compunere buturuga mica rastoarna carul mare

deci de-asta-mi esti!
duci vorba in tot satul, carevasazica!!
cum era proverbul acela cu buturuga mica? ;;)

"Cea mai inversunata lupta este lupta cu tine insuti.Te afli in ambele tabere."

Adrian Fuchs :

Si boul pravalindu-se gemand si murmurand : rontzaila mic rastoarna boul mare.

Boul este un factor stabilizator in societatea contemporana. Stabilizeaza
stabilopozii tribunelor ridicate inspre admirarea defilarii.

ultima ploaie s-a impiedicat in treptele alea, le-a ingramadit spre cer si cerul s-a simtit vinovat de-o asa povara. nu-i axioma, e viziune.
calcaiul a facut o rotatie de 180 de grade si a-mpuns ochiul sa vada si fata nevazuta a lumii. ochiul a vazut doar zborul potarnichiilor de pe gardul proptit in buturugi. buturugi mici, luate din calea carului alegoric, unde eroii erau aclamati cu flori invelite in staniol. ochiul a mai vazut ca florile erau artificiale dar la asa eroi, asa flori!

ghiudem sau Intifada?
nici, nici. cineva a-ndreptat catarea armei spre pravalia cu mezeluri si de-aici toata incurcatura.
n-am mai mancat parizer de o mie de ani si mai bine dar m-asteapta ghiudemul la cina cea fara de taina.
nimeni nu tradeaza pe nimeni, sunt furculite si servetele pentru toti. pofta buna, deci.
vinul nu-i sange, painea nu-i trup...e la discretie!

Regula: scurtă şi la obiecte!
regulum regulorum...daca-i scurta nu ajunge la obiect si iar ne trezim ca dispare si ghiudemul precum parizerul.

picky, bine ai revenit frate! :))))

ai vrut sa zici ELUCURBATE
Nu, meeey!! ;-)
Ce? Lucrarile tale sa-mi aduca aminte de elucubratzii?? Nu!!!
Pur si simplu nu mi-a venit cuvantu':-)

crezi ca-ntreg Aliotmanul se-mpiedica de-un ciot
Nuuu! Ca nici nu-i un ciot. Mai mult o buturuga. Mica...:-)))

la pisicile ei m-am gandit cand am scris poezia
Atunci iara are cu totul alt inteles:-)))
Da' apropou: "Grauntze pentru pisici"...? Ca nisipu' absorbant (:-)) mai treaca-mearga, daca-l schimbi destul de des nu miroase (prea tare).

Tipa faina, matusha-ta:-)

shapoi ce ? daca am cu ce... te inlocuiesc :P Ca si partidele astea... care-i mai tare in clantza :) ramane la putere... sau buturuga mica.. etc

Arunc mancare la caini sa taca si chem copiii, gura-casca, de pe garduri.

Ce faci cand vezi o buturuga mica pe drum?

Buturuga mica...
ia du-te tu la seria cu pietre pretioase, ca vad ca ratacesti...

Pe vremea bunicilor existau si buturugi mici si caruri mari. Astazi lumea e pe dos. Bunici exista in continuare dar buturugile sunt mari iar carurile mici-dar se dau mari...
Verde! :)

bine mai... da sa stii ca ciocul mic rastoarna pliscul mare! :P

Doar o mica observatie, probabil "Confuz confund un cantec mut" este "Confuz compun un cantec mut". Sau nu?

De aceasta data nu va fi o povestioara, ci niste ganduri ale mele vis-a-vis de toate postarile de pe acest topic!
Ceea ce am remarcat, fara sa vreau, este ca multi dintre noi avem ''stofa'' de pedagog!
Putem fi directi, subtili, complementari, adiacenti,etc. dar transcriem niste experiente de viata triste sau vesele, care ne-au marcat in existenta noastra si pe care cu mare bucurie vrem sa le impartasim si celorlalti!
Cine are ochi de vazut si urechi de auzit, bine, iar cine mai poate sa si mai priceapa....
Ma bucur ca sunt si eu un mic ''invatacel'' la Distinsa Scoala, care se vrea aceasta ora de compunere!
_____________________________
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!

nu asa!
stai ca v-arat io:

1. vazutu' la zarzavaginat:
aici nu poci pentru care sa spui, c-am inchis okii si-apoi stie lumea toata cum furnica mi-a cerut sa ma-nchin si sa m-abtin...clar?

2. compunere "la odihna":
scriu o zicala si-am termenat: cine gandeste de dimineata, rastoarna caru' mic.

3. bamporu' lu' nae:

am bampor original
am si cai, am si dujmani
am gagici si euroi
miserupe-n doi de voi
...cegherap
(asta-i din repertoaru' lu' neanae)

nemec nujtiti, vaisiamar!!!

Sau "micul Istanbul"

esti de acord ca astia mici acum,mai tirziu nu mai sint ai nostrii?

Riga Cripto!?

ce zici despre "Dupa melci?"


...rupt din fuga, subt o gluga
de aluni ..pe buturuga ...
odihhnii si eu, curand..
vezi, atunci mi-a dat prin gand...
melcul mic, incetinel...

Sorry...nu-mi amintesc totul, dar ma OMOARA
chiar si ce nu-mi amintesc!

Ali.ce!

pardon, ofemeie, bat campii subiectului tau...choui' desole!

Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.

Ai dreptate, insa cu o mica precizare: daca nu au carte de rezident imigrantii nu primesc niciun RMI.
Chiar si cu RMI, cu 420 euroi pe luna nu te descurci.

_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."

Plus ca în micile orasele gasesti chirii modeste, 2-300 euro pentru apartament cu 2-3 camere.

Cine vrea musai Berlin sau Paris înseamna ca are bani, deci bravo lui.

Nu trebuie uitat nici faptul ca daca ai venit mic în familie (de exemplu 1000 euro e considerat mic), te ajuta statul cu cazarea într-o proportie variabila (poate merge pâna la 100% din chirie uneori).

ah, povestea e un mic junk (postmodernist ,fireste) :))

sugerez a nu se lua (prea) in serios :)


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"

Numai un mic comentariu:

...noi tot am fi plecat ; si-ar fi fost pacat sa nu putem sta de vorba pe aici! Mare pacat.

Asa ca ai saa regretam faptul ca timpul cu el nu a trecut mai Rapidi..

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)