comentarii

comparatie cu cuvintul durere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
durerea exilului - de miguelstil la: 30/03/2005 15:19:55
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
Honey, nu am vrut sa-mi dai dreptate... am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg perfect. Tu simti nevoia sa faci ceva, sa-ti vindeci dorul si durerea... si senzatia aia tampita ca "ai tradat" pentru ca, atunci cand alegi sa traiesti in alta tara, majoritatea celor lasati acasa or sa te priveasca intr-un fel ciudat, cu un aer de repros si, chiar daca nu vor spune nimic niciodata, o sa le citesti nelinistile, invidia chiar, in ochi. "Ai plecat ca sa-ti fie mai bine! Iar noua ne e greu." Si asta nu e de ajuns. Pentru ca, dupa ce pleci, stii: nu e mai bine. E un fel de moarte: iti impietreste inima, incet, pentru ca te lovesti de realitati pe care sufletul tau, prin excelenta romanesc, nici macar nu le putea concepe.
Si ti-e frica sa te intorci, pentru ca, daca te intorci, cei de acasa te vor privi ca pe un invins ori o invinsa: "nu ai reusit acolo, si te-ai intors cu coada intre picioare aici."
Nu te-ar durea atat de mult ignoranta strainilor daca nu te-ai lovi de ignoranta celor din acelasi neam.
Eu am plecat din tara pentru ca m-am indragostit, am crezut in el, m-am casatorit... m-a inselat, divortez. Trebuie sa mai stau cateva luni, pana ce sentinta e definitiva. Apoi nu stiu ce am sa fac. Poate o sa o iau de la inceput in Romania. Poate in alta tara? Oricum, nu in satul asta uitat de lume.
Ce simplu! Ce poveste veche. Stii ce mi-a spus un "prieten"? Ca am capatat exact ceea ce am cautat, pentru ca m-am aruncat, ca ultima prostituata, in bratele primului strain cu bani. El a fost printre cei mai "bravi". Ceilalti prieteni nu au spus nimic, nici pro, nici contra. Ma ignora. Isi amintesc de mine din cand in cand, asa cum iti amintesti de unul dus dintre cei vii.
Nu am plecat pentru bani. Nu. Dar nu sunt o ipocrita si recunosc: financiar e ceva mai bine aici. (Nu mi-a lipsit niciodata nimic in tara). Dar sufletul nu poate fi cumparat, si sufletul meu tanjeste dupa viata. Romania e viata. Aici... sunt ingropata de vie.
Am un job bun, imi place ce fac. Si ce fac eu pentru Romania? Simplu: sunt PR consultant aici. Fiecare client care ma intreaba de unde vin primeste acelasi raspuns: din tara lui Brancusi. Din tara Nadiei Comaneci, a lui Ionesco si a lui Cioran. Oh, da, din tara lui Hagi! Si a lui Dracula, daca vreti. Sunt din tara unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Pe scurt, Romania. Unii isi mai imintesc de Revolutie si de Ceausescu - stirile, nu-i asa? Am o gramada de poze cu mine. Cine vrea sa afle ceva despre frumusetea Carpatilor nu are decat sa arunce o privire pe biroul meu... Asta fac eu pentru tara: o respect. Nu voi face nimic care sa ma faca de rusine si sa puna astfel o pata, cat de mica, pe numele Romaniei.
Mai mult nu pot. Nu inca.
#41232 (raspuns la: #41158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
durerea - de (anonim) la: 31/03/2005 23:00:41
(la: Durere)
Da,doare mult,doare al dracului de tare si te intrebi:de ce? trebui sa trec prin toate astea,de ce?pana la urma nu am dat nimanui in cap,cu ce am gresit atat de rau de trebui sa suport chinurile acestea groaznice si inca odata:de ce eu?
Si parca totul in jurul tau iti face in ciuda,oamenii,strazile cu rutina lor aparent atat de fericita,de ce tocmai eu trebui sa suport durerea unei pierderi?de ce tocmai pe tine?de ce durerea nu trece?pana cand?ma simt silita de puteri si.....totusi viata merge inevitabil inainte
iar tu andrusca ai darul scrisului si durerea pierderii
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
