 06/03/2005 00:44:39
(la: Dragoste prin Internet)
Dragostea adevarata (nu emfatica) presupune interactiune umana, atingere, miros, vaz...se simte, se aude si de cele mai multe ori apare prin intermediul celui de-al saselea simt. Nu are nimic de-a face cu statutul social, apartenenta de clasa, culoarea pielii, accentul, venitul samd. Chestia este ca intermediata de net, interactiunea umana devine unidimensionala, well, bi-dimensionala ca sa fiu exact ;) mult prea restrinsa ca sa fie completa. Si atunci fiecare dintre parti, presupunind ca nu exista motive ascunse, si Doamne ajuta sint destui de-astia, incearca sa suplineasca lipsa celorlalte senzatii prin imagini create de cuvintul scris...isi creeaza o imagine idealizata despre celalalt. Si atunci apar necazurile generate de lipsa de informatii, sau informatii distorsionate de cuvintul scris pe net. Ca sa nu mai adaug ca mare parte a celora care sint dispusi sa-si caute fericirea/jumatatea pe net sint nefericiti ei insisi, nemultumiti si neimpliniti, umbla pe net in speranta ca cineva le va umple golul interior. Ca sa nu divaghez...Dragostea pe net, daca exista este artificiala si din toate cazurile pe care le stiu, sfirseste in mari, MARI dezamagiri si dureri..
#38354 (raspuns la: #38154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zi-le TC! (e corect?) - de gigi2005 la: 22/03/2005 03:12:35
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Dar stiu ca le zici! Nu pot sa spun ca nu le zici bine dar parca prea patimas. Toata discutia aceasta inflacarata dintre d-ta si d-na Z demonstraza de ce si intr-o relatie ajunge un cuvant spus aiurea pentru a prabusi un intreg esafodaj de valori pe care s-a cladit viata unui cuplu. Iar unele remarci sunt un picut cam misogine. In fond are dreptul sa spuna ce gandeste. De ce ne-am cenzura gandurile si sentimentele?
Adevarul este ca sunt barbati si barbati dupa cum nici femeile nu sunt toate la fel (asta a fost o cugetare adanca!). Unele critica altele nu. Totul se reduce la echilibru. A fi impacat cu tine si cu ceilalti este intelepciunea la care ajungem cand ne maturizam. A refuza cu eleganta, a nega fara a folosi "nu", a impune prin rugaminte, a deveni mai maleabil fara insa a pleca (,) capul sunt numai cateva dintre calitatile unei relatii de orice fel ar fi ea. Iar critica poate fi constructiva atunci cand sti sa folosesti cuvintele potrivite.
Daca s-a ajuns totusi la divort, si el si ea sunt vulnerabili. Aici nu mai exista grade de comparatie.
De regula critica ascunde o carenta de comunicare. Limitandu-ne la a conversa strictul necesar, ne trezim niste straini care se iubesc dar sunt incapabili sa arate asta. Cred ca femeia critica atunci cand este lipsita de iubire si tandrete. Cel mai marunt gest de mangaiere transforma o leoaica intr-o mielusa.
Nu va mai certati fratilor ca nu este frumos!
#40235 (raspuns la: #39601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
says me - de rembrandt la: 24/03/2005 00:05:47
(la: Maine e o noua zi)
care e diferenta intre omul creat de Dumnezeu si omul "din ziua de azi"? La rece vorbind, nu e acelasi om?
nu te inteleg gresit. n-am fost facut (si nici un m-am nascut) din greseala. si by the way, n-am zis ca tu ai fi fost facuta din greseala. so calm down... Te poarta prea departe nefastul gand.
critici adevarati? in ochii tai sau oficial?


textul tau imi pare scris in graba si aruncat la apa fara prea multa consideratie pentru ochii cititorului. dupa insignifianta mea parere, cam sufera de clisee si manierism. plus ca... sunt foarte multe repetitii si imagini care mie, cititorul, nu imi spun prea multe. Iti dau cateva exemple...

E noapte... o noapte trista, dar frumoasa ! Si luna... Doamne, ce luna ! Te-n valuie cu frumusetea ei... te adoarme... te poarta in taramuri necunoscute si triste...

- 1. acest fragment mi se pare banal (gusturile nu se discuta, insa textele da. deci eu am dreptul sa comentez textul tau avand in vedere ca imi exprim gustul astfel)
- 2. sunt (prea) multe repetitii (impresia mea). o noapte trista, dar frumoasa. luna te-nvaluie cu frumusetea ei... te poarta pe taramuri triste. Sfatul meu - mai schimba un pic cuvintele...

ii simti durerea ce greu o apasa si nu vrei decat sa-i curmi suferinta, sa-i alini durerea...

- 1. repetitii ( de fapt eu as reface prima parte complet. suna un pic moale )

Si te trezesti la cruda realitate... aerul rece al noptii patrunde, incetul cu incetul, in tot corpul tau...te simti gol, pustiit si ratacit prin drumurile moarte si sumbre al vietii... si n-ai nici un sprijin... esti singur !

- 1. dupa gustul meu/parerea mea sau spune-i cum vrei, sunt prea multe adjective. Poate ca sunt eu genul mai sange-rece-insensibilo-acrisor, insa pentru mine "te simti gol, pustiit si ratacit" insemna, in mai putine cuvinte, "te simti parasit" (sau, altfel spus : "nu te simti deloc").

Dar nu stie nimeni oare ca ca el, OMUL, a fost facut din iubire ?! Nu stie nimeni oare ca acest sentiment atat de pur sta la baza noastra, a tuturor ?!

- 1. (din nou dupa parerea mea) - semnele de punctuatie pot sa induca in eroare cititorul - ?! ?! ! , etc. Citind textul tau, am avut mereu impresia ca... tipi.
- 2. cred foarte drept ca "acest sentiment atat de pur" is a big cliché.

so... multe cuvinte in plus, banalitate cat cuprinde, etc. etc. etc.


da, ti-am citit tot textul. iti dau in scris.
si as mai putea sa zic multe... dar ma opresc aici... pentru ca nu se merita.


P.S. - eu, cel putin, cand imi scriu textele... nu prea merg pe principiul 'gusturile nu se comenteaza'.


________
keep it simple...
#40566 (raspuns la: #40427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...