Esti mult prea pornit, Yrch - de (anonim) la: 12/04/2005 00:56:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tocmai, tu ma judeci pe mine iar nu am judecat pe nimeni.......ca sa raspund cu armele tale, tot Iisus a spus "Nu judecati si nu veti fi judecati" (ma rog, nu retin exact cuvintele, ci doar ideea )... am spus ca doar ma irita la culme vanitatea crestinilor "inflacarati" de a demostra suprematia unei religii asupra alteia, si mi-am expus parerea a ceea ce cred eu in aceasta privinta. Nu ai comentat nimic despre acea responsabilitate pe care NOI o avem asupra lumii si viitorului, sau despre picatura de Ocean care suntem fiecare in infinitul Ocean de Iubire pe care noi il numim Dumenezeu. sau ca El nu este frica ci Iubire. Probabil ca nici cu acestea nu esti de acord. Nu contest, ba chiar cred ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si a venit nu numai ca simplu Invatator ca sa ne calauzeasca, ne-a aratat prin modelul sau ca oricine poate.... DAR ceea ce eu am afirmat in mesajul precedent, si ceea ce inteleg din mesajul esential cu care a venit Iisus este ca si noi toti suntem Fii de Dumenezeu.....noi suntem dumnezei...dar noi trebuie sa ne reamintim acest lucru (picatura din ocean....nu poti desparti picatura de ocean, divinitatea de Divinitate, lumina de Lumina)..ceea ce spun eu este o blasfemie si insulta la adresa Domnului, asa-i? Biblia e o metafora intreaga, interpretata mult prea rigid de fetele bisericesti, mai ales rigid ptr timpurile care vin, schimbarile spirituale pe care le vom trai cat de curand (curand inseamna cativa ani), si chiar zilele trecute am aflat, si rectific ultimul mesaj....masa critica inca omenirea nu a atins-o dar se va intampla de la o clipa la alta...nu pot decat sa ma bucur.
Da, Iisus nu este ca mine, este o entitate de lumina mult mai evoluata decat mine spiritual, el stie Cine este, eu inca Nu...asta nu inseamana ca eu, ca si noi toti nu putem fi ca El. Si da , cred ca singura calauza adevarata suntem noi insine (nu vad nimic orgolios in asta hahaha mi-era mult mai usor daca as fi avut posibilitatea de evolutie pe mainile altcuiva mai "rasarit" ca mine)....da, vin avatari ptr noi, vine Iisus, vin Buddha, Krishna sau altii mai "mici", ca de ex Socrate, fiecare cu misiunea sa, de a ma ajuta sa imi amintesc cine sunt eu cu adevarat, dar nimeni , absolut nimeni nu da examanele vietii in locul meu si nimeni dar absolut nimeni nu traieste in locul meu, si nu are experientele mele...pana la urma fiecare prin eforturile proprii reuseste, iar Calauza este in noi. Degeaba am cerut ajutor si sfaturi in stanga si in dreapta, daca ti se ofera e ca si cum ti s-ar fura roadele pe care ar trebui sa le obtii singur ( si nu e o chestie egoista). Asta am descoperit prin lectiile pe care mi le-a oferit viata in ultimele luni si asta cred, probabil si asta este o blasfemie pt tine...dreptul tau, si respectul pt tine de a crede asa si nu incerc cu nimic sa te conving ca eu am dreptate si tu nu, sau invers...mi-am expus doar parerea a ceea ce cred eu. Ah, si ca sa iti raspund si la intrebarea cu extrasele despre reincarnare: la una din manastirile de pe Sf Athos exista un document cu extrasele originale din Biblie, si din cate stiu exista marturii si in documentele secretel ale Bibliotecii Vaticanului. Plus ca ideea aceasta vehiculeaza demult, si am amintit-o ptr ca am vazut ca a mai scris cineva despre aceasta cand am lecturat pe sarite mesajele. Bancul e un simplu banc.....era o gluma!!! cand cititm un banc, ar fi bine sa ne destindem, si sa lasam chestiile serioase ptr momentele serioase.... nu am venit cu un citat al lui Iisus ci cu esenta invataturii lui: iubirea (iubeste-te pe tine, iubeste-l pe aproapele tau si problemele se rezolva...hahaha...adevarat dar chiar era in interiorul unei glume).
Ok, imi pare rau ca arunci cu venin... ca spun "tampenii" si "imi permit sa judec"..... nu ar fi trebuit, eu nu am facut-o si tu ai tot respectul meu, chiar daca parerile noastre difera, este dreptul tau de a te ghida dupa propriile credinte, pe care eu nicidecum nu le gasesc si nu le cataloghez "tampenii". Nu gasesc nici o cale gresita, si nici alegeri gresite, toate duc tot Acolo, doar ca difera drumul parcurs, daca preferi meri infloriti pe margine iar nu lalele ca mine.. asta e, tot in " gradina Gradinarului" ajungem amandoi. Greseala vine din " religia ta merge pe un drum gresit, este incompatibila cu Adevarul, a mea e cea adevarata si Unica" adica dorinta de a-ti impune credintele asupra altora......din pacate multi o fac (au facut-o cu forta); e dureros cat sange nevinovat a curs atatea secole in numele Domnului si al crestinismului ; e nevoie sa amintesc de sangeroasele Cruciade ( cu scop economic si poltic dar pretext religios) sau de Inchizitie, misiunile crestine din Africa, cele doua Americi, sau Asia (desi in Asia impactul nu a fost nici pe departe sangeros deorece nu s-a reusit patrunde ) s.a.m.d.?
Nu este cazul....

Numai bine, Daniela
("anonima" :-))

#42974 (raspuns la: #42689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rembrand - de reddana la: 13/04/2005 19:33:49
(la: cum percepeti viata?)
Vazuta de tine viata e extrem de frumoasa, o dulce durere as putea spune:)
Ce ciudat! Toata lumea are pareri aproape identice, dar sunt spuse de fiecare in felul sau si sunt cuvinte frumoase spuse aici.. dar eu cred ca am intrat prea mult in domeniul filosofic...



Nu neglija copilul din tine si vei trai inzecit!:)
#43375 (raspuns la: #43238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
(la: Despre educatie...)
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
anib - > eu nu traiesc prin comparatie - de Simeon Dascalul la: 20/04/2005 16:42:40
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
> eu nu traiesc prin comparatie si furtul nu se explica cu 'si altii fura'' e chestie de civilizatie pe
> care noi care am avut doar putintica inainte de a deveni colonie rusa am pierdut-o definitiv

Dar nu pricep de ce ar fi trebuit să ne fi dovedit noi mai cu moţ ca alţii, când comunismul a dat aceleaşi roade peste tot. Să-ţi ţii mâinile acasă, când furtul e necesar şi tolerat e prostie foarte nocivă, nu civilizaţie. Oamenii se adaptează. Am fost plasaţi cu forţa într-un sistem şi am încercat să supravieţuim. Dacă am ajunge să trăim în condiţii în care munca ar fi recompensată şi furtul prea riscant, ne-am adapta şi la astea.

> ce forma aberanta si represiva vorbesti? eu nu am fost membra de partid ca nu am vrut si nu
> mi-a facut nimic, am primit catedra la 3 scoli

Aberant – mă gândeam la demolări, la lipsurile din ultimii ani ai comunismului - lipsuri pe care le admite toată lumea, deşi cei mai nostalgici susţin că ar fi fost aşa numai până se plăteau datoriile. Şi cel mai mult la sovietizarea extremă a economiei care ne-a plasat chiar înapoia celorlalte ţări ex-comuniste.

Din câte povestesc cei ce au trăit atunci nu erai deloc obligat să intri în partid, dar era o condiţie sine qua non pentru a urca pe scara ierarhică. Iar la demonstraţii lumea mergea ca să nu aibă necazuri în plus. Oricum, spre sfârşit, când după semnele din afară se vedea că sistemul stă să pice se spune că se instaurase o stare de lehamite, în care se închideau ochii la multe „evaziuni” pasive din vechea disciplină comunistă.


> bine zici ca nu stii ptr ca eu am prieteni polonezi si cehi si stiu ca au murit pe capete de la ei
> ca nu l-au omorit pe walesa si havel, acestia erau persoane importante de renume
> international,

Nu mă pronunţ pentru că nu am citit deloc despre lupta anticomunistă din ţările respective şi în concluzie nu pot să emit aprecieri despre cât au stat cei în cauză la puşcărie, cât de contondent le-a fost tratamentul aplicat, cât s-a băgat vestul, Vaticanul, etc.
Dar continui să cred că o poliţie politică ce lasă vii şi nevătămaţi nişte dizidenţi ţapeni seamănă mai mult cu nişte poliţişti occidentali încercând să-i mute din drum pe manifestanţii Greenpeace, decât cu securitatea noastră descrisă ca o organizaţie omnipotentă şi omniprezentă.

> sustinuti din afara ptr ca au dovedit ca erau oameni integri care se luptau ptr poporul lor,

Sigur o fi fost ceva susţinere externă, poate decisivă. Dar n-aş povesti nici pruncilor de grădiniţă că ăia s-or trezit să treacă la acţiune de dragul esticilor obidiţi. Aşa ai putea să spui că ne-or dat pe vremuri în custodia lui Stalin crezând că ăla o să aibă mai bine grijă de noi.

> ca ne-am dorit sau nu probleme am avut girla, macar sa ne fi impotrivit nu sa colaboram cu ei
> si sa zicem mersi ca la bucuresti era mincare

Păi dacă nu-ţi plăcea şi nu-ţi plăcea regimul ce puteai să faci? Să-i trimiţi o scrisoare de protest lui Ceaşcă sau să-ţi încerci norocul forţând graniţa? Parcă-i de preferat să faci comenzi de aprovizionare când mere vreo cunoştinţă la Bucureşti. La noi era o oarecare bişniţă de graniţă, poliţia nu se băga – oricum sistemul îşi trăia ultimele zile - şi ţin minte, când mergeam la Arad sau la Timişoara cum îmi cumpărau ai mei de la bişniţari gumă ungurească cu abţibilduri. Poate că într-adevăr erau oraşe mai bine sau mai prost aprovizionate. Dar fiecare încerca să profite de ce avea, dacă la bucureşteni era mâncare mai multă, la noi era în schimb trafic de frontieră.

> nu e dovedit nimic si ai vazut ce s-a intimplat cind am iesit in strada, si nu toti

Mă gândesc că era nevoie de câteva victime de bună credinţă ca să se simuleze o mişcare internă spontană.

> nu-i adevarat. daca nimeni nu da se dezobisnuiesc
> ma faci sa rid si sa-mi aduci aminte ca in tara in care sunt nu merge sistemul de educatie si
> fiecare da vina pe faptul ca nu au ba computere ultimul racnet ba aia ba ailalta
> de standarduri morale si disciplina nu pomeneste nimeni asa si tu cu cresterea veniturilor

Teoretic sună foarte frumos să nu mai dea nimeni şi nu va mai fi şpagă. Dar hai să luăm nişte aplicaţii practice. Să zicem că tu (dacă vârsta nu o mai permite pune-o pe fiica ta în ecuaţie) urmează să naşti într-un spital din România. Ai avea curajul să te duci fără nici un ban pentru infirmiere, asistente, doctori? Ai merge la noroc cu viaţa ta şi a copilului ca să respecţi principiul anti-şpagă? Sau un exemplu nu chiar atât de dramatic – tră să-ţi depui actele pentru facultate. Preferi să ai timp să toceşti pentru admitere sau te distrează să stai pe la coadă? Coadă de douăzeci, spre sfârşitul perioadei de înscriere ajungând la cincizeci de oameni, repetată că n-ai reuşit să înţelegi cum vor actele doamnele extrem de politicoase de la secretariat? Plus drumurile sau cazarea când stai în alt oraş. Sau mai bine vii cu cafea / ciocolată şi discuţi afară cu cunoştinţa, ţi se explică pe un ton relativ urban dacă-i nevoie de matricolă sau numai de media de la bac, dacă actul cutare trebe în copie legalizată sau numai un xerox, ce format de poze, ce declaraţii pe propria răspundere tră să dai, etc.. Predai actele complete tot afară şi în aceeaşi locaţie primeşti în ziua următoare tot ce-ţi trebuie ca să te prezinţi la examene. Foarte civilizat.

Partea cealaltă, „primitorii” pot argumenta că sunt plătiţi prea prost ca să refuze ce mai pică pe alături. Câtă vreme nu vor fi venituri decente nu poţi opri oamenii să şi le completeze cum pot. Iarăşi dacă nu vor fi pedepse consistente şi des aplicate n-or să se dezobişnuiască să ia.


> inteleg ca 3 tari care formeaza romania nu au multe in comun afara de limba

Întâi că diferenţele nu-s cine ştie ce şi în al doilea rând ce propui? Să dăm restul Moldovei la ruşi, mă rog, ucraineni, Transilvania la unguri, restul Banatului la sârbi, Oltenia, restul vechiului regat şi Dobrogea vecinei din sud ca să fie ca pe vremea ţaratului protobulgar?

> ba era, ca daca generatia asta nu face nimic de la cine sa asteptam?

Tră să mărturisesc că atunci când am dat la facultă m-am gândit exclusiv la viitorul meu, nu la propăşirea neamului. Dacă pe când termin or să fie salarii ca acum, va trebui să plec în afară. Nu cu plăcere, nu imediat, dar va trebui să plec. Sau cum zice un prof de-al nostru „noi producem pentru Canada”.

> poate a fost virsta de aur in bucuresti. intreaba-i pe cei carora l-i s-au luat paminturile, casele
> si cei din puscarii ce virsta de aur a fost, dar ai grije sa nu-ti dai numele

Din cei bine situaţi înainte mulţi au fugit din ţară sau au fost exterminaţi la canal şi prin puşcării. Generaţia de azi provine în mare măsură din cei pe care comunismul i-a „adus de la sapă” şi nu au de reproşat sistemului un prejudiciu familial concret, ci doar ce ar putut fi azi dacă ţara s-ar fi dezvoltat altfel. Dar ăsta-i un raţionament prea întortocheat pe care puţini îl realizează.
Pentru cei mai mulţi perioada „şi bani, şi produse” aproximativ din anii ’70 a fost cea mai bună pe care-au trăit-o. Probabil e o imagine subiectivă, care câştigă mult din tendinţa de idealizare a trecutului. Oricum pentru prea puţini a adus revoluţia foloase vizibile.

> cum sa schimbi ceva si sa progresezi daca nu muncesti, furi si zici bravo la toate nulitatile?

O să muncim când va merita să munceşti, n-o să mai furăm când va fi mai rentabil şi mai puţin riscant să fii om cinstit.
#44520 (raspuns la: #44308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
una dintra cartile mele de pe noptiera-DEMONII - de gina_alberta la: 21/04/2005 04:52:28
(la: Ultima carte)
...o citesc pentru a doua oara...as vrea sa postez o interpretare si o analiza strict subiectiva asupra cartii, pentru a nu ma impiedica de cliseele obiective analitice ale notelor explicative. Relatez ca axact ACUM am inchis cartea, am terminat-o, a.i. concluziile mele pot parea in mod disperat extreme.....imi place Dostoievski pana la invidie!! Nu vreau sa dau detalii legate de opera deoarece probabil ca as mazgali-o, ci doar impresii personale si sa descriu impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea....La terminarea ei, "am cazut in nesimtire", precum insusi autorul spune despre Dasha....la propriu mi s-a zbarlit parul de pe intreg corpul si am avut un sentiment de plinatare, insa acest sentiment era oarecum constrans de regret...uneori vezi lucrurile atat de clar si stii exact ce trebuie sa faci...acest sentiment este atat de real incat e dureros...cartea m-a invatat, ca si cand nu as fi stiut, ca viata e intr-adevar complexa...aceasta carte ascunde in ea imprevizibilitatea si acesta este stalpul de care ma leg in fiecare fragment si pe care il urmaresc pe parcursul cartii, de asemenea tehnica personajelor de manipulare...desi, asa cum am mai zis, am citit-o pentru a doua oara, cartea imi pare in mod concis imprevizibila...imi pare rau ca uneori ma las purtata de spiritul critic si nu iau lucrurile ca atare...observ tehnica relatarii si scap unele detalii necesare care au datoria de a manipula cititorul....SI...ca sa nu mai aberez prea mult, inchei in cateva cuvinte: aceast fenomen literal a imbinat la nivel spiritual doua concepte care se resping in mod formal: nebunia cu luciditatea.
Complexitatea cartii imi permite sa ma sustrag recunoscand ca sunt multe alte aspecte pe care nu le-am atins in "comentariul" meu...sper totusi ca in fata celor care au citit cartea sa-mi fie intelese gandurile, iar pentru cei care n-au citit-o sa fi reusit sa le deschid curiozitatea.CITITI-O!
abstract, limbaj - de Cassandra la: 25/04/2005 00:02:45
(la: Papa)
Am folosit “personal” in sensul de apartinind persoanei. O persoana poate avea o conceptie proprie despre divinitate, diferita de cea propagata de religiile organizate.

In ceea ce priveste notiunea de abstract, desi este adevarat ca este foarte complexa, nu-ti bate capul - intelege in text abstract ca opusul notiunii de concret.

Despre limbaj – cred ca e mai probabil ca limbajul sa fi permis gindirea abstracta decit invers.Este interesanta existenta de triburi umane al caror limbaj desi bogat in cuvinte, este lipsit de o serie de termeni abstracti – de exemplu au cuvinte pentru fiecare culoare in parte, dar lipseste din limbaj cuvintul “culoare”.
Nimeni nu stie exact cum a aparut limbajul articulat care i-a permis omului sa comunice informatii mult mai complexe si mai detaliate in comparatie cu celalte animale. La aparitia limbajului au contribuit multi factori printre care structura cerebrala, aparatul vocal, etc. Poate ca anumite caracteristici ale omului primitiv, cum ar fi posibilitatea de a emite sunete articulate, au reprezentat un avantaj evolutiv.


#45318 (raspuns la: #45212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sau ??? - de daizagor la: 28/04/2005 10:01:31
(la: Oglinda Sparta)
Imi incolacesc si eu miinile. Simt cum imi pulseaza singele, ma doare capul. Simt ca ceva lipseste, simt pentru ultima oara. Tot plinge. Acum nu mai inteleg. De fericire? Parca vrea sa spuna ceva, la inceput sopteste, apoi din ce in ce mai tare. Citeva cuvinte parca erau rostite intr-o limba uitata de timp, limba pe care o vorbesc doar gindurile. Le aud din departare, ciudat, de foarte departe ...



... valurile se scurg, paseste peste granita; Ce bun si ce rau ai vazut, va fi sters de lumina. Vei fi una cu noi, dupa drumul lung ....



Totul se rupe bucati, din toate colturile apar amintiri noi, trec unele peste altele, sterg ultimele pete de intuneric. Fosnetul prafului frunzelor uscate, zbuciumul valurilor, suieratul vintului, toate se contopesc, arome uitate de veacuri zburda prin aer. Totul este aici. De pe pereti coboara umbrele, ciinii se scoala din zapada, toti se aduna in jurul nostru. Cu frica, privesc cum se destrama visele, cum imi dispar ultimele bucati de viata din lumea condamnata la moarte ...



Adiere alba ... linistea imi sparge timpanele, totul si nimicul izvorasc din acelasi loc, doar ticaitul bolnav al ceasului se mai aude din cind in cind, apoi dispare, dispare bataia inimii, ultima bataie sparge totul ...



Este frig si intuneric.



O durere sfisietoare ma trece prin tot trupul. Nu ma pot misca. Si ceva ......


Fuck ... am obosit...
The Da Vinci Code' si ideea Feminitatii Sacre - de a rose la: 08/05/2005 18:12:34
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
buna duda

am dat peste anuntul tau si am citit si ceva din celelalte de pe site.
eu una nu stiu pretul acestei carti in tara, I am just now reading the book in English(eu am inceput sa citesc cartea in engleza deoarece sunt bilingva). pot sa-ti spun ca mi-a fost cumparata din Londra, am platit doar 6 lire sterline si 99 pence, ceea ce face aprox. 7 lire( intre 350.000-370.000 lei) si nu pretul de 18-19 euro(in jur 650.000lei), pret pe care l-au platit cei care au achizitionat-o din tara, un pret exorbitant in comparatie cu cat se vinde ea in UK. Iar daca stii engleza,eu una te sfatuiesc sa citesti cartea in limba originala.

Eu sunt acum la mijlocul ei, nu stiu cat anume din toata informatia este adevarat sau nu, dar un singur lucru stiu ca aceasta carte a facut milioane de oameni sa citeasca mai mult, sa se documenteze si sa nu creada totul cu ochii inchisi. Aceasta carte asa cum a fost scrisa(dupa unii extraordinar de bine, dupa altii 'pathetic') face pe multi sa-si puna o multitudine de intrebari, sa se informeze si sa incerce sa realizeze ei,insisi, ce e adevarat si ce nu.

E mare lucru ce a facut Brown cu aceasta carte deschizand ochii multor oamenilor, trimitindu-i la Biblie(pe care multi din pacate nu o citesc) si la ideea ca aceasta carte nu a cazut din Cer, ci ca EA a fost scrisa de oameni(multi pretinzand ca de barbati, eliminand idea feminitatii sacre, femeia ea care concepe viata in pantecul sau si fara de care aceasta lume nu ar exista, femeia care a fost inlaturata si ponegrita milenii de-a rundul), de muritorii de rand mai mult sau mai putin subiectivi sau obiectivi, aceasta carte trimitite cititorii la istoria 'Istorie'si la istoria 'Artei' si la stiinta, trimitandu-ne la medicina si la omul Vitruvian al lui Da Vinci, apoi la simbolism, intelesul unor cuvinte care peste secole s-a deteriorat, cuvinte si simboluri care avand cu milenii in urma conotatii pozitive, au astazi conotatii negative sau invers, cuvinte si simboluri care avand cu milenii in urma conotatii negative, au astazi conotatii pozitive.

Eu una cum am spus nu am terminat inca cartea, dar stiu de acum ca e mult de citit si mult de aprofundat pentru a-mi da raspunsul la propriile-mi intrebari pe care mintea mea le proceseaza acum pentru mine, insami.

Cu cateva saptamani inainte de a achizitiona aceasta carte, urmarind, BBCworld, anumite programe, privind, confictele mondiale dintre diferite tari la diferite colturi indepartate ale lumii si problemele sociale mondiale, mi-am pus o simpla intrebare la care sper sa gasesc raspuns candva:

-----De ce majoritatea razboaielor si conflictelor si varsarea de sange suferinta anumitor natiuni in istoria trecuta si prezenta care se face sub ochii nostri au fost si sunt cauzate de puterea masculina, de barbati, care ei, insisi, prin natura lor umana, prin decizia lui DUMNEZEU, nu au fost inzestrati cu marele har de a concepe viata in pantecul lor?

Masculinitatea e cea care nu poate concepe viata in trupul ei in schimb o poate distruge? Cine da acest drept? Oare dorinta bunului Dumnezeu asta a fost, ca Masculinitatea sa conduca aceasta lume? Poate bunul Dumnezeu a incercat de milenii,dupa moartea si reinvierea lui Hristos sa transmita un alt mesaj!'-------Poate.. mesajul ca Barbatul si Femeia sunt egali si ca cea care concepe in pantecul sau VIATA, perpetuand Umanitatea este Femeia si nu Barbatul!si ca aceasta putere sublima este una pe care Masculinitatea nu o va avea niciodata!Cui a lasat Hristos cu adevarat responsabilitatea de a forma BISERICA si de a duce cauza Divina mai departe?Feminitatii Sacre sau Masculinitatii?---------Aceasta carte da un raspuns, pe care unii il considera defaimator la adresa Bisericii, si NU la adresa lui Hristos! si pe care altii il apreciaza si elogiaza.

Exista multe intrebari care asteapta raspunsuri in mintea umanitatii! Si poate raspunsul adevarat toti il vom afla la momentul stingerii vietii fiecaruia!
#47566 (raspuns la: #43267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'The Da Vinci Code' si ideea 'Feminitatii Sacre' - de a rose la: 08/05/2005 18:29:17
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Buna 'duda'

am dat peste anuntul tau si am citit si ceva din celelalte de pe site.
eu una nu stiu pretul acestei carti in tara, I am just now reading the book in English(eu am inceput sa citesc cartea in engleza deoarece sunt bilingva). pot sa-ti spun ca mi-a fost cumparata din Londra, am platit doar 6 lire sterline si 99 pence, ceea ce face aprox. 7 lire( intre 350.000-370.000 lei) si nu pretul de 18-19 euro(in jur 650.000lei), pret pe care l-au platit cei care au achizitionat-o din tara, un pret exorbitant in comparatie cu cat se vinde ea in UK. Iar daca stii engleza,eu una te sfatuiesc sa citesti cartea in limba originala.

Eu sunt acum la mijlocul ei, nu stiu cat anume din toata informatia este adevarat sau nu, dar un singur lucru stiu ca aceasta carte a facut milioane de oameni sa citeasca mai mult, sa se documenteze si sa nu creada totul cu ochii inchisi. Aceasta carte asa cum a fost scrisa(dupa unii extraordinar de bine, dupa altii 'pathetic') face pe multi sa-si puna o multitudine de intrebari, sa se informeze si sa incerce sa realizeze ei,insisi, ce e adevarat si ce nu.

E mare lucru ce a facut Brown cu aceasta carte deschizand ochii multor oamenilor, trimitindu-i la Biblie(pe care multi din pacate nu o citesc) si la ideea ca aceasta carte nu a cazut din Cer, ci ca EA a fost scrisa de oameni(multi pretinzand ca de barbati, eliminand idea feminitatii sacre, femeia ea care concepe viata in pantecul sau si fara de care aceasta lume nu ar exista, femeia care a fost inlaturata si ponegrita milenii de-a rundul), de muritorii de rand mai mult sau mai putin subiectivi sau obiectivi, aceasta carte trimitite cititorii la istoria 'Istorie'si la istoria 'Artei' si la stiinta, trimitandu-ne la medicina si la omul Vitruvian al lui Da Vinci, apoi la simbolism, intelesul unor cuvinte care peste secole s-a deteriorat, cuvinte si simboluri care avand cu milenii in urma conotatii pozitive, au astazi conotatii negative sau invers, cuvinte si simboluri care avand cu milenii in urma conotatii negative, au astazi conotatii pozitive.

Eu una cum am spus nu am terminat inca cartea, dar stiu de acum ca e mult de citit si mult de aprofundat pentru a-mi da raspunsul la propriile-mi intrebari pe care mintea mea le proceseaza acum pentru mine, insami.

Cu cateva saptamani inainte de a achizitiona aceasta carte, urmarind, BBCworld, anumite programe, privind, confictele mondiale dintre diferite tari la diferite colturi indepartate ale lumii si problemele sociale mondiale, mi-am pus o simpla intrebare la care sper sa gasesc raspuns candva:

-----De ce majoritatea razboaielor si conflictelor si varsarea de sange suferinta anumitor natiuni in istoria trecuta si prezenta care se face sub ochii nostri au fost si sunt cauzate de puterea masculina, de barbati, care ei, insisi, prin natura lor umana, prin decizia lui DUMNEZEU, nu au fost inzestrati cu marele har de a concepe viata in pantecul lor?

Masculinitatea e cea care nu poate concepe viata in trupul ei in schimb o poate distruge? Cine da acest drept? Oare dorinta bunului Dumnezeu asta a fost, ca Masculinitatea sa conduca aceasta lume? Poate bunul Dumnezeu a incercat de milenii,dupa moartea si reinvierea lui Hristos sa transmita un alt mesaj!'-------Poate.. mesajul ca Barbatul si Femeia sunt egali si ca cea care concepe in pantecul sau VIATA, perpetuand Umanitatea este Femeia si nu Barbatul!si ca aceasta putere sublima este una pe care Masculinitatea nu o va avea niciodata!Cui a lasat Hristos cu adevarat responsabilitatea de a forma BISERICA si de a duce cauza Divina mai departe?Feminitatii Sacre sau Masculinitatii?---------Aceasta carte da un raspuns, pe care unii il considera defaimator la adresa Bisericii, si NU la adresa lui Hristos! si pe care altii il apreciaza si elogiaza.

Exista multe intrebari care asteapta raspunsuri in mintea umanitatii! Si poate raspunsul adevarat toti il vom afla la momentul stingerii vietii fiecaruia!
donquijote - de no_name la: 09/05/2005 21:00:49
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
nu m-am referit la un comportament din trecut , din pacate e inca actual si nu s-a schimbat nimic nici in prezent ...
sigur ca si eu vad viata acum altfel decat o vedeam chiar acum un an, pentru ca frumusetea si durerea vietii e ca "invatam, invatam, invatam" zilnic, sigur nu toti...
si nu la e vorba de dedublare aici ... este vorba de faptul ca nu toti reusim sa fim sinceri cu noi insine, ca multi traim intr-o lume rupta de realitatea obiectiva...dar ma rog intram prea mult in psihologie si nici macar nu-s de profesie.
Ideea era ca sunt deseori diferente intre o imagine creata aici si ceea ce suntem de fapt, iar exemplul meu era doar pentru a da de gandit o secunda celor care poate se grabesc sa spuna ca au reusit sa cunoasca un individ numai prin intermediul cuvintelor ...
testati si FAPTELE ...sa n-aveti deziluzii :)
#47754 (raspuns la: #47736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e dureros... - de Cristall la: 10/05/2005 19:35:26
(la: DIMINEŢI ALE UNEI TOAMNE)
e dureros
chiar doar sa si citesc asa ceva
condicutza..:) - de lupisor la: 19/05/2005 23:53:19
(la: TU)
cel mai bun text din cele vizionate pana acum!
bineinteles cu aceeasi rezerva: cuvintele in plus care ar trebui eliminate pentru a nu scurtcircuita impactul mesajului la cititor.
Ca sa nu mai insist pe fiecare vers in parte trec la textul concentrat in viziunea mea!:
"Tu esti
lacrima din iarba.
foaia subtire de cort
Care acopera durerea
unui ou.

Ma mir ca nu ai
nici ochi, nici gura
Poate ca nici urechi
-macar- nu ai
Poate nici nu esti asa cum te vad .

Sau
esti cu totul diferit
Sau
E posibil ca Tu nici sa nu Existi..."


in principiu..:)



amintiri - de carapiscum la: 20/05/2005 14:15:16
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"omul invata cat traieste- si cand moare tot prost este";
"singura data cand tiganul e om e atunci cand il vezi de departe, spui: uite-un om!"
"gura lumii n-o astupa nici pamantul";
"s-a gatit(terminat) iarba de coasa";
"decat sa ma duc sa lucrez pe banii aia, mai bine merg la Brodina la scos cioate";
"vrabia malai viseaza si calicul praznice";
"cand pisica nu-i acasa joaca soarecii pe masa";
"trag feciorii la frumoase ca mustele la...dulceata";
"te invarti intr-un loc ca musca in tilindru(derivat de la cilindru, cred)- sau: ...ca un...testicol in caldare";
"te bagi in seama ca musca in fundul calului";
cica "isi da aere"- chestiunea asta e destul de interpretabila, depinde in ce sens percepi;
"si nashul isi gaseste nashul";
"teoroaia ca teoroaia, da' praftica ne-omoara"- mai pe intelesul lumii: teoria ca teoria, dar practica ne omoara;
"a vedea cai verzi pe pereti";
"cine are timp de vorba n-are timp de lucru";
"speranta moare ultima";
"cine te imprumuta se asteapta sa primeasca inapoi cu dobanda";
cica: "il/o doare in...dos/cot de ceilalti"- oameni buni, nu uitati ca aceste dureri sunt cele mai insuportabile din cate exista! :}
"boala indelungata- moarte sigura";
"omul nu e niciodata multumit, ba e prea frig, ba e prea cald..."
"omul cu multi bani are si multi prieteni"- cu alte cuvinte: "ai bani, i love you; n-ai bani, i'm sorry!";
"nevasta si masina nu se imprumuta niciodata";
"dupa tren sa nu alergi niciodata";
"cine nu face armata nu e barbat intreg"- nu stiu cine a scornit prostia asta dar mie tare imi suna a propaganda;
"pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti";
"daca te scumpesti la faina dai pe tarate".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
explici in 1000 de cuvinte de - de Intruder la: 25/05/2005 11:13:02
(la: de ce nu scriu)
explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!
Da! se poate - de munteanu rodica la: 26/05/2005 05:47:48
(la: Efectul Placebo...)
Acuma cred ca avem in noi puterea ca in situatii limita, sa luptam pentru noi.Voi incerca daca pot sa va spun o ultima intimplare din viata mea in cit mai putine cuvinte.Anul trecut in septembrie, ca in fiecare zi, merg la un magazin ca sa-mi cumpar apa minerala. Intru in magazin si
ce-mi vine mie ,spun vinzatoarei:taximetristii astia sint ca nebunii nu mai vad nici trecerile de pietoni.Ies din magazin si pe trcerea de pietoni ma trezesc pe bordul unui taxi care avea 80 km/h.Accidentul a avut ca urmari o fractura de bazin.Tot timpul am fost lucida chiar si atunci cin cei de la salvare mi-au facut sedative.Primul lucru care l-am facut a fost sa spun Tatal Nostru iar apoi forte ciudat am inceput sa repet numere de telefon.Au urmat citeva luni de imobilizare, dar nu prea multa caci in ziua in care doctorul mi-a spus ca am voie sa ma intorc pe o parte cu tot chinul am facut-o.Mi-am facut un program in genul : azi fac urmatoarea miscare si pina la urma am reusit.In ianuarie cind mergeam destul de greu in cirje cei de la servici m-au intrebat daca as putea veni macar citeva ore.
De atunci sint la servici acuma merg nu foarte bine(ca o rata cracanata) dar merg.Reusesc sa-mi fac singura toate treburile prin casa chiar si tirguielile .In toata acesta perioada cel mai crunt a fost
cind a trbiut sa depind de altii.Durerile le-am ignorat si dupa un timp nu am mai luat nici o pastila.Tot timpul am multumit lui Dumnezeu si Ingerului meu.Dar nu-mi iese din cap intrebarea "de ce"



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...